Institutiile publice: notiune, clasificare

Institutiile publice: notiune, clasificare

Rolul si importanta institutiilor publice centrale si locale intr-o economie de piata, a devenit astazi o realitate. Tara noastra se confrunta cu modificari structurale, de la centralizare excesiva la descentralizare, la libertatea de actiune a institutiilor, dezvoltarea pietelor de capital, la privatizarea bancilor, toate acestea cu scopul de a dezvolta o economie de piata viabila, cu finalitatea cresterii calitatii vietii.

Cei care ne reprezinta, puterea legislativa si executiva - Parlamentul si Guvernul, trebuie sa gaseasca solutii legale de la puterea centrala la cea locala sa dezvolte prin finantari adecvate institutiilor private, publice si locale, astfel incat cetateanul sau institutia care contribuie cu resurse financiare sa simta ca o parte din contributie se reintoarce in folosul lor.

Modificarile intervenite in mediul economic au impus extinderea si aplicarea reformei contabile (inceputa odata cu OMFP 1917/2005) si la nivelul sistemului romanesc de contabilitate publica, fiind astfel disciplina stiintifica adecvata pentru reflectarea imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatului patrimonial si a performantei financiare a institutiei publice.[1]

Transformarile profunde din viata social-economica a Romaniei au determinat noi abordari in ceea ce priveste redefinirea rolului si locului institutiilor publice in statul de drept.

Principalele modificari cu impact important asupra fluxurilor financiare ce se deruleaza la nivelul institutiilor publice, vizeaza[2]:

v    Accentuarea procesului de descentralizare fiscala prin cresterea autonomiei unitatilor administrativ-teritoriale rezultand cresterea competentelor si responsabilitatilor autoritatilor publice locale in stabilirea, colectarea si utilizarea impozitelor si taxelor locale si a celorlalte surse de venituri bugetare sau extrabugetare de care dispun institutiile in cauza;

v    Modificarea sistemului de finantare a institutiilor, prin introducerea sistemului de finantare pe baza de programe;

v    Derularea resurselor financiare publice prin Trezoreria statului, care exercita controlul modului de utilizare a creditelor bugetare precum si controlul respectarii legalitatii platilor de casa.

In cadrul economiei nationale, unitatile economice, institutiile publice si administrative si chiar populatia sunt denumite unitati institutionale, care sunt organizate la nivelul economiei nationale in sectoare institutionale.

Unitatile institutionale sunt centre de decizie pentru toate aspectele vietii economice. In practica, unele unitati institutionale controleaza alte unitati institutionale si in acest caz autonomia de decizie nu este totala sau permanenta. Independenta legala de a detine active si datorii si autonomia nu coincid intotdeauna.

Institutiile publice se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor descentralizarii, autonomiei locale, deconcentrarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.[3]

In Romania, in cadrul economiei nationale exista urmatoarele sectoare institutionale[4]:

v    Societati si cvasisocietati  nefinanciare;

v    Institutii financiare;

v    Institutii de asigurare;

v    Administratie publica;

v    Administratie financiara;

v    Gospodariile populatiei.

Societatea Romaneasca traverseaza o perioada in care finantele publice joaca un rol primordial, cel putin din perspectiva mentinerii sau dezvoltarii unor segmente ale vietii economico-sociale care genereaza efecte pe termen lung atat pentru forta economica si sociala a statului cat si in planul dezvoltarii umane si sigurantei cetateanului. Finantele publice repartizeaza resursele financiare publice pe diferite destinatii.

In aceasta perspectiva un loc si rol deosebit de important revine institutiilor publice.

Institutiile publice sunt incadrate in sectorul institutional "Administratie publica". Sectoarele institutionale sunt grupari de unitati institutionale, in functie de anumite trasaturi comune ale acestora.[5]

Sectorul "Administratie publica" grupeaza toate unitatile ce au ca functie principala realizarea de servicii necomerciale destinate celorlalte sectoare institutionale, in vederea redistribuirii veniturilor in economie. Resursele principale ale acestui sector sunt constituite din impozite si taxe obligatorii preluate de la celelalte sectoare institutionale.

"Institutiile publice sunt entitati patrimoniale ce desfasoara activitati, de regula, sociale, in folosul comunitatii, activitati care nu produc venituri sau produc venituri evaluate la pretul factorilor. Veniturile incasate de institutiile publice nu sunt suficiente acoperirii cheltuielilor proprii, fiind necesara alocarea de la buget de resurse pentru acoperirea acestor cheltuieli".[6]

Pretul factorilor cuprinde cheltuielile efectuate de institutie pentru obtinerea serviciului in folosul comunitatii - cheltuielile cu forta de munca, cu consumul de materiale si de alte servicii necesare desfasurarii activitatii.

Legea nr. 500/2002[7] stipuleaza ca denumirea de "institutie publica" se refera de fapt la denumirea generica data Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice, ale autoritatii publice, institutiilor publice autonome, precum si institutiilor din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare al acestora.

In Romania, din categoria institutiilor publice fac parte:

Parlamentul,

Presedintia Romaniei,

Guvernul,

Ministerele,

Celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale,

Alte autoritati publice,

Autoritatea judecatoreasca,

Institutiile de stat de subordonare centrala si locala.

Institutiile publice mai sunt numite si administratii publice si sunt formate din administratia centrala, administratii sociale si administratii locale.

Resursele financiare publice provin din impozite si taxe locale, contributii si venituri nefiscale, preluate de la persoane fizice si juridice, cu luarea in consideratie a potentialului lor economic si a altor criterii stabilite de lege. Dimensionarea cheltuielilor publice si repartizarea acestora pe destinatii de ordonatorii de credite se efectueaza in concordanta cu obiectivele strategiei de dezvoltare economica si sociala a tarii si cu prioritatile imediate stabilite de autoritatile publice competente.

Institutiile publice reprezinta acele unitati economice institutionalizate, a caror functie principala consta in redistribuirea veniturilor si a avutiei pe seama serviciilor prestate populatiei, in cazurile in care inteprinderile, firmele nu ofera astfel de servicii pe piata sau le ofera in cantitati insuficiente.[8]

Institutiile publice sunt unitati patrimoniale create si organizate de stat pentru realizarea functiilor sale in domeniul administratiei publice, in sfera actiunilor social-culturale; aparare, ordine publica si siguranta nationala; invatamant; sanatate; justitie, etc.

Particularitatile institutiilor publice izvorasc din specificul activitatii acestora, din modul de finantare, din statutul juridic, fiind date prin legea de infiintare a institutiei in sarcina conducatorilor acestora, care indeplinesc calitatea de ordonatori de credite.

Institutiile publice sunt infintate prin Legi sau Hotarari de Guvern in care precizeaza:

Forma juridica, statutul si subordonarea ierarhica;

Obiectul de activitate;

Structura organizatorica;

Partimoniul atribuit pentru desfasurarea activitatii si realizarea serviciilor publice specifice.

Institutiile publice sunt unitati care in general nu desfasoara activitati productive, ci activitati de conducere, indrumare, coordonare si controlul in domeniul administratiei de stat si presteaza servicii cu anumite functii sociale in sfera actiunilor social-culturale, justitiei, procuraturii si apararii tarii.

Cheltuielile ocazionate de intretinere, functionare si investitii, precum si cele pentru realizarea serviciilor de catre institutiilor publice sunt finantate din bugetul de stat sau din bugetele locale sub forma creditelor bugetare.

Unele institutii publice care realizeaza venituri din diferite taxe, chirii sau servicii prestate fac venit la bugetul din care sunt finantate.

Alta categorie de institutii publice dispun de o baza proprie de venituri care le permite sa-si acopere prin autofinantare o parte din volumul de cheltuieli, primind in completare si fonduri de la buget.

Institutiile publice au urmatoarele trasaturi care le deosebesc de agentii economici:[9]

Sunt unitati patrimoniale ale statului de drept care desfasoara activitate politica sau executiva, reprezentand puterea si administratia in societate;

Patrimoniul institutiei publice este atribuit la infiintare prin Legi si Hotarari ale Guvernului prin delimitarea lui de patrimoniul public si privat al statului, sau al unitatilor administrativ-teritoriale. Daca agentii economici isi ceeaza patrimoniul pe baza capitalului subscris varsat de investitori, in institutiile publice nu intervine categoria economica de capital;

Institutiile publice au personalitate juridica limitata, potrivit actului de infiintare si gradului de subordonare ierarhica;

Conducatorii institutiilor publice abilitati sa gestioneze resursele bugetare au calitatea de ordonatori de credite;

Cheltuielile curente si de capital ale institutiei publice si serviciile prestate sunt finantate sub forma creditelor bugetare, astfel:

- Integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, in functie de subordonare;

- Din veniturile extrabugetare si alocatiile acordate de la bugetul de stat sau din bugetele locale, in functie de subordonare;

- Integral din veniturile extrabugetare;

- Din fonduri speciale, prin anumite cheltuieli stabilite prin lege.

Institutii publice care realizeza venituri din taxe sau de alta natura au obligatia de a le varsa la buget, sau beneficiaza de aceste venituri partial ori integral, portivit dispozitiilorlegale, ca sursa de autofinantare a activitatii lor;

Institutiile publice avand ca obiective realizarea completa si de calitate a serviciilor publice fara a urmari realizarea de profit, in gestiunea lor nu se formeaza rezultate financiare (profit sau pierdere), acestea fiind unitati nonprofit;

Activitatea institutiilor publice nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata;

Institutiile publice intocmesc bugetul de venituri si cheltuieli in concordanta cu obiectivele strategice de dezvoltare economica si sociala a tarii si cu prioritatile stabilite de autoritatile publice competente, bugete care sunt aprobate de ordonatorii superiori si care urmaresc modul in care respecta limitele de cheltuieli prevazute, modul in care se achita diversele obligatii fata de stat, precum si modul in care se respecta destinatiile resurselor financiare prevazute.

Organele comunale, reprezentate de consiliile comunale, orasenesti si municipale sunt structurile care realizeaza autonomia locala si au ca atributii elaborarea si aprobarea proiectului annual al bugetului local, stabilirea impozitelor si taxelor locale, precum si a taxelor speciale, conform legii.

Sectorul administratiei publice este de fapt sectorul "colector", adica aici sunt colectate impozite si taxe si venituri nefiscale preluate de stat, de unde sunt apoi distribuite catre propriul sector sau redistribuite catre alte sectoare institutionale, in functie de cerintele si necesitatile acestora, dar si in functie de politica economica din acel moment.[10] Institutiile publice sunt organizate dupa principiul "non profit" - putand spune ca ele produc bunuri publice care se distribuie, de regula, in mod gratuit, urmarind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerintelor consumatorilor. Exista si exceptia portivit careia o institutie este publica, in functie de caracteristicile prestatiilor acesteia, acesta adresandu-se publicului larg.

Institutiile publice pot fi clasificate dupa mai multe criterii, astfel:[11]

a) In raport de modul de subordonare, institutiile publice pot fi:

- Institutiile administratiei publice centrale;

- Institutii ale administratiei publice locale.

In raport de modul de subordonare, Primaria Francesti este o institutie a administratiei publice locale si este subordonata institutiilor administratiei publice centrale.

b) Dupa statutul juridic, institutiile publice pot fi:

- Institutii publice cu personalitate juridica;

- Institutii publice fara personalitate juridica.

Primaria Francesti este o institutie publica cu personalitate juridica, conducatorul acesteia - primarul, este ordonator de credite, unitatea are patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget de venituri si cheltuieli.

c) Dupa nivelul ierarhic, institutiile publice se grupeaza in:

- Institutii publice superioare;

- Institutii publice subordonate.

Primaria Francesti este o institutie publica subordonata care primeste prin repartizare de la institutiile ierarhic superioare - Consiliul Judetean Valcea, Prefectura Valcea si Directia Generala a Finantelor Valcea, dar si de la Guvern, mijloacele bugerate pentru acoperirea nevoilor proprii

d)     Dupa modul de finantare, institutiile publice pot fi:

- Institutii publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, dupa caz.

- Institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate din bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale, sau din bugetele locale, aici incadrandu-se si Primaria Francesti.

- Institutii publice autofinantate (finantate integral din venituri proprii);

- Institutii publice finantate din credite externe sau fonduri nerambursabile