Cooperarea interna pentru reprimarea consumului si traficului ilicit de droguri in Romania.

1. Scurt istoric al izvoarelor dreptului intern in materie de droguri.

1.1. Tratate, protocoale si conventii internationale.

Tratatele, protocoalele, si conventiile internationale la care Romania este parte constituie, asadar, izvoarele sistemului juridic de prevenire si combatere a traficului si a abuzului ilicit de droguri ce au fost codificate, in unele tari, intr-un Drept al drogurilor.

Dispozitiile acestora le vom gasi in incriminarea pe plan intern (conform principiului pacta sunt servanda) a acelor fapte care aduc atingere regimului juridic constituit pentru substantele ti produsele cu continut stupefiant ori psihotrope sau al substantelor chimice esentiale si precursorilor conform vointei legiuitorului.

La 1 februarie 1909 au loc la Shanghai, China, din initiativa guvernului S.U.A. lucrarile Comisiei internationale asupra opiului, condusa chiar de Theodore Roosevelt. Aceasta intalnire de lucru va constitui inceputul unui larg evantai de masuri succesive de instituire a unui control international al stupefiantelor, iar semnarea tratatului va fi un eveniment crucial ce va constitui in istoria omenirii, prima activitate de aceasta natura. Cu acest prilej, 13 state, din care 6 europene au adoptat noua rezolutie prin care se cereau guvernelor prezente la masa tratativelor, sa ia masuri pentru a suprima, in mod treptat, consumul opiului pe teritoriile si posesiunile lor.

In dorinta de a avansa cat mai grabnic pe calea astfel deschisa, la 23 ianuarie 1912, 12 state printre care si Germania, Anglia, Olanda, Portugalia, Rusia si Italia se intalnesc la Haga pentru a discuta aceeasi problema. Din acest moment, cooperarea internationala in materie de control juridic al drogurilor considerate daunatoare, prin semnarea Conventiei internationale a opiului, devine o problema de drept international.

Problema drogurilor isi va gasi locul si in Tratatul de la Versailles. In art.295 a acestui act international se decidea ca ratificarea tratatului echivaleaza cu ratificarea Conventiei de la Haga, considerata, de altfel, intrata definitiv in vigoare in acest moment.

Incepand din anul 1920, anul intrarii in vigoare a tratatului semnat in Sala Oglinzilor din palatul situat in Gradinile Versailles si pana in 1988, cand va avea loc alt eveniment cu semnificatie mondiala, in instituirea controlului asupra drogurilor si anume Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, vor fi adoptate alte noi acorduri, conventii si protocoale, toate din aceeasi dorinta a statelor de a intari masurile restrictive in ceea ce priveste circulatia drogurilor cunoscute la acea data si care dadeau nastere consumului abuziv.

Acordul de la Geneva din 19 februarie 1925 avea ca sfera de aplicabilitate posesiunile si teritoriile din Extremul Orient ale statelor semnatare, pe raza carora fumarea opiului era inca admisa. Ca masuri preventive putem enumera : instituirea monopolului statal pentru importul, vanzarea, distribuirea si fabricarea opiului si faptul ca distribuirea acestuia trebuie sa se realizeze numai in magazinele proprietatea statului respectiv. Guvernele erau invitate sa supuna atentiei Comitetului Central Permanent creat in acest scop statistici anuale asupra productiei de opiu sau a frunzelor de coca.

Conventia de la Geneva din 13 iulie 1931, avea, la randul sau, drept obiectiv major limitarea in intreaga lume a fabricarii drogurilor, reglementarea regimului juridic al acestora si utilizarea in scopuri medicale si stiintifice. Ea rezerva numai guvernelor dreptul de a importa si distribui heroina si aceasta doar in scopuri considerate legitime.

Conventia pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri daunatoare, semnata la Geneva la 26 iunie 1936 si intrata in vigoare in octombrie 1936, cerea in mod expres semnatarilor pedepsirea severa din punct de vedere penal a traficantilor. Partile semnatare isi luau angajamentul sa aplice pedeapsa cu inchisoarea, pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri, sa urmareasca obtinerea ori sa acorde extradarea in anumite cazuri enumerate limitativ de conventie.

La 11 decembrie 1946, pe baza unui protocol incheiat in acest sens, se transferau nou createi ONU functiile exercitate inainte de catre Societatea Natiunilor in virtutea tratatelor privind stupefiantele, existente pana la acea data. In decembrie 1946, Comisia pentru stupefiante a ONU a inceput studierea procedurii de urmat in viitor pentru punerea sub strict control a unor noi droguri.

Protocolul de la Paris semnat la 19 noiembrie 1948, autorizeaza O.M.S. sa propuna supunerea regimului international de restrictie a oricarui drog nou aparut neplasat inca sub control in virtutea Conventiei din 1931 si care da nastere toxicomaniei.

In scopul simplificarii organizarii regimului de control international in domeniu, devenit foarte complex si pe alocuri contradictoriu, Consiliul Economic si Social al ONU autorizeaza Comisia de stupefiante a acestuia sa elaboreze un nou instrument de drept international, care sa raspunda tuturor acestor cerinte.

Astfel, la 24-25 ianuarie 1961 are loc o conferinta a plenipotentiarilor statelor interesate, in scopul adoptarii Conventiei unice asupra stupefiantelor.

Conventia din 1971 privind substantele psihotrope va avea ca obiectiv principal plasarea sub un atent control international a acelor substante si produse nesupuse regimului juridic instituit de Conventia unica asupra stupefiantelor din 1961.

In Declaratia privind lupta impotriva traficului si consumului ilicit de droguri, semnata la 14 decembrie 1984, Adunarea Generala a ONU, in ideea lansarii unei noi ofensive, afirma ca aceste activitati, prin amploarea si multiplele lor efecte s-au transformat intr-o "activitate criminala periculoasa", careia este necesar sa i se acorde o atentie urgenta si un rang de prioritate dintre cele mai imperioase.

Intre 25 noiembrie si 20 decembrie 1988 a avut loc la Viena, conferinta plenipotentiara care a adoptat Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope ce a intrat in vigoare la 11 noiembrie 1990. conventia vizeaza promovarea pe primul plan a cooperarii internationale a combaterii intr-o maniera cat mai eficace a diferitelor manifestari ale traficului ilicit si al abuzului de droguri.

Izvoare juridice romanesti

Primele semne ale unei intentii legiuitoare privind substantele toxice (otravurile) le vom intalni in Pravila lui Vasile Lupu. Astfel, la 4 mai 1646 apare la Iasi unul din primele coduri de legi in limba romana din Europa si anume Cartea romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti si de la alte giudete, urmata de Indreptarea legii, aparuta in 1652, in timpul domniei lui Matei Basarab. Aceste monumente de limba si cultura romaneasca vorbesc de vanzatorul de miroase , ce se ocupa de otravuri ca si de ierburi de leac, " vrancevanii", carora le era cu desavarsire oprit sa elibereze altcuiva decat vracilor substantele si produsele cu calitati otravitoare si nu prostituatelor ori bolnavilor psihici, fiind considerati, in caz contrar ucigati si pedepsiti ca atare.

Desprindem apoi si interdictia vraciului de a procura otrva fiului ca acesta sa-si ucida tatal.

De la Dimitrie Cantemir citat de Pompei Ghe. Samarian aflam despre apotecari adica " acela ce sade la pravalie si mai cu deadins acela ce vinde erbi de doftorie".

Autoritatile vremii cereau acestor primi profesionisti, din punct de vedere legal, ai drogurilor sa faca dovada ca au praxis in materie, deoarece, pana la ei, de realizarea remediilor, multe dintre ele continand drogurile care azi dau nastere la abuzuri, se ocupau numai doctorii.

In sprijinul acestei afirmatii vine Cartea patriarhului Samuil, datata la 15 iunie 1702 care intarind dispozitiile lui Matei Cantacuzino, spatarul care a ctitorit spitalul coltea, arata, in mod expres, ca spiterul trebuie sa fie doctor, iar in 12 octombrie 1735, in actul de ctitorie al Spitalului Pantelimon, domnul Grigore Ghica vorbeste de doftor si spiteri iar in testamentul sau se refera, pe langa spiteria cu spiter si la o alta persoana din randul personalului spitalului respectiv(stiutor si cunoscator botanicestilor erburi).

Domnitorul muntean Alexandru Ipsilanti ( septembrie 1774 - februarie 1782), prin hrisovul datat la 20 noiembrie 1780 creeaza sistemul sanitar al Tarii romanesti, punand sub controlul arhiiatraosului (medicul domnesc) spiteriile si spiterii : " iata-ca-ti poruncim dumitale, dimpreuna cu alt din doftorii, cu care il vei socoti si il vei alege insuti, sa cercetati din toti spiterii, care dintr-insii sunt vrednici a fi cu stiinta mestesugului deplin si de a tine in pravaliile lor acum si totdeauna doftorii bune.". Prin acest hrisov domnesc se incearca deci a elimina pe spiterii care nu au pregatirea necesara, dar si stabilizarea preturilor medicamentelor, pentru a elimina abuzurile din acest punct de vedere : " sa cercetati de fiestecare felurimi, care cat tine si cum este cu cale a se vinde, sa le puneti pretul scris cu foaie anume la fiestecare felurimi."

In urma scandalului provocat de faptul ca asupra unor cursanti de la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti s-a gasit o cantitate apreciabila de otrava cu care s-a produs o tentativa de omucidere, domnitorul muntean Nicolae Caragea cere in 1782 ca vinderea unor anumite medicamente sa se efectueze, cu strictete numai de catre spiteri si unii negutatori, cunoscuti cu probitate morala. Intr-un alt act de vointa, datat 1 septembrie 1782 el inaspreste conditiile in care negustorii pot face comert cu medicamente carora le solicita deplina ascultare " iar intralt chip sa nu cuteze, caci la vreo intamplare de vreo pricina, acel vanzator va fi vinovat si se va pedepsi cu targ si ocna."

Interesul autoritatilor fata de substantele toxice si droguri de la finele secolului al XVIII-lea era marcat de intentia ocrotirii sanatatii populatiei concomitent cu acela, ca prin masurile prohibitive luate sa instaureze masuri de control adecvate si in acest segment important al vietii sociale. Numai asa putem da explicatii faptului ca la 6 marie 1794 Alexandru Moruzi, printr-un nizam (decret), creioneaza reguli clare de functionare a spiteriilor precum si norme de conduita pentru spiteri. Peste 2 ani, tot din vointa sa, constatand ca exista inca dezordine in exercitarea profesiunii de spiter si ca nu toti acestia se bucura de incredere in respectarea deontologiei profesionale, permite doar la cateva spiterii sa comercializeze noi substante cu continut toxic.

Sa retinem ca pe un lucru deosebit de important faptul ca domnitorul Alexandru Ipsilanti al Tarii Romanesti desi si-a executat prerogativele doar cateva luni, in cea de-a doua domnie a sa, revine la masurile de control initiate in 1775 si emite la 15 mai 1797, sub forma unui alt nizam, devenit act domnesc de referinta in materie, un veritabil regulament de organizare si functionare a spiteriilor.

Este o masura deosebit de insemnata pentru intreaga problematica a drogurilor de la noi si, de retinut, o incercare de armonizare a acestei legislatii interne, ce reglementeaza, printre altele si regimul drogurilor, cu alte legislatii europene, mult mai avansate in aceasta privinta.

Nizamul spiteriuilor, act juridic de o deosebita importanta pentru evolutia ulterioara a sistemului juridic privind drogurile, a fost redactat intr-un timp record, de catre o comisie compusa din Vornicul Obstirilor Radu Golescu, arhiiatrosul Markialing si doctorii Dumetra Caracas, Constantin Darvaris s Silvestru Filitis. Dintre cele 10 articole ale nizamului interesante sunt urmatoarele in ceea ce ne priveste:

1) "Toti spiterii sa aiba datoria a urma Farmacopeea Austriei, de la leat 1780, pre care sa aiba un temeiu si sa aiba la spiterie toate doftoriile ce se cuprind intr-aceasta Farmacopee, si cele amestecate si cele neamestecate.

4) La fieste care vor sa fie scris numele doftoriei ce este intr-acel vas si niciodata sa nu pue doftorie intr-un vas care este scris numele altei doftorii si cine nu va urma intr-acesta chip sa aiba iarasi a platii la Cutia geremea cate 10 taleri de fiecare fel de aceasta greseala".

La data de 10 decembrie 1799 domnitorul Constantin Ipsilanti crea la un regim si mai aparte pentru spiterii. Astfel numai Epitropia Spitalului Sf. Spiridon era indrituita sa cedeze spiterii publice "si de ar indrazni cinevasi, ori Doftorul Curtii, ori doftorul politiei sau oricine ar fi a deschide vreo spiterie peste hotararea noastra, Domnia mea volnicie epitropilor ce se vor afla, sa risipeasca acea spiterie si toate doftoriile sa le ia fara nici o plata.".

La randul sau transilvaneana a beneficiat de o supraveghere statala, mult mai evoluata decat a celor doua surori de sange, beneficiind, nu de o administratie de tip oriental, laxa ci de una riguroasa, de sorginte austriaca, ce crea cu scrupulozitate, necontenit, cadrul juridic necesar in aceasta materie.

Intr­-o redactare speciala, in Transilvania, incepand cu anul 1770 incepe aplicarea legii sanitare austriece Generale normativum in resanitatis, revazuta sub indrumarea lui Gerharal van Sweeten, ceea ce a semnificat o restructurare si o punere pe baze legale clare a farmaciilor din aceasta provincie istorica romaneasca.

Farmacopeea anterioara redactata in 1729 si retiparita succesiv in 1744,1754 si 1765 va fi oficiala pentru farmacistii din Transilvania, multa vreme, dupa cum vom vedea statuand obligatii juridice precise care vor fi regasite, peste veacuri, in legislatia moderna.

Autoritatea guberniala transilvaneana se va preocupa si de mentinerea sub control a otravurilor, actualele substante toxice, sens in care in anul 1727 este publicata ordonanta Visitatio Pharmacopoeorum urmata in 1736 de Annua Pharmacopoerum visitatio iar in 1775, printr-un alt act normativ ce interzicea, in mod categoric, vanzarea otravurilor si a substantelor opiacee de alte persoane decat farmacistii.

Interesul general major a facut ca in 1752, printr-un edict imperial sa se ceara controlarea permanenta a farmacistilor pentru ca acestia sa respecte tocmai prevederile legale, fiind obligati sa se conformeze regulilor farmacopeice, sa aplice corect taxele etc.

Pharmacopeea Austiaca Provincialis data luminii tiparului in 1774, va fi oficiala ulterior, in Tara Romaneasca si Moldova multa vreme unifomizand astfel multe notiuni juridice care vor fi consacrate in continuare, prin acte de vointa ale legiuitorilor din celelalte doua state romanesti.

Aflam, de asemenea, din studiile consacrate istoriei farmaciei transilvanene ca in ultima parte a secolului al XVIII-lea, farmaciile erau controlate, in mod frecvent, de catre medicii delegati, in acest sens, de protomedicul gubernial, inchegandu-se chiar o anumita procedura consemnata, in mod expres, in documentele vremii.

Astfel Ordonantele imperiale, prevedeau concret modalitatile de eliberare a otravurilor si drogurilor, sanctionand cu severitate nerespectarea dispozitiilor, chiar si din culpa, precum si eliberarea de preparate farmaceutice gresite.

Dintr-un document datat la 6 martie 1814, retinand ca domnitorul Scarlat Callimachi creeaza o comisie pentru controlul spiteriilor, luam cunostinta de aceasta activitate si in Moldova.

O alta comisie, formata din medicii munteni Ilie Vlasopol, Silvestru Filiti, Constantin Darvari si doi specialisti ai Consulatului Austriei la Bucuresti, din porunca domnitorului Alexandru Sutu, elaboreaza un nou regulament de functionare a spiteriilor, deci a acelor locuri privind prepararea si eliberarea, printre altele, a drogurilor si substantelor toxice.

Aceasta va inlocui, incepand din 4 noiembrie 1818 nizamul lui Alexandru Ipsilanti din 15 mai 1797 si va cuprinde dispozitii de interes pentru un cercetator al traditiei juridice privind drogul in tara noastra, multe din ele, asa cum am mai spus, pertinente, adecvate, de bun simt, valabile chiar si astazi.

Aflam bunaoara ca drogurile trebuie sa fie cele prevazute in farmacopeea din 1814 iar drogurile secrete (arcana), "ar fi cu totul prohibite si nimeni nu va avea nevoie a le vinde".

Din dispozitia ca nici un farmacist nu are dreptul sa deschida o farmacie fara hrisov domnesc deducem actuala obligativitate a existentei unei autorizatii de functionare si de inregistrare, dictata de necesitatea cunoasterii si tinerii sub control a acestor importante locuri de preparare si desfacere a drogurilor. De altfel art. 19 din respectivul regulament prevede in mod expres ca:

"Bacanii, evreii si argintarii, care aduc si pun in vanzare medicamente periculoase, ca sublimat, opiu arsenic si specimene mercuriale, nu vor putea vinde in detaliu, ci numai en gros, si numai la farmacisti, dar din contra vor fi pedepsiti in raportul cu delictul comis si cu amenda in bani in folosul spitalului. Pentru care scop politia sa le trimita acum indata la inaintare ca sa nu aiba in urma pretext de scuza"

Remarcati va rog, in cuprinsul acestui articol, tot ca un element inedit implicarea politiei in popularizarea unui act normativ referitor la droguri. Si pentru punerea in executare a acestei dispozitii din regulamentul respectiv, Agia (politia acestei vremi) este incunostiintata sa aiba in atentie cu toata strasnicia pontul al 12 si al 20, tocmai cele ce faceau referire la comercializarea drogurilor si substantelor toxice precum si practicarea clandestina a profesiei de medic.

Exista opinii potrivit carora si in Moldova a existat un asemenea act normativ ce avea drept obiect reglementarea regimului juridic al substantelor si produselor farmaceutice ca si acelor cu continut toxic si stupefiant, in primul sfert de veac.

In anul 1928 a fost promulgata Legea pentru combaterea abuzului de stupefiante, opera legislativa a unor eminenti juristi si farmacisti romani, care va purta numarul 59/1928, investita cu sigiliu statului in numele regelui de catre principele Nicolae, Miron Cristea, Patriarhul Romaniei si Gheorghe Buzdugan, toti membri ai Consiliului de regenta. Prin Inaltul Decret regal nr.2111/1933 s-a aprobat si publicat in Monitorul Oficial nr.197/1933 Regulamentul monopolului de stat al stupefiantelor. Monopolul de stat cuprindea in sfera sa de interes toate produsele naturale si drogurile cu continut stupefiant ori stupefiantele extrase sau fabricate din acestea ca si pe cele sintetice. De asemenea erau supuse controlului cultivarea in scop industrial al plantelor cu continut stupefiant, activitate ce se putea face numai in baza unei autorizatii data de Ministerul Sanatatii Publice si Ocrotirii Sociale cu avizul Comisiei monopolului stupefiantelor.

2. Regimul juridic actual al drogurilor in Romania

Regimul juridic actual din Romania este format dintr-o serie de legi, decrete, hotarari de guvern si alte acte normative.

Una din aceste legi este legea nr.73/1969 privind regimul produselor si substantelor stupefiante, potrivit careia sunt interzise o serie de activitati ca:

producerea, detinerea sau orice operatie privind circulatia produselor ori a substantelor stupefiante, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin substante stupefiante, prescrierea de catre medic, fara a fi necesar, a produselor sau a substantelor stupefiante, precum si organizarea ori ingaduirea consumului acestora in locuri anumite.

experimentarea produselor sau a substantelor stupefiante, administrarea acestora sub orice forma unei alte persoane, fara indicatie medicala, precum si recoltarea ori detinerea, in scop de prelucrare, a plantelor care contin substante stupefiante.

Lista produselor si a substantelor stupefiante se stabileste de Ministerul Sanatatii si se aduce la cunostinta generala prin publicare in Buletinul Oficial.

Pentru fabricarea si conditionarea de produse si substante stupefiante, in afara de autorizatia eliberata de Ministerul Sanatatii este obligatorie si inregistrarea la organele militiei competente din punct de vedere teritorial.

Produsele si substantele stupefiante pot fi folosite in scop medical numai pe baza prescriptiilor medicilor umani sau, dupa caz, ale medicilor veterinari.
Prescriptia se face pe formulare speciale, cu timbru sec, sau in condici de prescriptii medicale, ori condici de aparat, destinate exclusiv prescrierii produselor sau substantelor stupefiante in cadrul unitatilor sanitare umane sau veterinare.

Personalul medico-sanitar uman sau veterinar si orice alte persoane care prin specificul activitatii lor trebuie sa manipuleze stupefiante si care cunosc cazuri de toxicomanie prin stupefiante au obligatia de a sesiza, de indata, directiile sanitare judetene sau a mun. Bucuresti, in vederea luarii masurilor legale.

Ministerul Sanatatii indruma, coordoneaza, controleaza intreaga activitate cu stupefiante.

Controlul respectarii dispozitiilor legale privitoare la activitatea cu stupefiante se efectueaza si de catre organele de specialitate ale directiilor sanitare judetene si a municipiului Bucuresti, precum si de catre organele Ministerului Afacerilor Interne.

Actul normativ de baza in domeniu este legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicata in Monitorul Oficial nr. 362/2000.

Astfel, in capitolul II intitulat "Sanctionarea traficului si a altor operatiuni ilicite cu substante aflate sub control national", sunt prevazute o serie de activitati ilicite ce constituie infractiuni si sunt pedepsite cu inchisoarea intre 6 luni si 25 de ani sau cu amenda.

Constituie infractiune conform art.2, " cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept". Obiectul juridic special al infractiunii il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica, relatii a caror existenta si dezvoltare sunt conditionate de respectarea normelor legale privitoare la producerea, fabricarea, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea etc. a substantelor aflate sub control national. Subiectul pasiv principal al infractiunii este statul ca garant si ocrotitor al sanatatii publice. Subiectul pasiv secundar este persoana a carei sanatate a fost periclitata ca urmare a nerespectarii circuitului legal al substantelor aflate sub control national. Pedeapsa pentru faptele prevazute in acest articol este inchisoarea de la 3 la 15 ani, iar in cazul savarsirii acestor fapte cu droguri de mare risc este inchisoarea de la 10 la 20 de ani.

In art.3 este incriminata "introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul de droguri de risc, fara drept". Pedeapsa pentru faptele prevazute in acest articol este inchisoarea de la 10 la 20 de ani, iar daca are obiect droguri de mare risc este de la 15 al 25 de ani.

Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri pentru consum propriu, fara drept, constituie infractiune conform art.4 si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 5 ani.

Articolul 5 prevede ca este infractiune fapta persoanei care "pune la dispozitie, cu stiinta, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a oricarui alt loc amenajat, in care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri". Elementul material al laturii obiective a infractiunii se realizeaza printr-o actiune, de punere la dispozitie sau tolerare a consumului ilicit de droguri. Prin punere la dispozitie se intelege activitatea faptuitorului de a crea o ambianta corespunzatoare pentru a atrage consumatorii de droguri, contactarea acestora pentru a-i anunta in acest sens. Pedeapsa pentru faptele prevazute in acest articol este inchisoarea de la 3 la 5 ani.

Este infractiune, conform art.6 fapta de a " prescrie droguri de mare risc, cu intentie, de catre medic, fara ca aceasta sa fie necesara din punct de vedere medical". De asemenea este infractiune conform alineatului 2 si eliberarea sau obtinerea, cu intentie, de droguri de mare risc, pe baza unei retete medicale prescrise in conditiile prevazute la alin. (1) sau a unei retete medicale falsificate".

Compusii apartinand substantelor stupefiante au un regim de utilizare, transport si depozitare foarte strict, prevazut expres in legislatie. Eliberarea acestor substante se face numai dupa prezentarea unei retete speciale, numita "reteta cu timbru sec", care poate fi eliberata doar de medicii primari, sefii de sectie numiti de directiile sanitare sau de directorii spitalelor, fara a depasi doza prevazuta in Farmacopeea Romana.

Conform art.7 constituie infractiune " administrarea de droguri de mare risc unei persoane, in afara conditiilor legale". Pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 4 ani. In cadrul art.8 este incriminata "furnizarea, in vederea consumului, de inhalanti chimici toxici unui minor". Pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 2 ani.

Potrivit art.9, constituie infractiune "producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vanzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpararea sau detinerea de precursori, echipamente ori materiale, in scopul utilizarii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicita de droguri de mare risc". Pedeapsa este inchisoarea de la 3 al 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Ca element de noutate in legislatia noastra penala, in legea nr.143/200, in cap. III la art. 20-21 sunt reglementate doua noi institutii de lupta impotriva traficului si consumului ilicit de droguri : livrarea supravegheata si investigatorul acoperit.

Astfel, la art.20 se prevede ca : "Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie poate autoriza, la solicitarea institutiilor sau organelor legal abilitate, efectuarea de livrari supravegheate, cu sau fara substituirea totala a drogurilor ori a precursorilor'.

Procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiti pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea mijloacelor de proba, in situatiile in care exista indicii temeinice ca a fost prevenirea in prezenta lege. Autorizatia este data in forma scrisa pentru o perioada de cel mult 60 de zile si poate fi prelungita pentru motive temeinice, fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile.

Politistii din formatiunile specializate, care actioneaza ca investigatori acoperiti, precum si colaboratorii acestora, pot procura droguri, substante chimice esentiale si precursori, cu autorizarea prealabila a procurorului, in vederea descoperirii activitatilor infractionale si a identificarii persoanelor implicate in astfel de activitati.

Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog - organ principal al Politiei Romane in lupta antidrog

Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog se afla in structura organizatorica a Inspectoratului General al Politiei ca unitate centrala de specialitate care conduce, coordoneaza, indruma si controleaza activitatea de profil desfasurata de catre structurile teritoriale de combatere a crimei organizate si a traficului si consumului ilicit de droguri, desfasurandu-se totodata si activitate operativa proprie.

D.G.C.C.O.A. este divizata in doua mari compartimente si anume :

a)      Brigada de Combatere a Crimei Organizate

b)      Brigada Antidrog

a) B.C.C.O. functioneaza ca formatiune informativ-operativ si de cercetare penala, fiind organizata pe servicii de specialitatea cu sarcini operative directe de investigare si solutionare a cazurilor complexe, precum si cu atributii de sprijin, control, analiza, sinteza, prognoza, asigurarea relatiilor de colaborare cu politiile straine sau alte organe de stat din Romania. Deci, ca unitate centrala de specialitate, conduce, coordoneaza, indruma si controleaza activitatea de profil a structurilor teritoriale de combatere a crimei organizate, desfasurand totodata si activitate operativa proprie.

b) Brigada Antidrog functioneaza ca formatiune centrala de specialitate a politiei, care conduce, coordoneaza, indruma, si controleaza activitatea de profil desfasurata de catre structurile teritoriale combatere a traficului si consumului ilicit de droguri, desfasurandu-se totodata si activitate operativa proprie.

Brigada Antidrog functioneaza ca formatiune informativ-operativa si de cercetare penala. Este organizata pe servicii de specialitate cu sarcini operative directe de investigare si solutionare a cazurilor complexe, precum si cu atributii de sprijin, control, indrumare, analiza, sinteza, prognoza, prevenire si asigurarea relatiilor de colaborare si cooperare cu politiile straine sau cu alte organe de stat din Romania.

Ca subunitati specializate in structurile teritoriale de politie care functioneaza sub indrumarea, coordonarea si controlul Brigazii Antidrog este serviciul de profil din cadrul B.C.C.O.A. Bucuresti si cele 14 compartimente de lupta antidrog din Centrele Zonale stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Brigada Antidrog si formatiunile specializate din structurile teritoriale ale politiei au in competenta prevenirea si combaterea criminalitatii, actionand pe urmatoarele domenii si linii de munca:

prevenirea si descoperirea traficului international cu droguri care tranziteaza teritoriul tarii;

prevenirea si descoperirea traficului international cu droguri;

identificarea si tragerea la raspundere a persoanelor care consuma ilicit droguri;

identificarea laboratoarelor clandestine si culturilor ilicite de plante cu continut stupefiant;

analiza evolutiei situatiei operative si a tendintelor fenomenului infractional pe ansamblu;

prelucrarea datelor si informatiilor obtinute, realizandu-se informari, note si documentari cu privire la traficul si consumul ilicit de droguri;

derularea comisiilor rogatorii internationale privind traficul si consumul ilicit de droguri si documentarea infractiunilor aflate in faza de urmarire penala.

Brigada Antidrog, ca unitate centrala de linie si cu sarcini operative proprii, desfasoara, in principal, urmatoarele activitati:

a)      coordoneaza, indruma, sprijina si controleaza activi9tatea specifica si de constatare, desfasurata de formatiunile teritoriale pe liniile de munca date in competenta;

b)      pe baza datelor si informatiilor obtinute in procesul muncii specifice si a cunoasterii evenimentelor zilnice, coordoneaza si indruma activitatea formatiunilor teritoriale pentru descoperirea si cercetarea grupurilor de infractori care au actionat pe raza mai multor judete;

c)      analizeaza periodic si ori de cate ori este nevoie, situatia operativa pe liniile de munca date in competenta, producand masuri corespunzatoare de prevenire si combatere, inclusiv modificarea sau adoptarea unor acte normative in materie;

d)     stabileste cauzele, conditiile si factorii care au generat, determinat, inlesnit sau favorizat comiterea infractiunilor date in competenta pe baza concluziilor desprinse, stabileste directiile de actiune si masurile ce urmeaza a fi intreprinse;

e)      organizarea si coordonarea de actiuni cu caracter preventiv si de combatere, la nivel regional sau national, pe problematica data in competenta;

f)       participa la pregatirea ofiterilor specializati in combaterea traficului si consumului ilicit de droguri ce urmeaza cursurile Academiei de Politie "Alexandru-Ioan Cuza" precum si a altor cadre incluse in diferite programe de pregatire la institutiile de invatamant cu profil de politie;

g)      coopereaza cu organele care au initiativa legislativa pentru elaborarea unor proiecte de acte normative ce prezinta interes si unele prevederi referitoare la activitatea de combatere a traficului de droguri;

h)      sprijina desfasurarea comisiilor rogatorii internationale pe problematica stricta a traficul si consumul ilicit de droguri pentru documentarea infractiunilor aflate in faza de urmarire penala;

i)        pe teritoriul altor state, urmareste realizarea verificarilor solicitate din domeniul de responsabilitate, demersurile efectuandu-se direct sau prin intermediul B.N.I.R.I. din cadrul I.G.P., cu respectarea prevederilor conventiilor, acordurilor si protocoalelor incheiate;

j)        elaboreaza materiale de popularizare a legislatiei si de pregatire antiinfractionala a populatiei prin prezentarea unor concluzii si cazuri deosebite, folosindu-se in acest scop de mijloacele de informare in masa, in stricta conformitate cu ordinele in vigoare;

k)      colaboreaza cu Institutul de cercetare si prevenire a criminalitatii din I.G.P. pentru efectuarea studiilor de analiza si prognoza, precum si in efectuarea actiunilor specifice pentru limitarea consumului ilicit de droguri in randul tineretului si altor categorii de traficanti si consumatori.

In indeplinirea atributiilor si sarcinilor ce le revin, politistii din formatiunile Antidrog vor actiona cu respectarea stricta a principiilor: legalitatii, respectarii dreptului omului si demnitatii umane, conspirativitatii si confidentialitatii, al colaborarii cu structurile de stat abilitate sa actioneze pe linia prevenirii si combaterii criminalitatii organizate pe liniile de munca antidrog si nu urmareste scopuri politice.

Formatiunile de prevenire si combatere a traficului intern si consumului ilicit de droguri isi desfasoara activitatea pentru indeplinirea sarcinilor rezultate din Legea 73/1969 privind regimul produselor si substantelor stupefiante, Instructiunile 103/1970 pentru punerea in aplicare a dispozitiilor Legii 73/1969, Legea 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, HG 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor legii 143/2000 si HG 534/ 1999 privind infiintarea Comitetului International de lupta impotriva drogurilor.

Serviciul specializat in prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri din Brigada Antidrog are, in principal, urmatoarele atributii:

a)     formuleaza, pregateste si fundamenteaza deciziile, in vederea asigurarii coerentei in procesul de elaborare si implementare de strategii, politici si programe in cadrul Ministerului de Interne si al celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale

b)    formuleaza propuneri, pregateste si fundamenteaza decizii, in vederea realizarii proiectului Programului national de lupta impotriva drogurilor;

c)     intocmeste anual, pe baza datelor furnizate de autoritatile implicate, un raport referitor la situatia nationala privind traficul si consumul de droguri si evolutia acestora, propunand masurile corespunzatoare;

d)    avizeaza proiectul Programului national de lupta impotriva drogurilor, elaborat de catre Ministerul de Interne, in vederea prezentarii acestuia spre aprobare prin hotarare a Guvernului;

In activitatea de lupta impotriva traficului si consumului ilicit de droguri trebuie urmarita reducerea fenomenului prin realizarea unei preveniri integrate si coerente prin aplicarea regulilor parteneriatului, reducerea oportunitatilor care favorizeaza traficul, ridicarea gradului de profesionalizare a specialistilor antidrog si cresterea increderii cetatenilor in serviciile politiei.

Pe linia prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de droguri Brigada Antidrog, prin serviciul din profil, va desfasura urmatoarele activitati:

solicita emiterea unor dispozitii si materiale de in drumare prin care fiecare politist este obligat, in indeplinirea atributiilor de serviciu sa se implice in activitatea de prevenire si combaterea la nivel local a consumului si traficului ilicit de droguri;

emiterea de materiale, gen recomandari, realizarea de pliante, filme documentare cat si intalniri parteneriale educative cu tineri la care vor participa parinti, profesori, reprezentanti ai serviciilor de sanatate publica;

initierea unor programe parteneriale in cadrul carora membrii comunitatii sa fie informati asupra pericolelor consumarii de droguri si atragerea acestora in activitati concrete de prevenire.

In organizarea si desfasurarea activitatii informative de prevenire si combatere a traficului si consumului ilicit de droguri, vor fi luate in atentie persoanele suspecte din randul urmatoarelor categorii:

a)      cetateni straini, turisti, oameni de afaceri, studenti, elevi, cei stabiliti legal sau ilegal in Romania, care au dobandit aceste deprinderi in tarile lor de origine;

b)      cetateni romani care au avut contact cu drogurile in urma unor deplasari efectuate in strainatate in scopul comiterii unor fapte antisociale si care au stabilit contacte, legaturi cu traficanti de droguri din tarile in care au calatorit sau au prestat diferite munci;

c)      emigranti romani care au revenit in tara ca turisti sau ca repatriati si care au fost implicati in activitati de acest gen in tarile in care au locuit sau domiciliaza;

d)     persoanele care, prin natura serviciului sau meseriei pe care o practica, efectueaza des deplasari in strainatate in tari sau regiuni ce prezinta un potential de risc ridicat pe linia producerii, comercializarii sau consumului de substante toxice.

Politistii specializati din cadrul formatiunilor de politie antidrog dar si ceilalti politisti in raza de competenta, in exercitarea atributiilor curente de serviciu, vor avea in atentie cunoasterea si supravegherea informativa permanenta a obiectivelor, locurilor si mediilor favorabile si pretabile la traficul si consumul ilicit de droguri, ca:

spitalele, indeosebi cele care au centre de dezintoxicare a persoanelor narcodependente;

scoli, licee, centre universitare;

aerogari, porturi, zonele comerciale libere, unitatile postale, firme de curierat;

hoteluri, moteluri, baruri, restaurante frecventate de cetateni straini, cetateni romani pretabili sau fosti condamnati pentru fapte de acest gen;

sali de spectacole, de jocuri mecanice, biliard etc.

locuinte care au ramas copiilor proveniti din familii destramate sau ramasi fara supraveghere sau a celor semnalati ca traficanti sau consumatori de droguri;

locuri de plasare sau gazduire a prostituatelor;

zone, strazi , cartiere locuite de comunitati de romi, cetateni arabi, turci, chinezi si alte categorii care au in traditie consumul de droguri;

alte locuri frecventate de grupuri de tineri, asa zisele gasti de cartier.

Avand in vedere cele de mai sus, putem concluziona ca Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog, prin organele ei de specialitate este un organ vital in activitatea de prevenire si combatere a crimei organizate sau a traficului si consumului ilicit de droguri, un organ important al Ministerului de Interne.

4. Cooperarea dintre Ministerul de interne si alte organe abilitate in lupta antidrog.

4.1. Cooperarea dintre M.I. si Directia Generala a Vamilor.

Prevenirea si combaterea traficului ilicit de droguri este o atributie a Ministerului de Interne potrivit legii.

Legislatia tarii noastre imputerniceste organele vamale sa exercite controlul marfurilor ce intra sau ies din tara, deci si aceste organe sunt implicate intr-un fel sau altul in actiune a de stavilire a circulatiei drogurilor, pe teritoriul tarii noastre sau scoaterea unor droguri din tara.

Controlul la frontiera Romaniei este efectuat de catre organele specializate abilitate ale Ministerului Finantelor publice si angajati ai Directiei Generale a Vamilor. In anumite situatii de exceptie, expres prevazute in lege, controlul se efectueaza impreuna cu persoane din M.Ap.N., Ministerul Sanatatii. M.E.N., Ministerul Industriei si Comertului.

Din textele de lege, in special din legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al Romaniei, se desprinde concluzia ca intre organele vamale si cele ale Ministerului de interne in materie de droguri trebuie sa existe o stransa cooperare subordonata unui singur scop : " prevenirea si depistarea cazurilor de incercare a intrarii si iesirii din Romania a oricarui tip de drog".

Conform H.G. nr.170/2001 privind organizarea si functionarea D.G.V., organul de conducere a activitatii vamale din Romania este Directia Generala a Vamilor.

Printre atributiile sale principale se numara analiza situatiei contraventionale si luare masurilor corespunzatoare pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la regimul vamal, deci implicit si in ceea ce priveste traficul de droguri. In cadrul D.G.V. functioneaza Serviciul antidrog, patrimoniu, arme, explozivi care are o conceptie de munca organizata astfel incat sa nu afecteze competentele legale ale celorlalte structuri abilitate in lupta antidrog, in sensul ca orice depistare de droguri este inaintata organelor in drept.

Acestui serviciu ii revin doua sarcini de fond :

prevenirea si descoperirea drogurilor care pot tranzita teritoriul tarii sau destinate consumului propriu;

participarea la procesul de instruire a intregului personal vamal in scopul de a actiona pe linie de droguri, adica de a cunoaste aceste substante si de a putea realiza prima constatare.

Conform art.2, alin.12 din H.G.170/2001 D.G.V. coordoneaza si indruma directiile regionale vamale interjudetene, birourile vamale de control si vamuire pe linia prevenirii si combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozivi, obiecte din patrimoniul cultural national; urmareste, in cooperare cu celelalte organe abilitate ale statului, cazurile de spalare a banilor prin operatiuni vamale; incheie, pe baza de mandat, acorduri de cooperare cu autoritati vamale straine privind schimbul de informatii pentru prevenirea si combaterea fraudei vamale.

La nivelul serviciului exista tehnica de varf materializata in trusa de depistare si in trusa de mostre cu toate tipurile de droguri, iar la nivel regional, microlaboratoare foto, truse foto si truse de depistare primara.

O alta componenta a organizarii acestui serviciu este aceea ca in fiecare unitate vamala exista vamesi anume desemnati pe schimburi care dispun de cunostintele necesare depistarii primare a unor substante stupefiante.

Pe langa relatiile interne ale serviciului cu Politia si alte institutii, acesta intretine si multiple relatii internationale cu Consiliul de Cooperare Vamala si unele tari din Piata Comuna si este angajat in programul R.I.L.O.. Prin aceste legaturi permanente se transmit informatii direct in multe capitale din tarile Europei ceea ce usureaza depistarea unor elemente infractoare.

Masuri de combatere a traficului de droguri intreprinse de organele vamale in zona proprie de competenta :

a)      controleaza mijloacele de transport incarcate cu marfuri de import, export sau aflate in tranzit si verifica legalitatea si regimul vamal al acestora; retine, in vederea confiscarii, marfurile care fac obiectul unor abateri de la legislatia vamala;

b)      verifica, pe timp de zi si de noapte, cladiri, depozite, terenuri, sedii si alte obiective si poate preleva, in conditiile legii, probe pe care le analizeaza in laboratoarele proprii in vederea identificarii si expertizarii marfurilor supuse vamuirii;

c)      efectueaza investigatii, supravegheri si verificari, in conditiile prevazute de lege, in cazurile in care sunt semnalate situatii de incalcare a legislatiei vamale de catre persoane fizice si juridice; verifica registre, corespondenta si orice fel de evidenta si are dreptul de a cere oricarei persoane fizice sau juridice sa prezinte, fara plata, documentatia si informatiile privind operatiunile vamale;

d)     exercita controlul ulterior la sediul agentilor economici asupra operatiunilor de comert exterior efectuate, pe o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, urmarind respectarea reglementarilor in domeniul vamal;

e)      colaboreaza, pe baza de protocol, cu Inspectoratul general al politiei, Inspectoratul general al politiei de frontiera, Directia generala pentru pasapoarte, precum si cu Garda financiara;

f)       organizarea, exploatarea, instituirea unui sistem propriu de consemne pentru persoanele fizice si juridice;

g)      verificarea accesului, depozitarii, prelucrarii, manipularii si transportarii drogurilor, substantelor chimice esentiale, precursorilor in zonele libere de catre Serviciul Antidrog din cadrul D.G.V.

h)      indeplinirea de catre Serviciul Antidrog din cadrul D.G.V. a sarcinilor privind cooperarea pe plan intern si international cu institutii specializate in domeniu pentru asigurarea schimbului de informatii si documente precum si pentru derularea de actiuni operative specifice;

i)        participarea Serviciului Antidrog din D.G.V. impreuna cu organele abilitate la efectuarea livrarilor supravegheate pe intreg teritoriul Romaniei.

4.2. Cooperarea dintre M.I. si Ministerul Sanatatii si Familiei.

In tara noastra, potrivit Legii 143/2000 si a regulamentului 1359/2000 de aplicare a legii mentionate, organele de polittie, alaturi de cele ale Ministerului Sanatatii si Familiei au dreptul si obligatia de a efectua controale in toate segmentele componente ale circuitului ilegal.

Serviciul Arme, Explozivi, Toxice din I.G.P. impreuna cu formatiunile corespondente din teritoriu si celelalte unitati ale politiei din tara, au in atentie unitatile cultivatoare de plante cu continut stupefiant, cele producatoare, precum si modul de transportare, depozitare, manipulare si prescriere a medicamentelor cu astfel de continut si in acest sens, impreuna cu specialisti de la Oficiile farmaceutice judetene, efectueaza controale repetate la culturile de mac, la cele 4 intreprinderi producatoare si peste 5000 de unitati medico-farmaceutice ce desfasoara asemenea activitati.

Pentru ca o farmacie sa poata desfasura activitati cu stupefiante trebuie in primul rand sa posede o autorizatie emisa de Colegiul National al Medicilor din Romania si de Ministerul Sanatatii si Familiei.

Evidenta miscarii produselor si substantelor stupefiante trebuie tinuta intr-un registru intocmit in conformitate cu prevederile H.G. 1359/2000 numerotat si sigilat. Controalele farmaciilor vor fi efectuate de politisti insotiti de specialisti de la Ministerul Sanatatii si vor urmari urmatoarele aspecte:

existenta si valabilitatea autorizatiei in vederea manipularii produselor si substantelor cu actiune stupefianta;

confruntarea stocului faptic cu cel scriptic, urmarindu-se totodata acuratetea si corectitudinea mentiunilor facute in registrul model;

modul de pastrare a stupefiantelor returnate si a celor expirate;

studierea documentelor de intrarea si eliberare a stupefiantelor catre populatie.

Concomitent, echipa de control va verifica daca in laboratoriul propriu al farmaciei sunt si substante pentru producerea ilegala de droguri sau chiar se efectueaza astfel de operatiuni ilicite.

4. Comitetul Interministerial de lupta impotriva drogurilor.

Articolul 1 din H.G. 534/1999 privind infiintarea. Comitetul Interministerial de lupta impotriva drogurilor prevede infiintarea acestui comitet care este un "organism consultativ fara personalitate juridica, care functioneaza pe langa Ministerul de Interne avand sediul in municipiul Bucuresti".

Potrivit art.2 al aceleiasi hotarari " misiunea comitetului interministerial este de a facilita si de a eficientiza comunicarea si colaborarea dintre Ministerul de Interne, pe de o parte, si alte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, pe de alta parte, precum si de a fundamenta ordinele sau, dupa caz, deciziile acestora privind masurile adoptate si actiunile corelate, intreprinse in lupta impotriva traficului si consumului ilicit de droguri."

Comitetul interministerial stabileste conceptia de ansamblu si asigura coordonarea unitara de catre Guvern, pe baza unui program national, a luptei impotriva traficului si consumului ilicit de droguri, desfasurata de catre autoritatile

Competente. Potrivit art.3 Comitetul Interministerial este format din conducatorii urmatoarelor organe de specialitate ale administratiei publice centrale :

Ministerul de Interne;

Ministerul Justitiei;

Ministerul Afacerilor Externe;

Ministerul Apararii Nationale;

Ministerul Finantelor;

Ministerul Sanatatii;

Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;

Ministerul Educatiei Nationale;

Ministerul Tineretului si Sportului;

Ministerul Industriei si Comertului.

In structura Comitetului interministerial se constituie si functioneaza, in functie de necesitati, urmatoarele comisii de specialitate interministeriale

a)      Comisia pentru combaterea traficului ilicit de droguri si spalarea banilor;

b)      Comisia pentru prevenirea consumului ilicit de droguri, tratament medical si reintegrarea sociala a toxicomanilor;

c)      Comisia pentru analiza si sinteza a datelor referitoare la droguri si recomandari privind propunerile de acte normative;

d)     Comisia pentru educarea, si sensibilizarea cetatenilor in lupta impotriva traficului ilicit de droguri.

Comitetul interministerial are urmatoarele atributii:

formuleaza, pregateste si fundamenteaza deciziile, in vederea asigurarii coerentei in procesul de elaborare si implementare de strategii, politici si programe in cadrul Ministerului de Interne si al celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale;

formuleaza propuneri, pregateste si fundamenteaza decizii, in vederea realizarii proiectului Programului national de lupta impotriva drogurilor;

avizeaza proiectul Programului national de lupta impotriva drogurilor, elaborat de catre Ministerul de Interne, in vederea prezentarii acestuia spre aprobare prin hotarare a Guvernului;

evalueaza semestrial sau ori de cate ori se impune stadiul realizarii Programului national de lupta impotriva drogurilor;

intocmeste anual, pe baza datelor furnizate de autoritatile implicate, un raport referitor la situatia nationala privind traficul si consumul de droguri si evolutia acestora, propunand masurile corespunzatoare;

coordoneaza actiunile in domeniu ale institutiilor abilitate, urmareste si asigura prin intermediul acestora aplicarea mecanismelor controlului drogurilor si respectarea obligatiilor ce revin Romaniei din conventiile internationale in domeniul combaterii drogurilor atat pe plan intern, cat si in raporturile cu alte state sau organizatii internationale insarcinate cu controlul drogurilor. In acest sens faciliteaza transmiterea, precum si preluarea datelor si a statisticilor prevazute in tratatele la care Romania este parte si transmite Secretariatului General al Natiunilor Unite denumirea si atributiile autoritatilor competente sa asigure aplicarea prevederilor conventiilor internationale;

formuleaza, prin deciziile adoptate, recomandari catre ministerele abilitate, cu privire la cadrul legislativ si pentru armonizarea acestuia cu legislatia ori cu practicile comunitare si internationale.

Pentru realizarea obiectivului prevazut la art.2, institutiile abilitate vor indeplini urmatoarele activitati:

intocmirea si punerea in practica a Programului national de lupta impotriva drogurilor, aprobat prin hotarare a Guvernului;

aplicarea dispozitiilor conventiilor Organizatiei Natiunilor Unite din anii 1961, 1971, 1988 privind combaterea drogurilor si ale altor conventii in acest domeniu la care Romania este parte;

actualizarea si adaptarea legislatiei privind drogurile, precum si armonizarea legislatiei in domeniu cu reglementarile internationale;

lupta impotriva traficului de droguri de substante chimice esentiale si precursori, precum si impotriva spalarii banilor proveniti din droguri, fara a afecta atributiile operationale ale serviciilor specializate in acest domeniu;

prevenirea toxicomaniei prin activitati de informare comunicare-educare a tineretului, a familiilor, a corpului didactic si a opiniei publice;

stabilirea unui sistem fiabil de culegere si analiza a datelor legate de amploarea si caracteristicile nationale ale toxicomaniei si traficului de droguri;

primirea, tratarea si reintegrarea sociala a toxicomanilor, cercetarea stiintifica in acest domeniu;

pregatirea persoanelor care isi desfasoara activitatea in lupta impotriva drogurilor, substantelor chimice esentiale, precursorilor, toxicomaniei si spalarii banilor;

cooperarea internationala in materie de lupta impotriva drogurilor;

coordonarea si sustinerea activitatilor organizatiilor neguvernamentale sau de caritate si ale asociatiilor care au ca obiect lupta impotriva toxicomaniei si abuzului de droguri.

5. Masuri legale de prevenire si combatere a consumului si traficului ilicit de droguri.

5.1. Masuri de prevenire si combatere a consumului ilicit de droguri.

Necesitatea adoptarii unor masuri concrete de prevenire si combatere a consumului ilicit de droguri s-a facut simtita si la noi in tara, ca urmare a intensificarii traficului si consumului, devenit fenomen social in ultimii ani. Regulamentul de aplicare al legii 143/2000 prevede unele masuri de prevenire si combatere a consumului de droguri.

a)      Masuri de prevenire

Activitatile de prevenire a consumului ilicit de droguri sunt urmatoarele:

organizarea de programe educative adresate prescolarilor, ce presupun promovarea unui stil de viata sanatos in familie si/sau in comunitate, vizand sanatatea publica;

organizarea de programe educative adresate elevilor, ce presupun activitati de instruire, informare, comunicare, incluse in programa scolara;

organizarea de programe educative pentru adolescenti, in afara scolii, ce presupun organizarea de catre institutiile de invatamant de activitati alternative pentru petrecerea timpului liber;

realizarea de campanii mass-media ce presupun activitati de informare a populatiei prin mijloace precum: articole in presa scrisa, anunturi publice, emisiuni, reportaje, concursuri, video- si audioclipuri tematice;

furnizarea de informatii si sfaturi privind efectele negative ale consumului de droguri, consecintele detinerii si traficului ilicit de droguri, precum si posibilitatile de preventie si tratament, care pot fi aduse la cunostinta parintilor, profesorilor, tinerilor si consumatorilor de droguri prin linii telefonice de informare si ajutorare;

organizarea de programe comunitare ce presupun activitati care implica o larga participare a membrilor unei comunitati;

organizarea de programe de consiliere psihologica si psihoterapeutica ce presupun activitati specializate.

Ministerul Sanatatii, Ministerul Educatiei Nationale si Ministerul Tineretului si Sportului elaboreaza, sprijina, dezvolta si coordoneaza programe de informare a populatiei asupra consecintelor consumului de droguri.

Ministerul Sanatatii impreuna cu Ministerul Educatiei Nationale elaboreaza continutul subiectelor referitoare la promovarea unui stil de viata sanatos, acordand o atentie sporita activitatilor continute in programa scolara si a altor unitati din sistemul educational, referitoare la prevenirea consumului de droguri.

b)     Masuri de combatere a traficului si consumului ilicit de droguri

Activitatea de combatere a traficului si/sau a consumului ilicit de droguri sau de forme farmaceutice care le contin se organizeaza si se realizeaza de organele administratiei publice si organele judiciare, de unitatile de invatamant, unitatile medicale si alte unitati din sistemul serviciilor de sanatate, de centrele de reeducare pentru minori, penitenciare, organizatiile neguvernamentale, precum si de alte institutii interesate.

Masurile de combatere si reducere a consumului de droguri, realizate de Ministerul Sanatatii, constau in activitatile de preventie primara si in masurile destinate reducerii consecintelor consumului de droguri, precum si in tratamentul medical si reabilitarea persoanelor dependente de droguri.

Masurile de combatere a consumului de droguri, intreprinse de Formatiunea centrala de reprimare a traficului si consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Politiei, constau in:

a)      organizarea si coordonarea activitatilor cu caracter preventiv in problematica drogurilor atat pentru populatie, cat si pentru cadrele Ministerului de Interne implicate in astfel de activitati;

b)     instruirea cadrelor in scopul actionarii pentru reducerea cererii de droguri;

c)      elaborarea unor materiale instructiv-educative pentru pregatirea antiinfractionala a populatiei;

d)     participarea prin personalul propriu specializat, alaturi de specialistii altor institutii, la actiunile de tipul 'formare de formatori'.

Masurile de combatere a traficului de droguri intreprinse de organele vamale in zona proprie de competenta constau in:

a)      efectuarea de supravegheri si verificari pentru depistarea situatiilor de incalcare a legislatiei vamale de catre persoanele fizice si juridice, verificarea de registre, corespondente si evidente financiar-contabile, inclusiv cele pe suport informatic, precum si solicitarea altor documente si informatii care au legatura directa sau indirecta cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul national ori cu alte operatiuni vamale;

b)     verificarea operativa si supravegherea cladirilor, depozitelor, terenurilor, sediilor sau ale altor obiective unde se gasesc sau ar putea sa se gaseasca droguri, substante chimice esentiale si precursori, precum si prelevarea de probe in conditiile legii, in vederea identificarii si expertizarii bunurilor care au facut obiectul operatiunilor vamale;

c)      controlul magazinelor si al punctelor de desfacere aflate in zonele speciale vamale, in vederea identificarii drogurilor, substantelor chimice esentiale si precursorilor, a caror provenienta nu poate fi justificata cu documente vamale;

d)     executarea masurilor prevazute de lege pentru retinerea si confiscarea, dupa caz, a drogurilor, substantelor chimice esentiale si precursorilor, in cazul nerespectarii prevederilor legale aplicabile in domeniul vamal;

e)      organizarea, exploatarea si instituirea unui sistem propriu de consemne pentru persoanele fizice si juridice, a caror respectare are caracter obligatoriu pentru personalul din sistemul vamal;

f)       analizarea activitatii si a rezultatelor specifice in domeniul vamal din teritoriu si elaborarea programelor de control, testari si investigatii pe domenii;

g)      verificarea accesului, depozitarii, prelucrarii, manipularii si transportului drogurilor, substantelor chimice esentiale si precursorilor in zonele libere, de catre Serviciul antidrog din cadrul Directiei Generale a Vamilor;

h)     indeplinirea de catre Serviciul antidrog din cadrul Directiei Generale a Vamilor a sarcinilor privind cooperarea pe plan intern si international cu institutiile specializate in domeniu, pentru asigurarea schimbului de informatii si documente, precum si pentru derularea de actiuni operative specifice;

i)        realizarea de catre Serviciul antidrog din cadrul Directiei Generale a Vamilor de controale si verificari inopinate, urmarirea si identificarea persoanelor suspecte de incalcarea reglementarilor vamale privind traficul ilicit cu substante stupefiante si psihotrope, substante chimice esentiale si precursori;

j)       participarea Serviciului antidrog din cadrul Directiei Generale a Vamilor, impreuna cu organele abilitate, la efectuarea livrarilor supravegheate, pe intregul teritoriu al Romaniei.

Masurile de combatere a traficului si consumului ilicit de droguri, intreprinse de organele judiciare, sunt cele prevazute de Codul de procedura penala si de legile speciale in domeniu.

c)      Masuri destinate anihilarii ori reducerii consecintelor consumului de droguri

In Regulamentul de aplcare alegii nr.143/2000 sunt prevazute cateva masuri cu caracter obligatoriu sau facultativ destinate anihilarii ori reducerii consecintelor consumului de droguri, din care putem mentiona cura de dezintoxicare, supravegherea medicala ori alte masuri medicale, aplicate la cerere sau in cazuri de urgenta.

Cura de dezintoxicare se dispune pe baza expertizei medico-legale si se realizeaza in regim de spitalizare in una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii sau, dupa caz, de Ministerul de Interne ori de Ministerul Justitiei.
Ministerul Sanatatii stabileste, prin ordin al ministrului sanatatii, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, unitatile medicale abilitate sa dispuna si sa aplice cura de dezintoxicare si supravegherea medicala, precum si conditiile si normele de avizare si autorizare anuala care trebuie sa fie indeplinite de acestea.

Sectiile de dezintoxicare au regim inchis, ce presupune primirea vizitelor conform regulamentului de ordine interioara al acestor unitati medicale. Vizitele se vor desfasura in conditii de stricta supraveghere si in prezenta unui cadru desemnat in acest scop. Pachetele si celelalte obiecte destinate persoanei internate vor fi controlate de serviciul de paza la intrarea in sectie. Pentru eliminarea riscului de procurare a drogurilor, parasirea sectiei de dezintoxicare de catre persoana internata se va face numai prin externare. Asigurarea conditiilor de siguranta necesare in vederea aplicarii eficiente a tratamentului revine Ministerului Sanatatii, in colaborare cu Ministerul de Interne si cu Ministerul Justitiei.

Cura de dezintoxicare se realizeaza prin:

a) oprirea brusca a administrarii drogului;

b) utilizarea unor metode nonsubstitutive simptomatice;

c) tratamentul de substitutie, prin inlocuirea drogului consumat de toxicoman cu produse, precum metadona sau alte produse farmaceutice specifice curei de dezintoxicare;

d) psihoterapie.

De asemenea, in legea 143/2000 sunt prevazute o serie de masuri de prevenire si combatere a consumului ilicit de droguri, mai exact in articolele 27-30.

Astfel in art.27 alin.1, se prevede : "Consumul ilicit de droguri aflate sub control national, fara prescriptie medicala, este interzis pe teritoriul Romaniei.

Persoana care consuma ilicit droguri aflate sub control national este supusa, dupa caz, uneia dintre urmatoarele masuri: cura de dezintoxicare sau supravegherea medicala.

Aceste masuri prevazute sunt dispuse de una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii, pe baza unei expertize medico-legale .

Cura de dezintoxicare se realizeaza in regim de spitalizare in una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii, care sunt obligate sa verifice periodic oportunitatea continuarii curei.

Supravegherea medicala este asigurata in mod continuu sau temporar de o unitate dintre cele prevazute la alin. (2), impreuna cu o familie, o persoana sau o colectivitate, care prezinta aptitudinile necesare unei astfel de supravegheri.

Ministrul justitiei si ministrul sanatatii vor stabili printr-un ordin comun masurile medicale si educative care vor fi aplicate toxicomanilor in penitenciare.

De asemenea orice persoana care are cunostinta despre un consumator de droguri poate sesiza una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii, care va proceda conform legii.

5.2. Masuri de prevenire si combatere a traficului ilicit de droguri

Desi s-a facut un pas important in domeniul legislativ prin aderarea Romaniei la Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului si consumului ilicit de substante stupefiante si psihotrope de la Viena, legislatia romana in domeniu a fost pusa la punct prin legea nr.143/2000 si legea nr.300/2000 creand cadrul juridic necesar in concordanta cu prevederile internationale.

In ce priveste productia si circuitul legal al substantelor si produselor stupefiante, al precursorilor si substantelor esentiale au fost luate masuri comune de catre organele si organizatiile interesate din Romania care asigura un control sever asupra acestor operatiuni cat si asupra unitatilor care fabrica medicamente cu continut stupefiant si cele care cultiva mac opiaceu pentru uz medical precum si cu privire la agentii economici din industria chimica.

In acelasi scop au fost luate masuri de avizare de catre ministerele de resort a importurilor si exporturilor de substante chimice esentiale si precursori care pot servi la fabricarea ori confectionarea ilicita a drogurilor.

Tot ca o masura in sprijinul combaterii criminalitatii in general si a traficului de droguri in special, se inscrie si infiintarea Brigazii de combatere a crimei organizate, care, impreuna cu alte structuri ale Ministerului de Interne, s-a angajat in actiuni concrete de prevenire, combatere si estompare a acestui fenomen, obtinand deja rezultate pozitive, materializate in depistarea unor retele de traficanti si confiscarea a importante cantitati de stupefiante.

Astfel, in perioada 1991-1996 au fost confiscate cca 20000 de kg de stupefiante, recordul inregistrandu-se in 1993, cand s-au confiscat 12000 kg.

In ceea ce priveste sortimentul substantelor stupefiante confiscate, in perioada de referinta s-a inregistra urmatoarea situatie: 17.650, 603 kg hasis si cannabis, 17,126 kg opiu; 578,232 kg heroina; 863,768 kg cocaina; 382 kg morfina; 11.434 kg amfetamina si derivati MDMA si 13 kg LSD.

Schimburile de informatii si ajutorul material primit din partea O.N.U. si unele organisme si organizatii din Europa, America si Asia au contribuit in mare masura la succesul actiunilor initiate pe linia combaterii traficului de droguri in Romania.

Astfel, in baza unor masuri de cooperare intre politia germana si cea romana, in perioada mai-iunie 1991, s-a procedat pentru prima data la livrarea supravegheata, a 6 kg cocaina, expediata din Ecuador avand drept destinatari 12 cetateni romani din Cluj. In urma masurilor intreprinse de politia romana, au fost confiscate 12,590 kg cocaina, stabilindu-se totodata, cu certitudine existenta unei filiale de traficanti avand drept scop principal tranzitarea pe teritoriul Romaniei a unor importante cantitati de droguri de catre organizatiile mafiote italiene in cooperare cu cartelurile columbiene.

Corelarea datelor obtinute de politia romana cu cele detinute de politia germana a permis initierea si desfasurarea pe teritoriul Romaniei si a unor activitati specifice de identificare si investigare a unui cerc larg de suspecti pe linia traficului ilicit de droguri, majoritatea fiind cetateni turci si arabi.

Tot in baza schimbului de informatii cu politia germana si a masurilor comune intreprinse, in luna aprilie 1994 a fost arestata o retea de traficanti turci si peruani, din care 3 in Germania si 2 in Romania, si confiscata cantitatea de 55 kg de heroina, depozitata in Constanta.

In luna martie 1994 a fost capturata o retea de traficanti constituita din cetateni columbieni si un canadian de origine romana, de la care s-au confiscat 105 kg cocaina. Aceasta retea reusise in perioada 1992-1993 sa tranziteze Romania cu 6 transporturi de droguri camuflate in postamente de statui.

Cea mai mare retea de traficanti de droguri, constituita din peste 50 de indivizi, romani si staini, pe relatia Olanda, de la care s-au confiscat 353 kg hasis si cannabis, a fost descoperita in anul 1994 de catre IPJ Maramures, iar cea mai mare captura, pe aceeasi relatie, a fost realizata in 1993 cand au fost confiscate 11.000 kg cannabis in portul Constanta.

De asemenea, in cooperare cu politia franceza s-au confiscat pe teritoriul Romaniei 700 kg de cocaina disimulata in butoaie cu mixtura asfaltica.

Este adevarat si faptul ca in perioada 1990-1996 importante cantitati de stupefiante au traversat teritoriul Romaniei fara a fi depistate, fapt confirmat si de confirmarile realizate de politiile statelor vecine, in special din Ungaria, ceea ce da nota ingeniozitatea retelelor de traficanti dar si unele minusuri in activitatea organelor cu atributiuni in domeniu si in special a celor din punctele de frontiera.

Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului de stupefiante, semnalata la 19 septembrie 1988 si ratificata de 20 de state, insereaza in articolul 12 o serie de masuri care vizeaza impiedicarea deturnarii in scopuri ilicite a unor produse chimice pentru a se evita ca aceste produse chimice sa fie folosite in scopuri ilicite.

a)      statele secundare ale Conventiei se angajeaza sa supravegheze comertul, in stransa legatura cu producatorii, importatorii, exportatorii, angrosistii si cei care le desfac en-detail.

b)      Acestia au obligatia de a semnala autoritatilor competente orice operatiune suspecta. In plus, orice produs importat sau exportat trebuie sa fie corect identificat si insotit de documente care sa ateste numele si adresa intermediarului precum si cele ale destinatarului.

Exista, de asemenea, o reglementare privindvanzarea si achizitionarea de precursori intre tarile membre ale C.E.E. si tari terte precum si o directiva privind circulatia acestor produse in interiorul Comunitatii Europene.

Produsele chimice, inscrise in anexele Conventiei mentionata mai sus, sunt ins4, limitate ca numar, existand un numar mare de precursori care scapa de sub control. Pentru atenuarea acestor carente toate comanzile de produse profitabile sunt transmise de catre OCTRIS in scopul controlarii atat a beneficiarilor cat si a producatorilor. In cadrul OCTRIS a fost creata o stuctura, denumita Precursori, produse chimice si psihotrope, specializata in lupta contra deturnarii de materiale auxiliare drogurilor. Sarcinile acestei structuriconstau in distribuirea catre toate intreprinderile interesate si fabricantii en-detail a unei liste de criterii ce permite identificarea tuturor tranzactiilor si a cumparatorilor suspecti. Cu alte cuvinte, a fost pusa la punct o intreaga strategie care face parte din razboiul total declarat drogurilor, traficantilor de droguri si narco-dolarilor.

Pe langa masurile luate pe plan international se impune ca fiecare stat sa elaboreze strategii proprii de combatere a acestei activitati si sa actioneze cu masuri concrete impotriva organizatiilor criminale care au astfel de preocupari.