Notiunea de administratie publica

Notiunea de administratie publica

Insasi termenul 'administratie' e cunoscut cu mai multe acceptiuni si anume:

administratia, ca forma de realizare a puterii de stat;

alteori termenul de 'administratie' e folosit in unele norme juridice
pentru a desemna serviciile care nu participa direct la procesul de productie, din
cadrul unei societati, regii autonome sau institutii, precum serviciile de
personal, contabilitate, financiar, secretariat etc.;

acest termen mai e folosit de unele norme juridice pentru a desemna
conducerea unitatii;

termenul de administratie e folosit si in acceptiunea de 'sistem de orga­ne ale statului' sau de 'forma fundamentala de activitate a statului - activitatea administrativa', aratandu-se ca exista o similitudine intre acest termen si acela de activitate executiva[1]

Notiunea de administratie publica a fost amplu si diferit analizata in literatura de specialitate a statelor europene, atat in perioada interbelica, cat si in cea de dupa cel de-al doilea razboi mondial, influenta doctrinei franceze fiind determinanta in spatiul european. Delimitarea continutului si sferei notiunii de administratie are atat importanta teoretica, cat si practica, presupunand operatiunea de explicare a reglementarilor juridice in vigoare, prin raportarea la ceea ce am putea numi constantele doctrinei intr-un sistem democratic[2].

Acceptarea unei definitii universal valabile pentru conceptul de administratie pare o utopie[3]. Principala dificultate a acestui demers este data de insusi campul functiilor administratiei publice care este determinat de organizarea constitutionala a separatiei puterilor specifica fiecarui stat, ceea ce face ca nici una din definitiile formulate sa nu poata reclama o valabilitate generala.

Pornind de la sensul original al notiunii provenit din vechiul drept roman, unde ad minister avea sensul de a duce la indeplinire o misiune comandata, vorbind despre conceptul de administratie trebuie sa facem distinctia intre administratie publica si privata, care exista intr-un mediu social in care proprietarii lucreaza prin administratori pentru realizarea unor interese personale prin propria putere, iar guvernanti satisfac trebuintele sociale prin administratia publica, in ambele cazuri fiind obligatorie respectarea legii[4]. De asemenea, profesorul Rivero arata ca delimitarea administratiei publice de cea privata este data de tipul interesului urmarit, care in cazul administratiei private este unul personal, iar in cazul administratiei publice unul general, comun societatii.

Notiunea de administratie are in vedere doua aspecte:

sensul material/functional, conform caruia administratia publica semnifica activitatea de organizare a executarii si de executare in concret a legilor, urmarindu-se satisfacerea interesului public prin asigurarea bunei functionari a serviciilor publice

sensul organic atunci cand ne referim la ansamblul autoritatilor publice, prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile si se presteaza serviciile publice.

Statele europene se caracterizeaza printr-o diversitate a sistemelor de administratie .In afara unor motivatii de natura economica si istorica ,aceasta diversitate rezulta si din organizarea politico-administrativa a puterii politice in fiecare dintre statele europene.Din acest punct de vedere statele europene pot fi grupate in trei categorii:

State federale:Germania,Austria,Rusia

State regionale:Italia ,Spania

State unitare:Franta,Portugalia ,Olanda,Romania

A aparut astfel necesitatea stabilirii unor trasaturi generale comune in reglementarile organismelelor europene in ceea ce priveste colectivitatiile locale organizate in unitati administrativ-teritoriale.[5]

Incepand din 1961,intr-o maniera neregulata si in special in conditii de criza aveau loc reuniuni la nivel inalt summit-uri in cadrul U.E.,ce reuneau sefii de state si de Guverne membre .Aceste reuniuni au fost institutionalizate ,mult mai taziu ,la summit-ul din 10 decembrie 1974 de la Paris sub denumirea de Consiliul European[6].

Consiliul Europei este o organizatie interguvernamentala care are intre preocuparile sale si problema colectivitatiilor locale si regionale.

In fata blocului compact pe care URSS la format cu statele din est eliberate de catre Armata Rosie,semnatarii Tratatului de la Bruxelles din 17 martie privind Uniunea Europei Occidentale (UEO) au decis sa actioneze in comun ,,in cazul in care securitatea lor ar fi amenintata "deoarece ei aveau de aparat un patrimoniu comun si indeosebi "principile democratice ale libertatii unice si individuale ,traditii constitutionale si respectul legii".A fost prima afirmatie oficiala a intentiei de colaborare vest-europeana ,care,desi timida maecheaza punctul de plecare al consolidarii politice a Europei Occidentale.

Incurajarea de catre opinia publica care dorea o institutie unde toate problemele realizarii unitatii europene sa poate fi discutate ,guvernele UEO impreuna cu cele ale Danemarcei,Irlandei,Norvegiei,Italiei si Suediei au semnat la Londra la 5 mai 1949 ,Conventia privind statutul unui prim organism politic vest-european-Consiliul Europei ,cu sediul la Strasbourg .Forumul conducator al acestei institutii este Comitetul de Ministri ,alcatuit din ministrii afacerilor externe ai statelor semnatare.Acest Comitet nu are puteri supranationale pentru a fi valabile ,decizile sale trebuie sa fie adoptate in unanimitate si apoi aprobate de parlamentele nationale.S-a oferit astfel posibilitatea parlamentarilor cu diferite orientari politice ,de nationalitati diferite ,sa se intalneasca anual pentru a dezbate problemele nationale.Un secretariat permanent coordoneaza diversele orientari ,initial ,Consiliul Europei a regrupat 18 state pe langa cele 10 state fondatoare s-au aliat Grecia si Turcia(1949),Islanda,(1950),R.F.Germania(1951),Austria(1956),Cipru(1961),Elvetia (1963) si apoi Malta.Ulterior au fost admise restul statelor occidentale de pe continent ,pentru ca ,dupa prabusirea sistemului comunist din estul european ,sa devina membre toate fostele "tari satelit"ale defunctei Uniuni Sovietice ,precum si fostele republici sovietice.Romania este membra din 1993 .

Crearea Consiliului Europei a fost impulsionata si facilitata de cooperarea declansata ,la initiativa Statelor Unite ale Americii,prin intermediul planului Marshall

Acest plan a insemnat un vital ajutor financiar dat tarilor Europei Occidentale a caror economie fusese ruinata de razboi.Analistii politici sustin ca el a urmarit ,inainte de orice ,transformarea Europei Occidentale intr-o prima linie de aparare a S.U.A.in fata pericolului sovietic.Numai o Europa puternica din punct de vedere economic si unita pe plan politic putea juca un un asemenea rol.

Consiliul Europei se ocupa de problemele majore ale societatii europene ,cu exceptia celor de aparare.Printre preocupari sale se numara si colectivitati locale si regionale

Lucrarile Consiliului Europei constau in elaborarea unor conventii si acorduri europene care,in perioada urmatoare ,pot fi asimilate de statele membre in vederea armonizarii legislative.