6.3. Aspecte particulare privind functia publicǎ si functionarul public in legislatia actualǎ a unor state ( Germania, Franta si Italia)

Reglementarea functiei publice si a statutului functionarului public in sistemul de drept anglo-saxon

Structura functionarilor publici in Anglia nu este dedusǎ din aceea a serviciilor pe care trebuie sǎ le asigure, ea fiind consecinta principiilor care au fost adoptate in materie de recrutare si in materie de organizare.

Organizarea serviciilor civile britanice apare in ochii unui bun observator o imbinare fericitǎ intre ordine, competentǎ si libertate.

In Anglia existǎ o reglamentare cu privire la functia publicǎ oarecum diferitǎ de toate celelalte tǎri ale Uniunii Europene.

Aici discutia se poartǎ intre dreptul comun si statut, fiind traditional admis cǎ servitorii Coroanei (Crowns servants) sunt supusi regulilor lui Common Law, pe cand statutul de civil servant este in exclusivitate rezervat agentilor din administratia de stat. Existǎ insǎ, categorii de functionari care sunt supusi unui regim mixt, atat contractual cat si unilateral, fie cǎ apartin de stat, cum sunt cei din serviciul national al sǎnǎtǎtii ,fie cǎ depind de autoritǎtile locale, cum ar fi politia si invǎtǎmantul. In randul functionarilor britanici se face distinctie intre funtionarii permanen ti si functionarii temporari. Din punct de vedere al britanicilor functionarii prezintǎ o deosebitǎ importantǎ. Ei exercitǎ o functie de stat in mod permanent si sunt retribuiti din bugetul statului.

Cu privire la statutul juridic al functionarilor publici nu existǎ o lege votatǎ de Parlament. Unele legi se referǎ in special la pensii si la dreptul de asociere al functionarilor

Regimul juridic al functionarilor publici este organizat in mare majoritate prin ordine ale Consiliului Privat si prin instructiuni ale trezoreriei.

In legǎturǎ cu deontologia functionarului britanic acesta trebuie sǎ aibǎ o conduitǎ exemplarǎ la serviciu, in societate, in familie. El trebuie sǎ facǎ dovada deplinei loialitǎti indiferente de opiniile sale politice. Functionarii publici nu trebuie sǎ intervinǎ in viata politicǎ. Dacǎ doresc sǎ candideze in alegerile parlamentare trebuie sǎ demisioneze in prealabil din functia publicǎ pe care o detin.

Serviciul civil este divizat in clase,care se regǎsesc aproape la toate departamentele ministeriale.

Aceste clase sunt:

- clasa administrativǎ sau prima divizie - functionarii din aceastǎ clasǎ trebuie sǎ fie capabili sǎ elaboreze politica administrativǎ ( reguli generate pentru conducera administratiei), de a realiza coordonarea si perfectionarea serviciilor. Este in esentǎ o clasǎ de sefi, fiind putin numeroasǎ.

- clasa executivǎ sau a doua divizie - este o clasǎ de functionari, care sunt calificati si competenti, dar care nu decid ei insisi. Ei sunt cantonati ma ales in executare si in control.

- clasa a treia a functionarilor - cuprinde functionari care indeplinesc o muncǎ de "comis".

- clasa a patra - clasele de stenografi - dactilografi si functionari de birou, registratori etc.

Acest serviciu formeazǎ un tot, deci unitatea este una din caracteristicile sale. Este plasat sub o autoritate unicǎ - aceea a trezoreriei, in frunte cu cancelarul esicherului.Serviciul civil este supus unor reguli generale uniforme[2].

Serviciul civil stiintific grupeazǎ tehnicieni (medici, savanti, chimisti, juristi) care sunt plasati in diferite departamente si care un provin din recrutarea obisnuitǎ.

Functionarii din serviciul civil sunt recrutati prin concurs, motiv pentru care se doreste sǎ se asigure acestui concurs un maximum de garantie. Principiul concursului este general si se aplicǎ tuturor claselor, exceptie fǎcand membrii serviciului stiintific, care sunt recrutati dupǎ titluri.

Concursurile trebuie sǎ stabileascǎ cultura generalǎ a candidatilor si mijlocul de apreciere a caracterului lor, de a mǎsura calitatea umanǎ a acestora.

Cat priveste Canada, structura functionarilor publici canadieni este asemǎnǎtoare cu cea a celor britanici, deosebirea fǎcandu-se la denumire, functionarii denumindu-se "functionari publici" si sunt functionari civili, respectiv "serviciu public".

Serviciul public Canadian constituie o institutie puternicǎ, formatǎ din oameni cu pregǎtire polivalentǎ apti de a-si asuma sarcini in diferite domenii. Cel mai mare numǎr se gǎseste in finante, postǎ, ministere economice si seviciul public al apǎrǎrii, dar si in cadrul colectivitǎtilor locale, care au sarcini mai ales in materie de asistentǎ sanitara, invǎtǎmant si politie.

In sens larg, functionarii canadieni se impart in permanenti si nepermanenti. Cei permanenti se bucurǎ de serviciul permanent, plǎtiti din fondurile publice, numiti direct de reprezentantul Coroanei. Cei nepermanenti sunt cei cu caracter industrial, care nu sunt strict in serviciul public.

Asemǎnǎtor serviciului civil britanic, serviciul public canadian este de asemenea divizat in clase, comune aproape tututror departamentelor ministeriale. Acestea sunt:

clasa administrativǎ - au studii superioare si sunt capabili sǎ conducǎ un departament ministerial, propunand liniile politicii ce trebuie adoptate pentru conduita generalǎ a ministerului.

Clasa executivǎ - este formatǎ din functionari calificati si competenti, dar care un au drept de decizie, prestand mai mult o activitate de executare si control, sub autoritatea clasei administrative.

Clasa clericalǎ - cuprinde functionari care indeplinesc o muncǎ de "comis" fiind absolventi ai primului ciclu de invǎtǎmant secundar.

Clasa a patra - este formatǎ din functionari de birou, registratori, stenografi- dactilografi, etc.

Functionarii din serviciul public sunt - in principal recrutati prin concurs. Principiul concursului este general si se aplicǎ tuturor claselor. O parte din posturi din clasa superioarǎ sunt rezervate pentru promovarea membrilor clasei imediat inferioare, care dau probe speciale de capacitate si examene de trecere.

Concursurile si probele pentru titluri sunt clasate sub autoritatea unei organism unic si impartial, Comisia Serviciului Public. Aceastǎ Comisie este alcǎtuitǎ din membrii cu o mare experientǎ si autoritate moralǎ recunoscutǎ.

Un alt stat ce apartine sistemului anglo saxon - S.U.A. este foarte diferit de statele prezentate, desi functia publicǎ in S.U.A. a fost influentatǎ de servicial englez.

Functionarii administratiei se impart in: permanenti, temporari, intermitenti - pe timp partial. Statutul lor este in mare parte stabilit prin lege, Congresul interesandu-se mult de functioari, votand multe legi care ii privesc pe acestia. Nu existǎ un statut general al functiei publice stabilit printr-o lege cadru.

Intre functionari trebuie sǎ distingem: cei care sunt numiti de presedinte cu acordul Senatului, functionarii asupra cǎrora presedintele sau un sef de serviciu pǎstreazǎ o libertate totalǎ si categoria functionarilor obisnuiti (calificati) - acestia fiind recrutati dupǎ reguli precise si sunt repartizati in diferite categorii.

Recrutarea se face in principal pe calea concursului care existǎ pentru toti functionarii clasificati. Consursurile sunt plasate sub autoritatea unei comisii a Serviciului civil, care cuprinde trei membrii, numiti de presedintele S.U.A. cu incuviintarea Senatului.

Comisia Serviciului civil nu numeste functionarii pe post ea insǎsi, ci pentru fiecare post comisia prezintǎ trei candidati, intre care executivul alege, dupǎ ce un reprezentant al acestuia a luat legǎtura cu candidatii si a avut cu ei un interviu.

Pot fi fǎcute si numiri temporare si numiri fǎrǎ concurs chiar si in serviciile clasificate, atunci cand nu sunt candidati sau cand o anumitǎ competentǎ exceptionalǎ o cere.

Functionarul, inainte de a fi titularizat, face un stagiu de un an. El este numit intr-un grad de inceput, intermediar sau inalt, dupǎ capacitate de  care face dovadǎ si libertatea de a alege de care dispune fiecare serviciu al administratiei. Sistemul de avansare variazǎ de la un organ la altul al administratiei de stat.

Alegerea tine cont de aprecieri complicate, stabilite dupǎ un grafic de eficientǎ.

Functionarii americani trebuie sǎ facǎ permanent proba unei capacitǎti suficiente in cursul activitǎtii lor. Ei pot fi concediati atunci cand nu obtin aprecierea maximǎ pentru munca lor si cand sefii au convingerea "noneficacitǎtii".

Functionarul american este supus puterii ierarhice si puterii disciplinare. El se aflǎ sub autoritatea sefului departamentului si poate fi sanctionat disciplinar. Nu are recurs in justitie si nu existǎ o jurisdictie disciplinarǎ.

Functiile sunt clasificate in servicii si grade, mai ales din punct de vedere al retributiei. Existǎ cinci mari categorii:[4]

serviciul profesional si stiintific, ai cǎrui membri trebuie sǎ aibǎ o formatie corespunzǎtoare celei primite in universitate; cuprinde nouǎ grade.

Serviciul profesional, care trebuie sǎ pregǎteascǎ lucrǎrile pentru functionarii de categorie inferioarǎ; cupride opt grade.

Servicial clerical, administrativ si financiar, se ocupǎ de lucrǎrile de administratie generalǎ si de contabilitate; cuprinde 16 grade.

Serviciul de gardǎ, asigurǎ lucrǎrile manuale, paza, transportul, transmiterea documentelor; cuprinde zece grade.

Serviciul mecanic insǎrcinat cu lucrǎrile manuale mecanice, dactilo, steno, calculatoare etc; cuprinde patru grade, cu salarizare calculatǎ pe ora de lucru.

In S.U.A. s-au fǎcut mari schimbǎri in conceptual asupra functiei publice. Totusi functionarii americani nu sunt inconjurati de prestigiu, nu beneficiazǎ de garantiile de care se bucurǎ functionari publici in cea mai mare parte a tǎrilor europene.

Din cauza dezvoltǎrii mai tarzii a administrtiei insǎsi functionarii doresc mai mult sǎ fie mai aproape de afaceri si doresc mai putin o carierǎ continuǎ si protejatǎ. Cu toate acestea, se contureazǎ din ce in ce mai mult functia publicǎ stabilǎ.

In sistemul anglo-saxon in ultimǎ instantǎ se ajunge in fata Curtilor din sistemul "puterii judecǎtoresti", unde se invocǎ dreptul comun si desigur Constitutia.

Astfel, litigiile dintre douǎ autoritǎti administrative, dintre autoritǎtile administrative, pe de o parte si persoanele private, pe de altǎ parte, sunt solutionate dupǎ regulile dreptului comun american.

Tot dupǎ regulile dreptului comun se ghideazǎ si englezii, functionarii ce au incǎlcat legea fiind obligati sǎ plǎteascǎ pagubele produse de actele pe care le-au fǎcut in timpul exercitǎrii functiei lor.

Un guvernator, un secretar de stat sau un ofiter si toti ceilalti subordonati aflati sub comanda lor, sunt la fel de responsabili de faptele lor; pentru fiecare act sǎvarsit, nefiind privilegiati in comparatie cu persoanele neoficiale.

Ideea egalitǎtii de tratament dintre functionarii administrativi si cetǎtenii de rand conduce, asadar, la aplicarea dreptului comun asupra administratiei de stat si nu a unui drept special - dreptul administrativ.