CARACTERISTICILE SISTEMULUI ADMINISTRATIEI PUBLICE

CARACTERISTICILE   SISTEMULUI ADMINISTRATIEI PUBLICE

a) Caracterul unitar al sistemului administratiei publice.

Caracterul unitar al sistemului deriva din faptul ca toate elementele componente desfasoara acelasi tip de activitate (executiva), din faptul ca ele exercita acelasi tip de atributii respectiv de organizare si conducere sociala, si pentru faptul ca au acelasi obiectiv privind dezvoltarea socio-economica a statului sau a colectvitatilor locale. Structura sistemului administratiei publice este un ansamblu unitar (de acelas tip)  de elemente componente (autoritati, institutii, servicii si agenti publici), intre care exista anumite relatii ierarhice (de subordonare a unora fata de altele), precum si modul de intrare si iesire din sistem (respectiv infintarea sau desfiintarea lor), determinate de tipul puterii politice.

Caracterul unitar al sistemului este determinat si de faptul ca raporturile ierarhice administrative opereaza numai intre autoritatile executive ceea ce inseamna ca ele nu se subordoneaza altor categorii de autoritati ale statului.

b) Caracterul ierarhic al raporturilor dintre autoritatile care compun sistemul.

Relatiile exprima raporturile dintre diferitele elemente ale sistemului. Relatiile au caracter ierarhic datorita nivelelor diferite de competenta materiala si teritoriala pe care o au autoritatile si a pozitiei pe care ele le ocupa an sistenul piramidal de organizare a administratiei.

Dupa pozitia unei autoritati fata de alta in cadrul relatiei ierarhice distingem relatii de supraordonare si relatii de subordonare.

- Relatiile de supraordonare definesc pozitia specifica a unui autoritati ierarhic superioare fata

de alta inferioara sub aspectul puterii decizionale conferite in cadrul aceluiasi sistem.

Relatiile de subordonare exprima pozi­tia si legaturile in care se afla o autoritate ierarhic

inferioara,  dependenta fata de alta autoritate publica, ierarhic superioara.

Aprecierea pozitiei unei autoritati a administratiei publice in raport cu alta depinde de sistemul de referinta utilizat. De exemplu o directie judeteana este subordonata ministerului de resort, dar este supraordonata unei directii municipale.

Supra si subordonarea desemneaza raporturile dintre doua autoritati in temeiul carora una dintre ele, aflata pe o pozitie superioara intr-un sistem, are anumite drepturi decurgand din aceasta pozitie fata de autoritatea aflata pe o treapta inferioara si care are anumite obligatii fata de autoritatea superioara tocmai datorita pozitiei in care se afla.

c) Caracterul centralizat de organizare in sistem a autoritatilor administratiei publice.

Caracterul centralizat al administratei publice deriva din organizarea sistemului administratiei publice pe principiul ierarhiei, al subordonarii autoritatilor locale fata de autoritatile centrale, al subordonarii autoritatilor de executie fata de cele de decizie, in asa fel incat relatiile ierarhice se stabilesc (direct sau indirect) din treapta in treapta asigurand omogenitatea puterii executive ca sistem si actiune.

In cazul in care doua autoritati publice au aceeasi competenta materiala, de pilda un minister si un serviciu deconcentrat, intre ele se stabileste un raport de subordonare din cauza competentei teritoriale diferite, una nationala si cealalta locala.

In mod similar, intre doua autoritati publice cu aceeasi competenta teritoriala, de pilda intre guvern si ministere, exista un raport de subordonare deoarece guvernul are competenta materiala generala spre deosebire de ministere care au competenta materiala speciala. In principiu, in cazul aceluiasi tip de competenta teritoriala, deosebirile de competenta materiala stau la baza raporturilor ierarhice, in timp ce in cazul similitudinii de com­petenta materiala, distinctiile de competenta teritoriala deter­mina raporturile de subordonare.

d) Caracterul teritorial al organizarii in sistem.

Sub aspectul competentei materiale distingem compe­tenta generala si competenta speciala, prima avand o sfera mai larga de cuprindere decat cea de a doua pe care o subsumeaza, si de regula, o subordoneaza.

Sub aspectul competentei teritoriale se constituie doua nivele, unul central (sau national) si altul teritorial sau local subsumat celui dintai. Potrivit legii de organizare administrativ-teritoriala a Romaniei exista trei tipuri de unitati administrativ teritoriale cu personalitate juridica si anume judetul, orasul (muncipiul) si comuna. Ca atare la nivel local vom regasi autoritati care au competenta teritoriala judeteana, municipala sau comunala.