Migratia si consecintele sale

Migratia si consecintele sale

Cea de-a treia componenta a evolutiei populatiei, migratia externa, ramane o mare necunoscuta in orice abordare prospectiva a populatiei Romaniei. In plus, evolutia in viitor a migratiei externe este imprevizibila astazi, caci este direct dependenta de evolutia economica si sociala a Romaniei, de politicile de imigrare ale tarilor dezvoltate (aflate si ele in legatura directa cu mersul economiilor si cu dezvoltarile demografice din aceste tari). Oricum insa, amintind faptul ca Romania inca se inscrie intr-o perioada a tranzitiei, in care crizele de tot felul par sa fie singura certitudine neschimbatoare, afirmatia ca migratia externa a Romaniei va continua sa fie negativa nu este usor de combatut, ba din contra, realitatile sociale actuale in Romania postdecembrista vin sa intareasca aceasta afirmatie.

Declinul demografic determinat de migratie imbraca doua aspecte: pierderea directa si, mult mai devastator, efectele in timp ale deteriorarii structurii pe varste[1].

Analizand sistematic datele inregistrate de Institutul National de Statistica (vezi tabelul 5), este lesne ca migratia externa a cunoscut fluctuatii puternice, gandindu-ne ca anul 1990 a insemnat parasirea tarii a aproape o suta de mii de oameni (dintre care mai bine de un sfert dintre acestia sunt copii inca minori), pentru ca in anul 2002, numarul emigrantilor sa scada dramatic, pana la valoarea de 8151. Cu unele nuante, trendul per total ramane unul descendent, cu mentiunea ca se remarca o usoara crestere in 2006. Fluctuatiile pot fi explicate atat pe seama unui mediu social instabil, imposibilitatea de a parasi spatiul romanesc in perioada comunista, oportunitati de a duce o viata mai buna, dincolo de hotare etc. Demn de remarcat este faptul ca procentul populatiei feminine ce s-a stabilit in alte tari este net superior celui al populatiei masculine. Ingrijorator este si faptul ca, de obicei, cei ce aleg calea emigrarii sunt tinerii si populatia adulta, pana in 40 de ani. Ponderea populatiei tinere cu varste intre 18-40 (deci populatia cu varstele cele mai fertile) de ani este de 36% din populatia intregii tari, iar in populatia care a emigrat legal dupa 1991 aceeasi categorie de populatie reprezinta aproape 55% (calcule pe baza datelor din INS, 2006; vezi tabelul 5). Odata cu populatia tanara au plecat si copiii pe care aceasta populatie i-ar fi avut. In intreaga migratie neta dintre cele doua recensaminte, aduce unele completari Vasile Ghetau , ponderea celor avand varstele cele mai fertile, intre 20 si 40 de ani, a reprezentat 62%, populatie de doua ori mai mare decat cea pe care o regasim in populatia tarii, la recensamantul din 2002.

Tabelul 5, in care este prezentat numeric situatia pe sexe si grupe de varsta, a cetatenilor romani ce si-au stabilit domicilil in strainatate :

Pe de alta parte, emigratia legala din Romania si-a epuizat caracterul sau etnic inca de la mijlocul anilor 1990, iar din anul 1998 etnicii romani reprezinta mai mult de 90% din emigranti ( vezi tabelul 6 ). Acesti emigranti sunt tineri, politicile de imigrare ale tarilor dezvoltate devenind din ce in ce mai selective in raport cu varsta si nivelul de instruire, mai mult de jumatate din migratia neta inregistrata intre cele doua recensaminte este compusa din persoane in varsta de 20-39 de ani.

Tabelul 6 privind valoarea numerica a emigrantilor, dupa nationalitate[4]:

Cu totul alta situatie ni se infatiseaza cand analizam datele oferite de Institutul National de Statistica, cu privire la lista imigrantilor. Numarul acestora este semnificativ redus fata de cetatenii ce au parasit tara noastra (asadar, tara noastra se confrunta cu o emigratie negativa, ca diferenta intre "intrari" si "iesiri"). De exemplu, in 2006 totalul celor plecati este aproape dublu fata de totalul celor ce si-au stabilit domiciul in tara noastra, iar totalul femeilor ce au parasit Romania este de aproape patru ori mai mare decat totalul femeilor straine ce s-au stabilit pe teritoriul tarii noastre. Aceste fapte vor avea consecinte negative asupra posibilitatii de regenerare a populatiei, si mai ales asupra structuriii pe varste.

Tabelul 7, in care este prezentat numeric situatia pe sexe si grupe de varsta a cetatenilor straini (imigranti) ce si-au stabilit domiciliul in tara noastra[5]:

Datele statistice arata ca soldul migratiei externe este in general negativ dupa 1990. Diferenta cea mai accentuata dintre sosiri si plecari s-a inregistrat in 1991, iar dupa 2002, dupa o scurta perioada de relativa echilibrare a fluxului intre 1998 si 2002, balanta inclina din nou in favoarea emigrarilor.

Oricum ingrijoratoare sunt atat faptul ca numarul populatiei e in scadere, cat si degradarea continua a structurii de varsta si sexe a populatiei, degradare ce influenteaza negativ si alti indicatori demografici ( printre cei mai importanti, natalitatea si fertilitatea).

Scaderea naturala si migratia neta negativa inregistrata statistic ne erau cunoscute. Apare insa, ne atentioneaza Vasile Ghetau, o a treia componenta, practic necunoscuta ca dimensiune, pana la recensamant si care domina intregul declin: migratia externa temporara , neinregistrata statistic. Asa cum s-a vazut, in analiza declinului demografic al Romaniei, V. Ghetau acorda o mare atentie migratiei externe, autorul mentionat anterior plasand migratia in randul variabilelor necunoscute, pentru ca ea nu poate fi masurata cu exactitate, daca se admite ca si migratia ilegala e insemnata. Daca scaderea populatiei intre recensamintele din 1992 si 2002 (1129 mii) s-a produs prin componenta naturala (adica mortalitate) si cea migratorie, atunci scazand din totalul populatiei valoarea numerica a deceselor, vom obtine valoarea reala a migratiilor. Apoi diferenta dintre aceasta si valoarea numerica a migratiilor inregistrate statistic va constitui insasi valoarea migratiei neinregistrate, temporara, pentru munca. Migratia externa pentru munca are caracter temporar. Cei implicati in aceasta miscare migratorie fac parte, de regula,  dintr-una dintre urmatoarele categorii de forta de munca: forta de munca de inalta calificare, din categoria de varsta 25-40 ani, forta de munca cu un nivel mediul de calificare, cu specializari in domeniile: constructii (Germania), sanatate ( Italia, SUA, Canada, Elvetia), hotelier, alimentatie publica ( piata occidentala) sau forta de munca necalificata sau semicalificata in activitati din agricultura, salubritate, constructii (Spania, Portugalia, Grecia).

Dupa mai multe operatii cu valorile oferite din recesaminte si Institutul National de Statistica, Vasile Ghetau a determinat si o structura pe varste a migratiilor nenregistrate statistic din perioada 1992 si 2002 ( adica cea cuprinsa intre cele doua recensaminte ) conform tabelului[7] de mai jos:

Tabel 8, cu privire la procentul emigrarilor, in functie de categoriile de varsta:

Ponderea migrantilor pentru munca are o structura pe varste tanara, insa date fiabile asupra acestei structuri nu erau disponibile, decat in cazul migratiei legale si definitive, inregistrate statistic ( vezi tabelul 5 ). Cu toate acestea, Vasile Ghetau a reusit o estimare a structurii pe varste a migrantilor pentru munca, ca diferenta intre efectivele pe varste ale migratiei nete totale si cele ale migratiei nete cunoscute statistic. Dupa cate reiese din tabelul de mai sus, se constata ca, si in cadrul migratiei neinregistrate, pe perioada 1992 - 2002, segmentul cu cel mai mare procent ce a plecat peste hotare pentru un loc de munca mai bine platit il reprezinta tinerii, cu varste intre 20 si 39 de ani. Asadar, din numarul total al emigrantilor neinregistrati statistic, 65 % era constituit din tineri. Numarul acestora depasesc cu mult numarul emigrantilor inregistrati statistic ( tinand cont de diferenta de 17 procente ce se inregistreaza intre cele doua subcategorii ). Procentul copiilor sub 19 ani ce au parasit tara alaturi de parinti si nu numai pare sa fie identic cu cel al persoanelor varstnice, peste 50 de ani ( 11% ), pe cand numarul persoanelor adulte, cu varsta intre 40 si 49 de ani, ocupa o pozitie intermediara si un procent de 13 %.

Romania a fost si se asteapta a ramane o tara cu migratie negativa. Predilectia romanilor spre emigrare este inca foarte mare in contextul unor posibile politici de imigrare mai permisive ale tarilor occidentale dezvoltate din UE. O crestere economica la parametri mai ridicati decat cei actuali, indeosebi in Germania si Franta, va impune si un aflux mai important de forta de munca straina. Se cunoaste faptul ca dupa anul 2001 odata cu desfiintarea vizelor de intrare in aproape toate tarile europene, sute de mii de romani, proveniti practic din toate regiunile tarii, au plecat in tarile din sudul si vestul Europei pentru a scapa de saracie si mizerie, ceea ce, de multe ori, este vazut ca un fenomen national, prin dimensiune, implicatii si geografie a originii fluxurilor.

Euronavetistii au eliberat locuri de munca, au dus rata somajului la un nivel destul de scazut pentru starea economica si sociala din Romania. Cele 4-5 miliarde de euro intrate anual in tara de la cei plecati au fost sursa de venit (in multe cazuri, unica sursa) pentru alte cateva milioane de romani carora le-au ameliorat standardul de viata, au dus la explozia constructiei de locuinte si a vanzarilor de echipamente si bunuri destinate dotarii acestora, a numarului de autoturisme, au creat locuri de munca, au stimulat consumul. O alta latura benefica a migratiei a copnstituit-o faptul ca romanii migranti, traind in tari cu grad ridicat de civilizatie, vad si invata spiritul civic din jurul lor, respectul legii, ordinea, curatenia, atitudinea fata de munca, toate acestea reprezentand un mare castig pentru Romania.

Daca intr-o oarecare masura, perspectiva economica, sociala si culturala a migratiei pentru munca este predominant pozitiva, nu acelasi lucru se poate spune si despre perspectiva demografica a fenomenului. Perspectiva demografica imbraca mai multe aspecte negative si se constituie intr-un pret care trebuie platit. Statistic vorbind, euronavetistii, dupa cate s-a vazut anterior, sunt persoane tinere ( si s-a remarcat faptul ca ei depasesc mai mult de jumatate din numarul celor ce au ales sa munceasca dincolo de hotare. Plecand in strainatate, multi dintre ei isi amana casatoria si, implicit, aducerea pe lume a copiilor. Pericolul cel mai mare este acela ca dupa ce ajung in strainatate, o parte dintre cei plecati nu vor sa se mai intoarca, acestia facand tot posibilul sa-si regularizeze sederea si sa-si obtina documente de sedere nelimitata (recurgand chiar la casatorii mixte, de convenienta). In mod firesc, diminuarea ori stoparea declinului demografic ar trebui sa se realizeze prin rezultatul combinat al imbunatatirii celor trei factori importanti:- cresterea natalitatii; scaderea mortalitatii si, nu in ultimul rand, reducerea migratiei externe. Avand in vedere ca mortalitatea este un indicator stabil, iar natalitatea presupune modalitati de interventie in evolutia sa, migratia externa devine un element de importanta majora pentru influentarea structurii populatiei. Cresterea nivelului migratiei internationale se datoreaza in principal datorita transformarilor sistemului legislativ, si anume libera circulatie a persoanelor, distingand intre mai multe perioade: 1990-1992, etapa etnicitatii si apartenentei religioase ( in aceasta perioada au plecat etnicii germani si maghiari catre tarile de origine ale stramosilor lor, din zonele cu concentrare etnica semnificativa: Transilvania, Banatul[8] ). Intre 1993-2000, s-a inregistrat indeosebi o tendinta a migratiei definitive a romanilor, iar dupa 2000 etapa motivatiei de ordin economic, manifestata prin migratia externa temporarapentru munca. Dupa 1992, numarul emigrantilor legali a scazut continuu, datorita optiunii alternative pentru forme ale migratiei temporare.

Un alt aspect de natura demografica, ce nu trebuie ignorat atunci cand se estimeaza costurile migratiei definitive, il reprezinta emigratia populatiei feminine de varsta fertila. Pierderea de potential uman este in cazul femeilor mai mare, emigratia legala in randul femeilor fiind mai mare. Structura migratiei pe grupe de varsta evidentiaza tendinta mai mare de plecare a persoanelor cu varsta de munca, cei care au de fapt, cele mai mari oportunitati de realizare profesionala. Asfel, aproximativ 50% din numarul emigrantilor au fost persoane cu varste cuprinse intre 26-39 ani, persoane deja formate, cu potential de munca. In ultimii ani, "vanarea creierelor" a facut ca ponderea populatiei din grupele de varsta 18-24 de ani, absolventi sau in ultimii ani de scoala, cu perspective sau potential de munca, sa creasca la 14%. Absolventii invatamantului superior reprezinta aproximativ 10-12% din totalul persoanelor emigrate legal. Emigrantii cu studii profesionale si tehnice reprezinta aproximativ 9%. O treime din totalul emigrantilor o detin persoanele care au absolvit doar scoala primara sau gimnaziul, iar dintre acestia o pondere insemnata o detin copii si adolescentii care au emigrat impreuna cu familia. Atat migratia internationala cat si cea din interiorul tarii au contribuit la redefinirea dimensiunilor si functionalitatilor familiei. Se remarca preocuparea pentru realizarea profesiei inaintea intemeierii familiei, preferinta pentru relatia de concubinaj fata de cele oficial recunoscute, relatii sexuale incepute timpuriu.

O alta consecinta a migratiei e legata de schimbari la nivelul relatiei dintre sexe, dintre partenerii cuplului, dintre generatiile adulte si cel varstnice. In conditiile in care si femeile sunt implicate in activitati lucrative in alte localitati, ele furnizand venituri familiei careia ii apartin, pozitia lor sociala nu mai e una de ascultare totala, de supunere fata de sot (decat fidelitate) ci una cel putin egala cu a partenerului. Creste de asemenea si puterea de decizie a generatiei adulte in cadrul familiei extinse.

In cazul migratiei in afara tarii, efectele negative asupra familiei sunt de necontestat. Studiile asupra acestei probleme au aratat faptul ca cele mai multe motive ce determina migratia sunt lipsa banilor si a unui loc de munca stabil. Totusi, persoanele care opteaza pentru migratie nu traiesc intr-o saracie absoluta, fapt dovedit prin aceea ca acesta deplasare teritoriala presupune anumite costuri pe care trebuie sa si le asume, iar cei foarte saraci nu-si pot permite aceasta cale. S-a constatat ca majoritatea celor care pleaca sa munceasca in alte tari apartine unei familii tinere (25-40 de ani), multe dintre ele avand 2-3 copii. Sunt numeroase cazurile in care pleaca mama (femeile gasind mai usor de lucru) sau ambii parinti pe perioade ce pot varia intre cateva luni si cativa ani. In aceasta situatie copii raman in grija bunicilor, altor rude, frati, surori mai mari sau chiar in grija vecinilor. Specialistii au demonstrat ca separarea copiilor pe perioade indelungate de parinti genereaza un sentiment de abandon, neimplinirea unor nevoi afective si de comunicare ceea ce afecteaza negativ personalitatea copilului. De altfel, printre cele mai vizibile efecte ale absentei parintilor asupra copiilor se remarca: absenteismul scolar, rezultate slabe la invatatura, acte de indisciplina, autoizolarea, trairea sentimentului de frustrare, etichetarile si marginalizarile din partea colegilor, depresii si suicide.

Dezorganizarea familiei, una dintre temele dezbatute de sociologi, demografi, specialisti in stiintele socialiste, printre cauzele care intretin acest fenomen e inclusa si contributia migratiei. Problemele cu care se confrunta familiile contemporane merg de la rupturi afective, separari pe anumite perioade de timp, la divortialitate, tot acest parcurs fiind marcat de numeroase schimbari si in privinta exercitarii rolului de familie (fie supraincarcarea unui partener, fie degrevarea sarcinii altuia), de scaderea afectivitatii, a comunicarii intre parteneri, deteriorarea relatiei intre cei doi soti prin manifestari agresive fizice sau verbale, schimbarea valorilor traditionale ale familiei. Totusi, tabloul descris nu trebuie generalizat si inteles ca o caracteristica actuala a familiei romanesti, dar exprima o realitate des intalnita, comentata si analizata de numerosi specialisti. Migratia poate genera astfel de efecte sau le poate adanci atunci cand au fost declansate, dar nu orice tip de migratie determina in mod obligatoriu aceste rezultate. Se impun o serie de diferentieri in functie de actorii implicati, de contextul socioeconomic in momentul respectiv. Aceste efecte sunt insa vizibile in cazul migratiei circulatorii pentru munca, tip de migratie ce s-a accentuat dupa 2000.

Pornind de la aceste realitati, oamenii de stiinta isi pun problema viitorului familiei romanesti. Inca din 1978 M. Voinea[9] vorbea de o restructurare a dimensiunilor familiei contemporane, aceasta atragand dupa sine si o redistribuire a statusurilor si rolurilor in cadrul familiei. Adaptand acest argument la situatiile actuale se pot distinge doua directii: pe de o parte, preluand modelul occidental tinerele familii cauta independenta fata de familia extinsa si se restrang numeric. Pe de alta parte, obstacolele materiale, financiare impiedica tinerele cupluri sa-si croiasca propriul drum, convietuind inca in familia extinsa.

Se constata ca fenomenul migratiei afecteaza si mentalul social, tinerii preferand mai mult sa-si indrepte eforturile catre asigurarea unui nivel de trai mai bun (conditie in viziunea lor legata de migratia spre occident), decat sa-si intemeieze o familie si sa-si continuie studiile.

Schimbarile din viata politica si economica a Romaniei dupa 1990 si-a pus amprenta pe numeroase sfere ale vietii sociale. Din pacate, multe dintre au o semnificatie negativa. Declinul demografic, imbatranirea accentuata a populatiei mai ales in unele regiuni ale tarii, schimbarile in structura si functionalitatea familiei, cresterea frecventei actelor deviante si diversificarea lor sunt doar cateva din realitatile cu care se confrunta realitatea in ultimele doua decenii. Cauzele care stau la baza acestor evenimente sunt multiple si pentru o interpretare justa e nevoie de o abordare multidisciplinara. In acest sens, se poate considera ca, in derularea evenimentelor descrise, un rol aparte il are si migratia populatiei, mai ales cea spre destinatii din afara granitelor tarii. O data pusa in practica e decizia de migrare, apar o serie de efecte in sfera vietii economice, politice, demografice, culturale, religioase, efectele resimtite atat in zona de plecare a migrantilor cat si in cea care va deveni destinatia acestora.

Dupa aproape doua decenii de deteriorare continua a demograficului si in absenta unei perspective de redresare, cel putin pe termen mediu, orice analiza completa a actualei stari si a evolutiilor in derulare ridica de necontestat problema viitorului demografic al tarii. Este vadit eronat rationamentul potrivit caruia iesirea din criza economica si sociala in care se afla tara va duce, in mod natural, la o redresare a demograficului in ansamblul sau. Fenomenul de reconstructie demografica este foarte complex si trebuie tratat ca atare, pentru a se obtine efectele dorite.

Prin acest capitol, am incercat sa arat interdependenta dintre schimbarile la nivel macrosocial, demarate printr-un proces de recladire a capitalismului si a spatiului democratic, si schimbarile aparute ulterior in structura demografica. Ca o scurta recapitulare, amintim: liberalizarea avortului a produs o scadere semnificativa a nasterilor; deschiderea portilor catre societatile occidentale a produs o depopulare masiva, foarte multi preferand sa-si cladeasca o viata dincolo de hotare, intr-un spatiu social armonios dezvoltat; crizele economice specifice unei perioade de tranzitie a produs o atitudine prudenta si rezervata a tinerelor cupluri, pentru care a avea un serviciu a devenit mai important decat a avea copii; in linii mari, toate acestea au afectat structura pe varste a populatiei, cu consecinte grave asupra tuturor sferelor sociale.