Parghii de transfer a vointei puterii politice catre administratia publica

PARGHII DE TRANSFER A VOINTEI PUTERII POLITICE CATRE ADMINISTRATIA PUBLICA

Max Weber defineste principiile relatiilor administratiei si politicii in statele moderne ca fiind doua principii esentiale adoptate de ansamblul democratiilor din Europa occidentala.

Un principiu de subordonare a administratiei puterii politice, conform caruia administratia nu are legitimitate proprie, intr-o democratie, ea este instrumentul puterii politice, careia i se supune.

Alternanta sau schimbarea politica sunt regula intr-o democratie.

Functionarul trebuie sa execute ordinul superiorului ca si cum ar corespunde cu propriile sale convingeri, chiar daca uneori acestea nu corespund.

Structurile de transfer sunt:

structuri colegiale sau

experti individuali

Ambele se caracterizeaza prin dubla lor trasatura, politica si administrativa.

Tipuri de structuri colegiale sunt :

ansamblul serviciilor presedintiei (Cancelaria, Cabinetul, Consilierii prezidentiali si de stat)

Cabinetele ministeriale, care raman pe langa ministri, atata timp cat ramane ministrul in functie

Secretariatul General al Guvernului, institutie de o extraordinara stabilitate in tarile cu democratie consolidata.

Mecanismele declansarii crizelor administratiei publice se refera la decalajele administratie-societate si se manifesta in special in tarile aflate in tranzitie sau in curs de dezvoltare, unde administratia ramane in mare parte un fenomen fara relatii cu societatea.

Decalajele intre administratie si societate genereaza de obicei criza administratiei, respectiv inadecvarea aparatului administrativ la mediul sau social. Astfel apare criza de legitimitate, de identitate, de eficacitate.

Nu orice decalaj sau orice nepotrivire a aparatului administrativ la misiunile sau mediul sau inseamna si o criza a administratiei.

Crizele administratiei publice pot fi :

a)     crize prin modificarea campului de integrare

b)     crize prin modificarea gradului de integrare

c)     crize prin modificarea sensului de integrare

a)     sunt toate acelea care depind de modificare numarului de relatii fundamentale caracteristice modelului european de administratie si chiar extinderea campului de integrare in administratie.

b)     Crize prin modificarea gradului de integrare, in care integrarea este limitata la existenta unui principiu de separare care impiedica confundarea instantelor si subordonarea lor absoluta unele celorlalte.

c)     Crize prin modificarea sensului de integrare - fiecare dintre relatiile fundamentale ale modelului se caracterizeaza printr-un sens de integrare, care defineste dominanta relatiei de dominarea instantelor administrative, de dominarea instantelor politice.