ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL

ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL

a)       Identificarea problemelor si a cauzelor

In virtutea faptului ca autoritatile administratiei publice au ca principala misiune sociala satisfacerea nevoilor si intereselor cetatenilor ele sunt obligate sa elaboreze si/sau sa adapteze deciziile in concordanta cu acest scop. Aparitia unei probleme sociale, ca si modul in care este perceputa de comunitate, constituie semnalul de alarma pentru ca administratia sa ia deciziile necesare pentru solutionarea ei. Aparitia problemelor cu caracter social se datoreaza esecului politicilor publice de realizare a obiectivelor, de asigurare cu resurse, de protectie sociala etc. Dincolo de identificarea unei probleme sociale sefii administratiei publice trebuie sa evalueze simptomele problemelor; deoarece o problema poate fi cu atat mai usor de solutionat, cu cat exista mai multe informatii corecte despre ea. O evaluare incorecta a problemelor sociale are ca efect atat acutizarea lor, cat si elaborarea unor decizii pentru probleme care nu exista.

Desi este dificila, identificarea unor problemele sociale obliga autoritatile administratiei publice la adoptarea unor decizii pentru solutionarea lor, pe baza unor strategiilor clare.

Exemplu:

- daca autoritatile administratiei considera violenta doar ca pe o incalcare a legii si ordinii, ele vor lua decizia de a transfera solutionarea fenomenului unor organe jurisdictionale (care nu pot decit sa majoreze pedepsele);

- dimpotriva, daca autoritatile vor intelege ca violenta este cauzata de saracie, somaj, lipsa de

locuinte, ele vor decide sa solutioneze problema prin mijloace de protectie sociala, prin crearea de locuri de munca, prin constructia de locuinte sociale etc.

● agenda de lucru. In aceasta prima etapa a procesului decizional, dupa identificarea si evaluarea problemelor, se intocmeste o lista de prioritati care necesita adoptarea unor decizii. Odata ce o problema a ajuns pe agenda de lucru a factorilor de decizie, autoritatile care se ocupa de solutionarea ei vor fi obligate sa atraga atentia celorlalte autoritati ierarhic superioare pentru a primi sprijin. Autoritatile publice trebuie sa tina seama de cauzele care pot modifica agenda lor de lucru, cum sunt: calamitatile si catastrofele naturale; evenimente sociale neprevazute, schimbari tehnologice in ambient; poluarea, congestionarea traficului aerian, feroviar si rutier etc.

● stabilirea prioritatilor de pe agenda de lucru a guvernului, a ministerelor sau ale consiliilor locale, se datoreaza factorilor de decizie politica pentru simplul motiv ca politicienii sunt tentati sa foloseasca agenda in scopuri proprii.

Exemplu: pe agenda de lucru a sedintelor consiliilor judetene sau locale, la propunerea consilierilor (reprezentanti ai partidelor politice), se pot face si alte propuneri care nu erau inscrise pe ordinea de zi.

Stabilirea prioritatilor poate fi influentata de functionarii publici, (care ridica probleme din aria lor de responsabilitate), de societatea civila, (prin ONG-uri care mobilizeaza pe cetateni) sau chiar de alte institutii publice.

b)     Clarificarea si clasificarea obiectivelor .

● Clarificarea obiectivelor si scopurilor se face dupa ce problema a fost identificata si inclusa pe agenda de lucru; abia dupa ce s-au clarificat scopurile si obiectivele, sefii administratiei publice pot gasi si evalua efectiv optiunile pentru atingerea acestor scopuri. Exemplu:

- daca autoritatile administratiei publice ajung la concluzia ca saracia este cauza tulburarilor sociale, atunci vor lua decizia de a diminua aceasta cauza prin garantarea unui venit minim prin redistribuirea in mod egal a resurselor economice;

- daca ajung la concluzia ca saracia este o carenta a educatiei, atunci vor lua decizia de a rezolva aceasta problema prin programe sociale, prin educatia civica, invatamant, etc.

In etapa de clarificare a scopurilor si obiectivelor apar distorsiuni ale procesului decizional generate de: dezacordul intre functionari si politicieni; amanarea deciziei de teama de a nu fi trasi la raspundere; resurse financiare si economice .

● Clasificarea scopurilor si obiectivelor se face dupa clarificarea acestora Clasificarea metodica consta in abordarea scopurilor si obiectivelor in functie de locul pe care il ocupa fiecare dintre acestea pe scara valorilor sociale stabilita de autoritatile politice. In procesul de clasificare pot fi intalnite dificultati de tipul:

- absenta unor specialisti care sa coreleze obiectivele sociale cu scopurile politice;

- existenta unor clasificari diferite a obiectivelor in functie de interese;

- incapacitatea politicienilor de a-si defini politica;

- inexistenta unui standard care sa defineasca scopuri cum sunt utilitatea publica, interesul general, justitia sociala.

Dezinteresul (incapacitatea) de a clasifica obiectivele conform importantei lor socio-economice face ca autoritatile administratiei publice sa adopte decizii in scopuri inutile sau in contradictie cu necesitatea sociala.

c).Cautarea optiunilor relevante

Corespunzator scopului si obiectivului urmarit, autoritatile de decizie incearca sa elaboreze solutii pe baza optiunilor exprimate de demnitari, de inalti functionari de stat, parlamentari, lideri de partide politice, organizatii nonguvernamentale, profesionale, culturale. Culegerea si prelucrarea informatiilor despre obiective se realizeaza cu ajutorul unor persoane si/sau institutii specializate, urmind ca analiza informatiilor sa fie completata cu strategia politica, economica, sociala sau de alta natura, care sa permita clasificarea unei probleme in comparatie cu altele. Valorificarea informatiilor din etapa precedenta permite ca in procesul de fundamentare a deciziilor de politici publice sa se elaboreze un numar de alternative (cel putin doua) configurate potrivit unui set de criterii.Cunoasterea optiunilor relevante se bazeaza pe principiul individualizarii si fundamentarii alternativelor care asigura atat coerenta premiselor, cat si a eficientei fiecarei alternative, functie de factorului timp, de situatia cea mai convenabila, de resursele disponibile (proprii sau atrase), de consecintele aplicarii fiecarei alternative etc.

a)     Selectia alternativei optime.

Aceasta etapa implica selectarea alternativelor care se apropie cel mai mult de realizarea obiectivelor si a scopurilor si presupune mai multe activitati : alegerea variantelor si a alternativei optime, pe baza interpretarii valorii unor factori de influenta; stabilirea precisa a nivelului ierarhic unde trebuie luata decizia si a termenului de punere in practica.

●Principiul optimizarii, este un criteriu care asigura stabilirea factorilor determinanti pentru fenomenul social abordat; determinarea criteriului de apreciere a optimului si a eficientei lui; stabilirea factorilor care pot fi influentati si a celor asupra carora nu se poate actiona in procesul de aplicare a deciziei adoptate; respectarea cerintelor specifice deciziilor politico-administrative.

Etapele procesului decizional

					Implementarea politicilor publice
	Evaluarea alternativelor pe baza criteriilor de valoare sociala

▬ ▬-----------

APLICARE FINALIZARE EVALUARE

b)     Eficienta politico-administrativa a procesului decizional.

Eficienta procesului decizional depinde de indeplinirea conditiilor privind fundamentarea corecta a solutiilor tehnico-economice si socio-juridice:

. necesitatea de a tine seama de implicatiile lor; importanta lor nu depinde de vointa celor care au luat-o, ci de consecintele aplicarii ei;

. necesitatea de a exprima optiuni cu privire la scop, nu la mijloace de realizare;

. necesitatea de a produce efectul social necesar; ele nu pot fi izolate de efectele lor;

Deciziile politico-administrative, ca act de vointa al autoritatilor administratiei publice, influenteaza prin eficienta, (respectiv ineficienta sa), atat evolutia colectivitatii umane, cat si evolutia politica a factorilor decizionali (schimbarea lor prin alegeri )