Documentele precursoare Declaratiei Universale a Drepturilor Omului

Documentele precursoare Declaratiei Universale a Drepturilor Omului

In toate tratatele de specialitate sunt recunoscute ca precursoare a legiferarii moderne a drepturilor omului, o serie de documente care au prefatat, de-alungul timpului, Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

*. ,,Magna Charta libertatum" este o constitutie edictata in Anglia la 15 iunie 1275, in virtutea intelegerii intervenite intre Regele Ioan Fara de Tara si baronii sai rebeli. Documentul este conceput in termeni feudali, insa contine elemente care, dupa mai multe secole, vor inspira evolutia teoriilor drepturilor omului. Documentul a avut o dubla semnificatie. Mai intai el avea forma unui contract intre partida regelui si cea a baronilor, contribuind astfel la teoria contractului social. Apoi contine anumite norme care, au inspirat documente ca ,,The Petition of Rights" adresata regelui de catre Parlament si ,,Habeas Corpus Act", lege impusa de Parlamentul englez la 26 mai 1679, considerata a doua constitutie a Angliei, dupa Magna Charta.

Intre aceste doua momente trebuie mentionate Tratatele Westphalice din 1648, care contineau dispozitii relative la libertatea religioasa.

*  ,,Bill of Rights", a carui titulatura completa este ,,An act declaring the rights and liberties of the subject and setting the succession of the crown" (Legea de proclamare a drepturilor si libertatilor supusilor si reglementare a succesiunii la tron), a reprezentat o incercare de aplicare la o scara mai mare a principiilor enuntate in actele anterioare. Rezultat din Revolutia glorioasa de la 1688, ,,Bill of Rights" a fost una din legile fundamentale adoptate de Parlamentul Englez la 13 februarie 1689. Ea stabilea ca puterea monarhica emana din vointa poporului si a proclamat anumite drepturi fundamentale ale individului, printre care interzicerea pedepselor ilegale si crude, obligatia de a se comunica imediat unui detinut motivele arestarii, eliberarea pe cautiune.  

         * In secolul urmator, la 14 iulie 1776, "Declaratia de independenta a Statelor Unite" proclama, intr-un limbaj patetic, influentat de stilul constitutiilor engleze, ca este ,,de la sine inteles adevarul, ca toti oamenii se nasc egali si Creatorul lor ii investeste cu anumite drepturi inalienabile si ca, printre acestea se numara straduinta de viata, libertate si fericire; in vederea acestor drepturi, oamenii instituie guverne care isi dobandesc puterea legala prin consimtamantul celor guvernati; ca, daca oricand, oricare forma de guvernamant pericliteaza aceste scopuri, poporului ii sta in putere de a o rasturna si de a instaura o noua guvernare"

* Adoptata in urma cu peste 200 de ani, "Declaratia drepturilor omului", formata din primele 10 amendamente la Constitutia Statelor Unite, apara libertatile fundamentale, precum libertatea de credinta, libertatea cuvantului, libertatea presei si dreptul la un proces cu jurati desfasurat in conformitate cu legea. Primul amendament era astfel formulat:,,Congresul nu va intocmi o lege cu privire la stabilirea unei religii sau interzicerea liberei practici religioase; sau la limitarea libertatii cuvantului sau a presei; sau a dreptului poporului la intrunire pasnica si la adresarea de cereri guvernului pentru rezovarea reclamatiilor". De atunci, Curtea Suprema de Justitie si tribunalele americane, au aplicat aceste drepturi in cadrul problemelor moderne, precum intreruperile de sarcina, obscenitatea, mass-media si folosirea calculatoarelor electronice, iar in prezent au loc dezbateri asupra largirii listei drepturilor omului prin includerea, spre exemplu, a dreptului la viata a embrionului, dreptul la moarte al celor suferinzi de boli incurabile, dreptul la timp liber si dreptul la munca, s.a.

*  Documentul juridic care a consacrat in maniera cea mai completa conceptul Drepturilor si libertatilor fundamentale, a fost ,,Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului" din 26 august 1789, adoptata in perioada Revolutiei franceze. Ea reflecta inca din titlu, viziunea dualista a iluministilor europeni, indeosebi francezi, inspirata deopotriva de teoria dreptului natural (drepturile omului) si de teoria contractului social (drepturile cetateanului).

Primul articol al Declaratiei proclama: ,,Oamenii se nasc liberi si raman liberi si egali in drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi fondate decat pe utilitatea comuna". In continuare, sunt enuntate drepturile imprescriptibile ca: libertatea, proprietatea, siguranta s.a. Potrivit Declaratiei, "libertatea consta in a putea face tot ceea ce nu dauneaza altora". Sunt inscrise prevederi exprese referitoare la cadrul legal al exercitarii drepturilor omului, dreptul de a participa direct sau prin reprezentanti la elaborarea legilor, ca expresie a vointei generale (Art.6), la retinere, arestare si acuzare (Art.7), la prezumtia de nevinovatie (Art.8), libertatea cuvantului (Art.9) si a presei (Art.10).

Dupa adoptarea acestui document, o ampla miscare constitutionala s-a dezvoltat pe continentul european, aparand o serie de Constitutii insotite de o Declaratie a drepturilor si o Proclamatie constitutionala a dreptului natiunii de a exista in calitate de stat teritorial, suveran si independent. Cele mai multe dintre ele prevedeau separatia puterilor in stat, prioritatea revenind legislativului.

Totusi, transpunerea acestor drepturi in practica s-a dovedit destul de anevoioasa. Au trebuit sa treaca 80 de ani de la adoptarea Declaratiei de Independenta a SUA, care proclama principiul legalitatii si al drepturilor inalienabile ale omului, pana la abolirea sclaviei. In Europa si in Statele Unite a trebuit sa se astepte inca si mai mult timp, pentru ca femeia sa obtina dreptul de vot si sa-i fie recunoscute in toate domeniile, drepturi egale cu ale barbatului. Si mai numeroase sunt drepturile si libertatile consacrate in acte legislative, care nici in prezent nu si-au gasit o aplicare practica, ceea ce dovedeste ca, intre garantiile constitutionale si legislative si situatiile de fapt, cu care se confrunta multi indivizi, exista un decalaj considerabil.