Delimitarea partilor din hotararile apelabile care pot justifica declararea apelului

Delimitarea partilor din hotararile apelabile care pot justifica declararea apelului

Doctrinarii dreptului si practicienii, dar si legiuitorul au fost preocupati de raspunsul la intrebarea daca apelul poate sa vizeze numai dispozitivul unei hotarari sau si alte parti ale acesteia.Controversele au avut in centrul discutiei efectele pe care hotararile judecatoresti le produc si care dintre partile unei hotarari produce efecte.S-a acceptat in unanimitate ca ceea ce se pune in executare este dispozitivul hotararii, dar probleme au aparut atunci cand s-au ivit situatii in care dispozitivul nu putea fi pus in executare independent de cele explicate in considerente.Sesizand cauza si coordonatele esentiale ale controversei intr-o exprimare ce ne-a cucerit prin profunzime, un distins jurist a precizat : " Aparent, problema partii din hotarare ce poate fi apelata ar fi o falsa problema, deoarece, in apel, are loc o rejudecare a fondului.Nu trebuie insa omis ca printre conditiile de exercitiu ale apelului se afla si cea referitoare la justificarea unui interes, fiind necesar sa se stabileasca daca acesta se apreciaza in raport de dispozitivul hotararii sau de considerentele ei."

Partea introductiva a unei hotarari poate cuprinde si dispozitii care pregatesc solutionarea cauzei, precum hotararea de admitere a unei probe ce se administreaza in aceeasi sedinta.In asemenea situatie, partea introductiva este in realitate o incheiere premergatoare si va avea regimul acestor incheieri.

Revenind la problema posibilitatii apelarii considerentelor cand dispozitivul este de natura sa multumeasca apelantul, se observa ca inca din primii ani de aplicare a Codului de procedura civila din 1865 doctrina a sustinut ca nemultumirea apelantului trebuie sa priveasca dispozitivul, iar nu considerentele. Pe aceeasi pozitie s-a situat si practica acelei perioade.

Sesizandu-se ca partea care a castigat procesul poate avea, uneori, interesul de a solicita schimbarea considerentelor, proiectul codului de procedura civila la care s-a lucrat imediat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial a prevazut ca partea poate face apel si numai impotriva considerentelor, atunci cand acestea cuprind constatari de fapt de natura a-i aduce prejudicii. Acel proiect nu a fost adoptat, iar doctrina si practica majoritara au ramas in continuare la opinia ca apelul nu poate fi indreptat impotriva considerentelor luate separat.

Intr-o hotarare a instantei supreme din 1951 s-a constatat ca partea nu poate declara recurs contra unei decizii care i-a dat castig de cauza, chiar daca nu este multumita de considerentele acesteia,deoarece - fata de imprejurarea ca numai dispozitivul constituie ordinul instantei cu privire la raportul juridic dedus judecatii si este susceptibil de executare silita - ea nu are interes sa obtina o alta hotarare.

Aceste rezolvari erau in deplina consonanta cu doctrina majoritara a vremii referitoare la autoritatea de lucru judecat.Se afirmase ca dispozitivul nu poate fi despartit de considerente pentru ca acestea din urma au drept menire sa-i determine intelesul si intinderea, sa-l explice, facand corp comun cu el, astfel incat hotararea intra - ca regula - in puterea lucrului judecat in intregul ei.Daca, insa, intre dispozitiv si considerente exista contrarietate, esential este dispozitivul si acesta (iar nu motivarea) trece in puterea lucrului judecat.

Aflat pe o pozitie doctrinara opusa, G.Porumb a ajuns la concluzia ca pot fi atacate separat considerentele unei hotarari si pentru ca solutia preconizata " ar ingadui, pe langa putinta de a repara unele greseli care ar leza interesele partilor, si evitarea situatiilor in care s-ar consacra, printr-o hotarare judecatoreasca, imprejurari necorespunzatoare adevarului obiectivchiar daca ele nu dobandesc puterea de lucru judecat separat ,ci numai in corp comun cu dispozitivul hotararii." Un alt argument in favoarea aceleiasi idei a fost acela ca " retinerea unor fapte in considerentele unor hotarari, desi in final (prin dispozitiv) i se da partii castig de cauza, poate avea influenta si respectiv sa-i prejudicieze grav interesele intr-un viitor litigiu."

Exemplul concret al prejudicierii intereselor intr-un alt litigiu a fost intalnit intr-o cauza de pe rolul fostului Tribunal Suprem.Reclamanta intr-o actiune in revendicare a justificat calitatea procesuala activa prin aceea ca unii mostenitori au renuntat in favoarea ei la succesiune.Instantele au constatat ca renuntarea trebuia sa profite celorlati mostenitori, asa incat reclamanta nu a dobandit dreptul de proprietate asupra bunului succesoral revendicat.Tribunal Suprem a desfiintat aceste hotarari, desi actiunea in revendicare trebuia respinsa.Pentru respingerea actiunii in revendicare, instanta suprema a retinut ca reclamanta era coproprietara si avea la dispozitie, impotriva paratilor coproprietari, doar calea actiunii de iesire din indiviziune.Pentru a desfiinta hotararile atacate,Tribunalul Suprem a retinut ca prin considerentele hotararilor atacate se inchisese reclamantei orice cale de justitie, ea fiind in realitate coproprietara.Intr-o alta speta, referitoare la anularea casatoriei, actiunea a fost admisa deoarece ambii soti au fost de rea-credinta la incheierea casatoriei.S-a decis ca exista interesul de a face recurs impotriva considerentelor deoarece cele retinute in motivare fac posibila opunerea puterii de lucru judecat intr-un posibil viitor litigiu referitor la obligatia de intretinere intre soti.

Fara a neglija importanta concluziilor referitoare la partea din hotarare care intra in puterea lucrului judecat , se poate adauga ca mai exista si alte criterii prin prisma carora trebuie analizat interesul de a declara apel impotriva considerentelor unei hotarari.