FUNCTIONAREA CONSILIULUI EUROPEI

FUNCTIONAREA CONSILIULUI EUROPEI

Potrivit Declaratiei nr. 3 care figureaza in Actul Final al Conventiei de la Maastricht, Consiliul Uniunii Europene trebuia sa aiba in componenta sa ministrii de externe si de finante ai statelor membre atunci cand hotaraste in materia capitalurilor, a platilor si in domeniul politicii monetare.

In practica, participarea singulara a ministrilor de externe se realizeaza atunci cand se dezbat probleme in domenii privind securitatea comuna si politica externa.

Intr-o clasificare avand drept criteriu calitatea ministrilor, componenta Consiliului Uniunii Europene se prezinta astfel:

a. Consiliul General. Atunci cand se dezbat probleme ce nu au un caracter tehnic si implicit nu solicita prezenta unor cadre specializate li in care Guvernele sunt reprezentate de ministrii de externe.

b. Consiliile specializate. In care Guvernele sunt reprezentate de ministrii din diverse domenii, in functie de caracterul problemei discutate.

c. Consiliile conjuncte sau mixte. Care reunesc ministrii din mai multe domenii de activitate atunci cand se discuta probleme cu caracter general, dar si aspecte de ordin tehnic.

Presedentia

Este detinuta de fiecare stat membru, prin rotatie, avand rolul de a asigura coerenta procesului de decizie.

Presedintele Consiliului Uniunii Europene are un rol tehnic de pregatire a lucrarilor, dar nu numai, avand ca atributii:

1. stabilirea calendarului sedintei;
2. convocarea consiliului;
3. stabilirea ordinii de zi;
4. conduce activitatile executive ale Consiliului;
5. reprezinta Consiliul in relatiile cu celelalte institutii comunitare.

Secretariatul general

Este condus de un secretar general care detine functia de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna (titulatura introduda prin Tratatul de la Amsterdam).

Este un organism cu suport logistic care reuneste mai multi functionari care sunt structurati in serviciul juridic si in opt directii generale (de exemplu: Directia relatii externe, politica externa si de securitate comuna; Directa cooperarii in domeniul justitiei si al afacerilor interne; Directia intitulata relatii cu Parlamentul European si cu comitetul economic si social).

Comiterul reprezentantilor permanenti (COREPER)

A luat fiinta prin regulamentul interior al Consiliului.

Este un organ comunitar care se reuneste la nivelul reprezentantilor permanenti cu grad de ambasadori, atunci cand sunt discutate probleme politice, economice, relatii externe. Fie la nivel de adjuncti cu rang de ministri plenipotentiali asistati de consilieri care sunt functionari nationali atunci cand sunt discutate probleme tehnice.

Alte organe auxiliare

1. Grupurile de experti
2. Comitetul special pentru agricultura
3. Comitetul pentru vize
4. Comitetul monetar

Reguli de votare

Consiliul Uniunii Europene adopta mai multe tipuri de acte normative: regulamente; directive; decizii; recomandari; avize. Acestea sunt aoptate prin: a) vot in unanimitate; b) vot in majoritate simpla; c) vot in majoritate calificata.

De remarcat ca formula "vot in majoritate simpla" este utilizata in situatii restranse si de importanta redusa. De exemplu in situatia in care Consiliul Uniunii Europene ia decizii stabilind masuri pentru aplicarea unui text pe care l-a adoptat cu majoritate calificata.

Majoritatea calificata

Este modalitatea de vot cea mai des utilizata in tratate. In prezent, ponderea voturilor pentru fiecare stat membru este urmatoarea:

Luxemburg - 2 voturi;

Danemarca, Finlanda, Irlanda - 3 voturi;

Suedia, Austria - 4 voturi;

Portugalia, Grecia, Olanda, Grecia - 5 voturi;

Spania - 8 voturi;

Franta, Germania, Italia, Marea Britanie - 10 voturi.

Numarul total al voturilor este de 87, iar pentru adoptarea unei decizii sunt necesare 62 voturi, atunci cand ea este urmarea unei propuneri a Comisiei Europene.

Votul in unanimitate

Se cere, de obicei, in rezolvarea problemelor comunitatii privind revizuirea tratatelor; primirea de noi membrii; armonizarea legislatiei comunitare; adoptarea de catre Consiliu a actiunilor in domeniul politicilor externe si de securitate comuna.

Atributiile Consiliului Uniunii Europene

In ceea ce priveste atributiile Consiliului Uniunii Europene aceasta apare ca principal legislator comunitar sau altfel spus "veritabilul suprem legislativ comunitar".

Detine rolul primordial in ceea ce priveste puterea de decizie in domeniul legislatiei comunitare.

De retinut insa ca el are si competente executive. Pe unele dintre ele le poate delega Comisiei Europene prin procedura delegarii de putere, procedura acceptata prin Actul Unic European.

COMISIA EUROPEANA

Functionare

Este organismul comunitar a carui titulatura este relativ noua, in sensul ca a fost atribuit in urma Tratatului de la Maastricht.

Comisia Europeana a luat fiinta dupa intrarea in vigoare, in 1967, a Tratatului de fuziune, prin unirea Inaltei Autoritati prevazute in Tratatul CECO cu cele doua Comisii ale Comunitatii Economice Europene si Euratom sub denumirea de Comisia Comunitatilor Europene.

Comisia este cea mai mare institutie a Comunitatii Europene, din punct de vedere al efectivului sau. In anul 2002 figura un numar de 15000 de angajati. Astfel, 20% din personal lucra in domeniul traducerilor si interpretarilor, iar 80% din personal lucra in cadrul Directiilor Generale si a serviciilor descentralizate.

Comisia are reprezentante in statele membre si delegatii in statele candidate sau terte.

Comisia isi exercita atributiile in mod independent si in interesul general al Uniunii.

Presedintele Comisiei este desemnat de comun acord de Guvernele statelor membre cu aprobarea Parlamentului European. Candidatul propus este invitat de Presedintele Parlamentului, in prezenta Consiliului, pentru a face o declaratie in fata acestuia.

Parlamentul European aproba sau respinge cu majoritatea voturilor exprimate prin apel nominal.

Procedura finala consta in transmiterea catre presedintele Consiliului Uniunii Europene si catre guvernele statelor membre avand valoare de aviz.

Atunci cand votul este negativ, Parlamentul European va incunostiinta guvernele statelor membre, solicitandu-le sa faca noi propuneri.

In cazul in care votul este pozitiv, dupa aprobarea Parlamentului European, presedintese si ceilalti membrii (atunci cand este cazul) sunt numiti de guvernele statelor membre, de comun acord (art. 214, paragraf 2, alin. 3 din TCE). Mandatul comisarilor inceteaza fie individula fie in mod colectiv.

Cazurile de incetare colectiva sunt:

1. demisie colectiva;
2. situatia in care Parlamentul European poate adopta, cu o majoritate de 2/3 o motiune de cenzura in cazul in care membrii comisiei sunt obligati sa demisioneze in bloc.

Cazurile de incetare individuala sunt:

1. decesul;
2. demisia;
3. demiterea din oficiu, care nu poate fi facuta decat de Curtea de Justitie Europeana, la cererea Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene.

Functionarea Comisiei Europene

Trebuie avute in vedere regulile stabilite prin tratatele constitutive, dar si prin regulamentul intern adoptat la 17 februarie 1993.

Conform art. 219 din TCE, in cadrul Comisiei functioneaza "principiul colegialitatii" sau altfel spus toti membrii comisiei sunt responsabili in mod colectiv in ceea ce priveste luarea deciziilor cu privire la actele esentiale.

Acest principiu nu exclude posibilitatea ca fiecare stat membru sa aiba responsabilitatii iin domenii concrete, ca de exemplu pregatirea unei lucrari a comisiei.

O buna functionare in exercitarea atributiilor Comisiei implica repartizarea atributiilor catre fiecare stat membru. Pentru fiecare domeniu, in concret, comisarii vor intocmi proiecte pe care le prezinta Comisiei, iar dupa adoptare le sustin in fata Consiliului, finalizandu-se cu o monitorizare a felului in carea acestea sunt aplicate.

Delegarea atributiilor se poate realiza prin doua modalitati: a) delegarea atributiilor, in domenii neesentiale pentru Comisie, catre membrii sau functionarii acesteia prin posibilitatea acestora de a lua masuri clar definite de gestiune; b) crearea unor organe subsidiare specializate care sa dispuna de "puteri de executie net stabilite" si care nu implica o larga libertate de apreciere.

In exercitarea atributiilor sale Comisia poate apela la cimitete consultative cu o pozitie variabila compuse din experti cu rolul de a sprijini aplicarea politicii comunitare, dupacum urmeaza: 1) Consiliul consultativ al locurilor de munca; 2) Consiliul consultativ in domeniul transporturilot etc.

Parlamentul European reprezinta in viziunea Tratatului de la Roma din 1957, un complex de puteri legislative, in timp ce in acelasi tratat, Comisia Europeana isi mentine calitatea decizionala la nivel comunitar.

Curtea Europeana de Justitie

Necesitatea instituirii unui astfel de organism s-a resimtit din 1952 prin Tratatul de la Paris (art. 32 din Tratat).

Mai tarziu prin cele doua Tratate de la Roma (1957) se instituie crearea Curtii Europene de Justitie.

Prin art. 31, referitor la unele institutii comune comunitatilor europene, se prevede ca atributiile conferite Curtii de Justitie prin Tratatul de la Roma, vor fi exercitate de o Curte Unica care va inlocui Curtea de Justitie instituita prin Tratatul de la Paris.

Curtea are in compunerea sa 15 judecatori si 8 avocati generali, numiti de statele membre, de comun acord (art. 167 din Tratatul privind CEE).

In ceea ce priveste organizarea, Curtea de Justitie prezinta similitudini, dar si diferente in raport de specificul unei jurisdictii clasice.