Clasificarea normelor de drept administrativ

Clasificarea normelor de drept administrativ

Aceasta problema este analizata din unghiuri diferite de autorii contemporani, regasind criterii comune sau criterii care diferentiaza conceptiile diferitilor autori.

1. Un prim criteriu il reprezinta obiectul de reglementare, putand fi identificate mai multe categorii de norme:

norme de drept material, care vizeaza drepturile si obligatiile corelative ale autoritatilor administratiei publice sau agentilor autorizati implicati in activitatea administrativa;

norme de drept procedural (procesual) al caror obiect il reprezinta procedura de concretizare a activitatii administrative.

2. Din punct de vedere al caracterului normelor, identificam:

norme imperative - care impun subiectelor de drept anumite obligatii. Obligatiile continute de normele imperative pot fi:

fie sa impuna subiectului sa faca ceva, caz in care ne aflam in prezenta normelor onerative;

fie sa interzica subiectului sa faca un anumit lucru, caz in care ne aflam in prezenta normei prohibitive , care interzice o anumita conduita.

norme permisive - care ingaduie o conduita determinata, care prevad pentru subiectul de drept posibilitatea de a avea o anumita conduita, de a uza de anumite drepturi, fara insa sa-i impuna acest lucru.

3. Din punct de vedere al intinderii sferei lor de aplicare, identificam:

norme cu caracter general, care se aplica tuturor organelor administratiei publice sau unei sfere mari de organe;

norme speciale, care se refera la un organ determinat, exemplu Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului sau Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare.

4. Din punct de vedere al izvoarelor de drept care le consacra, identificam:

norme cuprinse in Constitutie;

norme cuprinse in legi organice si ordinare;

norme cuprinse in ordonante de Guvern, simple sau de urgenta;

norme cuprinse in hotarari de Guvern si acte ale autoritatilor centrale de specialitate;

norme cuprinse in acte ale autoritatilor autonome locale etc.

8. Pentru Romania zilelor noastre, caracterizata printr-o societate democratica bazata pe pluralismul politic, pe separatia puterilor in stat, precum si pe statul de drept, problema codificarii administrative, mai ales a celei procedurale, se pune cu o deosebita stringenta, iar exigentele legislative ale preaderarii comunitare au pus in fata noastra cu o mare acuitate si intr-o lumina cu totul noua si aceasta tema.

De acest adevar s-au dovedit a fi constiente si guvernele care s-au succedat in Romania dupa 1990, cu precadere cele din actuala legislatura si din cea trecuta, care au inclus in programele de guvernare si adoptarea unui Cod de procedura administrativa si, respectiv, unui Cod administrativ. Pe linia acestor preocupari, s-a constituit un colectiv stiintific compus din cadre universitare, cercetatori, practicieni, in general specialisti in domeniul administratiei publice, in cadrul Centrului Regional de Formare Continua pentru Administratia Publica Locala Sibiu, in colaborare cu Academia Functionarilor Publici din Germania, care in perioada 2000-2003 a elaborat doua lucrari stiintifice, doua proiecte de Coduri, unul pentru Codul de procedura administrativa si altul pentru Codul administrativ.

In finalizarea proiectului Codului de procedura administrativa s-a implicat si Institutul de Stiinte Administrative "Paul Negulescu", in colaborare cu Institutul National de Administratie, dar, din pacate, la data redactarii prezentei lucrari nu suntem nici macar in prezenta unui proiect de lege care sa fie inregistrat la Parlament, desi proiectul elaborat de specialisti a fost inaintat Guvernului pentru ca acesta sa declanseze procedurile de adoptare. Problema ramane insa de actualitate si ne exprimam speranta ca ea va deveni, intr-un viitor nu foarte indepartat, o realitate juridica in tara noastra. Nu este mai putin important insa ca munca de codificare este un proces indelungat, auster, uneori ingrat, iar sarcina este de o importanta majora. Ne exprimam speranta ca un asemenea demers anevoios dar important ca si finalitate va fi asumat de proaspatul Institut de Drept public si Stiinte administrative, a carui misiune, astfel cum se desprinde din ea art. 2(1) al Legii nr. 246/2007 este de fundamentare stiintifica a solutiilor de perfectionare a organizarii si functionarii autoritatilor publice centrale si locale, iar realizarea acestei misiuni face obiectul unor rapoarte stiintifice, prezentate anual Parlamentului si, dupa caz, Guvernului si Consiliului Superior al Magistraturii.