Studiu privind imbunatatirea capacitatii de efort la copii incepatori in fotbal

Studiu privind imbunatatirea capacitatii de efort la copii incepatori in fotbal

ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII

1. IPOTEZA CERCETARII

In elaborarea lucrarii cu titlul ,,Studiu privind imbunatatirea capacitatii de efort la copii incepatori in fotbal" am pornit de la urmatoarea ipoteza:

Consideram ca imbunatatirea capacitatii de efort la esalonul copiilor incepatori in fotbal, va avea efecte pozitive asupra dezvoltarii calitatilor motrice de baza.

SCOPUL LUCRARII

Manifestarile cardio-vasculare si respiratorii trebuie in general controlate si cunoscute de catre antrenor in toate momentele si situatiile de pregatire si joc (in repaus, incalzire, antrenamente, meciuri, dupa intreruperi mai lungi sau mai mici de timp etc.). de aceste manifestari sunt legate o serie de operatiuni metodologice fundamentale de pregatire a sportivului (programarea incarcaturii de antrenament, aplicarea solicitarilor factorilor optimi, refacerea, dirijarea formei sportive etc.)

Scopul prezentei lucrari este de a aduce in prim plan o serie de mijloace care pot duce la imbunatatirea capacitatii de efort a copiilor incepatori in fotbal, precum si de a stabili implicatiile dezvoltarii calitatii motrice rezistenta asupra celorlalte calitati motrice de baza.

ORGANIZAREA CERCETARII

Desfasurarea experimentului s-a realizat pe parcursul unui an competitional (2007/2008) la doua grupe de copii incepatori din cadrul clubului sportiv C.S.S. COPIIMICI sub directa indrumare a domnului profesor Conctantin Marius Corvin.

Grupele experimentala si de control relativ egale valoric, au fost constituite fiecare din 14 jucatori participanti in esalonul bazei de masa a fotbalului de performanta la nivelul copiilor incepatori.

Pentru desfasurarea experimentului, la inceputul cercetarii componentii ambelor grupe au trecut o serie de probe de control, stabilite impreuna cu antrenorul echipei si conducatorul stiintific al lucrarii.

4. SUBIECTII CERCETARII

Componentii grupei de copii incepatori (9 - 12 ani) din cadrul clubului sportiv C.S.S. COPIIMICI, pregatiti de domnul profesor  Constantin Marius Corvin.

5. LOCUL DESFASURARII

Terenul de fotbal din cadrul Clubului C.S.S. COPIIMICI

6. ETAPELE CERCETARII

August 2007 - septembrie 2007 - studierea materialelor bibliografice cu referire la tema supusa cercetarii.

Septembrie 2007 - trecerea probelor de control pentru componentii grupei experimentale si de control in cadrul testarii initiale.

Octombrie 2007 - mai 2008 - actionarea cu mijloacele selectate de noi, asupra componentilor grupei experimentale.

Mai - 2008 - trecerea probelor de control pentru componentii grupei experimentale si de control in cadrul testarii finale.

Iunie - 2008 prelucrarea si interpretarea rezultatelor obtinute si redactarea lucrarii.

Ca metode principale de lucru am folosit:

metoda studiului bibliografic;

observatia pedagogica;

metoda experimentala;

metoda statistico-matematica;

metoda graficelor.

TEHNOLOGIA DE ACTIONARE

1. DESCRIEREA MASURATORILOR SI PROBELOR DE CONTROL

Varsta - se masoara in ani. Pentru selectia initiala in vederea intrarii in grupele de incepatori este recomandata varsta de 8-10 ani, iar pentru grupele de avansati 12-13 ani. Minihandbalul poate fi practicat atat de fete cat si de baieti, incepand cu varsta de 6 ani.

Inaltimea corpului - T - (talia, statura)- corpului reprezinta cea mai mare lungime a organismului uman. Aceasta se masoara intre crestetul capului (vertex) si talpi. Subiectul in ortostatism, cu spatele la taliometru (sau linie gradata), membrele inferioare in extensie iar coloana vertebrala cat mai dreapta, capul cu barbia usor spre piept. Se apreciaza in centimetri. Inaltimea este una dintre dimensiunile corpului caracterizata prin o mare stabilitate, variatii de 1-2 cm putand fi totusi inregistrate dupa un efort fizic prelungit, sau la sfarsitul zilei.

Greutatea corporala (G) - se masoara cu ajutorul cantarului. Subiectii sunt dezbracati in echipament sumar, fara incaltaminte si cantariti dimineata. Greutatea trebuie raportata la sex, varsta, inaltime si starea de nutritie. Este un factor care se poate modifica destul de usor sub influenta unor factori ca: alimentatia, efortul fizic, tulburarile metabolice etc. Se inregistreaza in kilograme.

Perimetrul toracelui (PT) - atesta gradul de dezvoltare al cutiei toracice si se masoara cu banda metrica, masurandu-se pana la 9 ani (la baieti si fete) pe linia mamara, anterior si sub omoplati, in spate. Dupa aceasta varsta, la baieti se masoara sub relieful pectoral, iar la femei supramamar. Se recomanda ca, in timpul masurarii, subiectii sa stea cu bratele lateral sau mainile la ceafa.

♦ in repaus - Subiectul trebuie sa respecte urmatoarele conditii: sa respire linistit abdominal; sa nu priveasca modul de realizare a masuratorii (se poate modifica pozitia toracelui). Masuratoarea se executa astfel: subiectul in stand, cu spatele la examinator aduce usor bratele, pentru a permite plasarea benzii metrice transversal, la inaltimea indicata; un capat al benzii metrice se fixeaza anterior (vezi reperele) si in timp ce subiectul coboara incet bratele, examinatorul apropie celalalt capat al benzii metrice, care va incrucisa capatul fixat;

♦ in inspiratie - se masoara cu banda metrica in aceeasi pozitie ca si in repaus; subiectul inspira profund si umfla pieptul la maxim, dar fara sa "incordeze" sau sa scoata in evidenta muschii pectorali si axilele;

♦ in expiratie - se masoara cu banda metrica in aceeasi pozitie ca si in repaus, dar dupa o expiratie profunda.

Frecventa cardiaca - masurata la Centrul de Medicina Sportiva in ortostatism, clinostatism si dupa un efort de 30 genuflexiuni.

Tensiunea arteriala - masurata cu tensiometrul la Centrul de Medicina Sportiva in ortostatism, clinostatism si dupa un efort de 30 genuflexiuni.

Revenirea dupa efort - masurata la Centrul de Medicina Sportiva in ortostatism, dupa un efort de 30 genuflexiuni.

Frecventa respiratorie - masurata la Centrul de Medicina Sportiva in ortostatism, pe durata unui minut.

Capacitatea vitala - masurata la Centrul de Medicina Sportiva cu ajutorul spirometrului.

Alergare de viteza - 50m;

se executa cu start din picioare, cu cronometraj;

se pot acorda doua incercari, cu pauza de minimum 10' si se inregistreaza cea mai buna;

se folosesc pantofi de sport;

rezultatele s-au inregistrat in secunde si zecimi de secunda.

Alergare de rezistenta - 600 m

s-a alergat pe teren plat, contratimp;

s-a efectuat o singura incercare;

rezultatul se inregistreaza in minute si secunde.

Naveta

Se traseaza pe sol doua linii paralele la distanta de 10 m una de alta. In spatele fiecarei linii se traseaza doua cercuri tangente cu linia avand diametrul de 50 cm. In cercul situat in spatele uneia dintre linii se aseaza doua cuburi de lemn cu latura de 5 cm. La semnal, executantul porneste in alergare de viteza si aduce un cub pe care il "planteaza" in cercul din care a plecat, dupa care pleaca sa aduca si cel de-al doilea cub. Cronometrul se opreste in momentul in care cel de-al doilea cub a fost "plantat" corect in cerc.

Saritura in lungime de pe loc

se masoara de la varfuri (pozitia de plecare) la calcaie (pozitia de aterizare);

pentru elan se permite una sau mai multe balansari de brate;

rezultatul se inregistreaza in metri si cm.

Ridicari ale trunchiului la verticala din culcat dorsal (forta musculaturii abdominale)

din culcat dorsal, cu bratele pe langa corp, ridicari ale trunchiului la verticala cu ducerea mainilor pe sold si revenire. Picioarele vor fi perfect intinse si se fixeaza pe sol;

rezultatul se inregistreaza in numar de repetari.

Extensii ale trunchiului din culcat facial (forta musculaturii spatelui)

din culcat facial cu mainile pe solduri, ridicari ale trunchiului, prin extensie si revenire. Picioarele vor fi perfect intinse si se fixeaza pe sol;

trunchiul se ridica, cu capul peste nivelul unei banci de gimnastica, asezata transversal in fata executantului;

rezultatul se inregistreaza in numar de repetari.

Aruncarea mingii de oina, de pe loc

pe un spatiu dinainte trasat in metri elevii beneficiaza de doua incercari, inregistrandu-se cea mai buna.

Mobilitatea coxo-femurala

executantul sta pe un podium sau pe o banca de gimnastica inalta de 30 cm, cu varfurile picioarelor la marginea ei. Intre varfurile picioarelor se afla fixata o rigla gradata, din centimetru in centimetru. Gradatia 50, se afla exact la nivelul suprafetei bancii. Deasupra cifrei 50, se gasesc gradatiile mai mici (45-25), iar sub, gradatiile mari (50-80). Executantul sta cu calcaiele si cu genunchii intinsi, efectueaza o indoire de trunchi inainte. Varfurile degetelor mijlocii ale ambelor maini aluneca in jos pe rigla gradata pana la cel mai jos punct pe care poate sa-l atinga. Nu se fac presiuni, tensiuni. Executantul trebuie sa ramana cu varful degetelor in locul pe care 1-a atins pe rigla timp de 2-3 secunde, moment in care se citeste gradatia.

se inregistreaza numarul de cm dupa cum executantul a reusit, sau nu, sa depaseasca cu varfurile degetelor planul de sprijin pe care sta cu picioarele, respectiv gradatia 50.

CAPITOLUL V

CONCLUZII SI PROPUNERI

5.1. CONCLUZII

1. Capacitatea de efort poate fi crescuta prin antrenamentul sportiv, care influenteaza performanta, stimuland adaptarea morfo-functionala a organelor implicate in efort si cresterea calitatilor motrice de baza.

Rezultatele reiesite din observatiile efectuate la jocurile desfasurate de componentii grupei experimentale ne arata ca, jucatorii dispun de rezerve suficiente in vederea imbunatatirii calitatii motrice rezistenta, datorita si faptului ca participarea afectiva a acestora la joc este foarte mare.

In urma aplicarii spre experimentare a mijloacelor de dezvoltare a rezistentei aerobe pe perioada derularii experimentului rezultatele obtinute au fost urmatoarele:

- cu toate ca grupele supuse experimentului au fost omogene ca varsta si grad de pregatire, rezultatele obtinute la testarea finala au fost superioare la grupa de experiment fata de grupa de control si acestea au constat din:

- cresterea capacitatii vitale a fost superioara la componentii grupei experimentale, lucru scos in evidenta si de buna adaptare a organismului la efort.

- imbunatatire a rezistentei generale nu s-a repercutat negativ asupra dezvoltarii celorlalte calitati motrice de viteza si indemanare ci din contra, au avut un efect favorabil dat fiind faptul ca s-au inregistrat indici superiori fata de cei obtinuti de grupa de control la probele de control.

- subiectii supusi experimentului, prin imbunatatirea rezistentei generale au capatat posibilitatea de a se reface mai usor intre exercitiile (eforturile) de antrenament cat si intre antrenamente, avand posibilitatea de a efectua un numar mai crescut de repetari.

4. Pentru ca jucatorul sa obtina maximum de randament in activitatea de joc, prin aceasta ducand la cresterea calitativa a jocurilor, este necesar ca pregatirea sa se inceapa de timpuriu, pentru ca procesul de formare sa aiba o durata cat mai lunga necesara structurarii sale morfo-psiho-functionale.

5. Sustinerea unor eforturi de durata si intensitate maxima din cadrul jocurilor, nu poate fi realizabila, fara fondul de baza creat al dezvoltarii rezistentei generale. Bazele sustinerii acestor eforturi de mai tarziu, trebuiesc puse de la o varsta timpurie, cand organismul poate fi influentat corespunzator prin structurarea marilor functii importante in sustinerea eforturilor.

6. Cu toate ca obiectivele de instruire se deosebesc la 9 - 12 ani fata de celelalte varste, mijloacele si metodele fiind mai restranse in problema dezvoltarii rezistentei generale, totusi trebuie avut in vedere dezvoltarea acestei calitati motrice de rezistenta generala.

7. Necesitatea dezvoltarii rezistentei inca de la aceasta varsta contraindicata de unii specialisti, se pune nu in obtinerea unor performante maxime ciin dezvoltarea eiin corelatie cu particularitatile varstei, obiectivele de instruire, starea de antrenament a individului la un moment dat s.a.

8. In urma rezultatelor, observatiilor si inregistrarilor din cadrul experimentului rezulta ca: dezvoltarea rezistentei generale in mod corespunzator la varsta de 9 - 12 ani, rezultatele la probele de viteza si la probele de indemanare au fost mai bune.

9. Prin verificarea ipotezei propuse a fi experimentate de necesitatea dezvoltarii si lucrului pentru rezistenta fizica generala la varsta de 9 - 12 ani, rezultatele au demonstrat ca este necesara din urmatoarele motive:

cerinta de adaptare a tanarului la efort;

dezvoltareacalitatilormotricedevitezasi indemanare,
obiective de baza ale instruirii sportive la aceasta grupa de varsta se
realizeaza pe formarea si dezvoltarea in mare masura a rezistentei
generale;

din punct de vederebiologic se pun bazele structurarii
sistemelor, functiilor si organelor pentru eforturile de mai tarziu de
mare intensitate;

din punct de vedere psihologic se realizeaza o crestere a
increderii tanarului si participarea mai afectiva la eforturile de
antrenament, datorita si faptului ca aparitia oboselii este intarziata.

5. PROPUNERI

1. In vederea crearii de jucatori cu un bun randament la eforturi mari, dezvoltarea rezistentei generale sa fie o preocupare permanenta a specialistilor inca de la primii ani de scoala.

Orientarea dezvoltarii acestei calitati motrice de baza sa se faca in stransa corelatie cu dezvoltarea celorlalte specifice varstei, sub raportul sprijinului optim, de ridicare a indicilor dezvoltarii vitezei si indemanarii, fara ca rezistenta sa o ia inaintea acestora.

In cadrul eforturilor de lucru pentru rezistenta la copii sa se urmareasca in principal ca subiectul sa nu abandoneze efortul lasandu-i latitudinea intensitatii lui care poate fi scazuta pana la mers.

4. Sa se includa o proba de verificare a gradului de dezvoltare a calitatilor motrice de rezistenta generala, in sistemul national de testare incepand cu varsta de 9 ani si mai jos, proba ce poate verifica si capacitatea motrica a elevului.

5. In practica, in lectia de antrenament din perioada precompetitionala si competitionala recomandam sa se aplice metoda de antrenament cu intervale, adaptata la cerintele de complexitate ale efortului din jocul competitional.

6. Dezvoltarea rezistentei specifice jocului de fotbal sa se realizeze prin doua metode de baza, respectiv antrenamentul cu intervale si jocul propriu-zis.