Jocul de baschet - Combinatii tehnico-tactice

Jocul de baschet - Combinatii tehnico-tactice de 2-3 jucatori in aparare: inchiderea culoarului de patrundere, schimbarea de adversar, flotarea, aglomerarea, marcajul dublu

Jocul de baschet consta dintr-o succesiune de actiuni. Aceste actiuni sunt individuale, atunci cand sunt desfasurate in cadrul relatiei 1 contra 1 (atacant-aparator sau aparator-atacant), sau colective, atunci cand doua sau mai multe actiuni individuale sunt integrate in cadrul unor combinatii tehncio-tactice, in vederea rezolvarii sarcinilor tactice ale jocului.

Caracterul colectiv al jocului de baschet impune ca actiunile de aparare sa fie tot colective. Acest caracter colectiv se manifesta prin actiunile de ajutorare si dublare reciproca, prin spirit de colaborare.

Oricare ar fi forma adoptata prin sistemul defensiv, jocul in aparare solicita ca actiunile cu caracter individual intreprinse de jucatori sa fie organizate  si coordonate in cadrul unor combinatii de 2 sau 3 jucatori.

Actiunile tehnico-tactice individuale de aparare sunt

marcajul

scoaterea mingii din dribling;

tinerea mingii;

interceptia;

“capacul”;

urmarirea si recuperarea defensiva.

Colaborarea aparatorilor in activitatea defensiva mareste caracterul activ al apararii si constituie premisa succesului acesteia impotriva ofensivei adverse.

Combinatiile tehnico- tactice in aparare sunt

Inchiderea culoarului de patrundere

“Alunecarea

Flotarea

Aglomerarea

Schimbarea de adversar;

Apararea in inferioritate numerica;

Triunghiul de saritura.

Inchiderea culoarului de patrundere (fig.30)

Aparatorii B si C, care au plasamentul cel mai apropiat de coechipierul lor A care-l marcheaza pe atacantul 1 cu minge, se vor plasa initial in afara axei adversar-cos, apropiindu-se si micsorand distanta fata de acesta. Sarcina lor consta in inchiderea culoarului catre cos si de dublare a marcajului realizat de aparatorul A impotriva atacantului 1, care poate incerca o actiune individuala de depasire sau sa combine printr-un „da si du-te” cu atacantul 2 sau 3. prin aceasta actiune, aparatorul care intra in combinatie,  incercand inchiderea culoarului de patrundere pe partea pe care va actiona atacantul 1, se va deplasa ocupand o pozitie inapoia aparatorului A, incercand chiar scoaterea sau interceptarea mingii, actiune favorizata de faptul ca atacantul 1 o protejeaza cava mai putin fata de el.

Fig. 30 Inchiderea culoarului de patrundere

Utilizare tactica

“Inchiderea culoarului de patrundere” reprezinta combinatia tactica fundamentala care este folosita in oricare forma de aparare, indiferent de nivelul tehnico-tactic al echipei.

Alunecarea fig. 31)

Ca urmare a circulatiilor ofensive ale atacantilor, desfasurate pe suprafata relativ mica a terenului, apar aglomerari care stanjenesc circulatia aparatorilor, determinand intarzieri in efectuarea marcajului respectivilor atacanti. Pentru a evita aceste situatii pe care atacantul demarcat le poate folosi chiar si pentru o eventuala finalizare a atacului, aparatorii trebuie sa foloseasca „Alunecarea”. Ea reprezinta combinatia tactica dintre doi jucatori, prin care un aparator isi ajuta coechipierul, creandu-i drum liber de deplasare in urmarirea adversarului direct, prioritate in actiunea de „alunecare” avand aparatorul al carui atacant are mingea sau patrunde cu directi de cos.

Fig. 31 Alunecarea

Prezentarea modelului

Aparatorul A sesizeaza directia de deplasare in dribling a atacantului 2 si pentru a-i permite coechipierului sau B mentinerea in marcaj a adversarului 2 – acesta fiind suficient de periculos prin situatia lui tactica (posesia mingii in dribling si directia lui de deplasare) se retrage putin, schimband totodata si pozitia plasamentului fata de atacantul direct 1, minge si cos, lasandu-i spatiu coechipierului sau B ca sa „alunece” in urmarirea lui 2, dupa care, revine la distanta optima de efectuare a marcajului la adversarul sau in raport de evolutia fazei de joc.

Utilizare tactica

“Alunecarea” este o combinatie specifica apararii individuale, fiind folosita impotriva circulatiei ofensive a atacantilor sau chiar impotriva unor combinatii ci incrucisari sau blocaje efectuate de acestia.

“Flotarea” (fig.32 si fig.33)

Reprezinta o combinatie tactica specifica apararii care are un caracter colectiv prin actiunea de intrajutorare efectuata de unul sau doi aparatori. Ea se realizeaza prin retragerea temporara a aparatorului de la adversarul sau direct (care nu are mingea si se gaseste, in teren, mai departe de acesta), in vederea intaririi apararii unei suprafete de joc in care se poate concentra atacul advers datorat prezentei unui atacant periculos, fie prin inaltimea lui, fie prin nivelul pregatirii lui tehnico-tactice. Atunci cand atacantul aparatorului care „floteaza” reprimeste mingea, el va reveni in marcajul normal al acestuia.

Prezentarea modelului

Aparatorii ai caror atacanti sunt mai departati de minge – respectiv B si D – se vor retrage de la adversarii lor directi, „flotand” in acoperirea zonei din apropierea cosului si pentru a stanjeni jocul pivotului 5, cat si eventualele actiuni individuale pe care le poate intreprinde atacantul 1 aflat in posesia mingii. Aparatorii atacantilor 1 si 5 executa un marcaj activ, fiind asigurati impotriva unor eventuale depasiri.

Fig. 32 – 33 Flotarea

Utilizare tactica

“Flotarea” poate avea un caracter temporar atunci cand este efectuata de aparatorii care in faza data se gasesc mai departati de minge si, odata cu revenirea mingii in posesia adversarului lor direct, devin la un marcaj activ, precum si un caracter permanent – atunci cand se efectueaza de la un atacant mai slab in actiunile ofensive, care circula mai putin si nu este eficace in aruncarile la cos de la distanta si semidistanta.

Aglomerarea

Combinatie tactica defensiva, mult asemanatoare „flotarii”, in care aparatorii a doi sau trei atacanti isi urmaresc permanent, insa la o distanta mult marita, adversarii directi in deplasarile lor, fara a parasi o zona bine delimitata din apropierea cosului, in scopul intaririi apararii acestei zone.

Ori de cate ori adversarul direct al unuia dintre acesti aparatori care „aglomereaza” patrunde in suprafata din apropierea cosului, el este preluat in marcaj activ de aparatorul sau.

Prezentarea modelului(fig.34)

Aparatorul E il marcheaza activ pe jucatorul pivot 5, la fel ca si B pe atacantul 2, acestia fiind atacantii cei mai „periculosi” ai adversarilor. Aparatorii A; C si D fac „aglomerarea” suprafetei de restrictie pentru a anihila actiunile jucatorului 5 sau eventualele patrunderi in aceasta zona ale celorlalti atacanti. In momentul in care atacantul 1 patrunde spre cos, intrand in suprafata din apropierea cosului, aparatorul lui direct A, care a executat un marcaj in supraveghere „aglomerand” aceasta suprafata, il preia in marcaj activ.

Utilizare tactica

Reprezinta o combinatie prin care sunt adaptate la specificul apararii om la om reguli ale sistemului de aparare in zona, plasamentul jucatorilor care „aglomereaza” fiind determinat de circulatia mingii manevrate de adversari. Se pare ca aceasta combinatie nu mai este folosita decat de echipe cu un nivel de pregatire mai scazut.

Schimbarea de adversar (fig. 35)

Reprezinta o combinatie tactica fundamentala de aparare realizata intre doi aparatori, prin care se incearca anihilarea unei combinatii tactice ofensive de blocaj sau incrucisare.

Succesul acestei combinatii solicita din partea celor care o executa, o foarte buna pregatire si suficiente cunostinte tehnico-tactice, ea fiind accesibila jucatorilor care au atins deja un anumit nivel de pregatire.

Fig. 34 “Aglomerarea

Prezentarea modelului

La blocajul efectuat de atacantul 2, aparatorul A nu mai poate sa-si insoteasca in marcaj atacantul 1, care are astfel posibilitatea unei patrunderi in dribling spre cos. Sesizand aceasta combinatie, coechipierul B, care-l marcheaza pe atacantul care executa blocajul, il anunta pe A ca l-a preluat in marcaj pe 1, demarcat prin blocaj; aparatorul A cauta sa realizeze un plasament corespunzator pentru a-l prelua in marcaj pe atacantul 2. noua imperechere la marcaj va fi continuata pana la sfarsitul fazei respective de joc, dupa care, cei doi aparatori isi reiau atacantii repartizati initial.

Utilizare tactica

In apararea om la om, schimbarea de adversar se va folosi impotriva combinatiilor tactice care urmaresc demarcarea unui atacant (cu sau fara minge) cu ajutorul coechipierului precum si in anihilarea sistemelor de circulatie ofensiva care angreneaza in deplasari foarte rapide aproape toti atacantii (“optul”, cercurile secante etc), schimbarea adversarilor trebuind sa fie facuta in mod continuu.

Fig. 35 Schimbarea de adversar

Apararea in inferioritate numerica

Reprezinta situatia din timpul jocului, in care apararea unei echipe este surprinsa de atacul in superioritate numerica realizat printr-un contraatac al adversarilor. Sarcina de baza in aceasta situatie solicita aparatorilor satisfacerea cerintelor de aparare a cosului propriu, concomitent cu intarzierea actiunii de finalizare a contraatacului advers, in vederea restabilirii unui echilibru numeric prin retragerea rapida a partenerilor. Cele mai frecvente situatii sunt de un aparator impotriva a doi atacanti si de doi aparatori impotriva a trei atacanti.

Prezentarea modelului

Un aparator impotriva a doi atacanti

In aceasta situatie, aparatorul A are tendinta de retragere in zona de aparare a cosului, folosind mijloacele specifice: fente, iesiri false la jucatorul cu minge 1, in scopul de a-l determina pe atacant sa execute o pasa, precum si incercare de interceptare a acestei eventuale pase catre atacantul 2 care dubleaza atacul. Plasamentul sau se va mentine intre cei doi atacanti, cu o oarecare pondere spre atacantul cu minge.

In momentul in care atacantul cu minge 1 intra in zona de periculozitate a cosului, aparatorul are obligatia  de a-l prelua decisiv in marcaj, folosind ca mijloace: scoaterea mingii din dribling, oprirea din dribling, „capacul” si chiar greseala personala daca situatia tactica a jocului o impune fig. 36

Doi aparatori impotriva a trei atacanti

Atunci cand doi aparatori sunt surprinsi de un atac in superioritate numerica, ei se vor retrage in apararea cosului folosind mijloace de simulare a marcajului la jucatorul cu minge, un plasament pe planuri si culoare diferite („in scara”), incercand, prin mijloacele descrise mai inainte, intarzierea atacului. Apropierea jucatorului cu minge 1 de zona de periculozitate a cosului va determina activarea marcajului la acest jucator, care va fi efectuat de aparatorul A, celalalt aparator B dublandu-i actiunea cu sarcini de aparare a cosului si marcaj de supraveghere intre atacantii 1 si 2 – asemanator situatiei anterioare de 1 contra 2 (fig. 37).

Fig. 36 Apararea unu contra doi

Utilizare tactica

Aceasta situatie tactica de aparare este destul de des intalnita, mai ales in jocul in care  fie una, fie ambele echipe folosesc contraatacul. Asa cum atacul trebuie sa pregateasca rezolvarea superioritatii numerice, si apararea, cu toate masurile de asigurare a unui echilibru defensiv cat mai puternic, trebuie sa pregateasca in vederea rezolvarii cat mai favorabile a acestei situatii defensive, in care avantajul este destul de des de partea atacului.

Fig. 37 Apararea doi contra trei atacanti