Antiterorismul european si romanesc

UNIVERSITATEA BIOTERA BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT

MASTERAT SECURITATEA COMUNITARA SI TERORISMUL

TEMA Antiterorismul european si

romanesc

Mediul de securitate - o realitate dinamica si complexa

La adresa mediului de securitate national, regional si global sunt o serie de riscuri si amenintari potentate de vulnerabilitatile specifice fiecaruia. De aceea fiecare stat cauta solutii viabile pentru a raspunde adecvat tuturor provocarilor ce vizeaza securitatea nationala.

O cale pe care Romania a ales-o, avand in vedere si experienta altor state europene si nu numai, o reprezinta integrarea in randurile Aliantei Nord-Atlantice si aderarea la Uniunea Europeana. In acest context, se impune o definire cat mai riguroasa a conceptelor de securitate nationala si securitate colectiva.

De asemenea, se cere tinut seama ca, in prezent, ne aflam la inceputul unei perioade de mandate politice-prezidential si guvernamental- care isi vor pune amprenta pe maniera concreta de constructie a securitatii nationale si a contributiei tarii noastre la garantarea securitatii regionale si globale. De fapt, garantarea si asigurarea securitatii nationale, ca si asumarea de catre tara noastra a rolului de contributor de securitate in regiune si in lume au in vedere realizarile anterioare in aceste domenii ale Romaniei.

Un alt aspect semnificativ, prin importanta sa, il constituie elaborarea strategiei de securitate nationala potrivit exigentelor Legii apararii nationale. Desigur, exista un program de guvernare care ofera parametrii orientativi si in domeniul securitatii si apararii nationale, dar acesta nu este suficient pentru a raspunde prevederilor Legii apararii nationale in ceea ce priveste elaborarea strategiei de securitate nationala. Traim intr-o epoca paradoxala. Astfel, dupa o perioada a simetriilor a aparut una de haos, acesta din urma vazut ca o dezorganizare a sistemului in vederea reorganizarii sale. In acest sens, trebuie percepute si eforturile de constructie a securitatii nationale si a elementelor umane si materiale de garantare a acesteia.

Ca urmare, fiecare stat si-a creat forte armate nationale, dar se implica si in constituirea unor forte comune la nivelul continentului european. Este vorba despre structura militara denumita "Eurocorp", care, in final, se intemeiaza pe armatele nationale. La fel, "Forta de Reactie Rapida" constituita, la nivel european, pleaca tot de la fortele armate ce fiinteaza la nivel statal.

In plus, se cuvine avut in vedere ca omenirea se indreapta, cu pasi repezi, spre constructia unei noi societati umane. Este vorba de societatea cunoasterii, de fapt, mai corect ar fi sa se numeasca societate epistemologica si nu informationala.

In cadrul acestei societati omul evolueaza rapid datorita accesului facil la o mare cantitate de informatii oferita prin intermediul Internetului. Cartea electronica, biblioteca virtuala si lucrul la computerul personal devin tot mai mult realitati cotidiene. Apelul la ele va conduce la instrainarea omului, care desi comunica cu semenii sai rapid, ramane singur in fata calculatorului personal.

O astfel de evolutie se va reflecta in modul de a fi, de a gandi si de a actiona al omului si indirect si asupra conceptiei privind securitate umana individuala si a oricarei comunitatii.

Realizarea unui mediu de securitate national, regional si international, relativ stabil, apt sa permita activitatea si viata indivizilor si a comunitatilor umane in conditii de siguranta, adica de control adecvat a riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii nationale, regionale si globale se face si prin sistemul apararii nationale si al apararii colective. Practic, avem de a face cu o noua filozofie a securitatii bazata pe o noua strategie militara.

In acest context, se poate vorbi de o strategie militara a statului roman, ca dimensiune strategie militara a statului roman, ca dimensiune esentiala a securitatii nationale.

Este necesara o asemenea strategie militara din cel putin urmatoarele motive:

• apararea nationala nu este "amenintata" direct, ci mediat;

resursele destinate apararii sunt limitate;

fortele destinate apararii sunt insuficiente atingerii tuturor obiectivelor propuse.

De aceea se poate afirma ca securitatea militara ofera raspunsul corespunzator la demersul consecvent depus de statul roman pentru infaptuirea intereselor nationale

2. Corelatia aparare nationala - aparare colectiva

Viata a demonstrat, cu puterea faptelor, ca exista, in conditiile actuale interne si internationale, o puternica corelatie intre apararea nationala si apararea colectiva.

Apararea nationala este si va fi mereu atributul inalienabil al statului, dar ea se cere completata si prin alte forme de garantare si asigurare a securitatii nationale, pe toate dimensiunile sale, de la cea umana la cea ecologica. Aceasta din motivele mentionate anterior, dar si pentru ca, in prezent, amenintarile si riscurile la adresa securitatii nationale, regionale si internationale sunt omniprezente si globale. In acest context, apararea colectiva compenseaza "minusurile" apararii nationale, exclude neprevazutul si da siguranta ca viata si activitatea persoanelor si a comunitatilor umane se pot desfasura intr-un mediu propice, intr-o stare de calm, de control eficace al riscurilor si amenintarilor care ar putea aduce atingere integritatii fizice si psihice ale individului uman.

In acest context, afirmatia ca apararea colectiva si apararea nationala sunt instrumentele capabile sa conduca, in mod cert, la realizarea intereselor de stat este justa.

Apararea nationala constituie o necesitate, pe de o parte, si o responsabilitate, pe de alta parte. Este o necesitate intrucat, in acest mod, se asigura climatul psihosocial de calm, de stabilitate si siguranta pentru desfasurarea vietii si activitatii persoanelor si a comunitatilor umane, fara teama de pericole si amenintari la adresa integritatii fizice si psihice ale oamenilor. In acelasi timp, apararea nationala reprezinta o responsabilitate a statului fata de cetatenii sai, in calitatea lor de contribuabili, prin mentinerea si functionarea institutiilor specifice oricarei organizari sociale. In acest context, se poate afirma ca apararea nationala va ramane un atribut inalienabil al statului si in conditiile in care Romania a dobandit statutul de membru cu drepturi depline al Aliantei Nord-Atlantice.

Prin urmare, misiunile constitutionale fundamentale ale armatei nationale vor fi mereu de actualitate. In plus, Romaniei ii vor reveni si alte misiuni ca tara membra NATO. De altfel, apararea nationala va fi intotdeauna o componenta principala a apararii colective. Altfel spus, cu cat apararea nationala este mai bine "construita" si structurata cu atat apararea colectiva va fi mai puternica. In sens larg, apararea nationala priveste utilizarea tuturor disponibilitatilor de ordin militar, civil, economic si psihologic, in scopul asigurarii rezistentei si respingerii oricarui agresor.

Practic, aceasta cuprinde ansamblul de masuri si activitati adoptate si desfasurate de catre un stat in scopul de a garanta independenta si suveranitatea nationala, integritatea teritoriala si unitatea sa, de a proteja viata si bunurile populatiei, precum si sustinerea intereselor fundamentale ale tarii.

Aceasta presupune adoptarea, de catre institutiile statului, a unei game sporite de masuri si activitati din domeniile economic, politic, militar, juridic, diplomatic, cultural, demografic etc. atat la pace, cat si in timp de razboi, pentru a promova si sustine interesele nationale, pe plan intern si international.

Ca atribut al statului, apararea nationala se concepe si planifica avand in vedere urmatoarele aspecte principale:

interesele nationale fundamentale;

specificitatea riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii sale;

intensitatea si frecventa vulnerabilitatilor sociale, economice, demografice etc.;

caracteristicile teritoriului national;

situatia geopolitica si tendintele de evolutie ale acesteia;

legislatia interna si cea internationala;

prevederile Constitutiei si ale celorlalte legi ale tarii;

prevederile tratatelor si conventiilor internationale la care statul este parte.

Dar, nu orice stat este capabil sa se apere singur. De aceea se cauta solutii avantajoase pentru a se asigura si garanta securitatea nationala. Una dintre aceste solutii o reprezinta apararea colectiva, rezultat al asocierii mai multor state in vederea prezervarii si promovarii adecvate a intereselor nationale fundamentale.

NATO, in prezent, reprezinta organizatia politico-militara, la care a aderat si Romania, capabila sa asigure o aparare colectiva eficace a membrilor sai.

Apararea nationala este strans legata de securitatea statala. Astfel, o politica de securitate coerenta nu este posibila fara o politica de aparare similara. Conceperea, planificarea si organizarea apararii si securitatii nationale de catre institutiile abilitate ale statului trebuie sa se faca intotdeauna in beneficiul cetatenilor tarii.

De aici, necesitatea unei legaturi optime intre populatie, in calitatea sa de contribuabil si clasa politica, respectiv oamenii politici care decid in domeniul apararii si securitatii nationale.

Promovarea si apararea intereselor nationale, prin participarea cu structuri militare la executarea de misiuni in afara frontierelor tarii, se cuvine mai bine explicata de catre reprezentantii clasei politice cetatenilor care le-au dat votul. In acelasi timp, implicarea activa a Romaniei in gestionarea unor crize zonale si regionale se cuvine foarte bine definita atat ca zona de responsabilitate, peste care sa fluture drapelul de stat, cat si ca sarcini asumate voluntar si constient, fara a leza demnitatea celor prezenti in teatrele de operatii.