DEMOGRAFIE SI RESURSE UMANE

ADMINISTRATIE PUBLICA Anul I,

Modalitati de evaluare:

A. Evaluarea finala a studentilor:

Conditie de acceptare in examen: participarea activa la minim 2/3 din orele de curs si seminar.

Modalitatea de examinare examen oral cu durata de treizeci de minute.

B. Evaluarea de catre studenti a activitatii de curs si seminar:

Se va realiza in ultimul seminar din semestru, pe baza unui chestionar. Rezultatele vor fi discutate cu studentii. Scopul este, pe de-o parte, acela de a corecta activitatea de curs si seminar si de a o adapta continuu si, pe de alta parte, acela de a-i mobiliza pe studenti prin analiza participarii lor la activitatea de curs si seminar si a altor componente ale procesului de instruire.

Obiective specifice

Se va urmari predarea la cursuri si dezbaterea la seminarii a urmatoarelor teme:

Bibliografie:

• Ana Rodica Staiculescu. 2006. Tranzitie si demografie. Bucuresti: BREN
• Ana Rodica Staiculescu. 2002. Demografie si resurse umane. Constanta: Ex Ponto
• A.R.Staiculescu, Simona Mina. (2006). Elemente de demografie si resurse umane. Bucuresti: Bren
• Traian Rotariu. 2003. Demografie si sociologia populatiei. Bucuresti: Polirom
• Vladimir Trebici. 1996. Demografie. Excepta et selecta. Bucuresti: Editura Enciclopedica
• Vladimir Trebici.1979. Demografie. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica
• Vladimir TREBICI. 1977. Mic dictionar de demografie. Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica

"Situatia demografica a Romaniei a atins un grad de complexitate si de pericol atat de mare, incat interventia este singura alternativa care poate fi luata in considerare".,

V. Ghetau, 2004

DEMOGRAFIE SI RESURSE UMANE

NOTE DE CURS

Administratie Publica Anul I

ANUL UNIVERSITAR 2006 - 2007

Prof.univ.dr. Ana Rodica Staiculescu

Demograficul nu reprezinta altceva decat una din fatetele socialului. Dar cea mai importanta fateta. In spatele nivelurilor si schimbarilor pe care le cunosc in timp fenomenele demografice se afla numerosi si variati factori socio-economici. Raporturile sunt, de fapt, reciproce si mult mai com­plexe decat apar la o privire sumara. Se poate insa spune ca, in stadiul actual al cunoasterii, se cunosc mai bine influentele socio-economicului asupra de­mograficului decat efectele pe plan economic si so­cial ale fenomenelor si proceselor demografice.

Daca pentru demografia clasica paradigma era "tranzitia demografica", aceasta se transforma, gratie eforturilor interdisciplinare, dintr-o simpla descriere statistica, intr-un model si o teorie cu pretentie de model explicativ. Dupa parcurgerea etapelor clasice si declararea ei ca proces incheiat - cel putin in tarile dezvoltate - a aparut o faza nouä, dominata de scaderea fertilitatii sub nivelurile prognozate, ceea ce l-a fäcut pe demograful francez J.Bourgeois-Pichat (1912-1990) sa se intrebe dacä nu cumva este vorba de o noua faza a tranzitiei demografice.

Dar, dupa evenimentele din 1989, in tarile Central- si Est-europene s-au instalat tendinte noi atat in campul fenomenelor politice si economice, cat si in cel al fenomenelor demografice. Aceste tari sunt caracterizate ca "tari in tranzitie", avandu-se in vedere tran­zitia lor spre democratie si economia de piata. Care este legatura cauzala dintre aceste procese si fenome­nele demografice? Perioada de sapte ani este scurta: fenomenele sunt complexe, analiza lor este dificila, iar estimatia prospectiva, foarte anevoioasa. Incercam in rubricile primelor doua numere ale buletinului nostru un demers coerent in analiza tendintelor amintite si care se refera deopotriva la fertilitate si mortalitate, la dinamica demografica, dar si la structuri presupuse a avea mai multa inertie. Etichetarea noilor tendinte ca "prabusire a fertilitatii" sau "declin demografic" este pripita in lipsa unor studii temeinice. Inclinam sä credem ca este necesara deschiderea unui nou capitol al demografiei - demo­grafia tranzitiei. Este de prisos sa mai precizam ca o asemenea demografie nu are sorti de izbanda decat daca va fi interdisciplinara, cu un efort de teoretizare.

Adoptand o asemenea optica, castigul va fi nu doar al demografiei. Viitoarele strategii si politici sociale, economice si demografice vor beneficia astfel de o solida baza

Obiectul si problematica demografiei ca stiinta.

In cadrul acestei teme veti invata:

1. Demografia ca stiinta.

• etimologia cuvantului 'demografie'.
• fondatorii demografiei ca stiinta : John Graunt (1620-1674) si William Petty (1623-1687). Anul 1662 ca an al aparitiei demografiei ca stiinta.
• definitii ale demografiei ca stiinta.

specificul fenomenelor demografice: caracterul dublu, biologic si social;

tendintele de biologizare si sociologizare a demografiei.

• problema interrelatiilor demografiei cu alte stiinte.
• problema specificului obiectului si metodelor de cercetare ale demografiei ca
• stiinta.
• demografia ca stiinta in Romania.
• importanta studierii demografei ca disciplina in invatamantul superior.

Populatia ca sistem

• definitia populatiei.

• populatia ca sistem demografic deschis.
• Elementele principale ale sistemului demografic : marimea populatiei, compozitia, distributia teritoriala, fertilitatea, mortalitatea, migratia.

3. Evenimentele demografice

• definitia evenimentului demografic (cazul sau unitatea elementara).

4. Obiectul de studiu al demografiei. Tendintele de statisticizare, biologizare si sociologizare a obiectului demografiei.

• Raporturile demografiei cu alte stiinte. Demografia si sociologia.
• Cunoasterea in demografie : demersul gnoseologic al demografiei si demersul metodologic al demografiei.
• Etapele demersului gnoseologic si metodologic al demografiei :
• asigurarea informatiei prin sistemul informational al demografiei.
• prezentarea si descrierea rezultatelor cu ajutorul metodelor statisticii   descriptive.
• analiza demografica a variabilelor demografice.
• formularea de legitati si prognoze cu ajutorul modelelor de populatie si al   proiectarilor demografice.
• analiza demosociala in sens larg (interrelatiile dintre variabilele demografice   si cele socio-economice si culturale)
• formularea de politici demografice.

1. Demografia ca stiinta.

► Etimologic, termenul demografie provine din limba greaca: dhmoz - popor, populatie si grajw - a desemna, a scrie, a descrie.

• Demografia ar insemna descrierea populatiei
• Termenul de demografie a fost introdus de statisticianul francez Achille Guillard (1790 -1876), in anul 1855.

Specialistii sunt de acord ca demografia ca stiinta, s-a nascut cu mult inainte.

►Istoricii demografiei considera ca intemeietorul demografiei este John Graunt (1620-1674), fondator impreuna cu William Petty (1623-1687), al scolii de aritmetica politica, cu lucrarea sa celebra: Natural and Political Observations made upon the Bills of Mortality chifly with Reference to the Governement, Religion, Trade, Air, Diseases etc. of the City of London (Observatii naturale si politice facute pe baza listelor de mortalitate, in special cu referire la guvernare, religie, comert, crestere, aer, boli etc. din orasul Londra), aparuta in anul In anul 1962 s-a sarbatorit tricentenarul demografiei.

Aparitia demografiei a fost pregatita de dezvoltarea diferitelor discipline si a unor activitati practice, in randul carora un rol important l-a jucat dezvoltarea statisticii.

► Definitia demografiei a cunoscut, de-a lungul istoriei sale, numeroase variante.. Nici astazi nu exista o definitie unanim acceptata a demografiei.

• O incercare de uniformizare a fost intreprinsa cu prilejul intocmirii Dictionarului demografic multilingv, elaborat de Uniunea Internationala pentru Studiul Stiintific al Populatiei pentru Organizatia Natiunilor Unite. Potrivit acestui dictionar, "Demografia este o stiinta care are ca obiect studiul populatiilor umane si se ocupa de marimea, structura, evolutia si caracteristicile lor generale vazute in principal din punct de vedere cantitativ" (p.3).
• Demografia studiaza de fapt evenimentele cele mai marcante ale existentei cotidiene : nasterile, casatoriile, divorturile, decesele, migratiile si alte evenimente ale biografiei umane.

►Demografia ocupa un loc unic si privilegiat printre toate stiintele care se intereseaza de raporturile dintre om si societate, pentru trei serii de motive :

1. → In primul rand, demografia are ca obiect de studiu supravietuirea, ca preocupare esentiala a individului uman si a grupurilor organizate.

• Observatiile statistice demografice privesc oamenii de la nastere la moarte, domeniu care a cunoscut doua revolutii majore in istoria umanitatii : prelungirea vietii umane si controlul natalitatii prin revolutia contraceptiva. Aceasta dubla revolutie a avut consecinte profunde asupra
• istoriei societatilor,
• asupra modului lor de functionare,
• a ciclului de viata al indivizilor si a
• raporturilor dintre generatii

2. → In al doilea rand, demografia studiaza aspectele multiple ale solidaritatii intergenerationale in conditiile coexistentei mai multor generatii prezente si succesiunii unor generatii de talii diferite.

• Acestea stau la baza sistemelor de protectie sociala si permit abordarea problemelor privind echitatea intergenerationala.

3. → Dimensiunea demografica, explicatia demografica prin cauzele si consecintele unor evolutii à long terme, sta la baza marilor evolutii istorice, la baza istoriei societatii.

• Demografia croieste si fasoneaza istoria, pentru ca existenta unei natiuni, presupune un efectiv de indivizi in termeni de stocuri, fluxuri, structuri si evolutii.

►Explicatia faptului ca demografia a fost si este inca definita neunitar este legata de doua caracteristici importante ale domeniului sau.

• Pe de o parte, populatia este domeniul de cercetare al diferitelor stiinte, si din aceasta caracteristica rezulta o problema de delimitare: care este domeniul specific al fiecarei stiinte care se ocupa cu studiul populatiei sau mai exact, in ce consta specificitatea obiectului si metodei demografice.
• Pe de alta parte, evenimentele demografice si, mai pe larg, fenomenele demografice au un dublu caracter, biologic si social, iar aceasta a doua caracteristica duce la identificarea unor tendinte de biologizare sau de sociologizare a demografiei.

►Pentru a ajunge la o interpretare justa a obiectului si metodei demografiei este necesara interpretarea sistemica a populatiei.

Populatia (umana) se defineste, in general, ca un agregat, o suma, o colectivitate de oameni care traiesc pe un anumit teritoriu, delimitat corespunzator.

Distingem astfel:

• populatia unei tari sau populatia nationala, in care aceste caracteristici sunt cel mai clar evidentiate,
• populatia unui oras sau
• populatia unui judet oarecare.
• In raport cu populatia nationala, populatia mondiala dispune, intr-o masura mai redusa, de proprietatile unui sistem, in special in ceea ce priveste agregarea sa, si de aceea, populatia mondiala trebuie vazuta in principal ca o suma de populatii nationale.

Elementul demografic reprezinta cazul sau unitatea elementara. Exemple:

• cazul de nastere, de deces, de casatorie ca evenimente demografice fundamentale,
• cazul de migratie,
• de schimbare a statutului rezidential

► Producerea evenimentului demografic este legata de notiunile de risc si de populatie expusa riscului. De exemplu:

decesul este un risc caruia ii este supusa intreaga populatie;

casatoria este un risc care poate afecta numai populatia care a atins o anumita varsta si care nu este casatorita;

nasterea este un risc caruia ii este supusa numai populatia feminina avand o anumita varsta, etc.

►Evenimentele demografice sunt vazute ca masa

• Frecventa lor intr-o populatie expusa riscului respectiv masoara probabilitatea de producere a acestora. Aceasta optica probabilista este fundamentala in demografie, chiar din momentul constituirii ei ca stiinta.

► Numim efectivele populatiei la diferite momente stocuri de populatie sau stari ale populatiei.

• Aceste stari se schimba sub efectul fluxurilor demografice, reprezentate de masele de evenimente demografice care se produc intr-un interval de timp.

• Caracteristicile populatiei nu se reduc numai la nasteri, decese si casatorii. Numeroase alte evenimente pot surveni in viata fiecarei persoane:
• intrarea in scoala, absolvirea ei,
• intrarea in populatia economica activa,  parasirea ei,
• trecerea de la un statut profesional la altul,
• trecerea dintr-o categorie sociala in alta,
• schimbarea statutului rezidential - mutarea de la sat la oras

Toate acestea sunt "evenimente" si interpretarea lor ramane probabilista, in optica notiunilor de "risc" si de "populatie expusa riscului respectiv

2. Populatia ca sistem.

Abordarea sistemica a patruns astazi in majoritatea stiintelor.

►Un sistem este o totalitate de elemente aflate in conexiune.

• Elementele sistemului sunt obiecte, fenomene sau procese din totalitatea definita ca sistem, fiind privite ca parti ale sistemului.
• Conexiunile sunt raporturile dintre elementele sistemului care se stabilesc in timpul functionarii acestuia.
• Interactiunea este forma de legatura a obiectelor, influentarea reciproca dintre elemente.

►Un sistem S este relativ izolat de mediul sau, Ms

In acest cadru, distingem:

• intrarile sau variabile de intrare (notate cu I(s) sau u) care reprezinta influenta exercitata asupra sistemului si
• iesirile sau variabile de iesire (notate E(s) sau y), reprezentand actiunea inversa dinspre interior spre exterior, adica actiunea pe care sistemul S o exercita asupra mediului Ms .

►Structura sistemului S este multimea elementelor si conexiunilor care alcatuiesc sistemul.

►Functia sistemului F^(s) este finalitatea sistemului, la un moment dat si in raport cu obiectivul pe care sistemul il are de indeplinit.

►Obiectivul unui sistem (O_s) reprezinta starea viitoare a sistemului, care trebuie atinsa si care motiveaza comportarea sistemului.

►Starea sistemului este variabila de timp si este determinata de structura.

►Sistemele pot fi inchise sau deschise, iar principalele proprietati ale sistemelor sociale, inclusiv ale populatiei, sunt:

integritatea (intregul este mai mult decat suma partilor, optica este de la intreg spre parte);

autostabilizarea sau autoreglarea, denumita si proprietatea cibernetica I, potrivit careia sistemul are tendinta de a reveni la starea anterioara;

autoorganizarea (nu numai reducerea sistemului la starile sale de echilibru, ci si crearea de noi stari stabile care sa permita infruntarea schimbarilor si provocarilor mediului);

ierarhizarea care inseamna capacitatea unui sistem de a fi in acelasi timp un suprasistem pentru partile sale si subsistem in componenta altor sisteme.

► Populatia in lumina acestor concepte ale teoriei generale a sistemelor poate fi reprezentata ca sistem demografic relativ autonom.

Ca populatie de tip inchis, intrarile sunt reprezentate de nasteri (N), iar iesirile sunt date de decese (M).

Fluxul N - M schimba starile populatiei

►Populatia are o structura care este reprezentata de subsistemele existente, de conexiunile dintre ele.

Aceste subsisteme sunt subpopulatiile constituite in raport cu caracteristicile demografice: sex, varsta, stare civila

Se disting:

o       subpopulatii pe varste (populatie tanara, adulta, batrana),

o       subpopulatia feminina de varsta fertila

o       subpopulatia necasatorita, casatorita si vaduva, etc.

Intre aceste subpopulatii si fluxurile de evenimente demografice se creeaza o serie de conexiuni, sistemul are o functiune, un comportament.

► Fluxurile sunt date de nasteri si decese, de intrari si de iesiri care modifica starile populatiei.

O caracteristica foarte importanta este aceea ca populatia este un sistem cibernetic cu reactie dupa stare. Numarul si structura dupa sexe si varste a populatiei influenteaza in permanenta intrarile si iesirile din sistem.

►Dupa Thomas R. Ford si Gordon F. de Jong populatia ca sistem poate fi reprezentata astfel:

Populatia este un sistem controlabil si reglabil. Politica are un rol important in domeniul reglarii pentru ca populatia, ca sistem, sa urmeze o anumita traiectorie.

3. Trasaturile si procesele sistemului demografic

► Potrivit sistemului si caracteristicilor sale, populatia nu este suma subsistemelor sale sau a persoanelor care o compun. Intregul este mai important decat partile deoarece intervin structurile, conexiunile si functionarea sistemului.

Populatia nu este izolata, ea se afla intr-o permanenta interactiune cu "mediul", cu celelalte sisteme.

►La cel mai inalt grad de generalitate, distingem urmatoarele sisteme: populatia, societatea, mediul inconjurator, tehnologia.

Sistemul demografic are ca elemente principale:

marimea populatiei,

compozitia,

distributia teritoriala,

fertilitatea,

mortalitatea,

migratia.

Sistemele sociale agregate au ca elemente principale, definite social:

baza etnica,

starea civila sau statutul marital,

caracteristici familiale,

gradul de participare la forta de munca,

activitatile economice,

educatia,

venitul,

religia,

Sistemele sociale agregate au ca elemente definite analitic:

atitudini,

valori,

credinte si

convingeri.

Sistemele de actiune au ca elemente principale:

grupele informale,

asociatiile,

colectivitatile,

institutii de casatorie si familie,

institutii religioase,

institutii politice,

institutii economice,

institutii sanitare,

institutii de educatie,

institutii de asigurari si sanatate.

►Relatiile devin foarte numeroase si complexe. Domeniul ei specific il constituie populatia si variabilele demografice.

Zonele rezultate din intersectarea populatiei cu celelalte sisteme, sistemul economic, social etc., ceeaza noi subsisteme, relatii si conexiuni, care sunt studiate in comun de demografie si stiintele respective.

4. Obiectul de studiu al demografiei

►Constatarile in legatura cu populatia ca sistem demografic si populatia in raport cu alte sisteme sunt fundamentale pentru definirea demografiei si delimitarea obiectului sau de studiu. Ele sunt importante si pentru:

modelarea matematica a populatiei si proceselor demografice,

pentru elaborarea modelelor demoeconomice si

pentru tehnicile de simulare

►In retrospectiva istorica, in evolutia demografiei se pot distinge trei etape, dupa predominarea unei tendinte sau alteia (V. Trebici)

I. Etapa " staticizarii" demografiei

De la aparitia ei si pana in primele decenii ale secolului XX a existat tendinta de "statisticizare" a demografiei.

Demografia a fost identificata cu statistica populatiei, conceputa ca ramura a unei stiinte foarte vaste statistica sociala.

II. Etapa "biologizarii" demografiei

O a doua tendinta in istoria demografiei a fost aceea de "biologizare" a ei.

Ea a fost puternic reprezentata mai ales in S.U.A. si a fost legata de nume prestigioase de biologi ca R. Pearl, L.J. Reed, H.P. Fairchild, A.J. Lotka care, au adus contributii remarcabile la progresul demografiei.

III. Etapa "Sociologizarii" demografiei

Este dominanta si astazi.

Aceasta inseamna:

• in primul rand recunoasterea determinarii sociale a fenomenelor demografice si afirmarea caracterului de stiinta sociala al demografiei.
• In al doilea rand, "sociologizarea" trimite la identificarea demografiei cu sociologia populatiei si chiar considerarea ei ca ramura a sociologiei.

►In general, in interpretarea sistemica populatia poate fi vazuta:

I. Fie ca sistem demografic (studiul se reduce la variabilele demografice),

Curentele sau scolile care au in vedere numai sistemul demografic restrang demografia numai la studiul variabilelor demografice

Aceasta conceptie corespunde unei ramuri a demografiei numita demografia formala, demografia pura sau analiza demografica.

II. Fie ca sistem social (studiul variabilelor demosociale, rezultate din intersectarea sistemului demografic cu cel social).

Aceasta conceptie este reprezentata de demografia in sens larg, de studiul populatiei (in literatura americana, population studies) sau chiar de sociologia populatiei.

Faza de "sociologizare" a demografiei este dominanta si astazi.

In primul rand, aceasta insemna recunoasterea determinarii sociale a fenomenelor demografice - in aceasta privinta nu exista astazi divergente de pareri - si ca atare afirmarea caracterului de stiinta sociala a demografiei.

In al doilea rand, "sociologizarea" mai inseamna identificarea demografiei cu sociologia populatiei sau, pur si simplu considerarea ei ca ramura a sociologiei.

Cotitura spre considerarea sociala a fenomenelor demografice este atribuita demografului englez A.M. Carr-Saunders (1866-1960) in lucrarea sa Problema populatiei: un studiu al evolutiei (Londra, 1922), ca o reactie impotriva incercarilor de interpretare biologica extrema a fenomenelor demografice.

In interpretarea sistemica populatia poate fi vazuta fie ca sistem demografic, fie ca sistem social. In primul caz, studiul se reduce la variabilele demografice; in al doilea caz, problema este aceea a variabilelor demosociale, rezultate din intersectarea sistemului demografic cu cel social.

Curentele sau scolile care au in vedere numai sistemul demografic restrang demografia numai la studiul variabilelor demografice; este conceptia care corespunde acestei ramuri a demografiei si care este numita demografia formala, demografia pura sau analiza demografica; cealalta conceptie este reprezentata de demografia in sens larg, de studiul populatiei (in literatura americana, population studies) sau chiar de sociologia populatiei.

Raporturile dintre demografie si sociologie

Demografia si sociologia au o istorie comuna, deoarece dintotdeauna ganditorii si politicienii au reflectat asupra conditiilor de viata in societate si asupra fenomenelor demografice. Numarul si cresterea populatiei au constitutit fenomene sociale majore, in legatura directa cu puterea si bogatia statelor. Conceptele de sociologie (Auguste Comte, 1830-1842) si demografie (Guillard, 1885) au aparut si au intrat in uz abia in secolul al XIX-lea. deoarece pentru aparitia si dezvoltarea ca stiinte a sociologiei si a demografiei erau necesare doua conditii: o organizare administrativa destul de avansata pentru elaborarea unor statistici serioase si pozitivismul ca orientare sociala si curent filosofic.

Analizand specia umana, de la nastere pana la moarte, 'din punct de vedere al numarului' (Halbwachs, 1936), adica analizand natalitatea, sporul natural si mortalitatea, demografia, foloseste metode proprii. Aplicand analiza matematica la studiul cantitativ al indivizilor si al comportamentelor lor, demografia pune la punct instrumente de masura a caror complexitate sporeste o data cu importanta factorilor analizati. Plecand de la date mai vechi si de la cele prezente, in limitele unor ipoteze riguroase, demografia stabileste perspectivele asupra evolutiei populatiei si schimbarile de structura la care trebuie sa ne asteptam. Demografia studiaza cadrul social, in ansamblul sau si pe parti, morfologia si viitorul acestuia. Asa cum nu exista un eveniment pur, in afara circumstantelor de timp si de spatiu, nu exista nici o problema demografica pura. Rata natalitatii, procentul tinerilor sau al batranilor din societate nu au nici o semnificatie de sine statatoare, datele demografice in general capata importanta doar coordonate, comparate si plasate in contextul global in care se produc.

Alfred Sauvy (1952) a subliniat in lucrarile sale ca populatia nu putea fi studiata decat ca realitate sociala vie. Miscarea 'naturala' a poupulatiei este si o miscare 'socio-culturala'. Problemele demografice sunt de natura sociala, determinate si explicate, intr-o mare masura, de factori de origine sociologica.

Factorii demografici actioneaza asupra evolutiei sociale. Asa cum scria Alain Girard, un mare demograf si sociolog francez, pentru Emile Durkheim, care dezvolta o observatie a lui Auguste Comte, cresterea volumului si a densitatii populatiei are ca efect diviziunea muncii, ea insasi generatoare a progresului civilizatiei, E. Dupréel crezuse in 1928 ca a descoperit in cresterea demografica cauza esentiala a progresului, iar D. Riesman a stabilit in 1955 o legatura de cauza-efect intre caracterul social si regimul demografic al unor epoci succesive. Chiar daca fenomenele demografice, legate intim de alte fenomene, nu sunt singurele aflate in actiune, in mod sigur numarul si formele vietii sociale au raporturi stranse. Intre demografie si sociologie exista relatii de reciprocitate. Ca stiinte umaniste sau stiinte sociale, ele se disting prin metodele lor specifice, formand impreuna cu celelalte stiinte sociale un ansamblu cu acelasi obiectiv final.

In aceasta conceptie, specialistii definesc demografia ca stiinta sociala care studiaza populatii umane, marimea si repartizarea spatiala a acestora, structurile acestora dupa caracteristici demografice si socio-economice, evolutia lor, factorii care le determina - fertilitatea, mortalitatea, migratia, - factorii social-economici care determina evolutia populatiei, pentru a pune in lumina regularitatile dupa care se produc fenomenele demografice. In acest scop demografia foloseste cu precadere metode cantitative (statistice, matematice, modele).

Demografia este inteleasa in sens larg ingloband atat analiza demografica, cat si analiza relatiilor dintre variabilele demografice si cele social economice.

Studiul populatiei sau al unui fenomen demografic oarecare se realizeaza in etape. Exemplul fertilitatii este elocvent. In primul rand, este necesara informatia care sa prezinte descrierea populatiei feminine de varsta fertila, numarul nascutilor vii dupa diferitele caracteristici ale femeii etc. Aceste date se asigura prin recensamantul populatiei, statistica actelor de stare civila (statistica nascutilor vii) si prin anchete speciale. Materialul obtinut se prelucreaza, pe baza de programe, este supus unor operatii statistice, de clasificare, de calcul al unor repartitii etc., cu ajutorul statisticii descriptive. Folosind aceste date, analiza demografica investigheaza diferitele relatii dintre variabilele demografice ca structura populatiei feminine, distributia nascutilor vii dupa rangul nascutului, corelatia dintre fertilitate si nuptialitate, si elaboreaza modele matematice ca tabela de fertilitate dupa rangul nascutului viu, sub forma de probabilitati de nastere, tabela de fertilitate a casatoriilor. Analiza se continua cu introducerea unor variabile social-economice, psihologice, culturale care sa puna in evidenta influenta nivelului de instruire al femeilor, a gradului lor de participare la forta de munca, a profesiunii, etc. asupra fertilitatii. In aceasta faza, este indispensabil sa se recurga la teorii asupra fertilitatii, la modele mai generale in care sunt incorporate variabile demografice si socioeconomice. Cu fiecare etapa, se aprofundeaza cunoasterea fenomenului. Este posibila determinarea unor relatii cauzale, a unor regularitati cu caracter de lege, avand valabilitate generala sau partiala, in timp si spatiu. Ca urmare a desfasurarii acestui proces de cunoastere se fac estimari privind comportarea fenomenului viitor, se efectueaza operatii de prognoza sau proiectare demografica. Generalizarea rezultatelor obtinute se face sub forma unor teorii referitoare la fertilitate sau, mai larg, a unor teorii despre populatii (teorii demografice). Cercetarea stiintifica, prin constatarile si concluziile sale, serveste practicii si actiunii sociale, rezultatele demografiei folosesc politicii demografice, fundamentarii deciziilor de politica menite sa influenteze variabilele populatiei.

Principalele etape ale demersului gnoseologic si metodologic

asigurarea informatiei prin sistemul informational al demografiei, reprezentat in principal de mijloacele clasice ale statisticii oficiale si de cele moderne (anchete si registre ale populatiei), inclusiv prelucrarea informatiei.

prezentarea si descrierea rezultatelor cu ajutorul metodelor statisticii descriptive;

analiza variabilelor demografice, cu ajutorul analizei demografice;

formularea unor legitati si prognoza fenomenelor demografice, cu ajutorul unor modele de populatie si al proiectarilor demografice;

investigarea relatiilor dintre variabilele demografice si cele socio-economice, in vederea punerii in lumina a raporturilor cauzale, cu ajutorul analizei demosociale, in sens larg;

formularea de teorii despre populatie si despre fenomenele demografice;

formularea de politici demografice;

In viziune integratoare sistemica, demografia foloseste statistica si metodele ei, apeleaza la diferite stiinte, sociologie si economie, in primul rand, pentru a realiza o cunoastere unitara. Cu privire la formularea de teorii despre populatie, aceasta etapa se realizeaza de catre fiecare stiinta, pornind de la specificul obiectului ei. Se disting teorii economice, teorii sociologice, teorii biologice, teorii istorice despre populatie, avand ca baza raportul dintre populatie ca sistem si celelalte sisteme.

Pornind de la faptul ca populatia este un sistem demografic relativ autonom, aflat in interdependenta cu celelalte sisteme, demografia isi formeaza propria sa teorie si isi elaboreaza metodele sale.

Demografia este o stiinta de-sine-statatoare, cu un corp de concepte si metode riguros elaborate si care constituie specificitatea ei si in orice studiu al populatiei, indiferent din ce unghi s-ar face sau indiferent de stiinta care intreprinde un asemenea studiu, trebuie sa se inceapa cu analiza variabillelor demografice. De aceea este indispensabil ca orice stiinta care se ocupa de populatie - sociologia, economia, geografia etc. - sa cunoasca si sa aplice corect conceptele si metodele demografiei, mai precis ale analizei demografice; la randul ei, demografia este nu numai indreptatita, ci si datoare sa preia de la celelalte stiinte reorii, dar si metode pentru investigarea obiectului sau. Aceasta ar insemna o autentica cooperare intre stiintele care se ocupa de unul si acelasi obiect.

In aceasta conceptie demografia poate fi definita ca stiinta sociala care studiaza populatii umane, marimea si repartizarea spatiala a acestora, structurile acestora dupa caracteristici demografice si socioeconomice, evolutia lor, factorii care le determina - fertilitatea, mortalitatea, migratia - factorii social-economici care determina evolutia populatiei, pentru a pune in lumina regularitatile dupa care se produc fenomenele demografice. In acest scop demografia foloseste cu precadere metodele cantitative (statistice, matematice, modele).

Cu alte cuvinte, demografia este inteleasa in sens larg ingloband atat analiza demografica ca atare, cat si analiza relatiilor dintre variabilele demografice si cele social economice, fara sa aiba pretentia de a anexa teorii care, prin definitie, apartin altor stiinte sau de a se substitui acestora.

Domeniul ei specific il constituie populatia si variabilele demografice; zonele rezultate din intersectarea populatiei cu alte sisteme - economic, social etc. - sunt administrate in comun de demografie si stiintele respective, in spiritul unei conlucrari eficiente.

Studiul populatiei sau al unui fenomen demografic oarecare se realizeaza in etape. Sa luam exemplul fertilitatii. Este necesara, in primul rand, informatia care sa prezinte descrierea populatiei feminine de varsta fertila, numarul nascutilor vii dupa diferitele caracteristici ale femeii etc. O asemenea informare se asigura prin recensamantul populatiei, statistica actelor de stare civila (statistica nascutilor vii) si prin anchete speciale. Materialul obtinut se prelucreaza, pe baza de programe, cu ajutorul calculatoarelor, dupa care urmeaza sa fie supuse unor operatii statistice, de clasificare, de ordonare, de calcul al unor repartitii etc., adica ceea ce obisnuit se realizeaza cu ajutorul statisticii descriptive. In posesia acestui "semifabricat", analiza demografica investigheaza diferitele relatii dintre variabilele demografice ca structura populatiei feminine, distributia nascutilor vii dupa rangul nascutului, corelatia dintre fertilitate si nuptialitate, ajungand sa elaboreze si modele matematice cum ar fi tabela de fertilitate dupa rangul nascutului viu, sub forma de probabilitati de nastere, tabela de fertilitate a casatoriilor, de formare a familiei. Analiza se continua cu introducerea unor variabile social-economice, psihologice, culturale care sa puna in evidenta influenta nivelului de instruire al femeilor, a gradului lor de participare la forta de munca, a profesiunii etc. asupra fertilitatii. In aceasta faza, este indispensabil sa se recurga la teorii asupra fertilitatii, la modele mai generale in care sunt incorporate variabile demografice si socioeconomice. Cu fiecare etapa, cunoasterea fenomenului sporeste. Este posibila determinarea unor relatii cauzale, deci a unor regularitati cu caracter de lege, avand valabilitate generala sau partiala, in timp si spatiu. Ca urmare a desfasurarii acestui proces de cunoastere se fac estimari privind comportarea fenomenului viitor, adica se efectueaza operatii de prognoza sau proiectare demografica. Generalizarea rezultatelor obtinute se face sub forma unor teorii referitoare la fertilitate sau, mai larg, a unor teorii despre populatii (teorii demografice). Cum cercetarea stiintifica, prin constatarile si concluziile sale, serveste practicii si actiunii sociale, rezultatele demografiei folosesc politicii demografice, fundamentarii deciziilor de politica menite sa influenteze variabilele populatiei.

Rezumand, toate aceste etape ale demersului gnoseologic si metodic pot fi reprezentate astfel:

1. asigurarea informatiei prin sistemul informational al demografiei, reprezentat in principal de mijloacele clasice ale statisticii oficiale si de cele moderne (anchete si registre ale populatiei), inclusiv prelucrarea informatiei.
2. prezentarea si descrierea rezultatelor cu ajutorul metodelor statisticii descriptive;
3. analiza variabilelor demografice, cu ajutorul analizei demografice;
4. formularea unor legitati si prognoza fenomenelor demografice, cu ajutorul unor modele de populatie si al proiectarilor demografice;
5. investigarea relatiilor dintre variabilele demografice si cele socio-economice, in vederea punerii in lumina a raporturilor cauzale, cu ajutorul analizei demosociale,   in sens larg;
6. formularea de teorii despre populatie si despre fenomenele demografice;
7. formularea de politici demografice;

In aceasta viziune integratoare sistemica, demografia foloseste statistica si metodele acesteia, apeleaza la diferite stiinte inrudite - sociologie si economie, in primul rand - pentru a realiza o cunoastere unitara. Cat priveste formularea de teorii despre populatie, aceasta etapa se realizeaza de catre fiecare stiinta, pornind de la specificul obiectului ei. Vom distinge teorii economice, teorii sociologice, teorii biologice, teorii istorice despre populatie, avand ca baza raportul dintre populatie ca sistem si economie ca sistem.

Optica prezentata este "dinlauntrul" demografiei spre celelalte stiinte. Cum raportul este dialectic, fiecare stiinta isi are optica sa proprie. Sociologia, de pilda, operand cu macrosisteme sociale, priveste populatia ca un subsistem afalat in interrelatii cu alte subsisteme. Dar, in aceasta situatie, analiza primara a populatiei trebuie facuta cu metodele specifice ale analizei demografice. Ajungem astfel la un punct foarte important, acela al cooperarii interdisciplinare. Daca sociologia - ca sa ne referim la exemplul evocat - nu are nevoie ca sa elaboreze, pe cont propriu, metode de analiza a variabilelor demografice, "imprumutandu-le" de la demografie, tot asa demografia "imprumuta" o serie de concepte, teorii, metode de la celelalte stiinte. Ar fi gresit sa se traga de aici concluzia ca demografia este doar o disciplina metodologica si ar fi lipsita de teorie, fiind tributara altor stiinte in ceea ce priveste teoria. Pornind de la faptul ca populatia este un sistem demografic relativ autonom, aflat in interdependenta cu celelalte sisteme, demografia isi formeaza propria sa teorie si isi elaboreaza metodele sale.

Intr-o asemenea interpretare, care este sistemica si interdisciplinara, se poate opera si o mai justa delimitare intre diferitele stiinte ce se ocupa cu populatia. Dintre "intersectarile" succesive se vor constitui: demografia sociala, demografia economica, demografia istorica, demografia geografica sau demografia populatiei, antropologia demografica sau paleodemografia, demografia urbana etc.

Concluzii

Demografia este o stiinta de-sine-statatoare, cu un corp de concepte si metode riguros elaborate, care constituie specificitatea ei.

In orice studiu al populatiei, trebuie sa se inceapa cu analiza variabilelor demografice

De aceea este indispensabil ca orice stiinta care se ocupa de populatie, sociologia, economia, geografia etc., sa cunoasca si sa aplice corect conceptele si metodele demografiei, ale analizei demografice.

La randul ei, demografia preia de la celelalte stiinte teorii si metode pentru investigarea obiectului sau.

Numarul, repartizarea teritoriala si structura demografica a populatiei

In cadrul acestei teme veti invata:

1. Stocuri si fluxuri ale populatiei. Cercetarea longitudinala si cercetarea transversala.

cohorta

generatia

promotia de casatorii si promotia de persoane casatorite (casatoria ca eveniment demografic).

Observarea longitudinala continua si observarea longitudinala retrospectiva.

• Observarea transversala, de moment sau sincronica.
• Ratele

cu caracter de probabilitate :

FORMULA GENERALA :

r = rata generala

E = numarul (masa de evenimente)

P = populatia expusa riscului (efectivul initial)

Formula ratelor cu caracter de indici uzuali statistici :

P este populatia la mijlocul intervalului

Ratele generale si ratele specifice.

2. Problema numarului sau marimii populatiei.

Numarul total al populatiei ca agregat macrodemografic.

Numarul inregistrat al populatiei.

Numarul calculat al populatiei.

Numarul estimat al populatiei.

Numarul proiectat al populatiei.

Numarul mediu al populatiei.

3. Repartizarea teritoriala a populatiei.

Densitatea populatiei.

d densitatea (locuitori / km²)

P numarul populatiei la o anumita data.

S suprafata teritoriului in km²

Populatia pe unitati administrative ale teritoriului (provincii istorice, judete,.orase, comune, sate)

Populatia pe medii : urban, rural.

4. Structura demografica sau compozitia populatiei.

• Caracteristicile demografice fundamentale ale orcarei populatii : varsta si sexul.
• Structura populatiei dupa sex.
• proportia populatiei masculine
• proportia populatiei feminine
• raportul de masculinitate.
• Structura populatiei dupa varsta.
• varsta exacta la un moment precis
• varsta la ultima aniversare
• Piramida varstelor.
• Problema subpopulatiilor (tanara 0-14, adulta 15-59, batrana 60 si peste)
• Raportul de dependenta de varsta.
• Structura populatiei dupa starea civila sau statutul matrimonial.
• Statutul matrimonial : necasatorit, casatorit, divortat, vaduv.
• Familia si gospodaria.
• Tipuri de gospodarii :
• gospodarii familiale (cu un nucleu familial, cu 2 nuclee familiale, cu 3 si mai multe nuclee familiale)
• gospodarii nefamiliale.
• Tipuri de familii si evolutii : Familia extinsa si familia nucleara.
• Niveluri de analiza in demografie :
• nivelul macroanalitic sau macrodemografic (nivelul pop. totale)
• nivelul microanalitic sau microdemografic (al familiei)

Cadrul cel mai general de descriere si analiza a populatiei ca treceri de la o stare la alta, sub influenta fluxurilor generate de evenimentele demografice, este graficul lui Lexis, numit si reteaua demografica.

Sa definim in prealabil cateva notiuni fundamentale de analiza demografica.

Cohorta (demografica) reprezinta totalitatea persoanelor care, intr-un interval de timp, au suferit unul si acelasi eveniment demografic. In mod conventional, ca interval de timp este adoptat anul calendaristic. O asemenea cohorta poate fi, in primul rand, generatia.

Generatia reprezinta totalitatea persoanelor care s-au nascut in acelasi an calendaristic. Evenimentul demografic pe baza caruia se constituie aceasta cohorta este "nasterea vie". In acest sens, vorbim, de pilda, despre generatia anului 1966, avand un efectiv de 273 678 nascuti vii, sau de generatia anului 1976, cu un efectiv de 417 353 nascuti vii. Vom distinge, in continuare, generatii masculine si generatii feminine. (Intr-un secol avem 100 de generatii. Se va vedea mai departe si o alta semnificatie demografica a generatiei)

O alta cohorta fundamentala in demografie este promotia de casatorii si promotia de persoane casatorite. Evenimentul demografic este casatoria. Promotia casatoriilor din anul 1976 are un efectiv de 195 874; promotia femeilor casatorite va fi de 195 874, promotia barbatilor casatoriti in anul 1976 va fi, de asemenea, de 195 874. Prin urmare in anul 1976, un numar de 391 748 persoane si-au schimbat statutul matrimonial sau starea civila, sau aproximativ 1, 8% din populatia Romaniei. Trecerea in acest caz, este de la necasatorit, vaduv, divorta la starea de casatorit.

Prin extindere, vom putea vorbi de cohorta persoanelor migrate intr-un an calendaristic, in raport cu evenimentul demografic de migrare din localitatea i in localitatea j, de cohorta celor care intra in populatia activa etc.

Sa urmarim "istoria" generatiei masculine 1970.

Trecerea datelor in graficul lui Lexis permite cateva consideratii importante.

Generatia masculina 1970 si evolutia ei pana la 1 ianuarie 1976

Graficul lui Lexis (diagrama lui Lexis) (engl. Lexis diagram, fr. diagramme de Lexis), forma speciala de grafic, denumita si retea demografica, constand dintr-un sistem de coordonate rectangulare; scara pe axa ordonatelor este aceeasi cu axa absciselor; se deosebeste prin faptul ca are in plus diagonalele trasate de pe axa absciselor. In felul acesta, intregul grafic apare ca o multime de patratele, impreuna cu diagonalele respective. In principiu, axa orizontala este axa timpului, iar axa verticala - axa varstei sau a duratei. Considerand ca fiecare eveniment demografic este functie de timp, acesta poate fi reprezentat printru-un punct; durata acestuia este figurata printr-o linie. Intrucat evenimentele demografice reprezinta o multime (nasteri, decese etc) ele pot fi figurate ca variabile continue cu valori cuprinse intr-un interval sau intr-o arie. Principalele elemente ale graficului lui Lexis sunt: varsta sau durata (x, x+1), generatia (t, t+1), timpul de observare (z, z+1), exprimate obisnuit in ani. Generatia reprezinta multimea de puncte de nastere pe dreapta t, t+1; perioada de observatie este multimea de puncte pe dreapta z, z+1, reprezentand valorile timpului; varsta este multimea de puncte cuprinse intre x si x+1, exprimand valorile varstei in functie de timp. In mod corespunzator, se disting masa de puncte mortuare, masa de casatorii etc.

Generatia 1970 porneste cu un efectiv initial de 219 483. In anul calendaristic 1970, eapierde prin decese un numar de 10 110; la 1 ianuarie 1971 efectivul ei, la varsta de 0 ani, este de 209 373.

In anul calendaristic 1971, decesele generatiei, produse intre varstele de 0 si 1 an, au fost de 2 237 s.a.m.d., incat la 1 ianuarie 1976 efectivul generatiei este de 205 779. Prin urmare, in decurs de sase ani ea a pierdut prin decese 13 704.

Notand cu N efectivul initial al generatiei, cu P_t numarul generatiei la 1 ianuarie al fiecarui an si cu M_{(t, t+1)} , decesele in fiecare an afectand doua varste, iar cu x - varsta, "mersul" generatiei poate fi descris astfel:

sau mai general:

Variabilele atasate mersului unei generatii in raport cu evenimentele deces sunt urmatoarele: varsta (t), timpul (t) si momentul de observare (z) - in cazul nostru, data de 1 ianuarie sau 31 decembrie in fiecare an. Raportul dintre variabile este:

O persoana nascuta la 1 iulie 1970 (t), care a decedat la 1 ianuarie 1976 avea, la deces, varsta exacta de 5 ani si sase luni. Dar noi avem de a face cu intervalele:t, t+1; x, x+1; z, z+1 (an de observare).

Evolutia generatiei 1970 pana la 1 ianuarie 1976 a fost urmarita longitudinal. Observatia respectiva se numeste longitudinala (diacronica sau istorica). Intrucat generatia este un caz particular al cohortei, un asemenea demers se mai numeste observare sau analiza de cohorte. Aceasta este optica fundamentala in demografia moderna: notiunile de populatie expusa riscului si evenimente apar nemijlocit, ca si, dealtfel, notiunea de probabilitate.

Intradevar, numarul deceselor in anul 1973, de pilda, de 370, raportate la efectivul generatiei la 1 ianuarie 1973, de 206 673, ne da o frecventa de 0,00179 sau, in promile, de 1,79 la un efectiv al generatiei de 1000. Aceasta frecventa, dat fiind numarul mare al evenimentelor si populatiei, este insasi probabilitatea de deces; in cazul nostru, o persoana in viata la 1 ianuarie 1973, fiind in varsta de doi ani, are sansa de 0, 00179 de a nu ajunge la 1 ianuarie 1974 la varsta de trei ani sau, dimpotriva are o sansa de 0,99821 de a fi in viata la 1 ianuarie 1974, ceea ce este probabilitatea de supravietuire (1,00000 - 0,00179 = 0,99821).

Sa remarcam ca in loc de date calendaristice, putem sa luam varste exacte; in acest caz, trecerea de la varsta exacta x la varsta urmatoare, x+1, are loc in decurs de doi ani calendaristici. Aceasta presupune ca si masa de evenimente demografice sa fie luata pe doi ani calendaristici pentru o singura generatie si un singur an de viata.

Grafic, acest lucru se poate exprima ca in figura urmatoare:

In primul caz, masa de evenimente ACBD se refera la o singura generatie, intr-un singur an calendaristic, dar la doi ani de varsta; in al doilea caz, masa de evenimente ABCD cuprinde evenimentele legate de o singura generatie, intamplate insa in doi ani calendaristici si limitate la un singur an de varsta.

Intorcandu-ne la reprezentarea mersului longitudinal de mai sus, putem sa ne imaginam doua modalitati de observare si de analiza. Prima, cea obisnuita, observarea longitudinala continua, este "deplasarea" observatorului odata cu cohorta respectiva si consemnarea sistemica a evenimentelor si a noilor stari ale cohortei; observarea longitudinala retrospectiva, presupune observatorul instalat la un moment de observare posterior producerii evenimentelor si refacerea acestora. Aceasta din urma se realizeaza mai cu seama cu prilejul recensamintelor (observarea retrospectiva a fertilitatii sau migratiei), al diferitelor anchete sau studii speciale.

Din cele aratate mai sus rezulta ca analiza demografica presupune ca premisa fundamentala dubla clasificare a evenimentelor demografice: dupa varsta si dupa generatie, in fiecare an calendaristic.

Analiza longitudinala sau pe cohorte ne duce la ideea construirii unui model care sa descrie, cu ajutorul unui sistem de functii, "istoria" cohortei respective de la momentul aparitiei pana la disparitia ultimului supravietuitor si al carui prototip este tabela de mortalitate.

Intre doua stari ale populatiei se interpun mase de evenimente care modifica starile respective. Ajungem astfel la stari si fluxuri, la reprezentarea dinamica a unei populatii, la raportul dintre stari si fluxuri.

Desi observarea longitudinala ofera schema fundamentala in studiul demografic, se foloseste pe scara larga si un tip de observare, denumita transversala (de moment sau sincronica). Aceasta observare consta din sistematizarea evenimentelor demografice intr-un an calendaristic si repartizarea lor dupa o caracteristica oarecare (varsta de pilda), fara referire la cohorte. Este cazul specific al statisticilor oficiale care prezinta in fiecare an decesele repartizate pe ani de varsta sau grupe cincinale de varsta, nasterile in fiecare an, repartizarea dupa varsta mamelor etc. prin prelucrari suplimentare se pot insa reconstitui masele de evenimente si repartiza pe cohorte sau generatii.

Masura cea mai generala este rata. In cazul unei observari longitudinale ea este probabilitatea de producere a evenimentului respectiv, cu conditia ca raportarea evenimentelor sa se faca la efectivul initial al populatiei (schema lui Bernoulli). Atunci cand datele sunt ale observatiei transversale, rata este numai aproximativ egala cu probabilitatea, deoarece populatia expusa riscului nu mai este o populatie initiala, ci o populatie medie. Asemenea rate - frecvent intalnite in publicatiile statistice - sunt rate uzuale statistice sau rate clasice (decese la 1000 locuitori din populatia medie a unui an calendaristic etc.).

Ratele cu caracter de probabilitate se determina dupa formula generala:

in care r este rata generala,

E - numarul (masa de evenimente),

P - populatia expusa riscului (efectivul initial).

Cele cu caracter de indici uzuali statistici se determina astfel:

in care P este populatia la mijlocul intervalului.

Ratele sunt generale si specifice. O rata specifica, de pilda dupa varsta, are formula generala:

in care reprezinta numarul de evenimente in intervalul de varsta x+n ,

- numarul populatiei de varsta x+n , expusa riscului.

Evenimentele demografice si populatia pot fi examinate pe ani de varsta (sau ani de durata), pe grupe cincinale sau grupe mai mari. Notatia generala a unei rate demografice este:

in care x reprezinta valoarea initiala a varstei;

n - numarul de ani in grupa.

De exemplu:

este rata specifica de mortalitate pentru populatia in varsta de la 5 - 9 ani (pana la 10 ani, fara ca cifra 10 sa fie inclusa in interval).

Cu determinarea numarului sau marimii populatiei totale incepe orice studiu demografic sistematic: numarul populatiei Romaniei, numarul populatiei unui judet sau numarul populatiei mondiale.

Sa remarcam, de la inceput, ca numarul total al populatiei este un agregat macrodemografic. El cuprinde aproximativ 100 de generatii existente, aparute intr-o suta de ani. De asemenea, acest numar poate fi stabilit la un recensamant, poate fi estimat prin calcule sau determinat la mijlocul unui intervbal de timp etc.

Precizia calculelor demografice, comparabiliatea pe plan national si international, fundamentarea analizelor demografice reclama definirea unitara a conceptelor folosite si a metodelor pentru determinarea numarului populatiei.

In primul rand, distingem numarul inregistrat al populatiei si numarul calculat al acesteia.

Numarul inregistrat al populatiei este numarul determinat nemijlocit cu prilejul recensamantului populatiei sau al altor operatii statistice similare, reprezentand populatia la momentul critic al inregistrarii, ca numar fizic. Acest numar este primordial in demografie. Pe baza lui se intreprind diferite calcule demografice, in care scop el este redus - cu procedee relativ simple - la situatia de la 1 ianuarie al anului respectiv. Cu ajutorul aceluiasi numar se determina densitatea populatiei, precum si indicatorii foarte importanti ai ritmului mediu de crestere a populatiei.

Numarul calculat al populatiei este numarul acesteia determinat pentru o data sau o perioada oarecare, pentru care exista informatii, prin diferite metode de calcul. Determinarea unui asemenea numar se poate face pentru trecut, pentru o perioada curenta, dar si pentru o perioada mai mica sau mai mare in viitor. Din acest punct de vedere, numarul calculat al populatiei poate fi: estimat sau proiectat.

Numarul estimat al populatiei este numarul populatiei ce se stabileste pentru un trecut apropiat sau pentru o perioada curenta. Pentru determinarea acestuia sunt necesare cel putin datele ultimului recensamant si cele ale miscarii naturale a populatiei sau, cel putin, datele a doua recensaminte ale popualatiei. In primul rand, determinam numarul estimat adaugand excedentul (sporul) natural al populatiei la numarul ei, stabilit la recensamant; in al doilea caz, numarul pentru momentele dintre recensaminte se determina cu ajutorul interpolarii, in diferitele sale variante.

Numarul proiectat al populatiei este numarul populatiei determinat prin calcul pentru o perioada viitoare, folosind diferite metode si ipoteze. Se aplica in acest scop simple metode de extrapolare a numarului total al populatiei.

Atat numarul inregistrat, cat si cel calculat sunt afectate de erori; primul poate fi influentat de erorile de inregistrare (de pilda, asa-numita acumulare a varstelor, atractie pe care o exercita varstele terminate in 0 si 5), iar numarul calculat este afectat de erori ce provin din ipotezele avansate, din materialul informational existent etc. desigur, intr-un caz, ca si in celelalte, se "corecteaza" erorile, se "estimeaza" intervalele acestora; demografia a elaborat numeroase modele in acest domeniu.

Numarul populatiei, privit din punct de vedere al sriilor dinamice sau de timp, poate fi indicator de moment (numarul populatiei la data recensamantului populatiei sau la alt moment). El poate fi insa si indicator de interval (numarul mediu al populatiei intr-o anumita perioada, intr-un an, de pilda). Daca pentru unele calcule si analize demografice este indispensabil numarul populatiei, ca indicator de moment, in schimb pentru majoritatea indicilor statistici descriptivi (natalitatea, mortalitatea etc.), care sunt valori de interval, comparabilitatea cere folosirea numarului populatiei ca medie, ca indicator de interval.

Numarul mediu al populatiei se poate determina in mai multe feluri: ca simpla medie aritmetica din numarul populatiei la inceputul perioadei si la sfarsitul perioadei, ca medie geometrica din aceleasi doua valori sau si cu alte metode, in functie de ipoteza adoptata. Numarul mediu al populatiei mai poate fi determinat adaugand excedentul (sporul) total la numarul existent la o data oarecare. Acest numar este un numar estimat si se determina, in marea majoritate, ca numar estimat al populatiei la 1 iulie al anului respectiv. El are valoare medie si ca atare se ia in calculul indicilor demografici descriptivi.

Se adopta urmatoarea notatie:

si - numarul populatie la doua date diferite;

- numarul nascutilor vii in intervalul 0,1;

- numarul decedatilor in intervalul 0,1;

- numarul imigrantilor (intrarilor) in populatia respectiva in intervalul 0, 1;

- numarul emigrantilor (plecatilor) in populatia respectiva in intervalul 0,1;

- sporul (excedentul) natural, determinat ca diferenta

- sporul (excedentul) migratoriu, determinat ca diferenta

In cazul acesta, pentru o populatie de tip inchis (fara sa fie afectata de migratie), exista egalitatea

Pentru o populatie de tip deschis (cu luarea in consideratie a migratiei), egalitatea se prezinta astfel:

Numarul populatiei determinat in acest fel este un numar estimat: la 1 iulie sau la 1 ianuarie al anului respectiv. Cel determinat la 1 iulie serveste - asa cum am spus - ca numar mediu anual.

In Anuarul statistic al Romaniei, in Anuarul demografic si in alte publicatii oficiale figureaza obisnuit numarul populatiei la 1 iulie al fiecarui an, adica numarul mediu. Pe aceasta baza se calculeaza ratele de natalitate, mortalitate, de nuptialitate, ca si diversii indicatori economici. Acesta este, de asemenea, un numar estimat, dar cu ajutorul sporului (excedentului) natural si al migratiei externe nete.

Populatia inregistrata sau estimata la o anumita data, pe intreaga tara sau pe unitatile administrativ-teritoriale, este populatia stabila (populatia rezidenta sau de iure), adica populatia care are domiciliul permanent in localitatea respectiva. Continutul acestei notiuni se determina cu prilejul recensamantului populatiei. Calculul se face pe baza datelor referitoare la persoane prezente, temporar absente si plecate pentru o perioada indelungata din localitatea in care isi au domiciliul.

Populatia si teritoriul sunt doua notiuni legate organic. Pentru o populatie data teritoriul inseamna o conditie de viata, imbracand diferite semnificatii: spatiu de hrana, spatiu de transport, sursaterii prime si, desigur, suprafata de locuit. De aceea, fara sa supraestimam importanta densitatii si concentrarii populatieei, va trebui sa spunem ca ea este un rezultat al unor conditii istorice, economice si sociale si totodata un factor care contribuie la explicarea multor probleme demografice, sociologice si economice.

Densitatea populatiei este indicatorul cel mai general si se determina dupa formula:

in care : d - reprezinta densitatea (locuitori/km²);

P - numarul populatiei la o data oarecare (la recensamant, de pilda);

S - suprafata tertoriului tarii (judetului etc.)in km².

Acestei densitati i se spune densitate aritmetica si se exprima nu numai in kilometrii patrati, ci si in hectare. De pilda, la 15 martie 1966, densitatea populatiei Romaniei a fost:

sau

La recensamantul din 1977, indicii respectivi au fost de 90, 8 loc./km² sau 90, 8 loc/ha.

Indicatorul invers al densitatii populatiei este indicatorul de arealitate, determinat ca numar de hectare ce revin la un locuitor:

in care s este indicatorul de arealitate.

Pentru tara noastra, valoarea acestui indicator la recensamantul din 15 martie 1966 a fost:

La recensamantul din 1977:

Se mai foloseste indicatorul rezultat din raportarea suprafetei la lungimea frontierelor tarii respective:

In cazul tarii noastre:

O semnificatie economica mai concreta au unii indicatori obtinuti din raportarea populatiei la suprafata agricola sau arabila.

Densitatea generala pe unitate de suprafata agricola (densitatea fiziologica) se determina astfel:

in care S_ag este suprafata agricola.

Se mai poate determina si raportul de suprafata arabila:

in care S_ar este suprafata arabila.

Cei doi indicatori pentru tara noastra sunt (la recensamantul din 1977):

La recensamantul din 1966, indicatorii respectivi erau de 128,7 locuitori la 100 ha teren agricol si 195 locuitori la 100 ha teren arabil.

Acesti indicatori ar reprezenta "presiunea" populatiei totale asupra suprafetei agricole si arabile, considerata ca sursa de mijloace de subsistenta. Intensificarea considerabila a agriculturii, diversificarea ei, cresterea randamentelor la hectar au diminuat mult importanta acestor indicatori.

Se mai foloseste densitatea agrara ca raport intre numarul populatiei ce traieste din agricultura si suprafata terenurilor agricole. Acesta este cel mai important indicator.

Pentru calculul acestuia ar trebui luata nu numai populatia ocupata in agricultura, ci si membrii familiilor celor ce lucreaza in agricultura.

In decursul istoriei, in cadrul aceleiasi tari, populatia s-a asezat si a creat localitati (habitate) in functie de o serie de factori sociali, economici, naturali etc. S-a ajuns astfel la crearea de sate si orase, de localitati de diferite marimi, cu diverse caracteristici geografice, economice.

Demografia este interesata sa cunoasca repartizarea populatiei pe tipuri de localitati, densitatea acesteia, fenomenele demografice diferentiale din punct de vedere teritorial, gradul de concentrare a populatiei si alte caracteristici. Un loc important il dobandeste astfel clasificarea sau gruparea localitatilor dupa marimea populatiei lor.

Suprafata tarii, in raport cu populatia, poate fi impartita in unitati teritorial-administrative si zone constituite dupa anumite caracteristici (zone geografice, zone agricole etc.). Prima problema se rezolva pe baza unui act normativ - impartirea administrativa a teritoriului. Cea de a doua este, de obicei, rezultatul unor studii si actiuni speciale.

Una dintre problemele importante este clasificarea unitatilor teritorial-administrative dupa marimea lor, din punct de vedere al numarului populatiei.

O populatie ca agregat macrodemografic sau ca sistem global se compune dintr-o serie de subsisteme sau subpopulatii, a caror constituire se face pe baza unor caracteristici semnificative si a variatiei lor. Pot exista tot atatea subpopulatii cate caracteristici - calitative sau cantitative - pot fi asociate unei populatii. Distingem populatia masculina si feminina, populatia tanara, adulta si varstnica, populatia casatorita si necasatorita, populatia cu nivel elementar, mediu sau superior de instruire etc. Esentiala este deci identificarea caracteristicilor sau variabilelor statistice.

Conventional, caracteristicile unei populatii se clasifica in caracteristici demografice, educationale, sociale, economice, nationale etc. In mod corespunzator, vom distinge o compozitie (structura) demografica, alta educationala, o a treia sociala, economica etc.

Fiind vorba de structuri, in limbajul statistic ele sunt repartitii statistice si urmeaza sa fie tratate cu mijloacele obisnuite ale statisticii. Vor fi deci infatisate, pe clase, cu intervale judicios alese, vor fi descrise cu ajutorul momentelor de diferite ordine (medie, dispersie abatere standard, mediana mod, quartile etc.).

Caracteristicile demografice fundamentale sunt sexul si varsta. La acestea se adauga statutul matrimonial sau starea civila. Intrucat starea civila este legata de familie si, mai larg, de gospodarie, vor fi infatisate si subpopulatiile constituite in raport cu familia si gospodaria.

Caracteristicile educationale sunt cele definite de nivelul de instruire sau felul scolii absolvite. Cele economice sunt date de participarea la munca sociala (populatia activa si inactiva), deci statutul economic; cele sociale se refera la statutul rezidential (populatie urbana si populatie rurala) si de statutul social (categoria sociala).

In general informatiile privitoare la structura sau compozitie sunt cele oferite de recensamantul populatiei. Fiind structuri, ele infatiseaza stari; modificarea starilor se produce sub efectul miscarii sau mobilitatii. Structura demografica se modifica sub influenta miscarii naturale (nasteri, decese, casatorii), structura populatiei pe mediile urban si rural, sub efectul mobilitatii spatiale sau geografice, structura economica sau sociala, sub efectul mobilitatii profesionale si sociale, iar structura educationala, subinfluenta input-ului educational etc.

Pe baza caracteristicii calitative "sex", o populatie este impartita in doua subpopulatii: masculina si feminina. Aceasta operatie poate fi facuta la nivelul unei populatii nationale sau al unei unitati teritorial-administrative. Ea se face insa si pentru diferite populatii constituite in raport cu diferite caracteristici: populatia urbana si rurala, populatia activa si inactiva etc.

In general, orice subpopulatie - la nivel macro sau micro - este bine sa fie repartizata initial pe sexe. Aceasta, nu numai din punct de vedere al necesitatii pentru studiul fertilitatii sau nuptialitatii, ci si pentru considerente mai generale, de politica sociala, de asigurare a unei mai bune proportionalitati pe sexe, in functie de obiectivele emanciparii in fapt a femeilor.

Sa precizam ca repartitia populatiei dupa sex trebuie combinata cu repartitia ei dupa varsta, deoarece o serie de aspecte importante apar numai cu acest prilej. De pilda, asa-numita "feminizare" a unei populatii specifice - a populatiei rurale, a populatiei active dintr-o ramura industriala - are particularitati semnificative in functie de varsta.

Foarte util este calculul raportului de masculinitate al populatiei migrante, a populatiei scolare, a personalului muncitor, a populatiei active pe ramuri. Cu indici relativi simpli pot fi identificate tendinte care prezinta importanta demografica, sociala, psihologica, culturala.

Formula de calcul a raportului de masculinitate este:

Structura populatiei dupa varsta este caracteristica demografica care are la baza varsta. Fiind o variabila continua, ea poate lua un numar infinit de valori intr-un interval. In demografie, obisnuit, varsta se exprima in ani, uneori in intervale cincinale. Unele situatii, in special populatia sub 1 an, cer sa se foloseasca luna si chiar ziua.

Considerand ca varsta omeneasca, vazuta statistic, este cuprinsa intre 0 ani si 100 ani (de fapt, varsta limita este , depasind 100 ani), populatia nationala sau populatia unei unitati teritorial-administrative cuprinde 100 de clase anuale de varsta corespunzand unui numar de 100 de generatii.

Reprezentarea concomitenta a varstelor si generatiilor ne da o idee ceva mai concreta despre populatie ca sistem, despre subsistemele ei, relatiile dintre generatii si varste si, mai ales, despre ceea ce se numeste "inertia demografica". O structura a populatiei dupa sex si varsta nu poate fi schimbata decat intr-un interval mare de timp - durata minima este de circa 30 de ani, cat reprezinta distanta dintre doua generatii -, iar efectul unei structuri date se resimte pe multe generatii, in succesiunea lor. O structura imbatranita a populatiei - din punct de vedere demografic - exercita o influenta specifica asupra mortalitatii, una tanara are impact specific asupra nuptialitatii si fertilitatii etc.

Cel mai important invatamant al demografiei este acela ca la baza oricarui studiu privind populatia - din punct de vedere economic, social etc. - trebuie pusa structura populatiei pe sexe si varste si ca orice masura de a influenta structura pe varste are nevoie de o perioada mare de timp.

Repartitia populatiei in functie de varste se face pe ani de varsta, cel mai adesea pe grupe de cinci ani si pe intervalele cerute de asa-numitele grupe functionale (populatie de varsta scolara, de varsta munca etc.).

Demografia foloseste doua notiuni in legatura cu varsta.

Varsta exacta este varsta exprimata in ani, luni, zile, adica varsta la un moment precis.

Varsta in ani impliniti sau varsta la ultima aniversare este varsta pe care o persoana a avut-o la ultima aniversare. Daca luam doua persoane, din care prima, la data recensamantului din 5 ianuarie 1977 a avut 26 ani, 3 luni si 2 zile, iar a doua - 26 ani, 11 luni si 7 zile, ambele vor fi trecute in clasa de varsta "26 ani". Aceasta este notiunea cu care opereaza demografia. La recensamintele pana la cel din 1966 se inregistra - pe baza declaratiei persoanei recenzate - varsta la ultima aniversare sau in ani impliniti; la recensamintele din 1966 si 1977 s-a inregistrat data nasterii, iar anii de varsta se determinau in cadrul prelucrarii, cu ajutorul unor coduri de transformare. In primul caz, se pot inregistra erori ceea ce solicita folosirea diferitelor metode de cercetare si de ajustare.

Fiind un interval, pentru calculul valorilor tendintei centrale trebuie precizata pentru varsta mijlocul sau centrul intervalului. Pentru vastele exprimate in ani, centrul intervalului este x + 0, 5 ani, pentru cele exprimate in intervale cincinale, centrul este x + 2, 5 ani.

Deci, la varsta de 0 ani, centrul intervalului este 0, 5 ani; pentru grupa cincinala 15-19 ani, centrul este 17, 5 ani etc. Aceasta rezolvare este conventionala; ea se bazeaza pe ipoteza ca inauntrul fiecarui interval de varsta efectivul populatiei (frecventa) este repartizata uniform sau ca repartitia urmeaza o lege normala.

Structura populatiei dupa varsta este o repartitie statistica; ca atare ea urmeaza sa fie descrisa cu ajutorul momentelor statistice, sa fie reprezentata grafic cu mijloace specifice, sa fie analizata mai ales sub raportul structurii si al schimbarilor structurale.

Plastica si intuitiva, piramida varstelor este un excelent mijloc de analiza, s-ar putea spune o "radiografie" a populatiei, intrucat prezinta o suta de clase de varste, fiecare din ele avand propria istorie pana la momentul in care este fixata in piramida. De pilda, ne atrag atentia cele trei disproportii din piramida: prima, coresounde varstelor 47-50 ani; a doua varstelor 20-25 ani, ultima, ingustarea bazei piramidei, la varstele 0-9 ani.

In campul analizei structurii populatiei dupa varsta, na din cele mai importante probleme este a imbatranirii demografice. Acest proces, caracteristic tarilor dezvoltate, inseamna cresterea ponderii populatiei varstnice si scaderea ponderii populatiei tinere. Doua sunt cauzele care stau la baza acestui proces de lunga durata:

scaderea natalitatii;

cresterea duratei medii de viata.

Greutatea cea mai mare revine primului factor. Imbatranirea demografica genereaza o serie de consecinte pe plan demografic, economic, social si cultural. De aceea au aparut numeroase studii consacrate acestor probleme.

Imbatranirea demografica este un proces caracteristic si populatiei Romaniei. Cea mai simpla masura a acestei tendinte este proportia populatiei varstnice in populatia totala si proportia populatiei tinere. In practica demografica romaneasca, proportiile respective se calculeaza astfel:

si

Se mai obisnuieste si 

in care P reprezinta populatia totala.

Proportiile respective se calculeaza pentru populatia nationala, populatia unitatilor teritorial-administrative, populatia urbana si rurala, populatia activa, populatia ocupata pe ramuri etc. Se folosesc in acest scop, varsta medie si mediana, raportul de dependenta. In toate cazurile, analiza se face separat pentru populatia masculina si feminina.

Ilustrativ, imbatranirea demografica a populatiei Romaniei in perioada 1930-1976 se prezinta astfel:

Populatia batrana (de 60 ani si peste) a crescut cu un ritm mediu annual de circa 3, 1%, in timp ce populatia totala a avut o rata medie anuala de aproximativ 1%.

Se considera ca populatia care are o pondere a grupei de 65 ani si peste sub 5% este tanara. In 1976, ponderea populatiei de 65 ani si peste in Romania a fost de 9, 8%.

Se mai recomanda sa se calculeze raportul "batrani - copii".

In 1976, raportul era:

Populatiile cu un raport sub 15% sunt considerate tinere, cele cu peste 30% sunt batrane (Suedia - 54, 4%; Franta - 47, 8%; Romania - 38, 5%).

O masura simpla a efectelor imbatranirii demografice a populatiei este raportul de dependenta de varsta care se calculeaza in variantele cele mai obisnuite:

sau

Pentru anul 1976, raportul de dependenta de varsta este:

Sensul acestui indice este urmatorul: 100 (sau 1000) de persoane in varsta de munca "suporta" 65, 4 (654) persoane sub si peste limita de varsta. Imbatranirea demografica genereaza - printre altele - o crestere a presiunii din partea populatiei batrane. Este o mare diferenta intre "raportul de dependenta dupa varsta" si "raportul de dependenta economica", acesta din urma se calculeaza ca raport intre populatia inactiva si cea activa.

Privind structura populatiei dupa varsta, o atentie deosebita trebuie acordata exactitatii informatiilor primite privind varsta. Istoria statisticii populatiei si a recensamintelor ofera numeroase exemple de erori sistematice, din care cea mai tipica este 'atractia cifrelor rotunde" - tendinta persoanelor recenzate de a declara drept varste cele ce se termina cu 0 sau cu 5. Mai exista tendinta persoanelor varstnice de a supraestima varsta ("cochetaria batraneasca").

Exista un arsenal de metode folosite pentru corectarea unor asemenea erori sistemice, pentru estimarea varstelor. Aplicarea lor, in cazul tarilor in curs de dezvoltare, este absolut necesara. La recensamintele populatiei din 1966 si 1977 s-a cerut populatiei sa declare data nasterii si nu varsta in ani impliniti, ceea ce reduce considerabil erorile in legatura cu varsta.

Compozitia (structura) populatiei dupa statutul matrimonial sau starea civila consta in repartitia dupa starea civila - in limbajul consacrat in tara noastra -, dar, mai corect, dupa statutul matrimonial sau marital (in limbajul sociologilor), intrucat este vorba de situatia unei persoane in raport cu institutia casatoriei. Semnificatia acestei repartitii apare cel mai clar atunci cand ea este combinata cu alte doua repartitii: dupa sex si dupa varsta.

Potrivit metodologiei din Romania, pentru o persoana pot exista patru situatii: necasatorita, casatorita, vaduva si divortata. Informatiile necesare se obtin numai cu prilejul recensamintelor. Cum la recensamant nu se cer acte sau documente, unele persoane se declara casatorite fara sa aiba aceasta calitate: la recensamantul din 1966 numarul femeilor casatorite depasea cu 47 950 numarul barbatilor casatoriti. Este evident ca numeroase femei, traind in "uniuni consensuale" (concubinaj), s-au declarat casatorite

Fiind consemnarea unei stari, la un moment dat, structura populatiei dupa starea civila este rezultatul evolutiei casatoriilor, divorturilor si deceselor unuia din soti. Pe de alta parte, are o importanta hotaratoare - din punct de vedere demografic - marimea si structura populatiei in varsta legala de casatorie.

Pentru descrierea repartitiei populatiei dupa starea civila, combinata cu cea dupa sex si varsta, se folosesc unii indici si reprezentari grafice.

Cea mai generala masura este proportia persoanelor necasatorite, casatorite, vaduve si divoirtate in populatia totala, pe sexe:

in care P^M reprezinta populatia masculina;

c, ma, v, di - starea civila necasatorita (celibatara), casatorita, vaduva, divortata.

Descrierea si analiza structurii populatiei dupa stare civila trebuie sa se faca numai pentru populatia nationala. Prezinta un mare interes examinarea acestei probleme in cadrul populatiei urbane si rurale, al populatiei pe unitati teritorial-administrative si al altor subpopulatii, daca informatiile permit. In orice caz, repartitia dupa starea civila este importanta si in cadrul unei subpopulatii cum ar fi, de pilda, personalul muncitor al unei intreprinderi, unde o asemenea repartitie, corelata cu fertilitatea, poate pune in lumina anumite aspecte economice.

Gospodariile si familia se inregistreaza, de asemenea, la recensamant. Desi practic, in marea majoritate a cazurilor, gospodaria este identica cu familia, exista totusi deosebiri. Gospodaria este o unitate complexa sociodemografica avand functie economica (de productie si consum), de reproducere si educare a tinerelor generatii etc. Pentru demografie, importanta cea mai mare o prezinta familia.

Familia ca unitate biologic-sociala, are drept principala caracteristica raporturile de rudenie dintre persoanele ce o alcatuiesc, dispunand si de alte caracteristici, cum sunt: locuinta comuna si bugetul comun. Familia biologica este vazuta numai ca unitate care cuprinde sotii si copii lor, de obicei necasatoriti.

In demografie analiza se face obisnuit la doua niveluri: macroanalitic sau macrodemografic, intelegandu-se populatia totala, si microanalitic sau microdemografic, care este nivelul familiei. Tendinta cea mai caracteristica in demografia contemporana este concentrarea atentiei asupra familiei si functiei sale reproductive.

MORTALITATEA POPULATIEI.

1. Notiuni de demografie generala privind mortalitatea populatiei.

-evenimentele demografice ca fapte sociale si fapte biologice.

-definitia O.N.U. a decesului ca eveniment demografic.

-notiunea demografica de populatie expusa riscului.

-Graficul Lexis.

-'Buletinul statistic de deces'

2. Mortalitatea generala si mortalitatea specifica.

-Rate generale si specifice de mortalitate.

-Mortalitatea specifica.-Mortalitatea diferentiala.

-Mortalitatea endogena. -Mortalitatea exogena.

-Rata bruta de mortalitate.

-Ratele specifice de mortalitate (dupa varsta si sex)

-Supramortalitatea masculina.

3. Analiza transversala si analiza longitudinala in studiul mortalitatii.

Problema dublei clasificari a evenimentelor demografice : pe varste si pe generatii.

4. Mortalitatea infantila si problematica ei specifica.

-Rata de mortalitate neonatala

precoce (0-6 zile) (separat se poate calcula mortalitatea din prima zi de viata)

tardiva (7-28 zile)

-Rata de mortalitate postneonatala (28-364 zile)

-Rata de mortalitate endogena

-Rata de mortalitate exogena

5. Mortalitatea proportionala.

6. Problema variatiei mortalitatii in functie de factori geografici, climaterici si sezonieri.

Starile populatiei de tip inchis sunt modificate de intrari si de iesiri, care sunt date de nasteri si de decese; ele se mai numesc componentele miscarii naturale a populatiei. Pentru o populatie de tip deschis, actioneaza in plus imigrarile si emigrarile constituind miscarea migratorie a unei populatii. Miscarea naturala si cea migratorie formeaza miscarea totala sau generala a populatiei.

Spre deosebire de efectivele de populatie la fiecare moment de timp care sunt stocuri, miscarea populatiei este determinata de fluxuri, ca mase de evenimente in fiecare interval de timp: nasteri, decese, imigrari si emigrari.

Cu mortalitatea incepe studiul evenimentelor demografice si, mai general, al miscarii populatiei. Ceea ce s-a spus despre evenimente, rate, probabilitati, observare transversala si longitudinala este valabil pentru mortalitate.

Sub raport statistic, studiul unor mase de evenimente beneficiaza de avantajul legii numerelor mari si al altor legitati statistice. Cazul izolat - un eveniment de deces - nu reprezinta semnificatie pentru demografie; numarul mare al acestor evenimente ofera posibilitatea determinarii de regularitati si legitati.

Demograful francez Gérard Calot[1] a definit plastic aceasta situatie: "Un om care moare este o nenorocire, o suta de oameni care mor reprezinta o catastrofa, o mie de oameni care mor inseamna statistica".

Caracteristic pentru deces ca si pentru nastere sau alte evenimente demografice este faptul ca el este un fapt biologic si, in acelasi timp, social. Astfel, se poate vedea ca mortalitatea in tarile in curs de dezvoltare este mai ridicata ca in tarile dezvoltate, mortalitatea infantila este mai redusa la categoriile sociale cu un nivel de venit si de instruire mai inalt decat la categoriile sociale defavorizate, mortalitatea in aceeasi tara prezinta niveluri diferite de-a lungul timpului, sub influenta complexa a factorilor social-economici. De aceea, decesele si mortalitatea se studiaza in raport cu diferite caracteristici care sa puna in lumina conditionarea lor sociala.

Decesul notat cu M (lat. mortuus), este un eveniment demografic definit astfel:[2]"disparitia definitiva a oricarei evidente a vietii, in orice moment de timp, dupa ce a avut loc nasterea vie (incetarea postnatala a functiilor vitale fara posibilitate de resuscitare)".

I. Ajungem astfel la un principiu fundamental in demografie: un eveniment demografic nu se poate produce fara ca sa fi avut loc inainte un alt eveniment demografic. De pilda, decesul intervine dupa ce a avut loc evenimentul nastere, evenimentul divort poate sa se produca dupa ce a avut loc evenimentul de casatorie, evenimentul de nastere legitima se produce dupa ce a avut loc evenimentul de casatorie etc. Primul eveniment se numeste eveniment-origine, iar distanta in timp intre cele doua evenimente este o seventa masurata in unitati de timp. In cazul decesului, evenimentul-origine este nasterea vie, iar pe axa timpului are valoarea 0; decesul s-a produs la momentul t (t >0), iar secventa este 0 - t, varsta exacta in momentul decesului.

II. Evenimentul demografic presupune o populatie specifica care poate avea evenimentul respectiv, numita populatie expusa riscului de producere a evenimentului dat. Frecventa producerii evenimentelor demografice poarta denumirea specifica de natalitate, mortalitate, nuptialitate.

In cazul evenimentului de deces, populatia expusa riscului este intreaga populatie, iar frecventa deceselor se numeste mortalitatea populatiei.

Schema generala este:

Intrucat o populatie este structurata, adica repartizata dupa anumite caracteristici si, in primul rand, dupa sex si varsta, atat evenimentele, cat si subpopulatiile vor fi diferentiate. De pilda, o desmembrare a masei de evenimente si a populatiei dupa caracteristica "varsta" (x) duce la M_x si P_x , in care x = 0, 1, . 100 ani, respectiv m_x si q_x . In limbajul continuu, vom avea M_(x) ; m_(x) si q_(x) .

Fiind vorba de evenimentul nastere (N) caruia ii urmeaza evenimentul de deces (M), acesta din urma este functie de varsta si de timp:

Distanta N - M este linia vietii, iar evenimentul deces este punctul de deces sau punctul mortuar.

Sursa statistica principala pentru decese este "Buletinul statistic de deces", care face parte din statistica starii civile (statistica demografica curenta). In acest formular, completat de oficiile se stare civila si prelucrat in cadrul Comisiei Centrale de Statistica, figureaza drept caracteristici:

data decesului;

comuna, orasul, judetul;

data nasterii decedatului;

starea civila;

nationalitatea;

ocupatia;

locul de munca;

cauza decesului (cauza directa, cauzele antecedente, starea morbida initiala);

alte stari morbide importante;

domiciliul stabil pe care l-a avut decedatul.

In decursul anilor acest buletin - principala sursa informationala asupra mortalitatii - a fost imbogatit pentru a servi mai bine nevoile demografiei. El se prelucreaza lunar, principalele rezultate publicandu-se in Anarul statistic, in anuare demografice si alte publicatii oficiale ale Comisiei Nationale de Statistica si ale Ministerului Sanatatii.

Se poate observa ca prelucrarea datelor din buletin poate oferi variate modalitati:

mortalitatea la nivel national, ca si pe unitatile teritorial-administrative;

mortalitatea in mediile urban si rural;

mortalitatea pe sexe si varsta, ca si dupa starea civila;

mortalitatea pe luni (caracterul sezonier al mortalitatii);

mortalitatea pe generatii (ani de nastere);

mortalitatea pe nationalitati;

mortalitatea pe ocupatii (mortalitatea ocupationala);

mortalitatea pe cauze de deces (dupa clasificarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii);

In felul acesta, se pun in evidenta regularitati si legitati dupa care se produc decesele in populatia nationala si diferitele subpopulatii.

Anchetele speciale, organizate de Ministerul Sanatatii si unitatile sale, completeaza si diversifica informatia privind decesele.

Cat priveste populatia luata in considerare, pentru calculul diferitelor rate si probabilitati, aceasta este populatia stabila (sau rezidentiala) din care fac parte decedatii, si nu populatia localitatii in care a decedat persoana respectiva; considerente de comparabilitate impun aceasta conditie.

De obicei populatia este populatia medie sau estimata la mijlocul anului (1 iulie), asa cum apare in publicatiile statistice. Pentru calcule, se foloseste populatia la 1 ianuarie al fiecarui an.

Demografia a pus de multa vreme in lumina variatia mortalitatii in functie de anumite caracteristici: sex, varsta, stare civila, nivel de trai, grad de instruire, categorie sociala etc. Se obisnuieste, pe aceasta baza, sa se faca distinctia intre diferite tipuri de mortalitate.

Mortalitatea specifica este mortalitatea diferita, in raport cu caracteristicile demografice: mortalitatea specifica dupa varsta, mortalitatea specifica dupa sex, mortalitatea dupa starea civila.

Mortalitatea diferentiala este mortalitatea diferita, in diverse subpopulatii, ca urmare a influentei exercitate de caracteristicile socioeconomice: mortalitatea in mediile urban si rural, mortalitatea in functie de ocupatii, mortalitatea pe categorii sociale si,mai pe larg, mortalitatea in tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. In felul acesta, apare cu toata evidenta caracterul social al mortalitatii.

Din punct de vedere al cauzelor de deces, mortalitatea poate fi endogena si exogena.

Mortalitatea endogena este determinata de caracteristicile interne ale individului: pentru un nou nascut acestea sunt caracteristici care tin de mediul matern; pentru adulti, ele sunt determinate de caracteristici genetice, de gradul de uzura si deteriorare a organismului etc. (boli degenerative).

Mortalitatea exogena este cea provocata de cauze externe: decesul prin accident sau cel datorat unei epidemii ofera un exemplu clasic de mortalitate exogena.

O gama larga de indici sta la dispozitia caracterizarii frecventei deceselor, a populatiilor acestora, avand forma unor masuri statistice clasice. Cea mai obisnuita masura a frecventei deceselor in raport cu populatia este rata de mortalitate, care se calculeaza dupa formula generala:

in care m reprezinta rata de mortalitate;

M - numarul absolut al deceselor in decursul unei perioade calendaristice (de obicei un an);

P - numarul populatiei expuse riscului de deces luat de obicei ca numar al populatiei medii anuale (numarul la 1 iulie al anului calendaristic respectiv);

K - constanta, egala cu 1000 sau 100000, aratand proportia deceselor la 1000 sau 100000 persoane.

Atunci cand este vorba de mortalitate pe cauze, formula devine:

,

in care i reprezinta cauze de deces.

Acest indice statistic este rata de mortalitate (RMB) sau rata generala de mortalitate si ne arata frecventa deceselor in populatia totala (nationala, pe unitati teritorial-administrative, pe municipii, orase etc.). Se remarca, ca indicele are o valoare globala, fiind determinat pentru o populatie nediferentiata dupa anumite caracteristici (sex, varsta). In al doilea rand numitorul formului nu reprezinta populatia initiala, expusa riscului, ci populatia medie (la mijlocul anului). Cu toate acestea, rata bruta de mortalitate este indicele cel mai folosit: o intalnim in Anuarul demografic al O.N.U., in anuare nationale.

Judecatile obisnuitese fac pe baza acestui indice, in ciuda faptului ca valoarea sa de cunoastere este aproximativa.

Calculul ratei brute de mortalitate se face obisnuit in fiecare an calendaristic; el se poate efectua si pe luni si trimestre. In unele cazuri, este foarte important pentru analiza sa se determine fie perioadele cincinale, fie pe alte perioade, semnificative insa din punct de vedere al istoriei demografice.

Frecventa deceselor variaza in functie de sex si varsta. Pe de alta parte, rata bruta de mortalitate este o medie generala care este influentata suplimentar de structura pe varste a populatiei.

De aceea, recurgem la calculul ratelor de mortalitate dupa varsta si sex, numite si rate specifice de mortalitate.

Formula generala pentru ratele pe varste este:

in care x reprezinta varsta

n - numarul de ani ai grupei de varsta

De pilda, cand calculul se face pe ani de varsta, formula devine:

iar atunci cand este pe grupe cincinale (0 - 4, 5 - 9, .) formula este:

Ratele de mortalitate variaza in functie de varsta: la primele varste, mortalitatea este foarte ridicata, dupa care urmeaza brusc o scadere; de la 15-19 ani mortalitatea incepe sa creasca lent, apoi mai rapid, pentru ca la varsta de 50-54 ani sa se accentueze cresterea. Nivelul foarte ridicat in primii ani de varsta este de fapt la varsta de 0 ani, corespunzand mortalitatii infantile.

Moartea pe cele doua sexe este diferita, atat pentru populatia totala masculina si feminina, cat si pe varste.

Excedentul mortalitatii masculine fata de mortalitatea feminina poarta denumirea de supramortalitate masculina; masura statistica a acestui fenomen este indicele de supramortalitate masculina a carui formula este:

Mortalitatea masculina este cu aproape 9% mai inalta ca cea feminina; la unele varste, ea este mai mult decat dubla. Exista numeroase cauze care determina acest fenomen: de ordin genetic, care diferentiaza rezistenta celor doua sexe la riscurile de imbolnavire, de ordin social-economic (solicitare mai intensa din partea mediului de munca si de viata, efectele nocive ale fumatului si alcoolismului in randul barbatilor), dar si efectele unor evenimente exceptionale cum ar fi razboaiele.

Tipul predominant in descrierea demografica este transversal. Datele asupra deceselor se refera la fiecare an calendaristic; ele sunt sistematizate pe ani sau grupe de ani de varsta, iar populatia luata in calculul ratelor de mortalitate este populatia medie sau la mijlocul anului (1 iulie).

Populatia la fiecare varsta este cea de la mijlocul anului; nu avem nici o indicatie cu privire la generatiile carora le apartin masele de decese, dar se vede limpede ca fiecare masa de decese apartine unui numar de doua generatii. Faptul ca populatia este la mijlocul anului, si nu la inceputul anului calendaristic ne duce la ideea ca o asemenea populatie nu poate fi considerata ca fiind cea expusa riscului in sens riguros. In prelucrarea datelor statistice demografice la Comisia Nationala de Statistica se realizeaza sistematizarea lor pe ani de varsta si pe generatii, adica dubla clasificare a evenimentelor demografice.

Mortalitatea poate fi urmarita transversal si longitudinal (pe generatie). Indicii obtinuti in optica transversala exprima efectele conjuncturii demografice; cei calculati pe o generatie redau istoria complexa a acesteia.

Dintre mortalitatile specifice dupa varsta, cea mai importanta este mortalitatea nou-nascutilor pana la implinirea varstei de un an, numita mortalitatea infantila.

In curba ratelor de mortalitate dupa varsta care este bimodala, mortalitatea infantila reprezinta primul varf, al doilea revenind varstei de 65-75 ani.

In tarile in curs de dezvoltare, mortalitatea infantila este foarte ridicata; sunt tari in care tot al cincilea nou-nascut moare inainte de a implini varsta de 1 an. In tarile dezvoltate, mortalitatea infantila este scazuta, totusi, in totalul deceselor, cele infantile mai detin o pondere importanta.

Dat fiind faptul ca mortalitatea infantila este influentata de un numar de factori, nivelul ei exprima, intr-o forma sintetizata, un ansamblu de conditii sociale, economice, culturale, sanitare, fiind, in ultima analiza, un indice al bunastarii, civilizatiei si nivelului cultural al unui popor sau al unei subpopulatii oarecare. De aceea, rata de mortalitate infantila se foloseste in comparatiile internationale ca una din variabilele semnificative pentru caracterizarea tipologiei tarilor, in cadru national, pentru caracterizarea decalajelor dintre diferite regiuni, judete, ca si pentru masurarea progreselor de la o perioada la alta. In mod particular, mortalitatea infantila este un indice ce caracterizeaza eficienta sistemului sanitar. Toate acestea subliniaza importanta masurii corecte a mortalitatii infantile si analizei acesteia.

Formula de calcul al ratei de mortalitate infantila este:

in care m₀ este rata de mortalitate infantila, la 1000 nascuti vii in anul calendaristic dat;

M₀ - decesele sub un an, in anul calendaristic dat;

N - numarul nascutilor vii, in anul calendaristic dat.

Calculul ratei de mortalitate infantila este doar primul pas; variatia puternica a deceselor infantile ca functie de varsta face necesara determinarea unor indici detaliati, cum sunt: mortalitatea in prima zi de viata, mortalitatea precoce, mortalitatea neonatala si mortalitatea postneonatala.

Principalii indici specifici ai mortalitatii infantile sunt mortalitatea neonatala si mortalitatea postneonatala.

a)      Rata de mortalitate neonatala:

b) Rata de mortalitate postneonatala:

Mortalitatea neonatala se subimparte:

mortalitate neonatala precoce:

mortalitate neonatala tardiva:

Intrucat decesele infantile sunt provocate de diferite cauze, este importanta clasificarea lor in decese endogene si decese exogene si calcularea ratelor de mortalitate endogena si mortalitate exogena.

Decesele endogene sunt provocate de constitutia interna a noului nascut si imprejurarile in care s-a produs nasterea: factori genetici, malformatii congenitale, noxe ale graviditatii si nasterilor, leziuni obstreticale la nastere. Decesele exogene se explica prin cauze exterioare: accidente, intoxicatii etc.

Termenul de mortalitate proportionala exprima un indice statistic simplu, dar avand o importanta semnificatie: proportia deceselor datorate anumitor cauze si proportia deceselor de la o anumita varsta in total.

In ceea ce priveste mortalitatea proportionala dupa varsta, initial se determina proportia sau ponderea deceselor persoanelor in varsta de 50 ani si peste in numarul total al deceselor.

Mortalitatea proportionala dupa cauze se determina astfel:

in care i reprezinta cauza de deces respectiva.

Ea ne arata ponderea deceselor de o anumita cauza in numarul total al deceselor si este cu totul diferita de rata de mortalitate dupa cauze care se calculeaza:

sau cand se iau in consideratie varstele,

Mortalitatea unei populatii variaza considerabil in functie de o serie de caracteristici. Intrucat scaderea morbiditatii, impreuna cu asigurarea sanatatii populatiei, constituie obiective majore ale politicii demografice, ale strategiei sanitare, analiza mortalitatii urmeaza sa se faca foarte detaliat.

Prima modalitate este analiza mortalitatii dupa sex si varsta, care este fundamentala. Ea trebuie sa se faca nu numai la nivel national, ci si la nivelul unitatilor teritorial-administrative. De asemenea, mortalitatea este diferentiala pentru populatia urbana si cea rurala.

Pe acelasi plan de importanta se situeaza analiza mortalitatii pe cauze de decese.

Utila este analiza mortalitatii dupa starea civila, deoarece si aici mortalitatea este diferentiala: pentru populatia masculina ea este mai scazuta la persoanele casatorite decat la cele necasatorite, vaduve si divortate. Statistica romaneasca asigura datele cu privire la decesele dupa starea civila; este insa necesara estimarea populatiei dupa starea civila, sex si varsta pentru fiecare an.

Prezinta mult interes studiul mortalitatii din punct de vedere sezonier atat pentru populatia totala, cat si pentru mortalitatea infantila.

Variatia lunara este evidenta; iarna, in general, este "nefasta" din punct de vedere al mortalitatii. Metode cunoscute din statistica pot fi puse in aplicare in vederea evidentierii caracterului sezonier al mortalitatii.

De asemenea este cat se poate de semnificativa analiza mortalitatii pe categorii sociale, socioprofesionale, analiza mortalitatii ocupationale si profesionale. Studii longitudinale sunt de mare utilitate in acest scop.

In sfarsit, problemele poluarii si, in general, ale mediului ambiant trebuiesc luate in considerare tinand seama de impactul acestor factori asupra sanatatii si mortalitatii, mai ales in mediul urban.

FERTILITATEA SI FAMILIA.

Fertilitatea ca problema centrala a demografiei.

Nasterea ca fenomen : biologic si social.

Explicatii sociologice si economice ale tipologiei fertilitatii unui grup si la un moment dat.

Definitia O.N.U. (1953) a 'nasterii vii'.

1. Populatia feminina : varsta de reproducere sau varsta ferila.

2. Demografia fertilitatii : fecunditate-sterilitate si fertilitate-infertilitate.

3. Comportamentul reproductiv sau procreator : ideal - proiectat (dorit) - realizat

4. Planificarea familiala (planning familial)

5. Natalitatea si fertilitatea (generala si conjugala).

6. Problema surselor de date : Buletinele statistice, anchetele asupra fertilitatii si recensamintele populatiei.

A. RATE SI ALTI INDICI.

1. Rata bruta de natalitate RBN.

2. Rata generala de fertilitate RGF.

3. Rata specifica de fertilitate RSF.

B. TRANSVERSAL SI LONGITUDINAL IN ANALIZA FERTILITATII

Transversal

Longitudinal, pe baza cohortelor sau generatiilor.

-recensaminte.

-anchete asupra fertilitatii.

Fertilitatea este problema centrala a demografiei asa cum atitudinea fata de natalitate ramane criteriul fundamental de definire a politicii demografice a oricarei tari, de incurajare a natalitatii (pronatalista) sau de limitare a ei (antinatalista). In aparenta, un eveniment biologic elementar, nasterea, sta sub semnul unui numar mare de factori sociali, economici, culturali, frecventa nasterilor intr-o populatie nationala reflectand, in ultima analiza, modelele culturale complexe in care sunt implicate institutii sociale, atitudini si valori, societatea in intregul ei.

Imediat ce trecem de la nasterea ca fenomen biologic la considerarea nasterilor ca masa de evenimente in diferite populatii sau subpopulatii sau in diferite perioade de timp, constatam variatii considerabile ca urmare a conditionarii social-economice a acestor evenimente. Ca atare, nasterea exprima in modul cel mai expresiv caracterul dual al fenomenelor demografice: biologic si social. In mod corespunzator, analiza demografica trebuie sa recurga la scheme complexe, la modele si la teorii sociologice si economice care s-o ajute la explicarea tipologiei fertilitatii, a relatiilor complexe ce se formeaza intre variabilele demografice si cele sociale, in intelesul cel mai larg. Altminteri, va fi greu de inteles de ce fertilitatea este foarte ridicata in tarile in curs de dezvoltare si de ce ea se afla intr-un proces de scadere in tarile dezvoltate, de ce fertilitatea - in cadrul unei populatii nationale - este diferita in mediul urban si rural, de ce variaza pe categorii sociale sau din punct de vedere teritorial.

In studiul fertilitatii intalnim un numar mare de notiuni, concepte si indici din care cauza este indispensabila o succinta precizare a acestora.

Dupa definitia data de O.N.U. (1953), "nasterea vie este expulzarea completa sau extragerea din corpul mamei a produsului de conceptie, indiferent de durata gestatiei care, dupa aceasta separare, respira sau manifesta orice simptom de viata, cum ar fi bataile inimii, pulsatiile cordonului ombilical sau contractia musculara dependenta de vointa, indiferent daca cordonul ombilical a fost taiat sau placenta este atasata; fiecare produs al unei asemenea nasteri este nascut viu". In mod obisnuit se specifica o limita a perioadei de gestatie, anume minimum 28 saptamani. Definitia este importanta pentru a face distinctia dintre nascutul viu si nascutul mort; acesta din urma nu este inclus nici in nasteri vii si nici in decese.

Din punct de vedere demografic, nasterile si fertilitatea se refera cu precadere la femei, de aceea, in continuare, vor fi prezentate notiunile respective pentru populatia feminina.

Varsta de reproducere, sinonima cu varsta fertila, este intervalul de timp inauntrul caruia fiinta umana este capabila sa procreeze; pentru femeie acest interval este cuprins intre menarha si climacteriu, pe care demografia o considera cu oarecare conventionalitate, cuprins intre 15 si 49 ani (uneori pana la 44 ani). In mod corespunzator, in calculele demografice se ia populatia feminina in varsta de 15-49 ani () cuprinzand 35 de clase de varsta sau 35 de cohorte.

Doua perechi de notiuni esentiale in demografia fertilitatii: fecunditate-sterilitate si fertilitate-infertilitate.

Fecunditatea este capacitatea fiziologica a femeii, a cuplului sau a unei populatii de a procrea, adica de a naste copii vii.

Sterilitatea este incapacitatea fiziologica a femeii, a cuplului sau a unei populatii de a procrea, adica de a naste copii vii.

Fertilitatea este manifestarea efectiva a fecunditatii femeii, cuplului sau populatiei, masurata prin numarul de copii obtinuti.

Infertilitatea este imposibilitatea de a da nastere unor feti vii si viabili, datorita unor cauze. Se disting: infertilitate temporara si definitiva, totala si potentiala etc.

Intre fecunditate si fertilitate raportul este ca intre forta productiva a muncii si productivitatea muncii: in timp ce prima este un element potential, cea de a doua este efectiva, masurata prin productia obtinuta pe unitate de cheltuiala de timp etc. Fecunditatea unei femei, drept capacitate fiziologica maxima, este, de pilda, de 20 de copii si este sensibil egala pentru orice populatie; fertilitatea - fiind determinata de factori sociali - poate varia intre limite foarte largi: de la un copil la 20, iar la populatii nationale intre limite mult mai stranse: de la un copil la aproximativ noua.

Comportamentul reproductiv sau procreator este atitudinea unui cuplu de casatoriti fata de propria reproducere, adica fata de dimensiunea finala a familiei (numarul total de copii). Se face distinctie intre comportamentul reproductiv primitiv, caracteristic unei etape din evolutia societatii omenesti, si comportamentul constient sau rational, generalizat in societatea moderna.

O notiune de mare importanta este aceea de planificare familiala (planning familial).

In mod obisnuit prin planificare familiala se intelege "controlul constient al fertilitatii, adoptat de cupluri care traiesc intr-o uniune sexuala satbila" . Mai concret, aceasta inseamna determinarea constienta de catrecuplu a numarului total de copii si a esalonarii in timp a nasterii acestora. In practica, notiunea de planificare familiala este considerata sinonima cu limitarea nasterilor, intrucat fiind vorba de o determinare constienta aceasta nu poate avea ca scop decat limitarea nasterilor. Ea ar marca deci trecerea de la fertilitatea naturala la fertilitatea constienta. Mai mult, statele care promoveaza o politica de reducere a nasterilor lanseaza programe nationale de planificare familiala.

Planificarea familiala este, in primul rand, un model cultural, determinat de numeros factori. Exercitarea planificarii familiei presupune trei conditii: cunoastere, atitudine si practicare (in engleza: KAP - Knowledge, Attitude, Practice), in sensul ca trebuie sa existe o informatie adecvata, urmata de o motivatie pentru adoptarea deciziei de a avea un anumit numar de copii, precum si disponibilitatea mijloacelor de a putea pune in practica o asemenea decizie. Aceste mijloace se impart, conventional, in abortive si contraceptive. Gradul de extindere a planificarii familiale variaza de la o tara la alta, iar in cadrul unei populatii nationale - de la o categorie sociala la alta, fiind de asemenea diferentiat dupa populatia urbana si rurala, nivelul de instruire etc. Acest lucru este foarte important pentru a intelege fertilitatea diferentiala.

In demografie vorbim de "fertilitate" si nu de "natalitate". In limbajul comun se acorda preferinta termenului de natalitate, desi acesta este in oarecare masura vag.

Natalitatea reprezinta frecventa sau intensitatea nasterilor intr-o populatie oarecare (a unei tari, a unei unitati teritorial-administrative etc.), fiind masurata pe baza raportului dintre numarul total al nasterilor (nascutilor vii) si numarul populatiei totale (numarul mediu).

Fertilitatea este "productivitatea" acelei parti din populatie care este implicata direct in "productia de vieti", termenul fiind retinut pentru populatia feminina de varsta fertila (15-49 ani), pentru promotiile de casatorii, pentru populatia casatorita. Vom distinge o fertilitate generala a populatiei de varsta fertila si o fertilitate conjugala (matrimoniala sau legitima) care se refera la casatorii fiind numita si "productivitate" a casatoriilor.

Notiunea cea mai adecvata este "fertilitate", masurata ca numar de nascuti vii ce revin de la o femeie sau de o casatorie, deoarece notiunile implicate in formula indicatorilor fertilitatii sunt "productia" (nascutii vii) si cohortele "productive" (cohorte feminine de varsta fertila sau casatoriile), cu alte cuvinte, masa de evenimente demografice se raporteaza la populatia expusa riscului de nastere.

Evenimentul de care ne ocupam este nasterea vie; avand ca "produs" nascutul viu, asa cum la mortalitate evenimentul este dcesul avand ca rezultat decedatul.

Informatia necesara pentru cunoasterea masei de nasteri vii se asigura prin statistica starii civile, cu ajutorul unui formular special "Buletin statistic de nastere" in care figureaza o suma de caracteristici esentiale: data nasterii, sexul, rangul nasterii si rangul nascutilor vii, numarul de copii in viata pe care ii are mama respectiva, nascutii gemeni, asistenta la nastere, greutatea copilului la nastere, informatii despre ambii parinti (data nasterii, nationalitatea, ocupatia, locul de munca, data casatoriei actuale, domiciliul stabil al mamei).

Rata bruta de natalitate (RBN sau n) este un indice care masoara frecventa nasterilor in sanul unei populatii totale (ambele sexe, toate varstele), fiind calculat dupa formula:

Rata bruta de natalitate are un caracter aproximativ - ea depinde de structura populatiei, de ponderea populatiei feminine, a populatiei de varsta fertila - ea este utila in descrierea generala a natalitatii.

Un important spor de precizie aduc indicatorii fertilitatii populatiei feminine in varsta fertila. Ceea ce se schimba este numitorul formului - populatia luata in calcul: de la populatia totala se trece la populatia feminina in varsta fertila.

Rata generala de fertilitate (RGF) este expresia raportului dintre numarul de nascuti vii si numarul populatiei feminine in varsta fertila - ca medie anuala - dupa formula:

Valoarea acestui indice este influentata nu numai de fertilitatile specifice dupa varsta, ci si de structura populatiei feminine dupa varsta.

Calculul unor indici mai detaliati.

Rata specifica de fertilitate (RSF) este expresia raportului dintre numarul nascutilor vii adusi pe lume de femeile de o anumita varsta si numarul femeilor respective:

In cazul grupelor anuale (n = 1), formula devine:

iar atunci cand operam cu intervale cincinale vom avea:

Fertilitatea generala este functie de fertilitatile specifice, dar si de structura populatiei fertile dupa varsta. Aceasta constatare are o importanta deosebita: in populatia feminina fertila grupele tinere sunt mult mai fertile decat cele in varsta si de aceea scchimbarea ponderii grupelor de varsta determina o modificare a fertilitatii generale.

Fertilitatea populatiei Romaniei este de tip precoce, concentrata pe rangurile unu si doi, deci cu o dimensiune relativ redusa.

Ratele pe care le-am calculat sunt de moment sau ale perioadei, fiind determinate in optica transversala.

Cel mai important indicator al intensitatii fertilitatii de moment (transversale) este rata totala de fertilitate (RTF), a carui formula este:

Acest indicator mai poarta si alte denumiri: suma fertilitatilor specifice, suma nasterilor reduse (SNR) - expresie folosita in demografia franceza - sau si indice sintetic al fertilitatii, indiferent daca el se exprima in numar de nascuti vii la 1000 femei in varsta fertila sau la o singura femeie in varsta fertila. Sensul indicatorului este ca si la nuptialitate: fiecare clasa de varsta, corespunzand unei cohorte de femei, este echivalenta cu 1000 si deci numarul de nascuti vii devine comparabil. Evident, o asemenea populatie este considerata stationara.

Daca folosim expresia de "suma nasterilor reduse", atunci exprimarea este "numar de nascuti vii la o femeie in varsta fertila".

Cumularea ratelor specifice de fertilitate (f_x) ne duce la o noua idee, anume ideea descendentei atinse la fiecare varsta. Atunci cand cumularea ajunge la 49 ani, inseamna ca avem descendenta atinsa la varsta de 50 ani, deci descendenta finala a cohortei ipotetice pe care am considerat-o.

RTF este un indicator de moment (transversal); valorile sale, pentru fiecare an calendaristic, exprima deci conjunctura demografica, si nu o tendinta de lunga durata. Judecatile pe baza ratei totale de fertilitate trebuie deci sa se faca cu toata prudenta.

NUPTIALITATEA SI DIVORTIALITATEA.

Casatoria si divortul ca evenimente sociale.

Analiza sociologica si juridica a nuptialitatii si divortialitatii.

Populatia expusa riscului de casatorie, recasatorire si divort. Problema estimarii repartitiei populatiei dupa stare civila, pentru fiecare an pe baza stocurilor populatiei si fluxurilor demografice.

Categoriile starii civile: casatorit, necasatorit, divortat si vaduv.

Estimatia populatiei dupa stare civila intre doua recensaminte (intercensitara).

1. NUPTIALITATEA.

Casatoria :

a. frecventa sau calendarul nuptialitatii

b. intensitatea nuptialitatii sau varsta la care se incheie casatoria.

Casatoria si familia ca institutii sociale.

Varsta legala la casatorie.

Surse statistice : 'Buletin statistic de casatorie'.

RATE SI ALTI INDICI.

1. Rata bruta de nuptialitate RBC.

2. Rata generala de nuptialitate RGC

3. Ratele specifice de nuptialitate (dupa sex si varsta).

4. Rata totala de nuptialitate RTC.

5. Valorile tendintei centrale: varsta medie, varsta mediana si varsta modala la casatorie.

6. Frecventa celibatului definitiv.

7. Problema homogamiei de varsta a sotilor la casatorie.

8. Problema caracterului sezonal al casatoriilor.

2. DIVORTIALITATEA.

Populatia expusa riscului de divort.

'Buletinul statistic de divort'.

Anchetele asupra divorturilor.

RATE SI ALTI INDICI.

1. Rata bruta de divortialitate RBD.

2. Rata generala de divortialitate RGD

3. Ratele specifice de divortialitate.

Casatoria si divortul sunt evenimente prin excelenta sociale. Actul de vointa al subiectilor, conditionarea sociala, cea determinata de legislatie si cutuma sunt hotaratoare in acest caz.

Influenta factorilor sociali - in sensul lar ingloband pe cei economici, culturali, juridici, psihologici etc. - este incontestabila.

Pentru studiul conjuncturii economice s-a folosit - cel putin in trecut - printre variabilele "barometrului economic" indicele nuptialitatii: scaderea activitatii economice, crizele, influenteaza nemijlocit nuptialitatea, incat pot fi puse fata in fata curbele activitatii economice cu cele ale nuptialitatii. Acelasi lucru se poate spune despre divortialitate. Se remarca, pe fondul unei deteriorari economice, o scadere a nuptialitatii si o crestere fara precedent a divortialitatii.

Analiza strict demografica a nuptialitatii si divortialitatii este insuficienta. Sunt necesare consideratii si interpretari sociologice si juridice, pentru a pune in evidenta anumite caracteristici conditionari si implicatii.

Din punct de vedere informational si metodologic este foarte importanta informatia cu privire la populatia expusa riscului evenimentelor de casatorie, recasatorire si divort. Evident - spre deosebire de deces unde riscul acestui eveniment il are intreaga populatie -, riscurile de casatorie si de divort sunt specifice unor subpopulatii care trebuie riguros delimitate. Riscul primei casatorii nu-l au decat persoanele care nu au fost niciodata casatorite si care au capacitatea de a contracta o casatorie, in conditiile legislatiei sau cutumei care guverneaza acest act in tara respectiva. Riscul de divort nu-l afecteaza pe cel de casatorit; in schimb riscul de recasatorire il au persoanele vaduve si cele divortate.

Toate subpopulatiile amintite sunt supuse riscului de deces. Pe de alta parte, fiind parti componente ale populatiei totale, aceste subpopulatii se alimenteaza din fluxurile nasterilor, ca intrari in sistemul demografic. Ajungem, astfel, la relatii complexe intre stocuri ale populatiei si fluxurile demografice, intr-o viziune dinamica. Daca ne-am rezuma numai la primele casatorii si la populatia expusa acestor riscuri (populatia necasatorita avand varsta legala de casatorie) procesul poate fi reprezentat - sub raport dinamic - relativ simplu: stocul de populatie necasatorita se modifica prin efectul casatoriei si al deceselor; completarea piramidei acestei subpopulatii se face prin adaugarea sistematica a cohortelor ce intra in varsta nuptiala, ele alimentandu-se din fluxul nasterilor.

Pentru celelalte situatii, lucrurile nu mai sunt atat de simple. De aceea, problema este, in final, aceea a estimarii repartitiei populatiei dupa stare civila, pentru fiecare an, tinand seama de stocurile populatiei si fluxurile demografice.

Informatia fundamentala cu privire la starile civile se obtine cu prilejul recensamantului.

Se obtine astfel repartitia populatiei dupa sex, varsta si stare civila. Pentru calculul diferitelor rate si probabilitati de nuptialitate si divortialitate avem nevoie insa de informatia respectiva nu numai la recensamant, ci si in perioada dintre doua recensaminte, mai precis, pentru fiecare an. Ca sa rezolvam aceasta problema, a estimatiei populatiei dupa stare civila intre doua recensaminte, trebuie sa dispunem de informatii privind:

a)    numarul si repartitia populatiei dupa sex, varsta si stare civila la ultimul recensamant (P_t);

b)   casatorii, divorturi, decese si nasteri, in perioada urmatoare recensamantului (t, t+1), clasificate dupa anumite caracteristici: casatoriile se reprezinta, in primul rand, in prime casatorii, dupa sex si varsta; divorturile se clasifica dupa sex si varsta, dar si dupa durata casatoriei; decesele - dupa sex, varsta si stare civila; nascutii vii se repartizeaza dupa sex.

Repartitia populatiei dupa starea civila, la un moment de timp dat (la recensamant sau la o data estimata) este statica; casatoriile sunt cele ce imprima caracterul dinamic, modificand in permanenta repartitia respectiva.

Importanta casatoriei, sub raport demografic, rezida in faptul ca frecventa acestora ca si varsta la care se incheie casatoria - calendarul nuptialitatii si intensitatea ei, dupa R. Pressat - influenteaza nemijlocit fertilitatea. De asemenea, ea marcheaza intemeierea familiei.

Casatoria si familia sunt institutii sociale, de aceea ele sunt reglementate de legislatia fiecarei tari. In Romania, dupa Codul familiei - care din 1956 reglementeaza materia casatoriei in locul Codului civil -,casatoria este "uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii". Primul element il constituie actul juridic, adica acordul de vointa al celor ce vor sa se casatoreasca; dupa acest acord, casatoria devine independenta de acordul de vointa din care a izvorat, pentru a fi guvernata de statutul stabilit de lege. Potrivit art.1, al.2 din Codul familiei: "Familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti". Sa mai amintim ca legislatia din Romania nu recunoaste decat casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila.

De cea mai mare importanta este varsta legala de casatorie: ea este de 18 ani impliniti pentru barbati si de 16 ani impliniti pentru femei. Pentru motive bine intemeiate se poate autoriza ca femeia sa se casatoreasca la varsta de 15 ani impliniti. Intrucat fertilitatea femeii este functie de varsta, are o insemnatate deosebita varsta legala de casatorie. De aceea, in toate doctrinele despre populatie ca si in politicile demografice, varsta la casatorie este un important obiectiv. Tarile in care natalitatea este foarte ridicata si sunt interesate in reducerea ei cauta sa o influenteze si prin marirea varstei la casatorie. Sunt insa tari in care varsta la casatorie, pentru femei, este de 12 sau 14 ani, ceea ce influenteaza puternic natalitatea. De asemenea are importanta proportia populatiei necasatorite si asa-numita frecventa a celibatului definitiv.

Notiunile fundamentale in demografia nuptialitatii sunt: casatoria si, respectiv, recasatorirea, precum si populatia nuptiabila. Casatoria, mai corect, prima casatorie sau casatoria de rangul unu, este casatoria incheiata de o persoana, de varsta legala de casatorie, care nu a fost casatorita.

Recasatorirea este casatoria persoanei care este vaduva sau divortata. Populatia nuptiabila cuprinde toate persoanele in varsta legala de casatorie (18 ani pentru barbati si 16 (15) ani pentru femei) care nu sunt casatorite, sunt vaduve sau divortate. Cel mai adesea, prin populatie nuptiabila se intelege numai populatia de varsta legala de casatorie, care nu a fost casatorita niciodata.

Informatia statistica pentru casatorii este furnizata de statistica starii civile (statistica demografica curenta). Exista un buletin special, "Buletin statistic de casatorie", care cuprinde date importante: a cata casatorie contracteaza (sotul, sotia), starea civila, data nasterii, nationalitatea, ocupatia, locul de munca, domiciliul stabil al sotului.

Cealalta sursa informationala este recensamantul populatiei care ne furnizeaza date cu privire la populatia dupa starea civila - numitorul diferitelor rate si probabilitati de casatorie si recasatorire.

Masura statistica cea mai generala a intensitatii sau frecventei nuptialitatii este:

Rata bruta de nuptialitate (RBC)

in care: c reprezinta rata bruta de nuptialitate;

C - numarul casatoriilor (de toate rangurile) incheiate in decursul unei perioade (unui an, de obicei);

P - populatia la mijlocul anului (populatia medie).

Rata generala de nuptialitate (RGC) se determina astfel:

Ratele specifica de nuptialitate dupa sex si varsta se calculeaza dupa formula:

Intrucat varsta este exprimata in ani si in grupe cincinale, formula devine:

si

Unul dintre indicatorii cei mai importanti este rata totala de nuptialitate (RTC), care arata numarul total de casatorii ce revin de o persoana intr-o cohorta ipotetica, ale carei persoane au trait impreuna intervalul de varsta de la 15 ani pana la varsta limita a cohortei. In acest scop se determina ratele specifice de nuptialitate dupa varsta pentru toate casatoriile si separat numai pentru primele casatorii; in ambele cazuri, insa, populatia (numitorul ratei) este populatia de toate starile civile (casatorita, necasatorita, vaduva si divortata).

Ca si la mortalitate, este important sa se determine valorile tendintei centrale: varsta medie, varsta mediana si cea modala la casatorie. Ele se determina pentru toate casatoriile si separat pentru primele casatorii; de asemenea, separat pentru populatia masculina si feminina

Frecventa celibatului definitiv - dupa terminologia folosita in demografia franceza - reprezinta proportia, in procente, a persoanelor ramase necasatorite la varsta de 50 de ani, de obicei in raport cu numarul de persoanelor necasatorite la inceputul perioadei nuptiale, dupa formula:

Corect, acest indice ar trebui sa se calculeze pentru fiecare generatie concreta; se determina insa pentru o cohorta ipotetica, asa cum apare aceasta intr-o tabela de nuptialitate, construita in optica transversala.

Pentru punerea in evidenta a homogramei de varsta este utila determinarea corelatiei intre varsta sotului si sotiei la casatorie. De asemenea, se poate urmari caracterul sezonal al casatoriilor, mai ales al casatoriilor in mediul rural.

Divortul este un eveniment demografic care afecteaza direct un alt eveniment demografic - casatoria - si, prin scurtarea secventei casatoriei, din ciclul de viata familiala, exercita o influenta asupra fertilitatii legitime sau matrimoniale. Semnificatia divortului este insa mult mai larga; el este obiect de studiu al dreptului, ca si al sociologiei, al psihologiei etc. atat prin conditionari, cat si prin implicatii.

Sursa informationala principala pentru demografia divorturilor este statistica starii civile, anume "Buletinul statistic de divort". In acest formular figureaza: data nasterii (barbatului si femeii), nationalitatea, ocupatia, locul de munca, data incheierii casatoriei care se desface, al catelea divort, numarul copiilor minori ramasi din casatoria ce se desface, ultimul domiciliu comun al sotilor inaintea divortului.

O alta sursa sunt anchetele asupra divorturilor si care aduc o serie de caracteristici detaliate asupra persoanelor divortate si informatii cu privire la cauzele de divort.

Statistica oficiala asigura informatii pe baza carora se poate analiza divortialitatea pe mediile urban si rural, pe judete, dupa ocupatie, dupa numarul copiilor minori ramasi si - ceea ce este foarte important - dupa durata casatoriei si dupa varsta persoanelor divortate.

Cat priveste populatia supusa riscului de divort, anume populatia casatorita, informatia se obtine cu prilejul recensamintelor populatiei; promotiile de casatorii, expuse riscului de divort, figureaza in anuarele statistice si cele demografice.

Statistic vorbind, divortul poate fi privit fie din punctul de vedere al populatiei casatorite, fie din cel al promotiilor de casatorii. Inseamna ca atat divorturile, cat si populatia expusa riscului de divort pot fi prezentate in aceste doua modalitati

In primul rand se urmareste frecventa divorturilor ca functie a populatiei casatorite dupa varsta; in al doilea rand, frecventa divorturilor ca functie de durata casatoriei.

Evident, intrucat divortul afecteaza doua persoane casatorite, repartitia divorturilor dupa varsta este diferita pentru cele doua sexe; aici avem de a face cu "persoane divortate". Cand insa problema se pune in raport cu casatoriile, avem de a face cu "divorturi", fara specificarea persoanelor de sex masculin si feminin.

Indicii divortialitatii, firesc, trebuie calculati ca rate in care intervin divorturile si populatia expusa riscului de divort. Exista, totusi, si indici statistici mai generali rezultati din raportarea divorturilor la intreaga populatie sau la unele subpopulatii.

Rata bruta a divorturilor sau de divortialitate este raportul dintre numarul total al divorturilor si populatia la mijlocul anului:

Acest indice este folosit pe scara larga in comparatiile dinamice si internationale. Fireste, semnificatia sa este destul de generala de vreme ce la numitor se afla nu populatia expusa riscului de divort, ci populatia totala, de la 0 ani la 100 ani.

Un plus de precizie se obtine calculandu-se: rata generala de divortialitate in care numitorul este reprezentat de numarul populatiei de varsta nuptiala:

Se calculeaza separat pentru populatia masculina si feminina.

Un alt indice cu caracter general este raportul divorturilor dintr-un an calendaristic la numarul casatoriilor din acelasi an, exprimat in procente:

Ratele specifice de divortialitate se pot calcula fie pentru intreaga populatie de varsta nuptiabila, fie numai pentru populatia casatorita, dupa formula:

si

in care reprezinta numarul populatiei casatorite de varsta x .

PROBLEMATICA REPRODUCERII POPULATIEI.

Intensitatea reproducerii.

Definitia reproductivitatii populatiei.

Tipuri de reproducere

-simpla

-largita

-ingustata

Varsta medie a mamelor la nasterea copiilor lor sau distanta dintre doua generatii.

Reproducerea si nasterile de sex feminin.

1. Excedentul (sporul) natural al populatiei.

Rata excedentului (sporului) natural = N - M

excedent pozitiv N > M populatie crescatoare

excedent negativ N < M populatie descrescatoare

excedent nul N = M populatie stationara

Fenomenul de depopulare

2. Reproducerea in perspectiva.

Generatii feminine si descendente finale feminine.

Generatia reala (viziune longitudinala)

Generatia fictiva sau ipotetica (viziune transversala, de moment)

3. Rata de reproducere a anilor traiti (Louis Henry : 1965)

Demografia potentiala si notiunea de om ani traiti.

Examinarea fertilitatii si mai ales a descendentei finale ne apropie de ideea reproducerii: o generatie care, de-a lungul vietii sale, "creeaza" urmasii ce-i vor lua locul in succesiunea temporala. Reproducerea trebuie vazuta in succesiunea neintrerupta de la o generatie la alta. Intuitiv, acest lucru apare cu toata claritatea atunci cand ne referim la un cuplu casatorit: in decursul vietii sale fertile da nastere copiilor, care vor continua cuplul respectiv. Vom spune ca un numar de doi copii reproduce sau inlocuieste exact cuplul casatorit. Trei copii asigura o inlocuire pe scara ceva mai mare; un singur copil insa nu asigura inlocuirea cuplului respectiv. Bineinteles, in consideratiile de mai sus nu am facut nici o referire la faptul daca copii ce reprezinta descendenta finala vor supravietui pana la varsta la care ei au fost procreati de parintii lor. Ceea ce ste valabil pentru un cuplu casatorit poate fi extins asupra unei generatii. De pilda, o generatie de femei care a atins varsta limita fertila (50 ani) lasa in urma ei un numar de copii, adica este inlocuita de generatia urmatoare. In mod asemanator, un grup de populatie sau populatia nationala se reproduce prin urmasii pe care i-a adus pe lume. Deci optica fireasca este aceea a succesiunii generatiilor, a mersului de la generatia parentala la generatia finala.

Cea mai exacta expresie este cea de putere sau capacitate de reproducere, de intensitate a reproducerii; asa cum la nasteri si decese vorbim de natalitate (fertilitate) si mortalitate, tot asa in cazul reproducerii ar fi firesc sa vorbim de reproductivitate prin care vom intelege gradul in care un grup de populatie este inlocuit in timp, ca urmare a proceselor cresterii naturale (nasteri si decese). Intensitatea reproducerii se masoara cu indici adecvati; in functie de dimensiunea descendentei vom putea vorbi de o reproducere simpla sau inlocuire exacta a unei generatii de catre cea urmatoare, o reproducere largita si o reproducere ingusta.

Durata medie care separa nasterea mamelor de cea a copiilor lor (si masurata prin varsta medie a mamelor la nasterea copiilor lor) este intervalul dintre generatii succesive, numit si distanta dintre doua generatii succesive. Se iau in considerare numai nasterile de sex feminin pentru a masura reproducerea.

O prima confruntare a nasterilor cu decesele se face prin sistemul balantei, in care avem ecuatia

in care D_n este excedentul (sporul) natural.

In mod corespunzator, vom avea rata excedentului (sporului natural):

in care P este numarul populatiei la mijlocul anului (1 iulie).

Intrucat insa , se mai poate scrie:

Putem avea urmatoarele situatii: N > M (excedent pozitiv); N < M (excedent negaitiv); N = M (excedent nul). In cazul unei populatii de tip inchis, excedentul natural este singurul factor al cresterii (descresterii) populatiei, iar cresterea respectiva este cresterea naturala.

O populatie cu excedent natural pozitiv (N > M) este o populatie crescatoare; una cu excedent natural negativ (N < M) este descrescatoare; cea in care excedentul este nul (N = M) este o populatie stationara.

Un excedent natural negativ duce la fenomenul denumit depopulare (diminuarea numarului populatiei), ceea ce, in final, duce la disparitia populatiei respective (cazul multor popoare de-a lungul istoriei).

Excedentul (sporul natural) nu reprezinta decat expresia balantei nasterilor si deceselor si nu are nici o semnificatie pentru puterea de reproducere a populatiei. Cu toate acestea, el este folosit pe scara larga, acordandu-i-se o importanta pe care el nu o poate avea. Totusi, el apare foarte util in aprecierea tranzitiei demografice, mai cu seama prin faptul ca unul si acelasi excedent natural se poate realiza la nivelele diferite ale natalitatii si mortalitatii.

In perioada 1930 - 1939, la o rata foarte ridicata a natalitatii si mortalitatii, rata excedentului natural era aceeasi ca in perioada 1967 - 1976, realizata insa la niveluri mult mai scazute ale celor doua componente ale miscarii naturale. Aceasta constatare este utila pentru caracterizarea fazelor "tranzitiei demografice".

Se observa rata relativ ridicata a excedentului natural in perioada 1948 - 1956, datorita puternicei scaderi a mortalitatii. Momentul marcheaza, dupa aprecierea noastra, tranzitia demografica in Romania, adica trecerea de la niveluri ridicate ale natalitatii si mortalitatii, la niveluri mai scazute (faza a doua), cu un excedent ridicat, caracteristic "exploziei" demografice.

Excedentul natural ne ajuta sa descriem si sa intelegem cresterea demografica si nu reproducerea populatiei. Mai mult, un excedent natural pozitiv poate sa camufleze perspectivele reproducerii populatiei.

Puterea de reproducere a unei populatii poate fi descrisa si analizata numai in contextul succesiunii generatiilor, asa cum dealtfel recomanda si bunul simt. Aceasta ne duce la necesitatea examinarii unei generatii in raport cu nascutii vii pe care o generatie il realizeaza, adica cu descendenta finala. Demografia acorda preferinta integrala considerarii generatiilor feminine si descendentei finale feminine. Vom examina modul in care o generatie feminina isi asigura reproducerea prin numarul de fiice pe care le aduce pe lume.

Putem sa ne referim la o generatie reala (viziune longitudinala), dar si la o generatie ipotetica (fictiva), care ar corespunde viziunii transversale (de moment). Numeroase sunt ratiunile care pledeaza in favoarea tratarii transversale, care ne ofera informatii pentru fiecare an in parte, ca sinteza a fertilitatii celor 35 de cohorte de varsta fertila, coexistente in fiecare an. A determina reproducerea pe generatii este dificil si, in acelasi timp, insuficient, deoarece in fiecare an calendaristic vom avea o singura generatie feminina care isi incheie perioada fertila, in timp ce alte generatii vor avea fie fertilitatea incheiata, fie neincheiata la diferite varste. Acelasi lucru se poate spune si despre promotiile de casatorii.

Printre inovatiile metodologice aduse calculului indicilor reproducerii se numara procedeul propus de demograful francez L. Henry , sub denumirea de reproducere a anilor traiti. Ideea este aceea de a pune mai bine in evidenta rolul mortalitatii in reproducerea populatiei. Intr-adevar, locul pe care-l detine o persoana in istoria populatiei depinde de timpul prezentei sale in populatie, adica de durata de viata.

Rata de reproducere a anilor traiti (R_A) - dupa L. Henry - este raportul dintre total;ul de ani traiti de catre generatia-fica si totalul de ani traiti de generatia-mama.

Daca mortalitatea generatiei-fica este mai redusa decat mortalitatea generatiei-mama, atunci, chiar daca (unde R₀ este rata neta de reproducere), se asigura mentinerea sau chiar cresterea reproducerii populatiei, prin cresterea sperantei de viata la nastere. Este una din aplicatiile demografiei potentiale care se bazeaza pe notiunea de om-ani traiti, si nu pe simplul numar al populatiei.

MOBILITATEA SPATIALA A POPULATIEI.

Miscarea naturala si miscarea migratorie a populatiei.

Cresterea naturala si cresterea migratorie a populatiei.

N - M = spor natural, crestere naturala

I - E = spor migratoriu, crestere migratorie

evenimente cu caracter dual, biologic si social (nasterea si decesul)

evenimente sociale (migratia)

Abordarea demografica a migratiei ca :

1.- factor al miscarii generale a populatiei, fluxuri de populatie care modifica numarul, structura si caracteristicile populatiei in localitatea de origine si in localitatea de destinatie.

2.- studiul fenomenelor demografice (natalitate, mortalitate, comportament reproductiv) al populatiei migrante.

3.- ca factor al redistribuirii populatiei in teritoriu, ca factor al cresterii urbane si al depopularii rurale.

MOBILITATEA POPULATIEI.

Definitie.

Mobilitatea spatiala

Migratia populatiei

Problema definirii corecte a unitatilor geografice sau teritorial administrative.

TIPURI DE MIGRATIE.

in raport cu granitele oficiale ale unei tari :

1.interna

2.internationala.

in raport cu perioada, intervalul de migratie :

1. perioada sau interval fix

2. migratie pe durata vietii.

MIGRATIE SI MIGRANT (eveniment si persoana).

LOCALITATE DE ORIGINE SI LOCALITATE DE DESTINATIE.

PLECARI SI SOSIRI, EMIGRARI SI IMIGRARI.

Migratie neta

Imigratie neta

Emigratie neta

Migratia bruta

Migratia de intoarcere

SURSE STATISTICE

-recensaminte

-statistica curenta (buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului)

-anchete asupra migratiei

INDICI SI RATE ALE MIGRATIEI

1. rata de migrare

2. rata de emigrare

3. rata de imigrare

4. rata migratiei nete

Curente migratorii in raport cu localitatea de destinatie.

Caracterul selectiv al migratiei (pe sex, varsta, categorie socio-profesionala, stare civila, nivel de instruire, mediu de origine, mediu de locuire, distanta).

Factorii migratiei (factori de atractie si factori de respingere)

Nasterea si decesul, casatoria si divortul sunt evenimente demografice propriu-zise cu un termen clasic, ele intra in notiunea generala de miscare naturala a populatiei. Populatia de tip inchis, este un ansamblu sau o colectivitate ce se reinnoieste mereu, sub efectul nasterilor si deceselor, iar aceste procese isi gasesc expresia completa in modelul populatiei stabile.

Populatia este insa si sistem deschis: numarul si structura sa, la scara national sau a unei unitati teritorial-administrative, pot fi influentate de migratia externa si cea interna; aceasta parte a miscarii generale a unei populatii constituie miscarea migratorie a populatiei. Asadar, miscarea generala a populatiei, deci dinamica ei, se compune din doua miscari, naturala si migratorie, a caror ecuatie de balanta este urmatoarea:

in care I reprezinta intrari(imigrari) ;

E - iesiri(emigrari).

Daca N - M este excedentul (sporul) natural, atunci I - E este excedentul sau sporul migratoriu. Intr-un sens mai general, primul reprezinta cresterea naturala, cel de-aldoilea, cresterea migratorie.

Migratia, ca eveniment constand in schimbarea statului rezidential al unei persoane, nu mai are caracter dual, biologic-social, pe care l-au avut nasterea si decesul; ea este in intregime un eveniment social. Aceasta inseamna ca migratia are o conditionare sociala - in sensul cel mai larg al cuvantului si genereaza consecinte sociale, printre care, si demografice. De aceea studiul migratiei este prin excelenta interdisciplinar: sociologia, geografia, economia politica se numara printre stiintele cele mai interesate in cunoasterea migratiei.

Demografia se intereseaza in acest eveniment, in primul rand ca factor al miscarii generale a populatiei, ca fluxuri de populatie care modifica numarul si structura populatiei in localitatea de origine si in localitatea de destinatie, caracteristicile demografice ale celor doua populatii. Ea insa studiaza si fenomenele demografice: natalitatea, mortalitatea, nuptialitatea - ale populatiei migrante, schimbarea comportamentului reproductiv al acesteia.

Migratia este studiata apoi ca factor al redistribuirii populatiei in teritoriu, ca factor al cresterii urbane, al omogenizarii sociale.

Mobilitatea populatiei este procesul prin care persoanele isi schimba statutul rezidential, profesional sau social prin trecerea la alt statut. In mod corespunzator, schematic se pot distinge: mobilitatea spatiala (teritoriala sau geografica), mobilitatea profesionala si mobilitatea sociala. Prin extindere, se poate aplica si la schimbarea statutului matrimonial - trecerea de la o stare civila la alta -, la schimbarea statutului educational etc. Pentru mobilitatea profesionala si sociala, trecerile - in sociologia clasica - sunt cele care se refera la doua generatii succesive: categoria socioprofesionala a parintilor si a copiilor lor, categoria sociala a parintilor si cea a copiilor, deci privite in optica " intergeneratii".

Mobilitatea spatiala a populatiei este procesul care cuprinde suma deplasarilor populatiei in spatiu, determinate de cauze variate, pe distante mai mari sau mai mici insotite sau nu de schimbarea definitiva (permanenta) a domiciliului legal sau obisnuit. In aceasta notiune intra deplasarile turistilor, ale lucratorilor sezonieri, ale navetistilor, ale persoanelor dintr-o localitate in alta, inclusiv a celor insotite de schimbarea definitiva a domiciliului.

Migratia populatiei este o forma a mobilitatii spatiale sau geografice a populatiei, insotita de schimbarea domiciliului obisnuit, intre doua unitati administrativ-teritoriale bine definite. Se mai numeste migratie rezidentiala, intrucat persoana implicata intr-o asemenea miscare isi schimba statutul rezidential. Prin urmare, in notiunea de migratie a populatiei sau migratie rezidentiala nu intra nomadismul, excursiile, turismul, deplasarile sezoniere (migratia sezoniera), diferitele forme ale navetismului sau migratiei pendulatorii.

De aceea este important sa se defineasca corect unitatile geografice sau teritorial-administartive intre care se produc schimbarile rezidentiale. Pentru Romania, aceste unitati sunt cele definite de impartirea administrativa a teritoriului.

Schimbarile de domiciliu in cadrul aceleiasi comune sau aceluiasi oras (municipiu) nu intra in notiunea de migratie, desi ele pot avea o amploare mare sau genera anumite consecinte economice etc.

In raport cu granitele oficiale ale unei tari, migratia poate fi:

- migratia interna - totalitatea deplasarilor, insotite de schimbarea definitiva

(permanenta)a domiciliului obisnuit in cadrul unei tari, intre unitatile teritorial -administrative ;

- migratia internationala (externa) - totalitate deplasarilor, insotite de schimbare definitiva (permanenta) a domiciliului, intre doua tari.

Perioada (interval) de migratie - perioada la care se refera migratia, determinata cu prilejul inregistrarii si care poate fi :

- perioada sau interval fix, definit prin inceputul perioadei sau prin lungimea perioadei ;

- migratie in decursul vietii - migratie inregistrata de obicei la recensaminte, reprezentand intervalul dintre data nasterii (in localitatea de origine) si data inregistrarii in localitatea de destinatie), facand abstractie de numarul de deplasari.

Pentru o corecta descriere si analiza statistica se urmareste separat:

migratia sau deplasarea dintr-o localitate in alta, aceasta fiind "evenimentul " demografic, prin analogie cu evenimentul de nastere si de deces;

- migrant (persoana migranta) - persoana care a savarsit una sau mai mult migratii.

Pentru interpretarea probabilista si intocmirea unor tabele probabiliste de migratie, este important sa se faca distinctie intre persoanele care au facut o singura migratie, doua migratii etc., intre persoanele migrante si populatia "expusa riscului de migratie".

In raport cu participarea la migratie, fiecare persoana are o anumita situatie.

Statutul migrational sau de mobilitate este definit pe baza clasificarii datelor recensamantului populatiei, in urmatoarele categorii :

A. Populatia neimigranta.

B. Populatia imigranta in interiorul tarii.

1. comune (inclusiv comune suburbane)

2. oras (inclusiv municipii)

3. judete.

C. Populatia imigranta din afara tarii (prin imigratie externa).

Aceasta clasificare are o analogie cu clasificarea dupa statutul profesional (pe categorii socioprofesionale) si dupa statutul social (pe categorii sociale).

Localitatea de origine (plecare) - localitatea din care pleaca persoana migranta, deci din care incepe deplasarea. Se noteaza de obicei cu indice i .

Localitatea de destinatie (sosire) - localitatea in care ia sfarsit deplasarea persoanei migrante; se noteaza cu indice j .

Tinand sema de cele doua tipuri fundamentale ale migratiei, este recomandabil sa se foloseasca urmatoarele expresii :

- plecari si sosiri, ca evenimente, in cadrul migratiei interne; in mod corespunzator, persoanele respctive sunt plecate (din localitatea de origine) si sosite (in localitatea de destinatie) ;

- imigrari si emigrari, ca evenimente in cadrul migratiei internationale; in mod corespunzator, persoanele respective sunt emigrate (dintr-o tara) si imigrate (intr-o tara).

Notand cu I numarul persoanelor sosite (imigrate) si cu E numarul persoanelor plecate (emigrate), ajungem la notiunile urmatoare :

Migratie neta sau sporul migratoriu este balanta dintre numarul persoanelor sosite (imigrate) si persoanele plecate (emigrate): 

Imigratie neta - migratie in care numarul persoanelor sosite (imigrate) depaseste pe cel al persoanelor plecate :

Emigratie neta - migratie in care numarul persoanelor plecate (emigrate) depaseste pe cel al persoanelor sosite :

Uzual este numit spor, excedent sau sold migrator, atasandu-se, dupa caz, semnul plus sau semnul minus.

Migratia neta este cea de a doua componenta a miscarii totale a unei populatii, sau a cresterii demografice,

Cresterea totala a populatiei este :

si se compune din :cresterea naturala ( N - M ) si cresterea migratorie ( I - E ).

La nivelul comunelor, oraselor si municipiilor, judetelor, vom distinge deci populatii cu spor natural pozitiv, negativ si nul. Dispunand de numarul populatiei la doua recensaminte ale populatiei si de cresterea naturala in perioda intercensitara sa determina cresterea migratorie.

Migratia bruta - suma sositilor (imigratilor) si a plecatilor (emigratilor) I + E.

Acest indicator este necesar pentru a cunoaste amploarea sau intensitatea deplasarilor dintre localitatea i si j si, de asemenea, pentru calculul ratei brute de redistributie a populatiei in teritoriu.

O forma speciala a migratiei este :

- migratia de intoarcere - migratie cuprinzand persoanele migrante care, dupa o perioada de sedere in localitatea de destinatie, se intorc in localitatea de origine.

Curent (flux) migrator sau de migratie - migratie care cuprinde un grup de persoane migrante avand o localitate de origine (plecare) comuna si o localitate de destinatie (sosire) comuna, intr-o perioada de timp data. Se poate vorbi de pilda, de fluxurile sau curentele migratorii ale populatiei din judetul Botosani catre judetele Constanta si Ilfov, in perioada dintre recensamintele din 1966 si 1977, fluxuri de o mare intensitate.

Descrierea si analiza migratiei depind de sursele de informatii privind persoanele migrante, de volumul caracteristicilor inregistrate si, desigur, de calitatea datelor respective. In general, sursele de date asupra migratiei sunt :

- recensamintele populatiei,

- anchetele asupra gospodariilor,

- registrele permanente de populatie,

- alte surse.

Sursa cea mai completa este recensamantul populatiei. Cu exceptia recensamantului din 1956, care nu a inclus caracteristici pe baza carora sa se poata determina migratia, recensamintele din 1966 si 1977 au prevazut asemenea caracteristici.

Recensamantul populatiei si al locuintelor din 15 martie 1966 a inclus urmatoarele caracteristici :

1. locul nasterii (judetul, municipiul, orasul, comuna),

2. anul stabilirii in localitate,

3. domiciliul actual (sat, comuna, oras, judet)

Pe baza prelucrarii acestor caracteristici, combinate cu altele, s-au determinat pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala numarul persoanelor din localitatea respectiva, numarul persoanelor nascute in alte localitati si recenzate la recensamant in localitatea domiciliului actual, perioada stabilirii in localitatea recenzata. In felul acesta, s-au identificat miscarea interjudeteana, miscarea dintre urban si rural. Migratia determinata cu acst prilej este de tipul "duratei vietii", deoarece nu se cunosc persoanele care au migrat din localitatea de origine si apoi s-au reintors, nu se cunoaste numarul migratiilor pentru fiecare persoana, persoanele migrante, dar care intre timp au decedat etc.

Recensamantul populatiei si al locuintelor din 5 ianuarie 1977 a largit programul de observare, incluzand (Formularul LP.Cladire, locuinta, persoane):

1. locul nasterii (judetul, municipiul, orasul, comuna, inclusiv comuna suburbana),

2. anul stabilirii in localitate,

3. ultima resedinta avuta (judetul, municipiul, orasul, comuna, inclusiv comuna suburbana),

4. domiciliul actual.

Prin prelucrare se obtin informatii mai detaliate asupra migratiei (ultima resedinta avuta de persoana recenzata). Migratia se cunoaste, ca si baza recensamantului din 1966, prin determinarea persoanelor recenzate in localitatea actuala, dar nascute in alta localitate. Se poate, printre altele, urmari si caracteriza migratia in cadrul diferitelor cohorte, prin racordarea datelor din 1966 cu cele din 1977, prin crearea posibilitatii unor reconstituiri longitudinale.

Statistica curenta a migratiei se bazeaza pe "Buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului".

"Buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului" cuprinde un mare numar de caracteristici pentru persoanele migrante cu schimbarea definitiva a domiciliului: sexul, data nasterii, starea civila, nivelul de instruire (ultima scoala absolvita), sursa principala de existenta, ocupatia, unitatea social-economica, numarul copiilor sub 14 ani care schimba domiciliul.

Pentru descrierea si analiza migratiei interne se folosesc rate statistice uzuale si probabilitati.

Cei mai generali indici sunt :

Rata de migrare

in care m este rata de migrare ;

P - populatia medie ;

k - constanta (de obicei 1000).

Acest indice masoara intensitatea migratiei de 1000 locuitori.

Rata de imigrare :

in care I reprezinta numarul sosirilor sau intrarilor (imigrarilor).

Rata de emigrare : 

in care E reprezinta numarul plecarilor sau iesirilor (emigrarilor)

Rata migratiei nete :

in care I - E este migratia neta (soldul, excedentul sau sporul migratoriu).

Trecerea de la acesti indici uzuali la indici cu caracter de probabilitati presupune rezolvarea a doua probleme: alegerea unei populatii care sa reprezinte populatia "expusa riscului de migrare", iar numarul migrantilor sa fie clasificat dupa numarul de migratii, ceea ce ar presupune notiunea de "primele migratii".

De o deosebita importanta este descrierea si analiza curentelor (fluxurilor) migratorii. Evident, populatia expusa riscului de emigrare este cea din localitatea de origine (plecare). Daca retinem notatia de i pentru localitatea de plecare si j pentru cea de sosire (destinatie), vom avea:

.

O asemenea rata are un caracter de probabilitate si masoara "riscul" de deplasare de la localitatea i la localitatea j, fiind in acelasi timp o masura a gradului de atractie exercitat de localitatea j .

Felul in care se alege populatia P_i este determinata de caracteristicile migratiei M_ij: daca datele asupra migratiei s-au obtinul prin referire la locul de resedinta la o data anterioara determinata, populatia expusa riscului de migratie este acea parte de populatie i care a supravietuit de la data de referinta pana la data recensamantului. In acest caz, rata m_ij masoara probabilitatea pe care o au persoanele ce locuiau la data de referinta in localitatea i (momentul t) si care au supravietuit pana la data recensamantului (momentul t+n) de a avea domiciliul in localitatea j la data recensamantului.

O asemenea rata se scrie :

in care M_.i reprezinta numarul total de sositi in localitatea i ()

M_i reprezinta numarul total de plecati din localitatea i (

Se poate calcula curentul migratoriu in raport cu localitatea de destinatie :

Aceasta rata exprima raportul dintre numarul migrantilor si efectivul populatiei din localitatea j la momentul t+n.

Calculul curentului (fluxului) migrator net (M_ij-M_ji) si cel al mobilitatii brute (migratiei brute) se face dupa formula :

Aceasta rata exprima raportul dintre migratia neta si efectivul populatiilor afectate de migratie sau media populatiei localitatii de plecare (i) si localitatii de sosire (j).

Important este sa se determine ratele de migratie pe sexe si varste, tinand seama de faptul ca migratia este prin excelenta "selectiva"

In cazul ca se dispune de date, metoda este aproximativ aceeasi, iar ratele diferentiale sau specifice.

Formula generala va fi :

in care M(x) reprezinta persoanele migrante de varsta x la momentul t' care devin de varsta x + n la momentul t + n.

Persoanele migrante se deosebesc de persoanele nemigrante; de aceea, populatia migranta nu poate fi considerata un esantion al populatiei nationale. Ajungem la notiunea de migratie selectiva.

Migratia selectiva sau selectia migratorie este procesul de autoselectie a persoanelor migrante in conformitate cu diferite caracteristici sociale.

Principalele sunt: sex, varsta, stare civila (statutul familial), nivelul de instruire, ocupatia, factorii psihologici si factorii politici (incurajarea migratiei sau dirijarea fluxurilor migratorii).

Analiza migratiei dupa aceste caracteristici duce la formularea unor "legi" ale migratiei.

a) Sexul este o prima caracteristica selectiva; femeile predomina in migratia pe distante mai mici, in timp ce in migratia internationala predomina barbatii.

b) Varsta este foarte importanta in migratie: atat in migratia interna, cat si in cea internationala predomina persoanele tinere. Aceasta constatare are caracterul unei adevarate legitati sociologice.

c) Starea civila este de asemenea o caracteristica selectiva.

d) Nivelul de instruire si ocupatia reprezinta caraceristici selective, deoarece in cea mai mare masura motivatia migratiei actuale este economica.

II. RESURSE UMANE.

POPULATIA DUPA CARACTERISTICI SOCIAL-ECONOMICE.

POPULATIA DUPA NIVEL DE INSTRUIRE.

1. Studiul demografic al populatiei dupa caracteristici educationale.

2. Analiza populatiei scolare.

Populatia ca sitem existent in societate , se "intersecteaza" cu alte sisteme; in felul acesta se creeaza - statistic vorbind - noi repartitii ale populatiei, anume dupa caracteristici sociale, economice , culturale etc. De importanta prioritara este studiul acelor repartitii care rezulta din intersectarea populatiei, ca sistem demografic, cu sistemul educational, cu sistemul economic si cu sistemul habitatului sau al asezarilor umane . Acesta duce la identificarea urmatoarelor tipuri noi: populatia dupa nivelul de instruire, populatia activa si inactiva, populatia urbana si rurala. In fiecare caz, populatia , ca sistem demografic, ofera un numar, o structura dupa sex, varsta si stare civila, iar sistemele respective "ofera" stoc de invatamant, locuri de munca, asezari umane. Noile populatii rezultate din aceasta combinare demografia le examineaza cu precadere prin prisma caracteristicilor demografice; aceste noi populatii sunt administrate in comun cu disciplinele de specialitate: sociologia si economia educatiei, economia politica, sociologia si geografia asezarilor umane.

Prima si cea mai importanta caracteristica calitativa a unei populatii este nivelul ei de instruire sau, mai general, stocul de invatamant de care dispune.

Studiul demografic al populatiei dupa caracteristici educationale are in vedere doua aspecte :

a) populatia totala si populatia activa dupa nivelul de instruire ;

b) populatia de varsta scolara, aflata in procesul de invatamant.

Rata nivelului (gradul) de instruire a populatiei se calculeaza ca rata generala si rate specifice dupa sex si varsta.

Rata generala a nivelului de instruire :

Rata specifica a nivelului de instruire :

in care P^p, P^m, P^s reprezinta numarul persoanelor avand nivelul (gradul) de instruire primar, mediu (secundar) si superior. Se poate modifica numitorul, in sensul adoptarii populatiei de varsta corespunzatoare, adica a populatiei care poate avea "riscul" respectiv. De pilda, rata nivelului de instruire superior ar trebui calculata numai in raport cu populatia in varsta de 24 ani si peste, considerand ca invatamantul superior se incheie la varsta de 24 ani.

Curba feminina a nivelului de instruire, asociata celei a ratelor de scolarizare, se poate dovedi foarte utila in analiza fertilitatii cunoscand efectul pe care-l exercita nivelul de instruire asupra fertilitatii.

Considerarea invatamantului ca factor al cresterii economice, sub forma de capital uman sau intelectual, a dus la crearea notiunii de stoc de invatamant, prin analogie cu stocul de capital, definit astfel : "se numeste stoc de invatamant al unei tari la un anumit moment suma anilor de studii care au fost efectuati de intreaga populatie". Se poate determina stocul brut de invatamant al unei populatii, prin insumarea numarului de ani de scoala al fiecarei persoane si un stoc ponderat, in care anii de invatamant de grad mai inalt se pondereaza pentru a se tine seama de diferenta de calitate. Pe baza stocului de invatamant se determina durata medie de scolarizare a populatiei , impartind stocul de invatamant la numarul populatiei.

Cea de a doua optica in studiul demografic al invatamantului este analiza populatiei scolare, adica a populatiei care est cuprinsa in sistemul educational, in procesul de invatamnant. O parte din informatii se obtin cu prilejul recensamantului, cea mai mare parte este insa furnizata de statistica scolara.

Notiunea demografica fundamentala este populatia de varsta scolara - o subpopulatie analoaga cu populatia de varsa fertila sau cu populatia in varsta de munca. Limitele de varsta variaza de la o tara la alta, in functie de legislatia invatamantului privind in special invatamantul general si obligatoriu.

Analiza populatiei scolare cu metode demografice are cateva aspecte interesante. Notiuni precum cohorte, analiza longitudinala , probabilitati de trecere isi gasesc o aplicare curenta in demografia scolara.

Orice efectiv de elevi sau studenti, avand drept caracteristica anul de invatamant si gradul de invatamant si care cunoaste "riscul" unor evenimente in cursul unui an scolar este o cohorta. Cea mai generala masura este rata de promovare (fr. taux de progression), dintr-un an in altul, dintr-un grad de invatamant in altul, dupa formula :

in care : N este efectivul elevilor(studentilor) ;

k - clasa ;

t - anul.

Un asemenea indice masoara frecventa trecerilor dintr-un an in altul, concomitent cu a trecerilor de la o clasa la alta. Similitudinea cu probabilitatea de supravietuire din tabela de mortalitate este evidenta. Desigur, exista si o rata de ramanere sau de pierdere, asemanatoare cu probabilitatea de deces. Putem sa extindem la situatii importante de genul celor pe care le ridica intrebarea: care este sansa ca cineva care a absolvit invatamantul mediu sa fie admis intr-o institutie de invatamant superior ? Trecerile de la o clasa la alta sunt afectate si de o anumita probabilitate de deces - foarte redusa la aceste varste.

POPULATIA DUPA MEDIILE DE VIATA URBAN SI RURAL.

1. Urbanul si rural ca medii de viata aparute de-a lungul istoriei si conditionate in spatiu si timp.

2. Clasificari nationale si internationale. Surse de date in demografia urbana si rurala.

3. Concentrarea urbana si depopularea rurala.

Populatia urbana cuprinde, in general persoanele care isi au domiciliul stabil in localitatile de tip urban; populatia rurala este totalitatea persoanelor care au domiciliul stabil in localitatile de tip rural. Aceste doua populatii sunt, in primul rand, categorii sociologice, definite pe baza de caracteristici demografice, economice, urbanistice etc.

Habitatul urban sau orasul este un sistem economico-geografic avand :

a) componente teritoriale (vatra sau perimetrul: intravilanul - suprafata afectata constructiilor de orice fel; extravilanul - restul teritoriului administrativ al orasului si  b) componenta social-economica: orasele se caracterizeaza printr-un anumit grad de dezvoltare in teritoriu a activitatii de productie, dezvoltarea multilaterala a serviciilor, dezvoltarea circulatiei si transporturilor.

Mediul urban cuprinde orasele si populatia lor si este mediul social care are ca factori : a) concentrarea populatiei ; b) concentrarea si densitatea ridicata a fondului construit ; c) deservirea, echiparea diferentiata si complexa; d) o anumita structura si zonificare functionala a localitatii urbane ; e) populatia este angajata intr-o activitate productiva, preponderent neagricola.

Habitatul rural sau satul este un sistem economico-geografic in care ocupatia populatiei este preponderent agricola, avand anumite caracteristici in ce priveste dimensiunea, numarul populatiei, inzestrarea edilitara.

Mediul rural, cuprinde satele (comunele) si populatia lor si este mediul social in care activitatea populatiei este cu precadere agricola.

In fiecare tara, orasele si satele exprima o forma de diviziune sociala a muncii, au o anumita conditionare istorica specifica. Definitia orasului si satului difera de la o tara la alta, de la o epoca la alta. De aceea, in demografia urbana si rurala se folosesc: clasificarea nationala si clasificarea internationala.

Clasificarea nationala este cea determinata de actele normative in vigoare care definesc orasul si satul; cea internationala, adoptata in special in lucrarile O.N.U., se bazeaza pe un criteri cantitativ conventional. Localitatile avand peste 20000 de locuitori constituie - in sistemul O.N.U. - populatia urbana.

In Romania doua grupari fundamentale se folosesc. Prima cuprinde:

a) municipiile si orasele; b) comunele suburbane; c) comunele. A doua: mediul urban, in care se include populatia municipiilor si oraselor plus populatia comunelor suburbane, si mediul rural, care cuprinde populatia comunelor (fara aceea a comunelor suburbane).

Sursele de date statistice privind populatia urbana si rurala sunt recensamintele populatiei. In Romania in cele 11 recensaminte efectuate intre 1838 si 1992, problema populatiei urbane si rurale a figurat expres.

Pe baza prelucrarii rezultatelor recensamintelor, obtinem populatia repartizata pe municipii si orase, pe comune, clasificate dupa anumite caracteristici. Cunoasterea fenomenelor demografice - natalitatea, mortalitatea, nuptialitatea, divortialitatea - se asigura prin statistica starii civile. Migratia - factor decisiv in redistribuirea teritoriala a populatiei, in schimbarea proportiei dintre urban si rural - se cunoaste atat prin recensamintele populatiei, cat si prin statistica curenta a migratiei

Demografia urbana si rurala se ocupa de populatia celor doua medii, de tipologia localitatilor dupa anumite caracteristici, de migratia intrna ca factor de redistribuire a populatiei in teritoriu, de fenomenele demografice diferentiale, colaborand cu disciplinele specifice, precum geografia asezarilor umane, sociologia urbana sau rurala, urbanistica si altele.

Descrierea si analiza mediului urban si rural se fac cu ajutorul unei serii de indici. Intrucat tendinta cea mai caracteristica din ultimele decenii este urbanizarea, cu fenomene ca "explozia urbana" si concentrarea urbana, studiul cel mai dezvoltat este cel al populatiei urbane.

Gradul (nivelul) de urbanizare este procentul populatiei urbane in populatia totala a unei tari sau a unei unitati teritorial-administrative:

in care u% reprezinta procentul populatiei urbane ;

U - repezinta numarul populatiei urbane ;

P - reprezinta numarul populatiei totale.

I se mai spune rata de urbanizare, fara insa sa aiba semnificatie demografica de rata.

POPULATIA IN RAPORT CU SISTEMUL ECONOMIC

POPULATIA ACTIVA SI POPULATIA INACTIVA.

1. Populatia activa si populatia inactiva. Conceptele de oferta demografica si cerere demografica.

2. Ratele de activitate (a) ca indici ai populatiei active.

3. Raportul de inactivitate si raportul de dependenta de varsta.

In raport cu societatea sau, mai concret, cu sistemul economic, populatia apare intr-o dubla ipostaza; populatia totala este consumatoare a bunurilor produse in economie, iar o parte a acesteia este producatoare. Numim aceasta parte a populatiei populatie activa.

Populatia activa este o subpopulatie rezultata din intersectarea populatiei totale cu sistemul economic; prin urmare, populatia activa este un subsistem creat deopotriva de sistemul demografic si de cel economic; ea este un sistem demoeconomic. Conditionarile acestuia sunt, in primul rand, demografice, prin caracteristici fundamentale cum sunt: numar (P), structura dupa sex si varsta ( si ), care, si ele, sunt determinate de nasteri (N) si decese (M). Conditionarile economice sunt cele ale locurilor de munca: numarul acestora, inzestrarea lor tehnica etc. Legatura dintre conditionarea demografica si cea economica este data de gradul de ocupare sau de participare a populatiei la activitatea economica, masurata statistic prin rata de ocupare sau, mai general, rata de activitate (a) : P a E.

Populatia totala pune la dispozitia economiei nationale o parte care sa indeplineasca anumite conditii in vederea ocuparii locurilor de munca; aceste conditii sunt: o anumita varsta, sanatate, nivel de instruire. La randul sau, economia nationala formuleaza cereri precise de populatie, adica de forta de munca pentru locurile de munca respective.

Se observa ca populatia activa (Pa), impreuna cu fondurile fixe productive (F_p), reprezinta cei doi factori de productie. Combinarea lor in procesul de productie - ele sunt intrari pentru sistemul economic - are ca rezultat produsul final sau venitul national (V), care se imparte in fond de consum (C) si fond de acumulare (A). Fondul de consum revine - prin procese de repartitie si redistributie - intregii populatii, iar fondul de acumulare serveste reluarii productiei.

Se creeaza astfel un dialog: populatia prezinta o oferta demografica, adica o subpopulatie care, potential, ar putea ocupa locuri de munca; economia nationala prezinta o cerere demografica - cerere de forta de munca.

Deci, prima categorie este populatia in varsta de munca. Aceasta subpopulatie reprezinta, teoretic, oferta de forta de munca; limitele de varsta sunt determinate de legislatia muncii. In Romania, limita inferioara de intrare in populatia activa este de 16 ani pentru ambele sexe, de pensionare este de 62 ani pentru barbati si 57 ani pentru femei (in sens demografic, ca varsta exacta), cu diferite exceptii statuate prin lege si reglementari.

Cei mai obisnuiti indici ai populatiei active sunt ratele de activitate (a), care exprima proportia populatiei active in populatia totala. Distingem:

a) rata generala de activitate reprezinta proportia populatiei active in populatia totala :

b) rata de activitate a populatiei in varsta de munca :

c) ratele specifice de activitate dupa sex si varsta : 

si

Reprezentarea grafica a ratelor specifice de activitate dupa sex si varsta este curba de activitate (totala, masculina si feminina).

Pe baza populatiei active si inactive se detrmina raportul de inactivitate, care reprezinta numarul de persoane inactive ce revin la 1000 persoane active.

Analiza demografica trebuie sa puna ia lumina aspectele caracteristice ale populatiei in varsta de munca pentru a putea examina aprofundat populatia activa si ocupata.

Procesul de imbatranire afecteaza si potentialul de munca. Varsta medie si mediana a populatiei masculine creste.

Constatarea cea mai importanta o constituie schimbarile de structura, modificarile repartitiei populatiei pe varste.

Populatia in varsta de munca este o oferta demografica pura pe care o prezinta populatia totala in fata economiei; ea este in acelasi timp maxima.

Daca capacitatea economiei nationale este mai mare, in sensul ca are un numar mai mare de locuri de munca si, in felul acesta, exercita o "atractie" mai puternica, este posibil ca si clase sub si peste varsta de munca sa fie solicitate.

Trecerea de la o "populatie in varsta de munca", ca oferta demografica, la  "populatia ocupata", ca cerere de forta de munca satisfacuta de locurile de munca existente, se realizeaza printr-o serie de categorii: resurse potentiale disponibile de munca, populatia activa disponibila, populatia activa efectiva

Potrivit metodologiei din tara noastra, populatia activa se determina numai cu prilejul recensamintelor populatiei, in timp ce populatia ocupata este o categorie ce se calculeaza pentru fiecare an. Diferentele au in vedere atat unele categorii de populatie, care se include sau nu se include in populatia activa respectiv ocupata, cat si durata timpului de activitate sau de munca care sa permita unei persoane de a fi inclusa in populatia activa sau ocupata. Trasatura de unire intre populatie si economie, prin intermediul populatiei active, se descrie cu ratele de activitate , prin intermediul populatiei ocupate, se exprima ca rate de ocupare.

Definitiile acestor doua categorii, acceptate pe plan international, sun cele date de Biroul International al Muncii.

In general, populatia activa disponibila egala cu oferta de mana de lucru sau cu populatia care cauta un loc de munca cuprine totalul persoanelor care doresc sa aiba un loc de munca, indiferent daca dorinta lor este satisfacuta sau nu. Populatia activa este populatia care are un loc de munca.

In statistica O.E.C.D., categoriile sunt definite astfel :

populatia activa totala reprezinta totalul fortei de munca civile si al fortelor armate ;

populatia activa civila: toate persoanele civile care indeplinesc conditiile pentru a fi cuprinse in randul persoanelor asigurate cu un loc de munca (emploi) sau al persoanelor aflate in somaj ;

somerii: persoanele care au depasit o anumita varsta si care, o zi sau o saptamana specificata in cadrul inregistrarii, nu lucreaza ;

populatia activa civila ocupata: toate persoanele care, depasind o varsta specificata, intra in una din categoriile urmatoare: persoane aflate la lucru, persoane care au un loc de munca dar nu sunt la lucru, persoane care angajeaza (employers) si cele care lucreaza pe cont propriu, lucratori familiali neretribuiti.

Raportul de dependenta de varsta are un caracter potential si exprima "presiunea" populatiei de 0-14 ani si 60 ani si peste asupra populatiei de 15-59 ani.

Populatia activa si cea ocupata se analizeaza detaliat in combinatie cu alte caracteristici, in primul rand, cu nivelul de instruire, pe ramurile economiei nationale, pe sectoare, pe ramurile industriei. Dupa cum exista ramuri "tinere" si "batrane", "masculine" si "feminine", tot asa exista si ramuri "culte" si mai putin "culte", in functie de stocul de invatamant al populatiei active respective.

De cea mai mre importanta este repartizarea populatiei active (ocupate) pe cele trei sectoare: primar, secundar si tertiar. In mod conventional, sectorul primar cuprinde agricultura si silvicultura, sectorul secundar include industria si constructiile, iar cel tertiar - comertul, transporturile, invatamantul, serviciile etc. Progresul unei economii nationale inseamna scaderea populatiei ocupate in sectorul primar si cresterea celei ocupate in secundar, iar mai tarziu cresterea populatiei ocupate in tertiar.

Imbatranirea populatiei

Daca examinam valorile sperantei de viata la nastere in anul 2000 (valori reale) si cele proiectate de Divizia de Populatie a ONU pentru anii 2025 si 2050 in tarile aflate in tranzitie, vom observa incoerente in ceea ce priveste dinamica cresterii sperantei de viata la nastere si pozitia Romaniei in ansamblul tarilor din Europa de Est. Conform datelor furnizate de catre Council of Europe, 2002, valoarea proiectata a sperantei de viata la nastere in perioada 2000 - 2005 in prognozele ONU ar trebui sa fie mai mare decat valoarea reala din anul 2000, in toate tarile din Europa de Est, mortalitatea pe varste fiind in recul sensibil in ultimii ani.

"Viziunea prospectiva nu se poate plasa decat pe linia acestor evolutii. O astfel de situatie este remarcata pentru opt din cele zece tari ale regiunii, exceptiile fiind Romania si Bulgaria unde valorile ONU pentru perioada 2000 - 2005 sunt mai mici decat cele reale din anul 2000. Inconsistenta ansamblului este evidenta si ne este greu sa-i gasim o explicatie logica.Plecandu-se de la valori depasite de evolutiile reale, nu mai poate surprinde dezvoltarea comparativa in timp a indicatorului si schimbarile care se produc in ierarhia tarilor dupa valoarea sperantei de viata la nastere. Romania ar urma sa-si inrautateasca pozitia in ansamblul tarilor est - europene atat pana in anul 2025, cat si, mai ales, pana in anul 2050, ceea ce este lipsit de argumentare solida. Daca trecerea statelor baltice in fata Romaniei (alaturi de Cehia, Polonia, Slovacia si Ungaria) ar putea fi motivata si acceptata, nu vedem cum poate fi sustinuta cu argumente credibile, plasarea Romaniei in urma Ucrainei si Moldovei dupa anul 2025. Sunt omise atat diferentele actuale, considerabile, in favoarea Romaniei (aproape patru ani si la barbati si la femei fata de Moldova si aproape 5 ani la barbati si un an la femei fata de Ucraina - Council of Europe, 2002), cat si perspectivele economice si sociale ale Romaniei (cu cert impact asupra mortalitatii) in contextul integrarii in Uniunea Europeana ".

Statele Unite ale Americii, Canada, tarile Vestice ale Uniunii Europene si, de curand, Romania se confrunta cu o realitate demografica noua: imbatranirea prin varful piramidei. Ce vom face cu cohortele din ce in ce mai numeroase de batrani? Cum ii vom privi si cum ne vom privi pe sine intr-o viitoare societate in care noi insine vom plati pretul stereotipurilor, al prejudecatilor si comportamentelor discriminatorii? Ce rol vor juca persoanele de varsta a treia in armonizarea relatiilor interetnice?

Procesul de imbatranire demografica genereaza diferite consecinte economice, sociale, demografice si psihologice. Creste presiunea populatiei varstnice asupra populatiei adulte, a populatiei inactive asupra celei active din punct de vedere economic, creste numarul si ponderea pensionarilor in raport cu populatia activa. In campul analizei structurii populatiei dupa varsta, una din cele mai importante probleme este imbatranirea demografica. Acest proces, caracteristic tarilor dezvoltate, inseamna cresterea ponderii populatiei varstnice si scaderea ponderii populatiei tinere. Conceptul de imbatranire demografica (engl. ageing of population, fr. vieillissement de la population) desemneaza acel proces demografic care consta in cresterea ponderii populatiei varstnice, respectiv in scaderea proportiei populatiei tinere; de obicei, proportia populatiei adulte ramane vreme indelungata neschimbata. Este un proces caracteristic tuturor populatiilor din tarile dezvoltate, asociat unei anumite faze a tranzitiei demografice. In mare, acest proces se datoreaza scaderii fecunditatii si cresterii sperantei de viata, efecte directe ale cresterii bunastarii sociale in special dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial: cresterea calitatii vietii, diversificarea si cresterea calitatii serviciilor medicale, imbunatatirea serviciilor sociale adresate varstnicilor, schimbarea semnificatiei copilului dintr-un bun individual intr-un bun social etc.

Doua cauze stau la baza acestui proces de lunga durata:

scaderea natalitatii;

cresterea duratei medii de viata.

Ponderea cea mai mare revine primului factor.

Ne simtim datori sa facem observatia ca exista si un complementar al imbatranirii demografice. Aceasta este reintinerirea demografica a populatiei (engl. rejuvenation of population, fr. rajeunissement de la population) care desemneaza un proces demografic care consta in cresterea proportiei populatiei tinere, ca urmare a ridicarii si mentinerii fertilitatii la un nivel relativ ridicat.

Se poate vorbi de reintinerirea demografica a populatiei numai dupa un proces de imbatranire demografica.

Un caz de reintinerire demografica ofera Franta, ca urmare a unei tendinte de crestere a fertilitatii, pe baza unui complex de masuri de politica pronatalista sau populationista[8].

Pana in 1976 populatia batrana (de 60 ani si peste) a crescut cu un ritm mediu anual de circa 3,1%, in timp ce populatia totala a avut o rata medie anuala de aproximativ 1%. Se considera ca populatia care are o pondere a grupei de 65 ani si peste sub 5% este tanara. In 1976, ponderea populatiei de 65 ani si peste in Romania a fost de 9, 8%.

O consecinta directa a procesului de imbatranire demografica este deteriorarea raportului dintre populatia activa si cea inactiva, avand un impact deosebit asupra sustenabilitatii anumitor tipuri de politici sociale, in special in domeniul asigurarilor sociale. Acest raport se masoara prin raportul de dependenta (engl. dependency ratio, fr. rapport de dependance), indice care exprima numarul de tineri si batrani din populatie sub si peste limita varstei apte de munca, care revine la 100 sau 1000 persoane in varsta de munca.

Tranzitia demografica in Romania.

In cadrul tranzitiei demografice, fertilitatea[9] populatiei feminine a scazut sistematic. In 1989, rata totala de fertilitate era de 2,19 copii, superioara nivelului de inlocuire a generatiilor. Din 1990, rata este in scadere, situandu-se mult sub pragul de inlocuire. Astfel, incepand cu 1995 rata totala de fertilitate este de 1,3. In ciuda restrictiilor impuse, avortul a fost larg practicat fiind singurul mijloc de planificare familiala. Efectul negativ l-a constituit nivelul ridicat al mortalitatii materne si al mortalitatii infantile (A.R.Staiculescu, 2002, 75).

Numarul populatiei si structura sa demografica sunt determinate de evolutia natalitatii si a mortalitatii. Contributie are si migratia internationala. Diferenta dintre numarul nasterilor si cel al deceselor determina excedentul sau sporul natural. Cand el este pozitiv, populatia creste, iar un spor negativ inseamna scaderea numarului populatiei. In Romania, incepand cu 1992, sporul natural este negativ, pentru 1999 fiind de -1,4.

Modelul descriptiv al acestei evolutii este asa-numita tranzitie demografica. Procesul, intins pe o perioada mare de timp, inseamna trecerea de la nivelurile inalte ale mortalitatii si natalitatii la niveluri joase. Prima care incepe sa scada este mortalitatea, iar dupa un decalaj oarecare si natalitatea se inscrie intr-o tendinta de scadere. Reechilibrarea natalitatii si a mortalitatii are ca rezultat aproape acelasi excedent sau spor natural, realizat la un nivel mai scazut.

Tranzitia demografica are loc in cadrul unui proces amplu social-economic de modernizare a societatii. El cuprinde industrializarea tarii, cresterea economica, urbanizarea, progresele medicini, emanciparea femeii si participarea ei tot mai activa la viata social-economica. In acest cadru au loc modificari profunde ale modelelor culturale ale mentalitatilor.

Tranzitia demografica are durate in timp si viteze diferite. In unele tari ea a durat 100-150 de ani, in altele durata a fost mai scurta. In numeroase tari dezvoltate, tranzitia s-a incheiat in deceniul 1931-1940. Romania a intrat mai tarziu in tranzitia demografica. Se apreciaza ca mortalitatea generala a populatiei a inceput sa scada la inceputul secolului XX iar natalitatea a inceput sa scada dupa primul razboi mondial. Faza cea mai dinamica a fost in anii 1945-1965, caracterizata de scaderea rapida a mortalitatii si a natalitatii. S-ar putea afirma ca tranzitia demografica s-ar fi incheiat grosso modo in aceasta perioada. Mortalitatea si natalitatea au ajuns la niveluri scazute, cu un spor natural relativ ridicat. Astfel, in anii 1960-1965, rata bruta de natalitate a fost de 16,4 nascuti vii la 1000 de locuitori; rata bruta de mortalitate a fost de 8,6 decese la 1000 de locuitori, de unde a rezultat un spor natural de 7,8 persoane la 1000 de locuitori. Si mortalitatea infantila a fost intr-un evident regres. Politica pronatalista comunista draconica, initiata la sfarsitul anului 1966, a modificat tendintele natalitatii, provocand oscilatii la nivelul ei. Mortalitatea a cunoscut si ea o evolutie contradictorie.

Tranzitia demografica nu inseamna doar trecerea mortalitatii si natalitatii de la niveluri ridicate la niveluri joase. Ea inseamna si schimbarea structurii pe varste, in sensul imbatranirii demografice, fiind legata de schimbarea structurii economice si sociale, un amplu proces social, economic, fara de care tendintele demografice nu pot fi explicate.

Casatoria si divortul sunt evenimente prin excelenta sociale, actul de vointa al subiectilor, conditionarea sociala, legislatia si cutuma stau la baza casatoriei si divortului, cu influente masurabile ale factorilor sociali, economici, culturali, juridici, psihologici, etc.

Importanta casatoriei, sub raport demografic, rezida in faptul ca frecventa acestora ca si varsta la care se incheie casatoria, calendarul nuptialitatii si intensitatea nuptialitatii, cum le numea marele demograf francez Roland Pressat, influenteaza nemijlocit fertilitatea si marcheaza intemeierea familiei.

►Divortul[10] este un eveniment demografic care afecteaza direct evenimentul demografic, casatoria, astfel ca prin scurtarea secventei casatoriei, din ciclul de viata familiala, exercita o influenta asupra fertilitatii legitime sau matrimoniale. Semnificatia divortului este insa mult mai larga. Divortul este, prin conditionari si prin implicatii, obiect de studiu al dreptului, al sociologiei, al psihologiei, etc.

►Ciclul de viata familiala este intrerupt de divorturi si de evenimentul de deces. Rata de vaduvie a crescut, in ultimii ani, in randul femeilor casatorite. La aceasta contribuie si fenomenul de supramortalitate masculina. In anii 1992-1994, durata medie de viata a femeilor era cu 7,4 ani mai mare decat cea a barbatilor, iar la 100 de barbati in varsta de 65 de ani si peste reveneau 140 de femei de aceeasi varsta.

►Studiul fertilitatii si al descendentei finale conduce la ideea de reproducere, respectiv problema unei generatii care, de-a lungul vietii sale, isi creeaza urmasii care ii vor lua locul in succesiunea temporala. Reproducerea apare astfel ca o succesiune neintrerupta de la o generatie la alta. In cazul concret al unui cuplu casatorit, acesta in cursul vietii sale fertile da nastere copiilor, care vor continua cuplul respectiv. Un numar de doi copii reproduce sau inlocuieste exact cuplul casatorit, trei copii asigura inlocuirea pe o scara mai mare, iar un singur copil nu asigura inlocuirea cuplului respectiv. In aceste aprecieri nu am avut in vedere daca copii care reprezinta descendenta finala vor supravietui pana la varsta la care ei au fost procreati de parintii lor.

Ceea ce este valabil pentru un cuplu casatorit poate fi extins asupra unei generatii. De exemplu, o generatie de femei care a atins varsta limita fertila (50 de ani) lasa in urma ei un numar de copii, adica este inlocuita de generatia urmatoare. In mod asemanator, un grup de populatie sau populatia nationala se reproduce prin urmasii pe care i-a adus pe lume. Optica fireasca este a succesiunii generatiilor, a mersului de la generatia parentala la generatia filiala. Expresia folosita de demografi este cea de putere sau capacitate de reproducere, de intensitate a reproducerii[11]. Intensitatea reproducerii se masoara cu indici corespunzatori.

In functie de dimensiunea descendentei exista trei tipuri de reproducere:

reproducere simpla sau inlocuire exacta a unei generatii de catre urmatoarea generatie

reproducere largita

reproducere ingustata.

Durata medie care separa nasterea mamelor de cea a copiilor lor (si masurata prin varsta medie a mamelor la nasterea copiilor lor) este intervalul dintre generatii succesive, numit si distanta dintre doua generatii succesive.

→ Scaderea natalitatii. Scaderea rapida a numarului de nascuti dupä 1989 nu poate fi considerata o evolutie surprinzatoare. Ea se inscrie in logica raporturilor dintre socio-economic si demografic.

Natalitatea s-a mentinut in Romania, inainte de 1990, la un nivel relativ ridicat, peste cel mediu european, printr-o politica pronatalista coercitiva si brutala. Scaderea era inevitabila odata cu abrogarea le­gislatiei restrictive asupra intreruperii cursului sarcinii si accesul la contraceptie moderna. Noul context so­cio-economic ar fi urmat doar sä amplifice sau sa di­minueze ritmul si dimensiunea scaderii.

Numarul de nascuti a scazut in anii 1990-1995 cu 133 de mii (36%) fata de anul 1989 (tabelul nr.l) si la 14% in 2002. Faptul ca aproape trei sferturi din aceastä scadere este plasata in anii 1990 si 1991, cand degradarea nivelului de trai nu luase dimensiunile alarmante din anii urmatori, arata cat de puternica era decizia cu­plurilor de a controla fertilitatea si de a avea un numar mic de copii, mai precis - mai mic decat cel pe care il aratä datele dinainte de 1990. Iar continuarea scaderii in anii urmatori nu reflectä decat impactul negativ al contextului socio-economic.

Cum era de asteptat, scaderea a afectat net diferentiat nascutii in functie de rangul acestora: cu aproape doua treimi la cei de rangul 3 si peste, cu mai mult de o treime la cei de rangul 2 si cu doar 11% la nascutii de rangul 1 (in intreaga perioada 1989 - 2005). Aceasta din urma valoare a scaderii, comparata cu celelalte doua, evidentiaza un lucru nu lipsit de in­teres: ceea ce cuplurile au urmarit (si urmaresc) nu este - in primul rand - renutarea Ia copii (sau amanarea acestora), ci reducerea numarului de copii in familie, deci o descendentei. O astfel de in­formctie poate fi extrem de utila nu numai pentru conceperea si implementarea programelor de p/anificare familiala, ci si pentru o viitoare politica demo­grafica vizand redresarea natalitatii, daca acceptam ideea ca nu cu aceleasi mijloace (financiare, in primul rand) va fi stimu/at un cup/u fara copii sa aiba un copil, iar un cup/u avand unul sau doi copii sa-l aiba pe al doilea ori al treilea..

Cresterea ponderii nascutilor de rangul 1 (de la 39% in 1989 la aproape 55% in 2004) are un corespondent direct in reducerea varstei medii a femeilor la nasterea copilului, in aceeasi perioada, de la 25,3 la 24,6 ani.

Dimensiunea reala a scaderii numarului de nascuti, dupa 1989, o gasim, insa, in evolutia ratei totale a fer­tilitatii, adica a numarului de copii pe care i-ar naste o femeie (care vrea sa insemne un cuplu) pe parcursul intregii perioade fertile a vietii acesteia (15-49 ani) in conditiile fertilitatii pe varste (numarul de nascuti la 1000 de femei de la o anumita varsta) dintr-un an calendaristic: 2,19 copii la o femeie in 1989 si numai 1,34 in 1995 si 1,02 in 2004. Precizam ca, pentru simpla inlocuire a generatiilor, nivelul indicatorului este astazi de 2,13 copii la o femeie.

Scaderea natalitatii este, in opinia noastra, cea mai importanta dintre consecintele demografice ale schimbarilor politice, economice si sociale pe care le-a cunoscut si le cunoaste societatea romaneasca dupa 1989. Nu putem sti cat din aceasta scadere este determinata de factorii cauzali, comuni anilor dinainte si de dupa 1989, si cat revine factorilor noi, specifici realitatii socio-economice de dupa 1989. Din punctul de vedere al determinarii socio-economice a demo­graficului, actualul context este - fundamental - la fel de potrivnic natalitatii, ca si cel anterior (mult mai dur insä - daca ne referim la degradarea nivelului de trai la cote inimaginabile in 1989, la somaj, la teribila criza a locuintelor si la insecuritate). Pe de alta parte, este cert ca au intervenit factori noi. Asistam, indubitabil, la crearea unui nou model fa­milial (si reproductiv), in care ierarhia valorilor si a optiunilor cuplului, inclusiv locul, rolul si costul copilului, sunt diferite de cele din trecut si orien­tate spre cele specifice tipului de societate (capita­lista) spre care ne indreptam.

Ce implicatii are scaderea natalitatii La nivelul economicului, nu putem vorbi, pe termen scurt si mediu, de efecte negative. Exista chiar unele avan­taje, rezultate din reducerea unor costuri pe care cu­plu si societatea le suporta pentru nasterea si cresterea copilului.

Pe plan demografic, scaderea natalitatii si evolutia ascendenta a mortalitatii au con­dus la o situatie pe care Romania nu a cunoscut-o in timp de pace in acest secol: scaderea numarului populatiei tarii. Credem insa ca lucrurile trebuie privite pe termen lung si, din aceasta perspectiva, efectele negative ale evolutiei natalitatii dupa 1989 sunt incontestabile. Ne referim la impactul deteriorarii structurii pe varste a populatiei asupra natalitatii si mortalitatii, asupra structurii pe varste a populatiei active economic si, mai tarziu, asupra raportului dintre populatia in varsta de munca (activa economic in cea mai mare masura) si populatia varstnica (inactiva economic in cea mai mare parte). Cu cat se va prelungi aceasta perioada de natalitate foarte scazuta, cu atat vor fi mai mari efectele nega­tive si, pe de alta parte, costurile unei eventuale re­dresari a fenomenului.

Speranta de viata la nastere (Durata medie a vietii). Intr-o generatie reala, speranta de viata Ia nastere (sau durata medie a vietii) se determina dupa disparitia gene­ratiei, pornind de la distributia pe varste a deceselor (a caror suma este egala cu efectivul initial al generatiei) Si elaborand o tabela de mortalitate pe generatie, pentru aceasta generatie, speranta de viata Ia nastere, numita si durata medie a vietii, indica numarul mediu (real) de ani pe care i-a trait un nascut din aceasta generatie.

O speranta de viata la nastere se poate determina si pornind de la ratele de mortalitate pe varste dintr-un an calendaristic (sau cativa ani calendaristici) si admitand ipoteza ca o generatie ipotetica de 10.000 sau 100.000 nascuti-vii ar avea pe parcursul intregii vieti (intre 0 si 100 ani) mortalitatea pe varste din anul (anii) respectiv(i).

Numarul mediu de ani pe care i-ar trai un nascut din aceasta generatie ipotetica reprezinta speranta de viata Ia nastere in tabela de mortalitate a anuIui (anilor) respectiv(i) (tabela de mortalitate de moment) si reflecta, sin­tetic, intensitatea mortalitatii pe varste din anul (anii) de referinta al(ai) tabelei.

→Natalitate si fertilitate[12]. Sumei ratelor de fertilitate pe varste dintr-un an calendaristic i se poate conferi o semnificatie extrem de impor­tanta pentru masurarea impactului nivelului fertilitatii din anul respectiv asupra evolutiei populatiei in viitor: numarul mediu de copii pe care i-ar naste o femeie in intreaga perioada fertila a vietii, in ipoteza ca generatia feminina din care face parte ar avea la toate varstele (intre 15 si 49 ani) ratele de fertilitate pe varste din anul calendaristic respectiv. Rata astfel determinata poarta denumirea de rata totala a fertilitatii (RTF), masura funda­mentala a fenomenului.

Deteriorarea mortalitatii. Daca natalitatea este un fenomen extrem de sensibil la schimbari de mare amplitudine ale factorilor so­cio-economici si legislativi, mortalitatea populatiei are mecanisme cauzale mai complexe, raporturile cauza-efect find mai rigide, ceea ce face ca impactul schimbarilor socio-economice asupra fenomenului sa fie mai moderat ca intensitate si sa apara cu un anu­mit decalaj in timp. Evolutia fenomenului dupa 1989 ilustreaza aceste particularitati.

Orice referinta la schimbarile pe care le-a cunoscut mortalitatea dupa 1989 impune o precizare: Romania avea, inainte de 1990, o mortalitate considerabil mai mare decat in tarile occidentale, chiar daca rata bruta a mortalitatii (decese la 1000 locuitori) nu arata acest lucru. Gradul mai redus de imbatranire demografica explica valoarea relativ scazuta a mortalitatii generale. In schimb, nivelul sperantei de viata la nastere - printre cele mai mici din Europa - reflecta fidel adevarata intensitate a feno­menului si, mai ales, starea de sanatate a populatiei.

Tabelul nr.2. Indicatori ai mortalitatii, 1989- 2002

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Mortalitatea manifesta semne de deteriorare abia dupa anul 1991, pe fondul accentuarii crizei economice, a degradarii nivelului de trai si a calitatii asistentei medicale, dupa ce in anii 1990 si 1991 speranta de viata la nastere a cunoscut chiar o usoara crestere. Rata bruta a mortalitatii in 1991 era de 10,9 la mie, valoare apropiata de cele din 1989 si 1990 si comparabila cu cea din Germania, Regatul Unit sau Danemarca. Daca insa recurgem la ratele standardi­zate de mortalitate, calculate prin utilizarea unei structuri pe varste unice (cea a populatiei Europei in 1990), vom constata ca valoarea indicatorului astfel determinata este de 14 la mie in Romania si de numai 8-9 la mie in tarile occidentale mentionate. Influenta favorabila a structurii pe varste a populatiei Romaniei este evidenta.

Cresterea mortalitatii dupa 1991 este elocvent evi­dentiata de scaderea sperantei de viata la nastere la populatia masculina cu mai mult de un an. Este o scadere determinata de o crestere a mortalitatii in­deosebi prin maladii ale aparatului circulator, cancer, maladii ale aparatului digestiv si - nu poate fi omisa -a mortalitatii prin maladii infectioase si parazitare. La nivelul varstelor, cresterea mortalitatii masculine (in perioada 1990-1995) este generala dupa 30 de ani si ea nu este compensata de scaderea mortalitatii in­registrata la varstele tinere. O astfel de compensare se inregistreazä insa la populatia feminina, ceea ce explica de ce speranta de viata feminina este statio­nara in ultimii ani, la o valoare considerabil mai mare decat cea a populatiei masculine.

Evolutia pozitiva a mortalitatii prin bolile aparatului respirator nu poate fi apreciata drept o evolutie sur­prinzatoare. Aceste maladii sunt responsabile de mai mult de o treime din decesele infantile si odata cu re­ducerea numarului de decese infantile (prin scaderea numarului de nascuti) a scazut si mortalitatea prin aceste maladii. Este o evolutie oricum pozitiva, dar ea nu are o motivatie socio-economica ori medicala.

Faptul ca mortalitatea feminina nu a urmat curba celei masculine ridica semne de intrebare. Sunt fe­meile mai putin expuse rigorilor crizei prin care trece societatea romaneasca? Sau explicatia ar trebui cau­tata mai degraba in efectele pozitive pe care re­ducerea natalitatii le-a avut asupra sanatatii femeilor? Credem ca cea de-a doua ipoteza trebuie luata in considerare.

In fine, mentinerea mortalitatii infantile la valori cva­sistationare dupa 1991, mai mult de 20 decese infan­tile la 1000 de nascuti vii, nu indica schimbare si plaseaza Romania intr-o nedorita pozitie in context european, chiar in raport cu tarile vecine.

Ca si in cazul natalitatii, contextul socio-economic actual nu poate decat sa deterioreze si mai mult starea de sanatate a populatiei, prin multiple acu­mulari negative, provenite din stress, calitatea ali­mentatiei, consumul de alcool, conditiile de locuit, violenta, conditii igienice precare, saracie, asistenta medicala deficitara si alti factori.

→ Sporul natural. Scaderea rapida a numarului de nascuti dupa anul 1989 a condus, dupa cum era de asteptat, la reduce­rea dimensiunii sporului natural al populatiei in anii ur­matori si chiar la inregistrarea unui spor negativ. In numai trei ani (1990 - 1992) populatia Romaniei a trecut de la o situatie in care sporul natural anual depasea 100 de mii de persoane, la o situatie pe care nu a mai cunos­cut-o in timp de pace in acest secol: un numar al nascutilor mai mic decat cel al decedatilor. Aceasta scadere naturala este, de fapt, rezultatul evolutiilor conjugate ale natalitatii si mortalitatii pentru ca, dupa cum am vazut, in timp ce numarul nascutilor se afla in regres, numarul decedatilor s-a inscris pe o curba ascendenta (incepand cu anul 1991).

Scaderea naturala din anii 1992 - 2004 se ridica la 71 mii persoane. Luata ca atare, aceasta scadere nu este foarte importanta ca marime. Semnificatiile si dimensiunile ei trebuie insa vazute intr-un context mai larg: ea provine, predominant, din scaderea natalitatii si este insotita de o accentuare a procesului de im­batranire demografica a populatiei; toate analizele arata ca tendinta de scadere este bine instalata si nu se pot intrevedea semne de diminuare a intensitatii acesteia (dimpotriva). In plus, dupa cum vom vedea, scaderea naturala de dupa 1991 se adauga scaderii determinate de migratia externa, al carei sold negativ a fost in 1990 si 1991 mai mare decat sporul natural pozitiv.

→ Previzibila scadere a nuptialitatii si suspecta stabilitate a divortialitatii. Nuptialitatea s-a mentinut in Romania la valori ridicate in ultimele decenii, expresie a neerodarii normelor si modelului cultural. Casatoria legal constituita, la o varsta tanara, a continuat sa reprezinte forma principala, privilegiata de uniune intre barbat si femeie. Uniunile libere (coabitarea) nu au gasit, pana acum, un mediu favorabil de formare si expansiune.

Cu o rata anuala a nuptialitatii de 7-9 casatorii la 1000 locuitori in anii '70 si '80, Romania se plasa in randul tarilor cu valorile cele mai ridicate ale fenomenului. Rata primonuptialilatii feminine, care reflecta mai fidel intensitatea fenomenului, atesta aceasta caracteristica a nuptialitatii romanesti (Anexa).

Au intervenit modificari dupa 1989? Da, dar nu de dimensiunea celor pe care le-au cunoscut natalitatea si mortalitatea. Domeniul in sine este de altfel, de o natura mai particulara in raport cu celelalte doua fenomene demografice.

In anul 1990, si chiar in 1991, nuptialitatea cunoaste o crestere (Anexa). Sa reprezinte aceasta miscare ascendenta (ca si reculul mortalitatii, de altfel) expresia influentei imediate a noului context politic, economic si social, mai precis a sperantelor si promisiunilor de schimbare pe care acest nou context le aducea? Foarte probabil, da.

Criza economica si sociala, adancirea acesteia dupa 1991, nu puteau ramane insa fara influenta asupra nuptialitatii. Scaderea nivelului de trai, somajul (care afecteaza populatia tanara, indeosebi), criza locuintelor si incertitudinea si-au pus arnprenta pe nuptialitate si fenomenul este in regres in ultimii ani.

Rata nuptialitatii a coborat in anii 1994-1995 la mai putin de 7 casatorii la 1000 locuitori, valoare ne­mai intalnita in perioada postbelica. Rata totala a pri­monuptialitatii feminine, care reflecta mai fidel intensitatea fenomenului, a ajuns in anul 1995 la aproape 700 casatorii la 1000 femei necasatorite, considerabil mai mica decat in anii anteriori. Acestei reduceri a nuptialitatii i se asociaza o crestere a var­stei medii la prima casatorie, de la 22 ani in 1990 la 22,8 ani in 1995 (si de la 25 la 26 ani, la barbati).

Se cuvine a sublinia faptul ca, dimensiunea si struc­tura populatiei mariabile (a se vedea datele din Anexa ) nu au avut in ultimii ani o influenta negativa asupra nuptialitatii.

O schimbare survenita in ultimii ani se remarca la nivelul ponderii casatoriilor in care ambii soti se afla la prima casatorie. De la 85 la suta in 1991 aceasta pondere a scazut la 81 la suta in 1995. Compensarea se afla in cresterea numarului si ponderii casatoriilor dintre persoane divortate, precum si a celor dintre persoane necasatorite si persoane divortate. Este de admis ca, in aceste din urma cazuri, factorii restric­tivi sunt mai moderati in actiune (in conditiile in care divortialitatea - dupa cum vom vedea - nu a cunoscut o crestere dupa 1989, pentru a putea fi responsabila de o crestere a numarului (si ponderii) persoanelor divortate care se recasatoresc).

→ Rata totala a primonuptialitatii feminine (RTPF). Ca si rata totala a fertilitatii, RTPF este produsul aceleiasi abordari de exceptie din analiza demografica - metoda cohortei (generatiei) fictive. Pentru a conferi ratelor de primonuptialitate pe varste (persoane celibatare casatorite la 1000 persoane celibatare de varsta respectiva) dintr-un an calendaristic o semnificatie longitudinala, se admite ipoteza ca intr-o generatie feminina ipotetica intensitatea pe varste a nuptialitatii este cea data de ratele de primonuptialitate din anul respectiv. Suma acestor rate (in general pana la 50 ani) indica probabilitatea pe care o au femeile din generatia respectiva de a se casatori. Aceasta probabili­tate sc poate referi la o femeie sau la 1000 femei, sunt situatii in care valoarea RTPF depaseste 1 (sau 1000), ceea ce nu se poate intampla intr-o generatie reala (o persoana nu se poate casatori intaia oara decat o singura data). Valorile mai mari de 1 (sau 1000) indica o conjunctura foarte favorabila a nuptialitatii in anul (anii) respectiv(i).

→ In fine, vom mentiona schimbarile survenite in sezona­litatea nuptialitatii, ceea ce semnifica de fapt o revenire la un model si calendar traditionale, sensibil distorsio­nate inainte de 1990. Ponderea casatoriilor incheiate in lunile de toamna a crescut in mod semnificativ. Scaderea nuptialitatii se inscrie in tabloul general al deteriorarii situatiei demografice din ultimii ani. De­marata cu un anumit decalaj in timp, fata de celelalte fenomene demografice, deteriorarea nuptialitatii este bine instalata si este de asteptat sa se accentueze in actualul context socio-economic. Pe de alta parte, impactul negativ al acestei evolutii asupra fertilitatii este cert.

→ Evolutia divortialitatii dupa 1989 ar putea parea sur­prinzatoare. Un fenomen care pana in 1990 se afla sub reglementari legislative (si practici de alta natura) re­strictive ar fi trebuit sa cunoasca schimbari, sa creasca in frecventa, odata cu disparitia sau slabirea acestor reglementari. Si totusi, divortialitatea nu a crescut (Ta­belul nr.2). Adoptarea unei legislatii extrem de per­misive, in toamna anului 1993, a majorat doar temporar numarul de divorturi, in 1994, pentru a se reveni in 1995 la aproape 35 mii de divorturi (1,5 la 1000 locui­tori), nivel tipic pentru ultimii 15-20 ani. Nici caracteristicile divortialitatii - durata medie a casatoriei desfacute prin divort, varsta medie la divort a celor doi soti, raportul dintre numarul (ponderea) divorturilor in care sunt implicati copii minori si al divorturilor fara copii minori -, nu au cunoscut modificari semnificative dupa 1989.

Suspecta stabilitate a divortialitatii ne determina sa ne intrebam daca nu cumva familia constituie astazi, mai mult ca altadata, un loc de refugiu in fata unui mediu agresiv si violent cum este cel care ne inconjoara.

→ Migratia interna si externa. Schimbarile pe care le-a cunoscut migratia interna dupa 1989 poarta amprenta a trei factori determinanti: abogarea restrictiilor asupra stabilirii domiciliului in orasele mari (si in general asupra circulatiei individu­lui), legea fondului funciar si criza economica. Numarul anual de persoane care si-au schimbat domiciliul in a doua parte a anilor '80 era in jur de 200 mii, considerabil mai mic decat in anii anteriori ca urmare a restrictiilor impuse de autoritati (in anul 1982) asupra stabilirii domiciliului in marile orase (masura extinsa apoi in aplicarea ei la toate orasele capitala de judet). Abrogarea acestor prevederi a avut drept urmare o veritabila explozie a migrantilor in 1990: aproape 800 mii, de patru ori mai mult decat in 1989! Trei sferturi din aceasta crestere revine fluxu­lui rural-urban. Valorile din anii urmatori sunt net in­ferioare (Tabelul nr. 2) dar se mentin peste cele din a doua parte a anilor '80.

O privire asupra evolutiei numarului sositilor si plecatilor pe medii sociale indica o crestere impor­tanta a sositilor in rural (atat din orase, cat si din alte localitati rurale) si a plecatilor din urban (fie spre ru­ral, fie spre alte localitati urbane), paralel cu o tendinta de stabilizare a numarului de sositi in urban (proveniti atat din rural, cat si din alte localitati urbane) si a numarului de plecati din rural (spre urban sau alte localitati rurale). Semnificatia acestor tendinte este mai bine relevata de datele prezentate in Tabelul nr. 3.

Tabelul 3. Indicatori ai migratiei, 1989 - 1995

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Nota: Indicatorii migratiei 2000-2004 sunt detaliati in anexele lucrarii

Tabelul nr. 4. Structura fluxurilor migratorii pe medii, 1989 - 2000

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Schimbarile structurale la care asistam (si care sunt rezultatul celorlalti doi factori determinanti pe care i-am mentionat) sunt importante nu numai ca magnitudine, ci si ca semnificatie. Asistam la o crestere a ponderii celor plecati din mediul urban (atat spre rural cat si spre alte localitati urbane) si a color plecati din rural in rural. Aceste cresteri au loc in conditiile scaderii spectacu­loase a ponderii fluxului rural-urban. De altfel, credem ca cea mai importanta dintre miscari este tocmai cea survenita intre urban si rural: numarul celor plecati din urban in rural ar urma sa depaseasca - chiar in 1996 - numarul celor plecati din rural in urban, schimbare in mod cert istorica si care ar depasi granitele demografiei prin semnificatiile sale. Rämane de vazut cat va dura aceasta noua tendinta a migratiei interne.

Daca fluxurile migratorii din rural spre urban au in­semnat in deceniile postbelice si o migrare spre un nivel de trai mai ridicat, sa intelegem ca - dupa cum sustin unii analissi - schimbarile din ultimii ani sunt expresia unui nivel de trai mai ridicat (mai putin do­teriorat?) - astazi - in rural decat in urban? Se pare ca da. Modificarile survenite in fizionomia migratiei pe medii sociale si indeosebi cea dintre urban si rural nu pot fi separate de economic. Cresterea somajului urban, criza locuintelor si costul vietii din acest mediu si, pe de alta parte, reforma fondului funciar -iata factorii majori ai acestei schimbari.

Ne putem, in mod justificat, intrebarea daca fluxurile migratorii in crestere aprociabila din urban spre rural reprezinta un proces pozitiv sau negativ. Chiar daca problema este complexa, existä cel putin doua ratiuni pentru care latura pozitiva nu poatr fi subestimata. Pe de o parte, este vorba de o populatie cu un nivel general de instruire superior celei din mediul rural, element care ar trebui sa favorizeze dezvoltarea satu­lui. Pe de alta parte, lucru putin cunoscut, cei care pleaca in ultimii ani din orase la sate au o structura pe varste incomparabil mai buna decat cea a popu­latiei rurale. Iata aceasta structura pentru anul 2000 (in procente):

Aceasta structura net superioara a migrantilor din ur­ban in rural nu poate avea decat efecte demografice si economice pozitive, intr-o populatie care, de multe decenii, a cunoscut un accelerat proces de imbatranire demografica prin migrarea tineretului spre orase.

Schimbarile care au loc in ultimii ani in migratia in­terna par a fi bine instalate (daca ne refenim fie si nu­mai la ritmul in care se produc) si este de admis ca, cel putin in urmatorii cativa ani, vor continua.

Evolutia migratiei externe dupa 1989 poate fi in­clusa in categoria evolutiilor care puteau fi prevazute, cel putin in dezvoltarile lor majore. Era de asteptat ca odata cu abrogarea reglementarilor restrictive asupra circulatiei individului sa asistam la o crestere a emigratiei. Nu se putea insa estima nivelul fenomenului in anii urmatori, pentru ca depindea si de un (viitor) context economic si social necunoscut, context de care urma sa depinda si de cealalta componenta a migratiei internationale - imigratia. Dintr-o alta per­spectiva, nu se puteau prevedea, atunci, politicile din ce in ce mai restrictive in materie de imigrare pe care tarile dezvoltate le-au adoptat si aplicat in anii urmatori. Cresterea la aproape 100 mii de emigranti in anul 1990 si scaderea ce i-a urmat, reprezinta epuizarea unui "stoc", ccl al cererilor de emigrare neapro­bate sub vechiul regim. Este de admis ca valorile scazute de dupa 1990 sunt rezultatul politicilor re­strictive (si pronuntat selective) ale tarilor occiden­tale si nu expresia unei propensiuni de emigrare in diminuare.

In privinta tarilor de destinatie, Germania reprezinta si dupa 1989 tara cea mai importanta, chiar daca fluxurile spre aceasta tara sunt in scadere sensibila, pe masura di­minuarii minoritatii germane din Romania (ca si in cazul celei evreiesti). In crestere dupa 1989, comparativ cu perioada 1975-1989, se afla fluxurile de emigranti spre Austria, Canada, Franta, Italia.

Tabelul nr. 5. Emigranti si principalele tari de destinatie, 1989- 2006

- in mii -  

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Tabelul nr. 6. Structura emigrantilor dupa nationalitate, 1975-2002 (pentru perioada 1995 - 2002 a se vedea anexele de la finalul lucrarii).

- in procente-

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

In ceea ce priveste structura etnica a emigrantilo,. tendinta de dupa anul 1989 este clar conturata (lasand la o parte situatia particulara din anul 990): cresterea numarului si ponderii romanilor in ansamblul emigrantilor (73 la suta in 1995).

In structura pe sexe a emigrantilor se remarca o usoara crestere a ponderii femeilor, in anul 1995 acestea reprezentand 55 la suta. Schimbari semnificative s-au produs si in structura emigrantilor pe varste.

Tabelul nr. 7. Structura emigrantilor pe varste, 1980-2004

- in procente- 

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Emigrantii din "valul" anului 1990 au o structura pe varste similara cu cea a emigrantilor dinainte de 1990. In anii urmatori insa se constata o crestere importanta a ponderii emigrantilor in varsta de 26-40 ani, in defavoarea celor avand mai mult de 50 ani. Daca la aceasta schimbare a structurii pe varste a emgirantilor o adaugam si pe cea referitoare la nivelul de instruire al acestora - 16 la suta posedand studii superioare in 1995, fata de 10 la suta in 1989 si fata de putin peste 4 la suta la nivelul intregii populatii a tarii (la recensamantul din 1992), caracterul din ce in ce mai selectiv al politicilor de imigrare din tarile de destinatie este evident.

Una dintre caracteristicile inedite ale migratiei externe dupa 1989 este aparitia celei de-a doua fatete a fenomenului, cvasiinexistenta inainte de 1990: imigratia. Datele statistice publicate asupra imigratiei sunt, din pacate si in mod inexplicabil, incomplete si incoerente. Cele care pot fi gasite in Anuarul statistic se refera la "repatriati", fara a se preciza exact continutul acestei notiuni (sunt aceste persoane o componenta a imigratiei fiind, in consecinta inclusa in acest calcul?). Este insa evident ca nu se poate pune semnul egalitatii in­tre cifrele publicate asupra repatriatilor si numarul, necunoscut din surse oficiale, al imigrantilor. Ceea ce se poate insa face este estimarea indirecta a numarului (anual) de imigranti pe baza relatiilor existente intre: cresterea/scaderea totala a populatiei, cresterea/scaderea naturala si numarul de emigranti.

→ Numarul repatriatilor in anii 1990-1995 a fost de 21,7 mii. In proportie de trei sferturi, repatriatii sunt de nationalitate romana, urmand - in ordine -cei de nationalitate maghiara, evreiasca si germana.Spre deosebire der fluxurile de emigrare, cele de retur au o distributie mult mai echilibrata ca marime pe tari de provenienta, cele mai importante fiind Germania si SUA, urmate de Moldova, Franta, Austria, Israel si Ungaria. In sfarsit, nu este lipsit de interes a observa ca ponderea celor cu studii superioare este considabil mai marela repatriati decat la emigranti. Incepand cu 2004, se observa o scadere puternica a numarului repatriatilor de nationalitate romana.

→ Numarul populatiei. Desi evolutia situatiei demografice a Romaniei este negativa in ansamblul ei, credem ca nu gresim afirmand ca dintre toate fatetele acestei evolutii cea care atrage in mod deosebit atentia este scaderea numarului populatiei tarii. Populatia Romaniei scade incepand cu anul 1990. In anii 1990 si 1991 aceasta scadere a fost determinata numai de nivelul migratiei externe, soldul negativ al acesteia - aproape 135 mii persoane - fiind mai mare decat sporul natural (diferenta dintre nascuti si decedati) pozitiv din cei doi ani - 91 mii persoane.

Incepand cu anul 1992, pe langa scaderea determi­nata de emigrare se inregistreaza si o scadere naturala, numarul deceselor depasind pe cel al nascutilor.

Cat de mare este scaderea? In anexa este evidentiat modul cum a evoluat numarul populatiei, scaderea acestuia si contributia celor doua componente incepand cu anul 1990.

In cei cincisprezece ani, populatia Romaniei a scazut dramatic, contributia majora avand-o mi­gratia externa - 87 la suta. Aceasta pondere ridicata a migratiei este determinata de plecarile masive din anul 1990 si, in special de dupa 2003, pentru ca daca, examinam dinamica contributiei celor doua com­ponente, se poate remarca o crestere continua a ponderii scaderii naturale, de la numai 11 la suta in 1992 la aproape 80 la suta in 1996, cu perspectiva certa de a deveni si mai importanta in anii urmatori daca tinem cont de evolutiilee din ultimi ani.

Mai putin cunoscuta este structura pe sexe a scaderii numarului populatiei dupa 1989. Desi era de asteptat ca scaderea naturala sa fie mai mare la barbati decat la femei (ca urmare a cresterii supramortalitatii masculine), este de-a dreptul sun­prinzator sa constatam ca - la nivelul intregii pernioade 1990-1996 - populatia feminina nu a scazut natural ci, dimpotriva, a crescut.

Tabelul nr. 8. Structura fluxurilor migratorii pe medii

Sursa: Numarul populatiei: 1990-1991: calcule ale autorului pornind de la populatia la 1 ian. 1992 si luand in considerare scaderea totala din cei doi ani; 1992-1996: date CNS; 1997: calcule ale autorului pornind de la populatia la 1 ian. 1996 si luand in considerare valorile estimate ale scaderii naturale si migratorii din anul 1996.

Scaderea totala: 1990-1991: suma cresterii/scaderii naturale si migratorii; 1992-1995: diferenta dintre populatia la inceputul si sfarsitul anului; 1996: date CNS.

Scaderea/cresterea naturala: 1990-1995: date CNS; 1996: estimatie a autorului.

Scaderea prin emigrare: 1990-1991: diferenta dintre emigranti si repatriati; 1992-1996: diferenta dintre scaderea totala si scaderea naturala.

Daca marimea scaderii prin emigrare nu difera semnifi­cativ la cele doua sexe, contributia cresterii naturale este diferita. Cresterea numarului de decese dupa 1989 este localizata in proportie de aproape doua treimi la barbati. Scaderea naturala s-a instalat inca din 1992 la populatia masculina si cu doi ani mai tarziu la populatia feminina, ceea ce face ca la nivelul intregii perioade 1990-1996 populatia feminina sa aiba o crestere naturnala de 33 mii persoane, in timp ce numarul barbatilor a scazut cu 68 mii. Din aceasta evolutie difenita a cresterii naturale rezulta si dimensiunea scaderii tolale a populatiei masculine si feminine in anii 1990-1 996: o reducere de aproape 180 mii la barbati si una conside­rabil mai mica - de aproximativ 90 mii - la femei.

Schimbarile care au loc in dinamica populatiei la nivel national nu sunt decat suma schimbarilor care au loc la nivelul nationalitatilor. Or, atat natalitatea si mortalitatea, cat si migratia externa au avut in anii 1990-1996 particularitati importante din acest punct de vedere, ceea ce a dus si duce la modificari, in limp, in structura populatiei pe nationa­litati, chiar in conditiile scaderii numarului populatiei la nivel national. Este vorba de schimbari care prin natura si mecanismele lor sunt lente dar care lucreaza in timp si isi arata efectele la un orizont mai indepartat.

Tabelul nr. 9. Populatia Romaniei pe unele nationalitati la recensamantul din 7 ianuarie 1992 si la 1 ianuarie 1996 (estimatiei)

Sursa: 1992 - date CNS; 1996 - calcule ale autorului pornind de la recensamantul din 1992 si luand in considerare miscarea naturala si migratorie in anii 1992-1996 si 2004.

Iata - in tabelul nr.9 - structura estimata a populatiei Romaniei pe unele nationalitati la inceputul anului 1996. comparativ cu structura de la recensamantul din 7 ianuarie 1992.

Schimbarile care au avut loc in ultimii ani nu sunt decat rezultatul combinat al nivelului diferit al natalitati,. mortalitatii si migratiei externe, intr-un context in care populatia Romaniei scade numeric. O scadere naturala (mai multe decese decat nasteri) s-a inregistrat la romani, maghiari, germani si la grupa "Alte nationalitati". Un sold negativ al migratiei externe s-a adaugat acestei scaderi naturale, marind dimensiunea scaderii numarului populatiei la aceste nationalitati. La romi si ucrainieni, migratia externa nu a avut influenta semnificativa iar numarul nascutilor a fost mai mare decat cel al decedatilor, ceea ce a condus la o crestere moderata a numarului la aceste nationalitati. Doua mentiuni se impun insa. In cazul romilor, pe langa o subestimare importanta a numarului la recensamantul din 1992 - provenita din modul in care si-au declarat apartenenta etnica - se constata o situatie similara si in cazul declararii nationalitatii nascutilor si decedatilor in anii de dupa recensamant. Este insa vorba de o optine culturala liber declarata iar datele oficiale nu pot fi contestate cu argumente viabile.

In ceea ce priveste numarul ucrainienilor, cifrele la recensamantul din 1992 (si, implicit, estimatiile noastre pentru 1 ianuarie 1996) sunt indiscutabil exacte. Se cunoaste foarte bine distributia pe localitati (inclusiv la nivel de stat) si caracteristicile demografice si socio-economice ale celor 66 de mii de ucrainieni care traiesc in Romania, iar a vehicula alte date inseamna fie ignoranta, fie dezinformare constienta.

Cateva concluzii. Scaderea de pana acum a numarului populatiei tarii - sub 300 mii locuitori in sapte ani reprezinta un motiv major de ingrijorare daca ne referim numai la dimensiunea declinului si daca tinem cont de contextul socio-economic in care se afla tara.

Exista si schimbari structurale rezultate din acest declin si ele sunt considerabil mai importante prin prisma implicatiilor. Este suficient sa examinam piramida varstelor pentru a evalua schimbarile actuale si cele care se profileaza pentnu viitor in structuna pe varste a populatiei. Efectivele reduse de la baza piramidei, reprezentand generatiile nascute dupa anul 1989, vor produce - in timp - perturbatii la nivelul sub­populatiilor (populatia scolara, populatia de varsta fertila, populatia in varsta de munca), cu efecte de­mografice su economice care nu se pot contesta. Pe de alta parte, evolutiile de pana acum trebuie privite in dezvoltarile lor viitoare, care nu pot fi schimbate pe termen scurt si nici mediu. Evolutia natalitatii si mortalitatii, indeosebi in anii 1995 si 1996, lasa sa se intrevada atingerea rapida, probabil chiar din 1997, a unei scaderi anuale de 100 mii persoane, ceea ce impune o alta perspectiva asupra implicatiilor de­clinului demografic la care asistam dupa 1989.

Exista nu numai un cost economic al tranzitiei ci si unul demografic. Diferente semnificative le particularizeaza insa. Costul economic al tranzitiei il vedem si il simtim. Generatiile viitoare il vor cunoaste din literatura si lucrari de istorie. Costul demografic al tranzitiei isi etaleaza efectele in timp, pe termen lung si foarte lung si va fi cunoscut direct atat de generatiile actuale, cat si de generatiile viitoare, prin intermediul schimbarilor structurale la care asistam si vom asista in viitor.

Aruncand o privire spre viitor, nu vedem cum actualul declim demografic ar putea fi stopat. Situatia demografica este extrem de complexa, in ansamblul sau, si deteriorarea acesteia are doua fatete: cea care se vede si care poate fi masurata, si cea care nu se vede. Este vorba - in cel de-al doilea caz de actuale acumulari negative cu efecte care nu pot fi eliminate usor in timp. Cresterea alarmanta a morbiditatii, deteriorarea starii de sanatate in randul populatiei de toate varstele si alti factori vor influenta in mod cert evolutia viitoare a mortalitatii si reducerea ei s-ar putea sa fie mult mai dificila atunci cand criza economica va fi depasita. Si in cazul natalitatii raman multe necunoscute in raportul dintre un context socio-economic diferit, in bine, de cel actual si decizia cuplurilor in materie de numar de copii in familie. In acest peisaj demografic aflat in deriva, ceea ce ni se pare a constitui o certitudine este nevoia studierii si cunoasterii caracteristicilor si implicatiilor evolutiilor demografice din ultimii ani si a celor care se intrevad pentru viitorul apropiat, astfel ca redresarea situatiei - atunci cand aceasta va fi posibil - sa se produca in conditiile unei bune cunoasteri a situatiei demografice si a raporturilor dintre socio-economic si demografic.