AUTOCONDUCERE SI AUTOGUVERNARE

AUTOCONDUCERE SI AUTOGUVERNARE

Conceptul de autoconducere specific managementului economic a fost transpus in stiinta administratiei sub forma de autoguvernare locala, fiind utilizat cu multiple semnificatii, datorita criteriilor diferite de abordare a fenomenului;

• din perspectiva politica, autoguvernarea locala defineste dreptul colectivitatilor umane de a-si alege in mod direct, prin vot liber exprimat, autoritatile publice prin intermediul carora sa sa-si realizeze drepturile si libertatile fundamentale;
• din punct de vedere economic, autoguvernarea defineste dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a stabili obiectivele de interes general, de a aproba investitiile pentru lucrari de utilitate publica, sau pentru infiintarea serviciilor publice cu caracter industrial agricol, comercial etc.
• sub aspect social, autoguvernarea se refera la dreptul colectivitatilor locale (a grupurilor etnice, religioase, culturale etc.) de a-si manifesta liber aspiratiile spirituale, traditiile si obiceiurile.
• In sfirsit, prin autoguvernare teoria comunitara defineste administratia eficienta, capabila sa elaboreze si sa implementeze politicile publice necesare unei dezvoltari durabile.

a).Principiul autonomiei locale.

Prin autonomie locala se intelege dreptul de a gestiona patrimoniul unitatilor administrativ teritoriale de catre autoritatile administratiei publice alese de cetatenii din acele unitati.

Autonomia locala presupune si capacitatea de a organiza activitatile economico-sociale in interesul colectivitatii locale si in conformitate cu cerintele dezvoltarii durabile.

Acest principiu, care se regaseste atat in normele constitutionale, cat si in legislatia privind organizarea si functionarea administratiei publice locale, se refera la libertatea de decizie a autoritatilor administratiei publice locale in virtutea faptului ca acestea sunt alese si reprezinta vointa cetatenilor care le-au ales.

Exercitiul responsabilitatilor publice trebuie, de maniera generala, sa fie atribuit autoritatilor publice locale intrucat acestea sunt situate mai aproape de cetateni. Competentele atribuite autoritatilor administratiei publice locale trebuie sa fie in mod normal depline si exclusive. Ele nu pot fi puse in discutie sau limitate de catre alte autoritati, centrale sau regionale, decat in cazuri expres prevazute de lege.

In cazul delegarii competentelor de catre o autoritate publica regionala sau centrala, autoritatile administratiei publice locale trebuie sa aiba dreptul de stabili prioritatile de dezvoltare, obiectivele de interes public ce trebuie realizate, ce mijloace materiale, umane si financiare trebuie alocate in conditiile locale specifice.

Autonomia administrativa presupune corelativ obligatia autoritatilor centrale de a se consulta cu autoritatile locale in timp util si in mod adecvat, in cursul procesului de planificare bugetara si de luare a deciziilor in toate problemele care pot afecta colectivitatile locale.

b). Principiul descentralizarii.

Scopul prioritar al sistemului politic consta in crearea unei administratii capabile sa aplice strategia de guvernare la toate nivelurile in asa fel incat sa asigure dezvoltarea economica, sociala si organizationala in toate unitatile administrativ-teritoriale (judet, orase, municipii, comune), intr-o anumita perioada de timp. Principiul descentralizarii recunoaste autoritatilor locale dreptul de a adopta decizii la nivel teritorial fara a se consulta in prealabil cu Guvernul, fiind o alternativa administrativa la centralizarea excesiva a administratiei

Autonomia locala reala nu se reduce doar la delegarea de catre Guvern a dreptului de a lua decizii la nivelul autoritatilor publice locale, ci si la intinderea acestui drept, respectiv la extinderea dreptului de a folosi in mod autonom resursele financiare necesare pentru aplicarea deciziilor administrative.

Continutul principiului descentralizarii rezida in delegarea unor atributii si competente de la nivel central la nivel local, intr-o serie de domenii. Potrivit acestui principiu, autoritatile administratiei publice de la nivel teritorial (judetean) sau locale, (municipale orasenesti si comunale) au dreptul de a-si exercita autoritatea dupa cum urmeaza:

in domeniul financiar, prin recunoasterea dreptului consiliilor locale de a-si elabora bugetul propriu, de a stabili taxe si impozite locale si de a face investitii in sectoarele de utilitate publica. Peluarea atributiilor de administrare si finantare a unor activitati de catre autoritatile administratiei publice judetene, municipale, orasenesti si comunale cum sunt: preluarea din sistemul centralizat a creselor si gradinitelor; preluarea din sistemul centralizat a activitatii de asistenta a persoanelor cu handicap; preluarea din sistem centralizat a protectiei copiilor institutionalizati si a caminelor de batrani; preluarea sistemului de evidenta informatizata a persoanei; eliberarea pasapoartelor; etc.

sub aspect administrativ, prin recunoasterea dreptului consiliilor de a-si organiza aparatul propriu, de a organiza institutii si servicii publice;

din punct de vedere patrimonial, prin recunoasterea dreptului consiliilor de a-si administra singure bunurile din domeniul public si privat;

institutional, decizional, organizational, prin recunoasterea dreptului consiliilor de a-si elabora si implementa propriile politici publice de dezvoltare durabila.

c).Principiul subsidiaritatii

Principiul subsidiaritatii raspunde cerintei sociale de a elabora deciziile privind o colectivitate locala, cat mai apropiat de respectiva colectivitate. Principiul subsidiaritatii este o forma de descentralizare a deciziei astfel incit aceasta sa reflecte realitatea locala. Mai mult decat atat, principiul subsidiaritatii creaza posibilitatea de a verifica necesitatea si oportunitatea unor acte/fapte administrative prin raportarea lor la nevoile si resursele colectivitatii locale.

Principiul subsidiaritatii, asa cum a fost enuntat la Edinbourgh de Consiliul European in 1992 exprima in teoria administratiei, conceptul politic privind democratia sociala, ca forma de participare a cetatenilor la autoguvernare. Astfel, in doctrina juridica europeana se considera ca dreptul cetatenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice face parte integranta din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei.

Principiul subsidiaritatii are asadar urmatoarele caracteristici:

1) libertatea autoritatii administratiei publice locale de a adopta decizii care privesc interesele generale ale colectivitatilor locale;

2) dreptul de a-si exercita atributiile conform nevoilor cetatenilor;

3) capacitatea de a folosi resursele materiale, financiare, umane si informationale pentru realizarea obiectivelor de interes public local.

4) contactul direct, rapid si eficient al autoritatilor cu cetatenii in scopul gasirii celor mai bune solutii de rezolvare a problemelor de interes local.

d).Principiul alegerii autoritatilor administratiei publice

Termenul eligibilitate provine din verbul latin 'eligere' care insemna a alege, a selecta. Acest principiu de organizare si functionare a administratiei locale consta in alegerea de catre cetateni, prin vot universal, egal, secret si liber exprimat, a autoritatilor administratiei publice locale; presedintii consiliilor judetene, consiliile judetene, muncipale si comunale, primarii.

Principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale este tratat exhaustiv in legea de organizarea si functionare a administratiei publice locale in capitolele dedicate constituirii consiliilor locale, precum si in sectiunile dedicate exercitarii mandatului de catre primarii localitatilor urbane si rurale, precum si catre consilierii locali.

Odata alese, conform vointei cetatenilor, consiliile locale functioneaza ca autoritati deliberative care adopta hotarari pe baza votului majoritatii membrilor sai, iar primarii, ca autoritati executive cu activitate unipersonala care executa hotararile consiliului local si celelalte acte normative.

Serviciile publice din structura consiliului local, conduse nemijlocit de primar, formeaza aparatul acestuia, denumit cu un termen generic primarie.

Mandatul consiliilor locale si al primarilor are o durata de patru ani si nu poate fi prelungit decat in cazuri exceptionale; acest mandat se exercita pana la preluarea atributiilor de catre autoritatile publice nou-alese.

e). Principiul legalitatii

Legalitatea este un principiu fundamental al activitatii administratiei publice locale deoarece aceasta functie este de natura executiva, sau altfel spus, pentru ca autoritatile publice trebuie sa organizeze si sa puna in executare legile si celelalte acte normative.

Sub aspectul legalitatii continutului, actele administrative trebuie sa respecte dispozitiile legii si a celorlalte acte normative de rang superior. Nerespectarea legii in activitatea autoritatilor publice are ca sanctiune nulitatea actelor si/sau faptelor administrative. Nulitatea actelor administrative emise cu incalcarea legii se constata numai de catre instantele judecatoresti de contencios administrativ fie la sesizarea prefectului, fie la plangerea persoanei careia i s-au incalcat drepturile.

Din punctul de vedere al legalitatii procedurii de elaborare a actelor administrative de catre autoritatile publice , trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

actele administrative ale consiliilor locale numite hotarari trebuie adoptate prin votul persoanelor care compun aceste autoritati cu majoritatea ceruta de lege: 

actele administrative ale primarului numite dispozitii trebuie emise in conformitate cu legea, dar si cu hotararile consiliului.

actele administrative emise de prefecti, numite ordine, trebuie sa fie conforme cu legislatia specifica domeniului in care urmeaza sa se aplice ordinul; in cazul ordinelor cu caracter tehnic este necesara contrasemnarea de catre seful institutiei publice de specialitate.

Capacitatea autoritatilor administratiei publice locale de a rezolva problemele de interes public reprezinta atat un drept, cat si o obligatie fata de colectivitatile care le-au ales prin vot direct. Datorita acestei simetrii juridice, atunci cand o persoana care ocupa o functie de autoritate publica nu-si indeplineste obligatiile, ea poate fi suspendata din functie, demisa sau trimisa in judecata ; in cazul autoritatilor colegiale (consilii) acestea pot fi dizolvate, dupa care se organizeaza alegeri pentru constituirea altui consiliu. Principiul legalitatii este circumscris de urmatoarele limite juridice :

● competenta materiala generala, teritoriala si functionala a autoritatilor administratiei publice locale, prevazute expres prin Constitutie si legile organice ;

competenta materiala speciala cum este executia bugetara, infiintarea si desfiintarea serviciilor publice, colaborarea si cooperarea cu alte autoritati asocierea cu agenti economici romani sau straini etc.,

● dreptul autoritatilor publice de a hotari modul si mijloacele de realizare a serviciilor si lucarilor publice numai in sfera lor de competenta.

●respectarea ierarhiei fortei juridice a actelor administrative potrivit careia actele de la varful ierarhiei au forta juridica cea mai mare. Astfel, in adoptarea sau emiterea de acte administrative trebuie respectate, in ordine urmatoarele: legile, ordonantele guvernului, hotararile de guvern, ordinele ministrilor si prefectilor, hotararile consiliilor judetene si locale, dispozitiile primarilor.

f). Principiul consultarii cetatenilor.

Principiul consultarii cetatenilor, prin formele prevazute de lege, atunci cand se adopta decizii cu impact deosebit asupra colectivitatilor locale exprima ideea democratiei participative.

Legitimitatea actelor administrative este cu atat mai mare cu cat autoritatile administratiei publice coopereaza mai mult cu cetatenii in procesul decizional; in plus, faptul ca cetatenii participa la adoptarea decizilor constituie o garantie pentru implementarea acelor decizii.

In cadrul aplicarii acestui proces, exista o relatie biunivoca: pe de o parte, autoritatile administratiei publice trebuie sa asigure transparenta activitatii lor (sa informeze corect si la timp pe cetateni cu privire la programele de dezvoltare si la costurile alocate acestora), iar pe de alta parte, sa permita accesul cetatenilor la elaborarea planurilor de amenajare si sistematizare a teritoriului, la proiectarea bugetelor, la programele de dezvoltare durabila si protectie a mediului, la formele de cooperare locala, regionala, transfrontaliera si europeana.

Esenta democratiei locale consta in realizarea unui sistem de autoguvernare cu si pentru oameni sub forma unui parteneriat intre autoritati si cetateni. Administratia are obligatia de a invita cetatenii sa participe la intrunirile comisiilor de specialitate, ale diferitelor comitete consultative, inclusiv la sedintele consiliilor judetene, orasenesti sau comunale.

Participarea cetateneasca la autoguvernarea locala presupune realizarea concomitenta a patru cerinte: transparenta administratiei, transmiterea de informatii catre oameni, receptarea informatiilor de la cetateni si implicarea acestora in actul decizional.