Descrierea generala a unitatii de productie

DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE PRODUCTIE

1.1          LOCALIZAREA GEOGRAFICA SI SITUATIA ADMINISTRATIVA

U.P. V Munteni este situat la limita NV a judetului Galati, in Campia Tecuciului. Din punct de vedere administrativ face parte din cadrul O. S. Tecuci, Directia silvica Galati, in administrarea Regiei Nationale a Padurilor - ROMSILVA.

Vecinatatile U.P. V Munteni sunt prezentate in tabelul nr. 1 :

Tabelul nr. 1

Suprafata totala a U.P. V Munteni este de 1000.2 ha, administrate prin 6 cantoane silvice. Pentru realizarea proiectului au fost alese 10 u.a.-uri avand o suprafata totala de 24,5ha.

1.2          STUDIUL CONDITIILOR STATIONALE

1.2.1. CONDITII GEOLOGICE SI GEOMORFOLOGICE

Geologic, teritoriul U.P. V Munteni este constituit din depozite vechi fluvio - lacustre si aluvionare, depozite cuaternare si pleistocene loessoide cu continut ridicat de nisipuri fine si pulberi, pe mici portiuni aparand si pietrisuri.

Geomorfologic, U.P. V face parte din Campia Tecuciului; zona se caracterizeaza prin campuri intinse, intrerupte de interfluvii largi, slab fragmentate. Forma de relief majoritara este versantul, predominand inclinarea pana la 15^o, apoi campia si rare portiuni de lunca inalta ( vai largi ). Configuratia terenului este ondulata si plana.

Orografic U.P. V Munteni are urmatoarea structura :

a) Altitudinea minima este de 45 m, cea maxima este de 160 m, deci apare o energie de relief de 105 m. Altitudinea medie este de 106 m.

b) Expozitia generala este estica ( 64 % din suprafata ), dar exista si expozitii vestice ( 20 % ), NV ( 4 % ), SE ( 3 % ) si terenuri plane ( 9% ). Expozitia are un rol important in aparitia fenomenului de uscare a arboretelor, ea accentuand deficitul hidric din timpul verii.

c) Inclinarea terenului variaza intre O^o si 15^o, inclinarea medie fiind de 7^o.

In concluzie, factorii geologici si geomorfologici amintiti au un rol determinant in distributia speciilor vegetative, in aceste conditii putand vegeta satisfacator doar specii ca salcamul, stejarul pufos si brumariu, frasinul, s.a., nivelul cresterilor si productiei vegetatiei forestiere fiind relativ scazut, iar clasele de productie ale arboretelor fiind, in majoritatea cazurilor, inferioare.

1.2.2. CONDITII CLIMATICE

Caracterizarea macroclimatica a teritoriului cercetat s-a facut pe baza elementelor climatice inregistrate la statia meteorologica de gradul I Galati, situata in sudul zonei studiate.

Regimul termic

Temperaturile medii lunare si anuale sunt prezentate sintetic in tabelul nr. 2 :

Tabelul nr. 2

Cele mai coborate temperaturi medii lunare se intalnesc in luna ianuarie, fiind de - 3,1^oC iar cele mai ridicate temperaturi medii lunare se intalnesc in luna iulie + 22,6^oC.

Mediile anuale ale temperaturii aerului au o variabilitate relativ redusa. Anii cu mediile anuale cele mai ridicate au fost 1936, 1946 si 1951 iar anii cu mediile anuale cele mai coborate au fost 1935 si 1940

Temperatura minima absoluta lunara si anuala este prezentata sintetic in tabelul nr. 3 :

Tabelul nr. 3

Temperatura maxima absoluta lunara si anuala este prezentata in tabelul nr.4 :

Tabelul nr.4

In tabelele 3 si 4 pot fi urmarite temperaturile lunare si anuale extreme inregistrate la statia meteorologica Galati. Diferentele dintre mediile maximelor si minimelor anuale sunt 53,8^oC. Data medie a primului inghet este 30 octombrie, data medie a ultimului inghet este 5 aprilie ( tabelul nr. 5 ). Intervalul de zile fara inghet este 208 zile.

Tabelul nr. 5

Ingheturile timpurii de toamna provoaca degerarea lujerilor anuali nelignificati la arborii cu exigente mai ridicate fata de caldura, iar ingheturile tarzii de primavara duc uneori la degerarea puietilor porniti in vegetatie mai devreme, a lujerilor nou formati sau la compromiterea fructificatiei si asa reduse la speciile de stejari din zona. De aceea, este importanta cunoasterea datelor privitoare la inghet si aplicarea acestor cunostinte in alegerea speciilor la regenerare si planificarea lucrarilor silvice.

Pentru cunoasterea modului de derulare a principalelor procese fiziologice ale speciilor forestiere este necesara si cunoasterea perioadei medii cu temperaturi peste 10^oC, redata in tabelul nr. 6.

Avand in vedere faptul ca in zona studiata, temperaturile ridicate, tropicale, pot duce la arderea unor parti ale arborilor, mai ales in plantatii, este bine de redat si cunoscut numarul zilelor cu temperaturi mai mari de 30^oC ( tabelul nr. 7 ).

Tabelul nr. 6

Tabelul nr. 7

Se poate conchide ca zona studiata se gaseste in districtul climatic unde din cca. 110 zile de inghet numai in 30-35 zile temperatura aerului ramane negativa si in timpul zilei. In 80 de zile pe an se produce noaptea inghet, iar ziua dezghet. Anual, in 300 de zile temperaturile medii diurne sunt mai mari de 0^oC, iar dintre acestea 190-200 zile temperaturile depasesc 10^oC. In semestrul cald temperaturile maxime depasesc 20- 30^oC, in 40-60 zile.

Toate aceste date arata ca regimul termic este caracterizat de un puternic continentalism in special datorita amplitudinii anuale mari a variatiilor de temperatura, ca rezultat al temperaturilor scazute din lunile ianuarie si februarie si cele extrem de ridicate din lunile de vara. Evident ca acest tip de regim termic influenteaza dezvoltarea vegetatiei specifice apartinand, in cea mai mare parte, silvostepei si stepei.

Durata de stralucire a soarelui

In tabelul nr. 8 este redata durata medie lunara si anuala (ore) a stralucirii soarelui la statia Galati. Aceste date prezinta importanta sporita pentru aceasta zona in care, desi perioada de stralucire a soarelui este mare comparativ cu alte zone ale tarii, totusi, acumularea de masa lemnoasa este mult mai redusa, in conditiile deficitului hidric estival.

Tabelul nr. 8

Umiditatea atmosferica.

Umiditatea relativa a aerului in zona studiata este de 72 %, in parte si datorita prezentei Dunarii si a raului Prut.

Cea mai crescuta umiditate medie relativa este in luna decembrie - 86 %. Cea mai scazuta umezeala relativa este in luna iulie - 61 %. In zona studiata amplitudinea variatiei anuale a umiditatii absolute depaseste 20 %.

Mersul diurn al umezelii relative este strans legat de mersul temperaturii aerului. Se constata un maxim in orele de noapte, spre dimineata cand temperatura este scazuta si un minim spre amiaza, cand temperatura este maxima (tabelul nr. 9).

Tabelul nr. 9

Ponderea zilelor in care umiditatea aerului scade sub 30 %, este de 8 %. Frecventa cea mai mare in aceasta privinta se inregistreaza in luna septembrie-15%.

Regimul pluviometric

Cantitatile medii lunare si anuale inregistrate la statia meteorologica Galati

pot fi urmarite in tabelul nr. 10.

Tabelul nr. 10

Se poate observa ca pe teritoriul studiat cuantumul anual al precipitatiilor este in general scazut, cu valori intre 400 mm si 450 mm. Media lunara maxima se inregistreaza in luna iunie - 62.1 mm. Luna cea mai saraca in precipitatii este luna februarie. Cantitatile mari de precipitatii din timpul verii se datoreaza circulatiei active a maselor umede din Vest si Nord-Vest. Cele reduse din timpul iernii sunt rezultatul persistentei regimului anticiclonic continental din estul Europei.

In ceea ce priveste forma sub care cad precipitatiile, teritoriul studiat se incadreaza in tipul pluvio-nival. Din cantitatea totala de precipitatii, cad sub forma de zapada cca 15% (80 mm).

Interesant de urmarit (tabelul nr. 11 ) si cea mai mare si cea mai mica dintre cantitatile de precipitatii lunare si anuale. Se poate observa ca variatia valorilor inregistrate este foarte mare, amplitudinea mare fiind inregistrata atat lunar cat si anual. Aceste date releva existenta de ani secetosi si foarte secetosi si ani ploiosi, in care cantitatea de precipitatii creste cu mult peste media multianuala.

Cantitatea cea mai mare de precipitatii se inregistreaza primavara si vara, adica in sezonul de vegetatie - peste 70 % din total.

Tabelul nr. 11

Continentalismul macroclimatului zonei studiate se manifesta si prin prezenta cu frecventa destul de ridicata a averselor torentiale, aspect ce poate fi urmarit in tabelele nr. 12 si nr.13. De mentionat ca bazinul paraului Chineja este situat in zona cea mai torentiala a tarii, studiile hidrologice existente [3] arata ca, in cursul unei singure zile, debitul vaii Chineja poate creste de la 0.1 m³/sec pana la 350 m³/sec.

Tabelul nr. 12 Cantitatea maxima de precipitatii cazuta in 24 ore (mm)

Tabelul nr. 13 Ploi torentiale exceptionale

Datele privitoare la prima si ultima ninsoare precum si durata medie in zile a intervalului posibil cu ninsoare si cu strat de zapada prezinta importanta in ceea ce priveste organizarea lucrarilor de regenerare a padurilor ( tabelul nr. 14 ).

Tabelul nr. 14

Evapotranspiratia potentiala

Evapotranspiratia potentiala (ETP) prezinta medii lunare si anuale ce depasesc in majoritatea lunilor din sezonul de vegetatie cuantumul de precipitatii ( tabelul nr. 15 ).

Acest fapt face ca sa se inregistreze un deficit important de apa in sol fata de ETP, incepand cu luna iunie ( tabelul nr. 16 ) si terminand cu luna octombrie.

Tabelul nr. 15: Evapotranspiratia potentiala, valori medii lunare si anuale (mm)

Tabelul nr. 16: Excedentul si deficitul de apa din sol fata de ETP (mm)

Aceasta inseamna ca din intreg sezonul de vegetatie doar in doua luni si jumatate nu se inregistreaza deficit de umiditate in sol. Acest fapt reprezinta principalul factor limitativ pentru instalarea si dezvoltarea vegetatiei forestiere in aria studiata.

Regimul eolian

Pentru vegetatia forestiera din zona studiata, regimul eolian prezinta importanta mai redusa in ceea ce priveste pericolul doboraturilor de vant, dar o importanta sporita in ceea ce priveste favorizarea evapotranspiratiei, cu efect in accentuarea deficitului de apa in sol si in ceea ce priveste rolul in polenizare si diseminare.

In tabelul nr. 17 si figura nr. 1 sunt redate viteza medie si frecventa anuala pe directii.

Tabelul nr. 17: Frecventa (%) si viteza medie (m/s) a vantului pe directii

In zona studiata, frecventa medie se realizeaza dinspre NE. Vanturile predominante sunt in mare majoritate uscate; singurele care pot fi aducatoare de precipitatii sunt cele de V si NV care sunt relativ putin frecvente si concentrate primavara.

Figura 1: Frecventa (%) si viteza medie a vantului (m/s) pe directii.

In consecinta, vanturile care strabat zona studiata contribuie la sporirea deficitului de apa in sol pe perioada de vara si toamna, aducand precipitatii doar in perioada de primavara si inceput de vara. In aceasta perioada este posibila aparitia de furtuni care sa produca oarecare pagube fondului forestier, pana acum de mica importanta.

1.2.3. SINTEZA CLIMATICA. INFLUENTA MACROCLIMATULUI ASUPRA VEGETATIEI IN ZONA STUDIATA.

Zona studiata se incadreaza in tinutul de clima a Campiei Romane si anume districtul estic II.A.S.3.

Indicele cel mai valoros pentru descrierea climatului acestei zone este indicele de ariditate de Martonne - tabelul nr. 18.

Tabelul nr. 18

Se poate observa ca, incepand cu luna martie, indicele de ariditate scade sub valoarea de uscaciune (25), mentinandu-se astfel pana in luna noiembrie. Analizand climograma din figura nr. 2, elaborata in sistemul Walter si Lieth, ajungem la concluzii asemanatoare cu privire la climatul regional in sectorul cercetat: perioada de uscaciune se declanseaza incepand cu luna iunie si continua pana in luna noiembrie

In consecinta, zona studiata se caracterizeaza printr-un climat uscat, cu puternic caracter continental, cu amplitudini termice mari si precipitatii reduse, predispus la lungi perioade secetoase, mai ales la inceputul si sfarsitul perioadei de vegetatie.

Figura nr. 2: Particularitatile climatului regional de la Galati, dupa climograma in sistem Walter si Lieth

Aceasta se manifesta si in aer si in sol fiind sporita si de evapotranspiratia intensa, favorizata, la randul ei, de vanturile uscate. Aproape in intreg sezonul de vegetatie, se inregistreaza deficit de apa in sol. Toate aceste aspecte micsoreaza cantitatea de apa accesibila vegetatiei forestiere, fapt care duce la limitarea numarului speciilor forestiere adaptate si la perturbari ale dezvoltarii acestora.

Alti factori climatici care pot influenta negativ vegetatia forestiera sunt:

ingheturile tarzii, care pot determina inghetarea mugurilor florali sau foliari sau afectarea plantatiilor de toamna;

ingheturile timpurii care pot afecta puietii nelignificati si lujerii anuali;

ingheturi si dezgheturi succesive in perioada cand temperatura variaza in jurul valorii de 0^oC, ducand la producerea asa numitei solifluxiuni, adica deplasarea unui strat superficial de sol, fenomen ce se produce mai frecvent in terenurile recent impadurite, producand desosarea puietilor;

numarul mare de zile tropicale (peste 31) in care temperatura aerului depaseste 30^oC, iar temperatura la nivelul solului atinge 60^oC, care pot afecta cu usurinta regenerarile tinere;

ploile torentiale deosebite, care pot afecta ecosisteme intregi prin manifestarile lor violente; in general, vara, ploile sunt sub forma de averse, iar daca sunt insotite si de grindina, atunci pot produce pagube vegetatiei forestiere, prin distrugerea lujerilor si a frunzelor, care se afla in plina crestere.

Zona studiata ofera deci conditii destul de vitrege vegetatiei forestiere, fiind situat la interferenta dintre silvostepa si stepa, permitand dezvoltarea arboretelor specifice zonei forestiere deluroase numai pe portiuni restranse in partea de nord.

Pentru principalele specii, care populeaza arboretele din teritoriul analizat redam cateva date fenologice medii in tabelul nr. 19:

Tabelul nr. 19

Datele inscrise in tabel reprezinta valori medii, existand decalaje la aceeasi faza si la aceeasi specie, determinate de foarte multi factori locali (expozitie, altitudine, clasa de productie, provenienta etc.).

Evolutia si distributia spatiala a elementelor microclimatice este, dupa cum se stie, in stransa dependenta cu formele de relief. Subdiviziunile morfologice ale reliefului din zona cercetata isi pun amprenta asupra proceselor atmosferice generand o serie de topoclimate care se reflecta direct in dezvoltarea asociatiilor vegetale naturale sau cultivate care le populeaza. Din acest punct de vedere, teritoriul studiat are intr-o oarecare masura caracterul unui mozaic. Insolatia si umbra, umiditatea si stratul de zapada, etc. au o amplitudine sensibila de variatie in raport cu formele de relief (coame, interfluvii, vai), cu implicatii directe asupra regimurilor ecologice ale statiunilor.

1.2.4. CONDITII HIDROLOGICE SI HIDROGRAFICE

U.P. V Munteni se afla intr-o zona cu lunci inalte si interfluvii, la confluenta bazinelor Dunarii si Prutului. Din punct de vedere hidrografic, trupurile de padure sunt strabatute de vai seci vara, aparand apa in perioada cand sunt ploi torentiale. Apa freatica este la mare adancime, fiind inaccesibila vegetatiei forestiere.

1.2.5. CONDITII EDAFICE

Repartitia suprafetelor pe clase, tipuri si subtipuri de sol din U.P. V Munteni este prezentata in tabelul nr.20.

Tabelul nr. 20

Cernoziomurile cambice tipice au urmatoarea succesiune de orizonturi pe profil : Am - Bv - Cca. Orizontul Am are o grosime de 30 - 50 cm, structura glomerulara; Bv are o grosime de 30 - 60 cm, structura poliedrica si prezinta o tranzitie lenta de culoare, de la brun negricios la brun; Cca se intalneste la adancimi de 70 - 120 cm de la suprafata, are o culoare galbui - albicioasa cu neoformatii de CaCO3 sub forma de pete.

In ceea ce priveste proprietatile cernoziomurilor cambice, acestea sunt bogate in humus ( 3 - 5 % in Am ), cu o rezerva de 200 to/ha pe adancimea de 50 - 160 cm. Humusul este de tip mull calcic cu raportul C/N = 13, gradul de saturatie in baze V = 90 - 100 % si un pH = 6,8 - 8,3. Sunt soluri nediferentiate textural pe profil, proprietatile fizice, fizico - chimice, hidrofizice si de aeratie sunt bune.

Fertilitatea cernoziomurilor cambice este ridicata pentru culturile agricole si pentru arboretele de stejar pufos si stejar brumariu din silvostepa, dar rezerva de apa disponibila pe care o retine solul din precipitatii nu poate satisface in totalitate cerintele de apa ale plantelor lemnoase.

Ca masuri de ameliorare a fertilitatii acestui tip de sol se amintesc : administrarea de ingrasaminte chimice si gunoi de grajd, iar in anii secetosi compensarea deficitului de apa prin irigatii.

Cernoziomurile au urmatoarea succesiune de orizonturi pe profil : Am - A/C - C sau Cca. Carbonatii au fost levigati din partea superioara a profilului de sol. Orizontul Am are o grosime de 40 - 60 cm, structura glomerulara bine formata. Orizontul A/C cu o grosime de 20 - 25 cm are caracter de tranzitie cu un continut ridicat de humus, cu valori si crome < 3,5; contine carbonati. Orizontul Cca de acumulare a carbonatilor, are culoare galbuie - albicioasa si incepe de la adancimea de 60 - 80 cm.

Continutul in humus variaza intre 3 - 6 %, este de tip mull calcic, cu raportul C/N = 12, iar pe adancimea de 50 cm rezerva de humus este de 160 - 200 to/ha, adica mare. Ionii de calciu si magneziu reprezinta peste 85 % din T. Solurile sunt eubazice cu V > 90 % in Am si A/C, au reactie neutru - slab alcalina ( pH = 7,2 - 8,7 ). Activitatea microbiologica este foarte intensa. Sunt soluri afanate, permeabile cu o buna capacitate de apa si bine aprovizionate cu elemente nutritive.

Sunt solurile cele mai fertile din tara noastra, iar singurul factor limitativ il constituie deficitul de umiditate din timpul verii.

1.2.6. CARACTERIZAREA STATIONALA

Statistica tipurilor de statiuni din U.P. V Munteni este prezentata in tabelul nr.21.

Tabelul nr. 21

9.3.2.0 Silvostepa mijlocie  de stejarete xerofile, Ps, cernoziom slab levigat pe loess

Raspandirea si caracterele fizico - geografice. Este un tip de statiune destul de frecventa ( in areale restranse ) in silvostepa externa din Campia Baraganului din N Dobrogei, sudul si centrul Moldovei, pe campii orizontale plane sau usor ondulate, versanti divers inclinati (Campia Covurluiului) si extrazonal in stepa, pe unele suprafete usor depresionare. Se gaseste pe substraturi de loess tipic, luto - nisipos, macroporos, cu cernoziomuri slab levigate, intens humifere, morfologic si fiziologic profunde, lutoase spre luto - argiloase in orizontul A si cel mult luto - argiloase in A/B si partea superioara a orizontului Bv; sunt soluri bine structurate glomerular, grauntos si subpoliedric, cu drenaj intern bun - moderat, grosime utila si volum edafic mari si foarte mari.

Caractere ecologice :

1⁰ Conditii climatice - de silvostepa externa, cu caracter continental accentuat, manifestat prin veri calde si lungi perioade secetoase.

2⁰ Conditii edafice - numai mijlociu favorabile padurii xerofile de stejar brumariu.

Troficitatea potentiala este foarte ridicata ( sol foarte bogat in N mineralizabil si in baze schimbabile ), dar troficitatea efectiva este cel mult mijlocie, in anii saraci in precipitatii chiar submijlocie.

Aciditatea activa foarte slaba, neutralitate sau foarte slaba alcalinitate.

Apa accesibila prelungit deficitara, incepand in unii ani chiar din mai - iunie, obisnuit accentuat deficitara in intreaga perioada estivala.

Regimul de umiditate in estival timpuriu U2-1, in restul perioadei estivale U1-0, temporar in orizontul A chiar U0

Aeratia este permanent buna si foarte buna.

Consistenta estivala este mijlocie si moderat peste mijlocie ( moderat ferm pana la foarte ferm, temporar dur ).

3⁰ Factorii ecologici limitativi sunt precipitatiile, temperatura estivala, umiditatea atmosferica estivala si indeosebi, umiditatea estivala a solului, foarte deficitare.

4⁰ Patura erbacee este foarte dezvoltata, dar saraca in plante de padure si bogata in specii xerofile stepice ca : Andropogon ischaemum, Festuca valesiaca, Achillea setacea, Artemisia austric, chiar Xeranthemum annuum si, uneori, Stipa capillata.

Aptitudini forestiere. Bonitatea este medie - inferioara pentru stejarete de stejar pufos si brumariu, in functie de apropierea de stepa si de mezzo - si microrelief, cu predominarea celei mijlocii inspre silvostepa mijlocie si in usoarele depresiuni, si a celei inferioare in partea mai apropiata de stepa si pe terenuri usor mai ridicate precum si slab inclinate. Situatii variate, uneori cu posibilitatea de separare si cartare a doua tipuri sau a unui tip principal, avand pe celalalt tip inclus. Frecvent in depresiuni si vai largi, cu cernoziomuri mediu pana la puternic levigate, bonitatea este evident mai ridicata, predominand mijlocie spre ridicata pentru stejarul pufos in amestec cu stejarul brumariu sau pentru stejarete pure de stejar pufos. Arboretele sunt pure de stejar brumariu sau avand in diseminatie stejar pufos, ulm, par, artar tatarasc, amestecuri de stejar brumariu si stejar pufos sau arboreta pure de stejar pufos sau cu alte foioase diseminate, de consistente, inaltimi si forme variate, predominand dispunerea arboretelor in grupe si buchete separate prin luminisuri innierbate. In cadrul bonitatii inferioare, buchete relative rare de arbori de inaltimi mici si forme rele, coroane largi, tulpini strambe, serpuite, cu elagaj foarte slab, obisnuit cranguri puternic degradate, de clasa inferioara de productie.

1.3          STUDIUL VEGETATIEI FORESTIERE

1.3.1       FORMATII FORESTIERE SI TIPURI NATURAL FUNDAMENTALE DE PADURE

Statistica formatiilor si a tipurilor naturale de padure din U.P. V Munteni este prezentata in tabelul nr. 22.

Tabelul nr. 22

Stejar brumariu;

A fost identificat pana in prezent numai in partea de E a Podisului Central Moldovenesc.

Arboretele se localizeaza pe versanti insoriti, ocupand, in general, suprafete mici. Solurile sunt reprezentate prin cernoziomuri cambice degradate pe loess - uri, depozite loessoide sau calcare.

Arboretele sunt constituite din stejar brumariu in proportie de 80 - 90 %. In amestec se mai gasesc : ulmul de camp, artarul tatarasc si frasinul. Consistenta naturala a arboretelor este de 0,7 - 0,8, dar actualmente este redusa in unele cazuri chiar pana la 0,4. Productivitatea se poate aprecia ca inferioara. Forma arborilor lasa de dorit, iar elagajul natural este nesatisfacator.

Regenerarea naturala din samanta nu se produce datorita urmatorilor factori limitativi :

periodicitatea foarte mare a fructificatiilor ( 12 - 15 ani );

-lipsa conditiilor optime de germinare a semintelor, datorita

climatului specific zonei;

-coborarea regimului de umiditate in partea superioara a solului ( 10 - 20 cm ) pana la limita minima ( uscare ) inca din vernalul mijlociu, datorita regimului deficitar al precipitatiilor, ceea ce produce disparitia eventualelor plantule instalate natural;

-intelenirea rapida a solului care se produce chiar din primul sezon de vegetatie care urmeaza deschiderii masivului;

-ghindele sunt atacate in proportie de 90 % de Balaninus glandium.

1.3.2       ANALIZA STRUCTURII ACTUALE A FONDULUI FORESTIER

STRUCTURA PE SPECII ( COMPOZITIA ARBORETELOR )

Compozitia arboretelor din UP V Munteni este prezentata in tabelul nr. 23.

Tabelul nr. 23

STRUCTURA ARBORETELOR IN RAPORT CU VARSTA

Dupa cum se observa si in tabelul nr. 24, in cadrul UP V Munteni, exista doar arborete echiene si relativ echiene cu varste sub 60 ani, iar repartitia acestora pe clase de varsta este neuniforma, proportia cea mai mare avand-o arboretele din clasa a III-a ( 45 % ). Aceasta neuniformitate se datoreaza existentei a numeroase arborete naturale sau artificiale de salcam, a caror varsta nu depaseste 20 ani.

Tabelul nr. 24

STRUCTURA ARBORETELOR PE CLASE DE PRODUCTIE

Tabelul nr. 25

Desi fertilitatea solurilor este ridicata pentru stejarete xerofile, statiunile forestiere au productivitate medie spre inferioara, datorita conditiilor climatice si, mai ales, a deficitului de precipitatii din sezonul de vegetatie. Datorita acestor factori si, tinand cont si de compozitia arboretelor care sunt constituite din stejarete xerofile in procente mici, clasa de productie a arboretelor este inferioara ( tabelul nr. 25 ).

STAREA FITOSANITARA A ARBORETELOR

Arboretele din UP V Munteni sufera de un deficit hidric + accentuat, in estival. Astfel, aproximativ 24 % din arboretele aflate la varsta exploatabilitatii sufera de uscare mijlocie si 11 % de uscare puternica.

Stejaretele xerofile de stejar pufos si brumariu sufera de uscare mijlocie care se accentueaza in estival si este mai evidenta la arboretele situate pe platouri si versanti insoriti - partial insoriti. Procesul de maturizare si imbatranire, care se va produce in 20 - 50 ani ( la stejaretele xerofile ) poate sa determine, datorita unor perioade prelungite de seceta si a altor factori destabilizatori, accentuarea procesului de uscare si aparitia fenomenului de uscare intense, cu efecte defavorabile din punct de vedere ecologic si economic. In plus, stejaretele xerofile sunt atacate de Microsphaera abbreviata ( fainarea stejarilor ); pe lujeri si frunze apar gale produse de Cynips caputmeduza, Cynips kollari, Cynips quercusfoli si Cynips quercustozae, iar ghindele sunt atacate aproape integral ( > 90 % ) de Balaninus glandium.

Restul arboretelor au o stare fitosanitara normala.

CARACTERIZAREA GENERALA A SUBARBORETULUI

In UP V Munteni se intalnesc urmatoarele specii arbustive : Rosa canina, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Cotinus coggygria, Cornus sp., Prunus spinosa, Euonymus europaeus si Sambucus nigra.

Subarboretul este raspandit neuniform, existand in mare masura parcele fara subarboret, parcele cu subarboret ce acopera solul in proportie de 60 - 80 % si parcele cu subarboret ce acopera solul in totalitate. In acest ultim caz, subarboretul are un efect negativ asupra arboretului prin consumul de apa accesibila din sol, care este deosebit de importanta in conditiile de silvostepa, dar nu trebuie neglijat nici efectul favorabil al subarboretului asupra evitarii intelenirii solului, efect ce se manifesta mai ales in arborete cu consistenta sub 0,6.

In consecinta, se recomanda reducerea consistentei subarboretului, acolo unde este plina, si mentinerea acesteia la o valoare acceptabila ( aproximativ 0,6 ), astfel incat arbustii sa aiba o influenta benefica asupra solului.

CARACTERIZAREA GENERALA A SEMINTISULUI

In conditiile climatice specifice zonei de silvostepa extrazonala si datorita agentilor patogeni, regenerarea pe cale naturala din samanta este impiedicata. Deci, in cadrul UP V Munteni nu exista semintis utilizabil, regenerarea realizandu-se pe cale vegetativa din lastari sau pe cale artificiala, prin lucrari de impaduriri.

CARACTERIZAREA GENERALA A PATURII ERBACEE

Patura erbacee este foarte dezvoltata, dar saraca in specii de padure si bogata in specii xerofile de locuri deschise, caracteristice zonei de stepa. Ea este compusa din : Poa pratensis, Festuca pseudovina, Dactylis glomerata, Asparagus tenuifolis, Aristolochia clematitis, Fragaria viridis, Cytisus austriacus, Chaerophillum temulum, Pulmonaria officinalis, Lithospermum purpureo - caeruleum, Teucrium sp., Alchilles sp., Artemisia sp., Andropogon ischaemum, Adonis vernalis, Potentilla alba, Geum urbanum, Vinca herbacea, Galium aparinae, s.a.

Fiind foarte dezvoltata, patura erbacee are influente negative asupra solului, producand intelenirea acestuia, mai ales in locurile deschise ( poieni ), si impiedica astfel instalarea si dezvoltarea semintisului.