Actul juridic

Actul juridic

Actul juridic poate fi definit ca fiind o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice respectiv de a naste, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.

Notiunea de act juridic se utilizeaza in

doua sensuri.

Intr-un sens restrans prin forma actului juridic intelegem modalitatea de exteriorizare a vointei juridice.

Intr-un sens larg prin forma actului juridic civil intelegem trei cerinte de forma:

- ad validitatem, forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic (art.813 Cod civil "Toate donatiunile se fac prin act autentic");

- ad probationem, forma ceruta pentru a proba actul juridic (art.1705 Cod civil "Tranzactia trebuie constatata prin inscris");

- forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de alte persoane, terti (art.1686 Cod civil "forma actului este ceruta pentru publicitatea constituirii gajului-pastrarea actului intr-o mapa speciala la Notariatul de Stat in circumscriptia caruia s-a incheiat actul").

Modalitatile actului juridic

Actul juridic civil poate fi afectat de modalitati respectiv de termen, conditie, sarcina.

Termenul-dies- este un eveniment viitor si sigur care intarzie indeplinirea sau stingerea efectelor unui act.

Cand termenul suspenda indeplinirea efectelor, el se numeste suspensiv iar pana la implinirea termenului actul nu produce efecte.

Cand termenul suspenda stingerea efectelor unui act, el se numeste extinctiv, pana la implinirea termenului, actul produce efecte insa odata implinit termenul, actul isi inceteaza existenta, fiinta.

Ex. de termen suspensiv: in cazul unui contract de vanzare cumparare in care cumparatorul se obliga sa plateasca pretul numai dupa un oarecare termen, la date succesive.

Ex. de termen extinctiv: este intalnit in contractele de inchiriere care se incheie pe un anumit termen iar implinirea termenului stipulat are drept efect stingerea inchirierii.

Conditia este un eveniment viitor si nesigur, de a carui realizare depinde nasterea sau stingerea unui drept, adica a efectelor unui act juridic.

Cand conditia suspenda nasterea unui drept, ea se numeste suspensiva. Cand conditia intarzie stingerea unui drept se numeste rezolutorie. De ex. cand o persoana se obliga sa faca altei persoane donatie cu conditia ca persoana care primeste donatia sa indeplineasca un anumit lucru, suntem in prezenta unei conditii suspensive care suspenda dreptul beneficiarului la donatie pana cand va fi executat lucrul stipulat. Cand donatia este facuta cu stipulatia ca ea va fi revocata daca beneficiarul moare inaintea sa suntem in prezenta unei conditii rezolutorii, incetarea donatiei depinde de moartea prealabila a donatarului.

Sarcina este o obligatie de a da, a face sau a nu face, impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit-liberalitati.

De ex.: art.830 Cod civil stipuleaza "Cand donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiilor, bunurile reintra in mana donatorului, libere de orice sarcina si ipoteca."

Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil ci afecteaza eficacitatea actului in sensul ca daca aceasta nu este indeplinita atunci actul va fi revocat.
Efectele actului juridic civil

Prin efectele actului juridic civil intelegem drepturile subiective si obligatiile nascute, modificate sau stinse prin actul respectiv.

Efectele actului juridic sunt guvernate de trei principii:

a) principiul fortei obligatorii, pacta sunt servanta. Art.969 C.civil consacra acest principiu potrivit caruia "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante". Consecinta acestui principiu este acea a respectarii clauzelor contractului intocmai asa cum au obligatia sa respecte legea.

b) principiul irevocabilitatii actului juridic civil. Irevocabilitatea este consecinta fortei obligatorii a actului juridic civil si consta in imposibilitatea revocarii unilaterale a actului dar si o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic. Potrivit art.969 alin.2 C.civil conventiile nu pot fi revocate prin vointa uneia dintre parti ci numai prin acordul de vointa al partilor. Ca atare, daca contractul este incheiat prin acordul de vointa al partilor (mutuus consensus) el poate fi desfiintat tot prin acordul de vointa al partilor (mutuus disensus).

c) principiul relativitatii efectelor actului juridic civil- res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest.

Potrivit acestui principiu actul juridic produce efecte juridice numai intre partile de la care emana, el nu produce efecte fata de terti. Art.973 C.civ. prevede "conventiile n-au efect decat intre partile contractante".

Fiecare principiu are exceptii a caror prezentare, in studiul de fata, nu o consideram necesara.

Clasificarea actelor juridice civile

Dupa numarul partilor, actele juridice civile se impart in:

Acte unilaterale care sunt rezultatul unei singure parti: testamentul, acceptarea succesiunii, renuntarea la mostenire;

Acte bilaterale care sunt rezultatul vointei concordante a doua parti: contractul de vanzare-cumparare, donatia, depozitul, imprumutul.

Acte multilaterale care sunt incheiate intre trei sau mai multe parti: contractul de societate.

Dupa scopul urmarit la incheierea lor distingem:

Act cu titlu oneros potrivit caruia in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial: contractul de vanzare-cumparare, de locatiune, imprumut cu dobanda.

Act cu titlu gratuit prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb: donatia, mandatul gratuit, comodatul.

Actele cu titlu oneros pot fi comutative si aleatorii. Actele comutative sunt acele acte la incheierea carora partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor (contractul de vanzare-cumparare, antrepriza). Actele aleatorii sunt actele in care partile nu cunosc intinderea obligatiilor existand sansa unui castig si riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare incerte.

Actele cu titlu gratuit pot fi liberalitati si acte dezinteresate. Liberalitatile sunt acele acte in care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul prin folosul patrimonial procurat (donatii), iar actele dezinteresate sunt acele acte prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial fara a-si micsora patrimoniul (mandat gratuit, depozit neremunerat).

Dupa efectul lor actele juridice se impart in:

Acte constitutive care dau nastere la un drept ce n-a existat anterior (ipoteca conventionala, amanetul, gajul);

Acte translative au ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu (contractul de vanzare-cumparare, donatia).

Actele declarative au ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent (imparteala).

Dupa importanta lor actele juridice civile se impart in:

Acte de conservare care au ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil (inscrierea unei ipoteci, somatia).

Acte de administrare prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun ori a unui patrimoniu (inchirierea unui bun, reparatiile de intretinere, asigurarea unui bun).

Actele de dispozitie care au ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o sarcina reala (ipoteca, gaj).

Dupa continutul lor actele juridice civile se clasifica in:

Acte juridice patrimoniale care au continut evaluabil in bani (contract de vanzare-cumparare, imprumut).

Acte juridice nepatrimoniale al caror continut este neevaluabil in bani (conventia parintilor unui copil din afara casatoriei in sensul ca acesta sa ia numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite).

Dupa modul lor de incheiere distingem:

Acte juridice consensuale care se incheie printr-o simpla manifestare de vointa.

Acte juridice formale (solemne) care se incheie intr-o anumita forma prescrisa de lege (ipoteca conventionala, donatia).

Acte juridice reale care se incheie numai daca manifestarea de vointa este insotita de remiterea (predarea) bunului (imprumutul,depozitul).

Dupa momentul producerii efectelor actele juridice civile se impart in :

Acte juridice intre vii care isi produc efectele neconditionat de moartea autorului sau autorilor lui.

Acte juridice pentru cauza de moarte care isi produc efectele numai la moartea autorului (testamentul).

Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului lor actele se impart in:

Acte juridice subiective al caror continut este determinat prin vointa autorului ori autorilor (majoritatea actelor juridice civile).

Acte juridice conditie la a caror incheiere partile isi exprima vointa doar in privinta nasterii continutului lui fiind predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga (contract de inchiriere).

Dupa legatura lor cu modalitatile (termen sau conditie) distingem:

Acte juridice pure si simple care nu cuprind o modalitate: termen, conditie ori sarcina (actul de optiune succesorala);

Acte juridice afectate de modalitati care cuprind o modalitate: contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere.

Dupa raportul dintre ele actele juridice se impart in:

Acte juridice principale care au o existenta de sine statatoare, soarta sa nu depinde de soarta juridica a altui act juridic (majoritatea actelor juridice).

Acte juridice accesorii a caror soarta depinde de soarta altui act juridic, principal (gajul).

Dupa legatura cu cauza actele se impart in:

Acte cauzale a caror valabilitate implica analiza cauzei ori scopului sau (imoral, ilicit sau lipseste).

Acte abstracte a caror existenta nu depinde de analiza elementului cauza.

Dupa modalitatea incheierii lor distingem:

Acte strict personale care se incheie numai personal fara reprezentare.

Acte ce se pot incheia personal si prin reprezentare (majoritatea actelor juridice).

Dupa reglementarea si denumirea lor legala actele se impart in:

Acte tipice sau numite care sunt acele acte care au o denumire stabilita de legea civila precum si o reglemetare proprie (contractele civile-de donatie, de vanzare-cumparare);

Acte juridice atipice sau nenumite care nu se bucura de o asemenea reglementare si de o denumire proprie (contract de vanzare cunparare cu clauza de intretinere, contractul de prestari servicii).

Dupa modul de executare actele juridice civile se impart in:

Acte juridice cu executare dintr-o data (uno ictu) care presupune o singura prestatie din partea debitorului (contractul de vanzare-cumparare, donatia).

Acte juridice cu executare succesiva a caror executare presupune mai multe prestatii, esalonate in timp (contractul de renta viagera, contractul de inchiriere).

Conditiile actului juridic civil

Potrivit art.948 C.civ. pentru validitatea unei conventii sunt necesare indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.

1) Capacitatea de a contracta este acea conditie de fond ce consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actului de drept civil. Principiul care guverneaza incheierea actului juridic consta in acea ca "nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege". Capacitatea de a contracta este o stare de drept spre deosebire de discernamant care este o stare de fapt.Incapacitatile de a incheia un act juridic sunt prevazute in mod expres in lege.

2) Consimtamantul este element component al vointei juridice alaturi de cauza. Fiind de natura psihologica formarea vointei juridice parcurge mai multe etape in cadrul carora nevoia omului de a face ceva reflectata in mintea acestuia determina cantarirea avantajelor si dezavantajelor pe care le prezinta dorinta si mijloacele de realizare,determinand  posibilitatea de a lua o anumita hotarare care apoi se exteriorizeaza. Acest element subiectiv care are in procesul de formare o etapa interna (deliberarea) si o etapa externa (hotararea) este guvernat de anumite principii si anume:

- libertatii actelor juridice  potrivit caruia fiecare persoana este libera sa incheie ori nu orice act juridic dar cu conditia sa respecte legea , morala si ordinea de drept, sa stabileasca continutul acestuia, sa-l modifice ori sa puna capat acestuia;

- principiul vointei reale (interne) cand exista concordanta intre vointa interna si externa iar in cazul in care nu exista aceasta concordanta acordam prioritate principiului vointei interne, reale a persoanei respective.

Consimtamantul poate fi definit ca fiind acea conditie esentiala de fond si generala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.

Pentru a fi valabil un consimtamant acesta trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice (sa nu fie facut in gluma, din prietenie), sa fie exteriorizat (expres sau tacit, scris, verbal sau gesturi ori fapte concludente, neechivoce), sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

Viciile de consimtamant sunt:

Eroarea ce reprezinta o falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic. Eroarea poate de mai multe feluri:

Eroarea-obstacol (distructiva de vointa) si consta in falsa reprezentare  a naturii juridice a actului ce se incheie (error in negotio), fie a identitatii obiectului (error in corpore);

Eroarea-viciu de consimtamant consta in falsa reprezentare ce cade fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam), fie asupra identitatii ori calitatii persoanei cocontractante (error in personam);

Eroarea indiferenta consta in falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante la incheierea actului juridic si care nu afecteaza insasi valabilitatea actului.

Dolul sau viclenia consta in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau dolosive pentru a o determina sa incheie un act juridic. Dolul este o eroare provocata.

Violenta consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Leziunea consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii.

3) Obiectul actului juridic.

Obiectul actului juridic reprezinta conduita partilor stabilita prin acesta, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute.Actul juridic are si un obiect derivat care este format din lucrurile la care se refera conduita partilor.

Potrivit art.963 C.civ. "numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract".

Obiectul trebuie sa indeplineasa anumite conditii de valabilitate si anume:

1) trebuie sa existe in momentul incheierii actului juridic;

2) sa fie in circuitul civil;

3) trebuie sa fie determinat ori determinabil. In cazul lucrurilor certe acestea trebuie sa fie determinate iar in cazul celor generice trebuie stabilita cantitatea, calitatea, valoarea, criterii care se vor utiliza in momentul executarii actului.

4) sa fie posibil intrucat nimeni nu poate fi obligat la indeplinirea imposibilului, material sau juridic;

5) trebuie sa fie licit si moral.

4) Cauza actului juridic.

Cauza sau scopul este acel element al actului juridic care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act.

Conditiile de valabilitate ale cauzei:

sa existe. Cauza este lipsa atunci cand nu exista contraprestatie, nu se preda lucrul, nu exista intentie.

Sa fie reala. Cauza este falsa cand exista eroare asupra motivului determinant.

Sa fie licita si morala. Este nelicita cand este prohibita de lege si imorala cand contravine bunelor moravuri si ordinii publice.

Cauza are rolul de a determina partile unui act juridic de a cunoaste anumite imprejurari care au relevanta juridica si care le convinge de necesitatea incheierii actului juridic.

Nulitatea actului juridic.

Nulitatea este sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice elaborate pentru incheierea sa valabila.

Potrivit conceptiei quod nullum est, nullum producit effectum un act lovit de nulitate nu poate produce nici un efect.

Nulitatile pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

a)     dupa natura interesului ocrotit distingem nulitati absolute si nulitati

b)     dupa intinderea efectelor sale nulitatile sunt totale si partiale;

c)     dupa modul de consacrare legislativa, nulitatile sunt exprese si implicite;

d)     dupa felul conditiei de validitate distingem nulitati de fond si nulitati de forma;

e)     dupa modul de valorificare avem nulitati judiciare si  nulitati amiabile.

Cea mai importanta categorie de nulitati este cea in cadrul careia distingem nulitati absolute si nulitati relative.

Nulitatea absoluta sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme care ocroteste un interes general, obstesc.

Cauze de nulitate absoluta:

- incalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor;

- lipsa totala a consimtamantului;

- nevalabilitatea obiectului actului juridic;

- nevalabilitatea autorizatiei administrative;

- incalcarea ordinii publice, legii.

Nulitatea absoluta prezinta urmatoarele trasaturi:

1) poate fi invocata de oricine are interes;

2) actiunea in nulitate este imprescriptibila, poate fi asadar intentata oricand;

3) nu poate fi acoperita prin confirmare, expresa sau tacita.

Nulitatea relativa sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic cuvil, a unei norme care ocroteste un interes particular individual sau particular.

Cauze de nulitate relativa:

- viciile de consimtamant;

- lipsa de discernamant;

- nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercitiu.

Nulitatea relativa prezinta urmatoarele trasaturi:

1) poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic;

2) actiune in anulabilitatea este prescriptibila ceea ce inseamna ca ea trebuie invocata in termenul de prescriptie extinctiva;

3) poate fi confirmata, expres sau tacit.

Nulitatea produce anumite efecte care reprezinta consecintele juridice ale aplicarii acestei sanctiuni, si anume:

- principiul retroactivitatii potrivit caruia este desfiintat  raportul juridic generat de actul juridic civil lovit de nulitate si prin aceasta se restabileste legalitatea.Astfel potrivit acestui principiu nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor-ex nunc- ci si pentru trecut-ex tunc.

- principiul repunerii in situatia anterioara, restitutio in integrum,potrivit caruia tot ce s-a executat in baza unui act anulat trebuie restituit astfel incat partile sa fie puse in situatia anterioara momentului anterior incheierii actului juridic.

- principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial, resoluto jure dantis resolvitur accipientis, potrivit caruia anularea actului initial primar atrage anularea si a actului subsecvent, urmator datorita legaturii sale cu primul. De ex.: anularea autorizatiei administrative atrage si anularea actului civil care se intemeiaza pe acea autorizatie.