Implicatii ale dimensiunilor politice si democratice ale autonomiei locale

IMPLICATII ALE DIMENSIUNILOR POLITICE SI DEMOCRATICE ALE AUTONOMIEI LOCALE

Sufragiul universal le confera autoritatilor locale autonome nu numai o coloratura politica, dar si pozitia de organe democratice.

Datorita acestei realitati, autonimia locala iese din cadrul strict administrativ, intrand in sfera politicului, chiar daca nu patrunde in domeniile legislativ sau de guvernare. Ea asigura o contrapondere la omniprezenta statului realizata la nivel central prin guvernul desemnat de partidul majoritar.

Dimensiunea politica a autonomiei locale, cu raportare la relatiile dintre centru si teritoriu, se manifesta, in unele state, prin reprezentarea colectivitatilor teritoriale locale in camera superioara a Parlamentului (de exemplu, in Franta, unde Senatul asigura reprezentarea colectivitatilor teritoriale locale).

Interrelatiile dintre nivelul politic local si nivelul politic national ridica insa si o problema privind cumulul mandatelor (functiilor) la nivel local si national sau intre nivelurile locale.

Argumentul principal in favoarea cumulului este afirmarea experientei politice a oamenilor politici care trebuie sa asigure continuitatea, iar in defavoarea cumulului exista argumente de genul ca mai multe mandate inseamna o munca redusa, fara interes major, insemna monopolizarea functiilor publice de un numar relativ redus de oameni politici, aspect care creeaza un deficit democratic.

Tot ca un aspect al democratiei locale, Carta europeana a autonomiei locale precizeaza mijloacele democratiei directe, adica adunarile cetatenesti, referendum, daca sunt permise de legea interna.

Daca, in general, democratia locala este reprezentativa, exista si elemente ale democratiei locale directe. Chiar prevazuta in texte de lege, democratia directa poate fi utilizata cu caracter consultativ, fara rezultat obligatoriu asupra organelor administratiei publice locale. Acest procedeu se foloseste in Franta..

In Romania, mijloacele democratiei directe la nivel local sunt in concordanta cu spiritul Constitutiei, care le reglementeaza la nivel national (refeendumul si initiativa legislativa populara).

Statul se asociaza cu toate colectivitatile teritoriale locale pentru satisfacerea intereselor publice. Cu toate acestea, autonomia locala inseamna absenta unor raporturi ierarhice de subordonare intre autoritatile administratiei de stat si autoritatile administrative proprii colectivitatilor teritoriale locale.

Totusi, autonomia locala nu inseamna suveranitate sau independenta, colectivitatile teritoriale locale autonome nu sunt in afara statului sau independente de acesta. Suveranitatea statului ramane deplina si asupra colectivitatilor teritoriale locale.

Statul este cel in drept, in temeiul suveranitatii sale, sa isi impuna vointa, adica sa impuna interesul public statal, national, atunci cand, eventual, acesta vine in conflict cu interesele publice locale, ale colectivitatilor teritoriale locale. De exemplu, statul este cel care decide care dintre interesele publice raman a fi de competenta sa si care trec in competenta colectivitatilor teritoriale locale.

Descentralizarea administrativa releva domenii in care competentele sunt partajate intre stat si colectivitatile teritoriale locale, ceea ce impune o colaborare a celor doua categorii de subiecte de drept public pentru prestarea serviciilor publice, ajungandu-se la o descentralizare cooperativa, in baza unor contracte administrative, cu drepturi si obligatii reciproce.

Autonomia locala este garantata prin dreptul pe care il au colectivitatile teritoriale locale de a-si apara in justitie autonomia locala. Autnci cand actioneaza in temeiul capacitatii lor de drept privat, colectivitatile teritoriale locale nu sunt supuse tutelei administrative, ci formelor obisnuite de control din partea statului.

Ca subiecte de drept privat egale cu celelalte, au inclusiv dreptul de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor lor.

Cand statul aduce o atingere intereselor autonomiei locale, calea principala de atac a acesteia este contenciosul administrativ, Legea nr.544/2004.

Scopul primordial al contenciosului administrativ, conform legii, este de a-i proteja pe cetateni impotriva abuzurilor autoritatilor publice, el fiind o institutie de drept public care asigura o lupta controlata de lege a particularului cu autoritatea publica si nu o lupta a autoritatilor publice intre ele. Aceasta nu exclude posibilitatea ca unele acte ale statului sa intre in conflict cu activitatea unor autoritati publice locale si care sa fie solutionate tot prin institutia contenciosului administrativ.

Carta europeana a autonomiei locale prevede la art.11 ca autoritatile administratiei publice locale trebuie sa dispuna de dreptul de a se adresa instantelor judecatoresti in scopul asigurarii liberului exercitiu al competentelor lor si al respectului principiilor de autonomie locala, care sunt prevazute de Constitutie sau de legislatia interna.