Fundamentarea stiintifica a practicarii exercitiului fizic

Scopul modulului

• Insusirea notiunilor de baza pentru fundamentarea stiintifica a practicarii exercitiului fizic

Obiective operationale

• Intelegerea conceptului de exercitiu fizic si stabilirea diferentelor intre acesta si cel de miscare in general
• Insusirea unor elemente de baza referitoare la efortul fizic si dozarea sa
• Cunoasterea dinamicii efortului in cadrul sedintei de exercitare din kinetoterapie si a modalitatilor de evaluare a acesteia

Unitatea de studiu III.1. Exercitiul fizic, ca mijloc de educare a miscarii si de dezvoltare a motricitatii

Definitii

Schema nr. 4. Cateva definitii ale exercitiului fizic

Caracteristici

Exercitiile fizice sunt construite pe baza unor principii si reguli, care asigura orientarea precisa a influentelor in directia stabilita pentru:

dezvoltarea corecta sau corectarea unor deficiente/abateri in structura si functiile organismului;

insusirea unui sistem de cunostinte, priceperi si deprinderi motrice;

dezvoltarea calitatilor motrice;

dezvoltarea trasaturilor/caracteristicilor psihice.

Structura motrica, volumul, intensitatea, complexitatea, ritmul, incordarea/ relaxarea musculara solicitate de efectuarea exercitiilor fizice, se cer si pot fi dozate cu exactitate, servind cat mai fidel obiectivelor propuse.

Facand parte din categoria actiunilor voluntare, solicitand eforturi de vointa si avand capacitatea de a mobiliza atentia, gandirea, imaginatia, etc, legatura care se realizeaza intre motricitate si psihism, cu implicatii multiple de interconditionare reciproca, poarta numele de psihomotricitate.

Indiferent de modalitatea de definire a exercitiului fizic, acesta prezinta unele caracteristici bine conturate:

are la baza o intentie deliberat conceputa;

este un gest motric cu structura proprie;

pentru obtinerea efectelor scontate, exercitiul fizic trebuie repetat sistematic, dupa reguli metodice precise;

influentele exercitiului fizic se rasfrang atat asupra sferei biologice, cat si asupra celei spirituale a omului care-l practica;

efectuarea exercitiului fizic presupune intotdeauna depunerea unui efort fizic si psihic

Criterii de clasificare si clasificarea exercitiilor fizice

Datorita diversitatii exercitiilor fizice, punctele de vedere privind ierarhizarea si clasificarea acestora sunt foarte diferite, ele evoluand odata cu dezvoltarea gandirii teoretice. Vechii greci, de exemplu, vorbeau despre exercitii igienice, militare si exercitii pentru dezvoltarea organismului. Ceva mai tarziu, marchizul de Sotelo - Don Amoros - parintele sistemului francez de educatie fizica, vorbea despre exercitii igienice, terapeutice, analeptice (de convalescenta) si exercitii ortosomatice (de dezvoltare).

Autorii moderni si contemporani au stabilit alte sisteme de clasificare a exercitiilor fizice, multe dintre ele dovedindu-si autenticitatea inclusiv in Kinetoterapie. Astfel, se poate vorbi - printre altele - despre urmatoarele criterii de clasificare a exercitiilor fizice:

I. Dupa ponderea exercitiilor asupra dezvoltarii unor segmente sau grupe musculare (criteriul anatomic) - Ling - sistemul suedez:

- exercitii pentru brate (membre superioare);

- exercitii pentru picioare (membre inferioare);

- exercitii pentru trunchi;

- exercitii pentru umeri, ceafa etc.

II. Dupa modul in care se lucreaza cu aparatele:

- exercitii la aparate;

- exercitii cu aparate.

III. Dupa influenta asupra dezvoltarii calitatilor motrice:

- exercitii pentru dezvoltarea vitezei;

- exercitii pentru educarea/dezvoltarea indemanarii;

- exercitii pentru educarea/dezvoltarea rezistentei;

- exercitii pentru educarea/dezvoltarea fortei etc.

IV. Dupa caracterul succesiunii miscarilor (criteriul formei):

- exercitii ciclice (repetarea aceluiasi ciclu: mers, alergare, pedalare etc.);

- exercitii aciclice (aruncarea greutatii, saritura etc.);

- exercitii combinate (alergare urmata de saritura).

VI. Dupa natura efortului fizic:

- exercitii statice (pozitii, efort izometric);

- exercitii dinamice (efort izotonic);

- exercitii mixte.

VII. Dupa intensitatea efortului fizic:

- exercitii cu intensitate maximala;

- exercitii cu intensitate submaximala;

- exercitii cu intensitate medie;

- exercitii cu intensitate mica.

La aceste criterii de clasificare mai pot fi adaugate unele dintre cele propuse de A. Dragnea si A. Bota:

VIII. Din punct de vedere al structurii si formei:

- exercitii analitice si globale

- exercitii simple si complexe

IX. Dupa functiile indeplinite:

- exercitii fizice introductive (pregatitoare)

- exercitii fizice repetitive (de fixare a mecanismului de baza)

- exercitii fizice asociative (de favorizare a transferului)

- exercitii fizice aplicative (la situatii tipice sau modificate)

- exercitii fizice creative (sub forma de joc aleator)

- exercitii fizice de intrecere (competitionale si necompetitionale)

- exercitii fizice de recuperare (compensatorii)

- exercitii fizice de expresie corporala etc.

Diversitatea criteriilor de clasificare si a clasificarilor din literatura de specialitate se datoreaza si este in consens cu diversitatea actiunilor umane.

Continutul si forma exercitiului fizic

Exercitiul fizic are un continut si o forma care ii determina deosebirile fata de alte manifestari din natura si societate. Ele sunt principalele elemente cu ajutorul carora putem clasifica, ori caracteriza exercitiile fizice.

Continutul este dat de totalitatea elementelor care il compun si ii determina influentele asupra organismului. Elementele care definesc continutul exercitiului fizic sunt:

- miscarile corpului (sau ale segmentelor acestuia);

- efortul fizic (determinat si caracterizat prin volum, intensitate si complexitate);

- efortul psihic (volitional, moral, de angrenare a tuturor proceselor psihice, solicitat de efectuarea exercitiului respectiv).

Continutul exercitiului fizic nu poate fi discutat in afara celor mentionate mai sus si fara a fi legat de finalitatile urmarite prin utilizarea lui. Valoarea exercitiului fizic poate fi apreciata numai in cadrul unei organizari metodologice riguros concepute, a efectuarii lui in conditiile determinarii cu anticipatie a orientarii influentelor, a scopului urmarit. Fara o cantarire corecta a valorii solicitarilor in sensul calitatii (intensitatii), cantitatii (volumului si complexitatii), ca si fara asigurarea unei ambiante educative adecvate, nu se pot obtine rezultatele dorite, aceasta deoarece nu orice efort este capabil sa determine mobilizarea corespunzatoare a organismului, orientata conform scopurilor urmarite.

In mod direct, continutul exercitiului fizic este legat de forma, care-i conditioneaza in mare masura eficienta.

Forma exercitiului fizic este data de:

- modul particular in care se succed miscarile componente;

- de legaturile ce se stabilesc intre acestea de-a lungul efectuarii actiunii motrice respective;

relatiile de timp si spatiu in care sunt incadrate miscarile care il compun.

Pentru aprecierea formei se iau in consideratie urmatoarele elemente:

- pozitia corpului (initiala si finala; fata de aparat; raportata la obiect/aparat);

- directia de efectuare a miscarilor;

- amplitudinea miscarilor (la nivelul intregului corp sau al segmentelor sale);

- relatia reciproca dintre segmentele antrenate in efectuarea miscarilor (ex.: relatia intre miscarile segmentelor corpului in timpul alergarii);

- tempoul si ritmul de executare a miscarilor;

- raportul dintre participanti (ex.: in Educatie Fizica si Sport - raportul intre coechipieri, intre acestia si adversari, etc.; in Kinetoterapie - raportul intre pacient si kinetoterapeut); aceste raporturi conditioneaza continutul, forma si finalitatea miscarii.

Dupa Martin, citat de A. Dragnea, forma exercitiului fizic are o structura cinematica si o structura dinamica.

Structura cinemarica reuneste aspectele de articulare spatio-temporala a miscarii si anume:

repartizarea pe faze a miscarii

caracteristicile de viteza

reperele temporale ale fazelor miscarii

lungimile si traiectoriile miscarii

Structura dinamica se refera la fortele interne si cele externe ale miscarii:

relatia dintre puseele de forta si franare

coordonarea impulsurilor partiale care permit insumarea fortelor.

Rezumatul unitatii de studiu

Definitiile exercitiului fizic, selectate si prezentate in acest modul, sunt abordate in ordine cronologica, incercand sa scoata in evidenta evolutia cunoasterii stiintifice in domeniu si faptul ca, treptat, s-a impus completarea definitiilor anterioare, ajungandu-se la surprinderea intregii complexitati a fenomenului si la extragerea caracteristicilor exercitiului fizic.

Dintre foarte multele clasificari ale exercitiului fizic, au fost selectate cele care prezinta cea mai mare relevanta si aplicabilitate in kinetoterapie.

Continutul si forma exercitiului fizic sunt aspecte foarte importante din punct de vedere al intelegerii esentei exercitiului fizic si, mai ales, din punct de vedere al intelegerii modului in care trebuie gandit, structurat, explicat si demonstrat un exercitiu fizic.

Autoevaluare

Subliniati elementele care diferentiaza definitiile exercitiului fizic exemplificate in curs.

Care sunt principalele directii de influenta ale exercitiului fizic?

Care sunt caracteristicile exercitiului fizic ? Explicati.

Care sunt principalele criterii folosite in clasificarea exercitiilor fizice ?

Enumerati categoriile de exercitii fizice clasificate in functie de fiecare criteriu.

Definiti continutul exercitiului fizic si elementele sale componente. Exemplificati.

Definiti forma exercitiului fizic si enumerati elementele sale componente. Exemplificati.

La ce se refera structura cinematica a exercitiului fizic ?

La ce se refera structura dinamica a miscarii ?

Unitatea de studiu III.2. Elemente de baza referitoare la efortul fizic si dozarea sa

Parametrii de baza (elementele fundamentale) ai efortului fizic

Un alt argument care justifica folosirea exercitiului fizic ca mijloc de baza al Educatiei fizice, Sportului si Kinetoterapiei consta in explicarea stiintifica a efortului pe care il presupune efectuarea unui exercitiu fizic. Cercetatorul american I. Folbort, a conceput o curba, o reprezentare grafica din care reiese importanta care trebuie acordata efortului in vederea mobilizarii tuturor resurselor organismului uman in vederea ridicarii continue a nivelului indicilor morfofunctionali ai corpului.

Schema nr. 6 - Curba lui Folbort

Folbort dovedeste experimental ca intotdeauna dupa efort si odihna urmeaza o perioada numita SUPRACOMPENSARE (exaltare, dupa A. Demeter), perioada in care organismul isi pune in actiune toate resursele de care dispune pentru sporirea indicilor morfofunctionali, care insa nu este prea lunga (in functie de foarte multi factori), existand tendinta 'caderii' indicilor organismului chiar sub valorile initiale, urmand apoi o perioada de revenire la normal.

Parametrii de baza in dezvoltarea efortului, cunoscuti ca elemente fundamentale ale efortului fizic, sunt:

Volumul reprezinta cantitatea de lucru mecanic exprimat in numar de repetari, distante parcurse, kilograme ridicate, durata executiei, etc. Volumul efortului se refera la latura cantitativa a efortului si se apreciaza prin calificativele mic, mediu, submaximal, maximal.

Intensitatea reprezinta relatia dintre lucrul efectuat si timpul necesar, referindu-se la aspectul calitativ al efortului. Intensitatea este determinata de urmatorii parametri: viteza de executie a miscarii, numarul miscarilor pe unitate de timp (tempoul), durata pauzelor si valoarea incarcaturilor. Intensitatea efortului se apreciaza in procente in raport cu capacitatea maxima de efort a organismului (1/1; 1/2; 3/4; 1/4) sau in calificative: mica, mijlocie, mare, foarte mare.

Complexitatea efortului, reprezinta modul concret de inlantuire a activitatii muschilor, se afla in legatura cu dificultatea insusirii si efectuarii unor exercitii, cu greutatea coordonarii miscarilor. Complexitatea are o relatie directa cu coordonarea.

Dozarea efortului este orientata in functie de variatele forme de manifestare a oboselii ca raspuns la efortul prestat si se refera nu numai la intensitatea si volumul lucrului muscular, ci si la calitatea lui, la solicitarea progresiva a articulatiilor si la solicitarea progresiva si paralela a acestor elemente si a sistemului nervos.

Curba efortului trebuie sa urmeze un sens ascendent incepand din partea pregatitoare si continuand cu partea fundamentala, unde va interveni un platou (se incearca mentinerea efortului la acelasi nivel), dupa care ea trebuie sa inregistreze un sens descendent, pentru ca la incheierea sedintei de exercitare, organismul sa se gaseasca cu indicii marilor functiuni apropiati de valorile inregistrate la incepere.

Dinamica efortului in cadrul sedintei de exercitare

Cheia succesului in practicarea exercitiilor fizice o reprezinta dozarea efortului, jocul optim al efortului cu odihna, al cheltuielilor energetice cu refacerea. Toate acestea se realizeaza in cadrul sedintei de exercitare, ca forma organizata pentru efort. Dinamica efortului in cadrul sedintei de exercitare este conditionata de succesiunea si continutul momentelor/partilor sale. Nivelul efortului se apreciaza dupa pulsul subiectilor si dupa frecventa lor respiratorie. Dirijarea efortului se poate realiza pe doua cai:

a.      prin programarea volumului, a intensitatii si a complexitatii efortului;

b.     prin marimea si natura pauzelor dintre repetari.

In mod subiectiv dinamica efortului poate fi apreciata si prin observarea atenta a subiectilor, a coloritului fetei acestora, a transpiratiei, a respiratiei, a coordonarii miscarilor, a atentiei, etc.

Specialistii domeniului au stabilit si o serie de procedee de apreciere a gradului de acomodare a organismului la efort, care pot fi folosite de kinetoterapeuti pentru a preveni supra- sau subsolicitarea subiectilor, astfel:

Testul Ruffier, se refera la capacitatea de adaptare a organismului la efort nespecific, pe baza masurarii pulsului in raport cu un efort standard de 30 de genoflexiuni efectuate in 45''. Se masoara pulsul in repaus, pe 15', (P1), pulsul in primele 15'' dupa terminarea efortului (P2) si pulsul pe primele 15' din cel de-al doilea minut dupa terminarea efortului (P3). Toate valorile se inmultesc cu 4, pentru a obtine frecventa cardiaca/minut, apoi se aplica formula:

P1 + P2 + P3 - 200

Rezultatele obtinute se raporteaza la urmatorul etalon:

- valoare sub 0 (zero) = capacitate de efort exceptionala

- valori intre 0-5 = capacitate de efort foarte buna

- valori intre 5-10 = capacitate de efort buna

- valori intre 10-15 = capacitate de efort slaba

- valori peste 15 = capacitate de efort incompatibila cu efortul

Proba vegetativa, bazata pe reactia hipotona: proba se refera la interpretarea valorii pulsului in repaus (culcat) si in picioare (dupa stationare de un minut). Daca diferenta se plaseaza intre 12-15 se considera ca adaptarea organismului la efort este normala. Daca diferenta este peste 15 inseamna ca organismul nu reactioneaza corect la efort, avand o stare neurovegetativa nefavorabila.

Proba Ruffier-Dickson, indice calculat dupa formula:

(P2-70) + 2 (P3-P1)

Efortul este 30 genoflexiuni in 45'', iar pulsul se calculeaza dupa aceiasi metodologie ca la indicele Ruffier. Etalonul testului este urmatorul:

- sub 3  = capacitate de efort foarte buna

= capacitate buna de efort

= valoare medie a capacitatii de efort

- peste 8 = capacitate slaba de efort

Rezumatul unitatii de studiu

Pentru a putea opera cu exercitiul fizic si pentru a-i putea stabili corect dozarea, trebuie cunoscute elementele de baza ale efortului fizic (parametrii de baza). Intelegerea acestora, ii da posibilitatea kinetoterapeutului sa cunoasca si sa stapaneasca modul de dirijare a efortului, luand in considerare, pe langa programarea volumului, a intensitatii si a complexitatii efortului si posibilitatea maririi si alegerii naturii pauzelor dintre repetari.

In aceasta unitate de studiu mai sunt prezentate si cateva procedee de apreciere a gradului de acomodare a organismului la efort, care pot fi folosite de kinetoterapeuti pentru a preveni supra- sau subsolicitarea subiectilor.

Autoevaluare

1. Explicati curba lui Folbort.
2. Care sunt parametrii de baza ai efortului fizic ?
3. Definiti volumul efortului fizic. Exemplificati.
4. Definiti intensitatea efortului fizic. Exemplificati.
5. Definiti complexitatea efortului fizic. Exemplificati.
6. Care trebuie sa fie aspectul curbei efortului in cadrul sedintei de exercitare?
7. Cum se apreciaza, cel mai simplu, nivelul efortului?
8. Care sunt caile prin care se poate realiza dirijarea efortului ?
9. Enumerati si descrieti cateva procedee de apreciere a gradului de acomodare a organsimului la efort.

Test de autoevaluare a cunostintelor din modulul III

1. Completati definitia urmatoare: Exercitiul fizic reprezinta actiunea...............conceputa si.................. repetata in cadrul unui proces educativ organizat in scopul realizarii unor obiective instructiv-educative concrete in legatura cu formarea si perfectionarea ..................................., cu educarea multilaterala a personalitatii.

2. Printre caracteristicile exercitiului fizic se numara:

a. contribuie la insusirea unui sistem de cunostinte, priceperi, deprinderi motrice

b. este un gest motric cu structura proprie

c. are la baza o intentie deliberat conceputa

d. contribuie la dezvoltarea trasaturilor / caracteristicilor psihice

e. efectuarea exercitiului fizic presupune intotdeauna depunerea unui efort fizic si psihic

f. pentru obtinerea efectelor scontate, exercitiul fizic trebuie repetat sistematic, dupa reguli metodice precise

g. contribuie la dezvoltarea calitatilor motrice

h. influentele exercitiului fizic se rasfrang atat asupra sferei biologice, cat si asupra celei spirituale a omului care-l practica

3. Enumerati 4 (patru) dintre criteriile de clasificare ale exercitiului fizic.

a. .............................

b. .............................

c. .............................

d. .............................

4. Completati definitia urmatoare: Continutul exercitiului fizic este dat de ....... ...........care il compun si ii determina ............... asupra organismului.

5. Elementele care definesc continutul exercitiului fizic sunt:

a. pozitia corpului

b. miscarile corpului sau ale segmentelor acestuia

c. efortul fizic

d. amplitudinea miscarilor

e. tempoul si ritmulde executie a miscarii

f. efortul psihic

g. relatiile de timp si spatiu in care sunt incadrate miscarile care il compun

6. Forma exercitiului fizic este data de:

a. miscarile corpului sau ale segmentelor acestuia

b. modul particular in care se succed miscarile componente

c. legaturile care se stabilesc intre miscarile componente de-a lungul efectuarii actiunilor motrice

d. efortul fizic

e. relatiile de timp si spatiu in care sunt incadrate miscarile care compun exercitiul

f. efortul psihic

7. Dupa Martin, forma exercitiului fizic are:

a. o structura cinematica

b. o intentie deliberat conceputa

c. o structura calitativ superioara

d. o structura dinamica

e. o structura statica

8. Elementele fundamentale ale efortului fizic sunt:

a. valoarea pronuntata si complexa a influentelor integrative

b. volumul

c. intensitatea

d. influentele multiple realizate prin acelasi exercitiu

e. complexitatea

f. aceeasi influenta obtinuta prin exercitii cu structuri diferite

9. Printre testele de apreciere a gradului de acomodare a organismului la efort se numara:

a. Testarea fortei musculare

b. Testul Ruffier

c. Proba vegetativa

d. Testarea mobilitatii articulare

e. Indicele de rezistenta Demeny

f. Indicele Ruffier-Dickson

Tema de control nr. 2:

Aplicati testele de apreciere a gradului de acomodare a organismului la efort pe un membru al familiei dvs., calculati apoi indicii si incadrati subiectul in una dintre categoriile enumerate in curs. Comentati rezultatul. Elaborati o fisa continand aceasta tema.