COMPETENTA AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE

COMPETENTA AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE

Competenta defineste ansamblul atributiilor legale pe care le exercita o autoritate publica in scopul realizarii sarcinilor sale. In sens juridic larg competenta defineste toate actele si faptele care produc efecte juridice, iar in sens restrans numai actele juridice pe care le poate emite o autoritate publica in conditiile sau cazurile prevazute de lege.

a) Caracteristicile competentei:

- are un caracter legal, fiind prevazuta de lege sau de acte intemeiate pe ea;

- are un caracter propriu (distinct) sau personal, apartinand numai autoritatii careia i-a fost conferita, neputand fi transmisa alteia, dupa cum un organ nu se poate substitui altuia, decat exceptional in cazurile expres prevazute(de pilda, cazul delegarii sau repartizarii de atributii sau a inlocuirii sau suplinirii in functie);

- competenta are un caracter obligatoriu ceea ce inseamna ca, de regula, exercitarea ei nu este o facultate pentru titular, de genul dreptului subiectiv, deoarece drepturile conferite autoritatii fata de celalalt subiect al raportului juridic sunt adevarate indatoriri fata de lege, organul trebuind sa-si manifeste competenta, intr-un fel sau altul, daca i-a fost adresata o solicitare sau o sesizare fata de care ar avea, de pilda, chiar un drept de apreciere legal recunoscut;

- competenta are, de regula, un caracter permanent in sensul ca, odata incredintata, ea este exercitata in mod continuu, repetat si neconditionat exceptand cazurile de competenta temporara sau ale organelor temporare ce au o competenta similara.

b) Clasificarea competentei

Dupa continutul, sfera de cuprindere si atributii, se disting:

Competenta materiala ("ratione materiae') care se refera la domeniul sau natura raporturilor sociale pe care le poate reglementa o autoritate publica. Aceasta competenta poate fi, la randul ei:

generala, daca autoritatea care o exercita are dreptul de a decide in toate domeniile activita­tii

executive, atat la nivel national cat si la cel local, (cu exceptia situatiilor in care competenta s-a atribuit expres altei autoritati). Au competenta materiala generala guvernul, pre­fectul, consiliile locale si judetene.

- speciala , in cazul in care autoritatea administratiei publice are dreptul de a decide intr-un singur

domeniu. Au competenta materiala speciala ministerele, autoritatile administratiei centrale de reglementare, precum si serviciile deconcentrate in teritoriu ale administratiei centrale.

Competenta teritoriala ("ratione loci') se refera la limitele geografice in care isi exercita atributiile autoritatile administratiei publice, care poate fi, la randul ei:

- competenta centrala sau nationala, in cazul in care autoritatea publica iti exercita atributiile pe

intreg teritoriul statului si asupra tuturor persoanelor fizice si/sau juridice;

- competenta locala, limitata la un anumit teritoriu, de regula corespunzatoare unitatilor

administrativ-teritoriale (judet, oras, comuna) sau in functie de alte criterii (de pilda, regionalele C.F.R. delimitate pe criterii interjudetene).

Competenta personala ("ratione personae') este deter­minata de calitatea persoanei sau a subiectului de drept fata de care poate actiona o autoritate publica (sau altfel spus, fata de care se declanseaza incidenta actiunii normei).

- competenta unei autoritati difera functie de calitatea de cetatean sau de strain a unei persoane,

fata de varsta unei persoane (major sau minor) fata de statutul unei persoane (civil sau militar). ex. in materia aplicarii sanctiunilor contraventionale calitatea de militar obliga organul constatator sa transmita procesul-verbal comandantului unitatii din care face parte contravenientul, pentru aplicarea sanctiunii .

4). Competenta temporala ("ratione temporis') desem­neaza limita de timp in care o autoritate a administratiei publice isi poate exercita atributiile. In acest sens distingem:

- competenta permanenta specifica autoritatilor executive care-si exercita atributiile fara a fi

limitata in timp; functia publica are caracter continuu, indiferent de persoana care o ocupa o anumita perioada de timp;

- competenta temporara , in cazul in care exista limite de timp fixate in activitatea unei

autoritati; de exemplul guvernul poate emite ordonante de urgenta numai pe durata vacantei parlamentare. Competenta temporara nu trebuie confundata cu activitatile temporare si nici cu actele temporare, deoarece o autoritate cu activitate permanenta poate primi si competente temporare. Pe de alta parte, pot exista institutii administrative temporare, anume create pentru solutionarea unor sarcini provizorii, care au intotdeauna o competenta numai temporara, cum ar fi de pilda, cazul co­misiilor locale constituite in scopul stabilirii dreptului de proprietate in materie funciara, ori comisiile de recensamant, sau cele in materie electorala, care-si inceteaza activitatea dupa realizarea sarcinilor pentru care au fost infiintate ori la data fixata prin lege.

5). Com­petenta functionala, care se refera la autonomia (independenta) de a se organiza si a functiona a unei autoritati a administratiei publice. De principiu, autoritatile cu caracter deliberativ isi stabilesc singure regulamentul de organizare si functionare, spre deosebire de autoritatile numite, care nu au aceasta prerogativa.

6). Competenta jurisdictionala, exista in cazul in care o autoritate a administratiei publice solutioneaza un conflict dedus judecatii sale si emite un act jurisdictional cu aceeasi forta juridica pe care o are orice hotarare judecatoreasca, si competenta nejurisdictionala (sau de administratie activa) lipsita de aceasta trasatura si limitata la organizarea aplicarii legii.