Garantiile obligatiilor

Garantiile obligatiilor

Ratiunea finala a existentei oricarei obligatii este executarea ei. Garantarea obligatiei constituie o masura de asigurare a acestei executari. Creditorul este interesat sa fie asigurat impotriva riscului insolvabilitatii debitorului determinat de imprejurarea ca pasivul depaseste activul.

Garantiile pot fi definite ca fiind acele mijloace care dincolo de limitele dreptului de gaj general si in plus fata de acest drept, confera creditorului garant anumite prerogative suplimentare, constand, de regula, fie intr-o prioritate fata de ceilalti creditori, fie in posibilitatea ca, in caz de neexecutare din partea debitorului sa urmareasca pe o alta persoana care s-a angajat sa execute ea obligatia ce revenea debitorului.

Garantiile sunt:

- personale care constau in angajamentul pe care o alta persoana decat debitorul principal si-l asuma fata de creditor, de a executa obligatia in cazul in care debitorul principal nu o va face (fidejusiunea);

- reale constand in afectarea speciala a unui bun pentru garantarea obligatiei in instituirea unui drept real accesoriu, de garantie cu privire la acest bun (gajul, ipoteca, privilegiile reale).

Fidejusiunea sau cautiunea.

Fidejusiunea sau cautiunea este un contract prin care o persoana denumita fidejusor se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa. Principiul care domina aceasta categorie de raporturi este acela ca in caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate sa urmareasca direct pe fidejusor, pentru executarea creantei fara ca aceasta urmarire sa fie conditionata de o prealabila urmarire a debitorului principal. Obligatia fidejusorului este accesorie, subsidiara in sensul ca el poate invoca unele exceptii privind urmarirea initiata de creditor si anume:

a) beneficiul de discutie este o facultate pe care legea o confera fidejusorului de a cere creditorului care a pornit urmarirea impotriva sa, sa urmareasca mai intai bunurile debitorului principal si numai dupa aceea daca nu este indestulat sa se indrepte impotriva lui;

b) beneficiul de diviziune  este o a doua exceptie pe care o poate invoca fidejusorul si problema se pune numai in ipoteza cand doi sau mai multi fidejusori garanteaza aceeasi datorie. Fiecare fidejusor raspunde pentru datoria intreaga, ca atare creditorul se poate indrepta impotriva unuia dintre fidejusori pentru toata datoria. In aceasta ipoteza, fidejusorul in cauza poate sa ceara ca urmarirea sa se divida pe ceilalti fidejusori.

Stingerea fidejusiunii se realizeaza fie pe cale directa, fie pe cale indirecta.

Pe cale directa, fidejusiunea se stinge prin: -remiterea de fidejusiune, creditorul renuntand la garantie;

-prin compensatia intervenita intre fidejusor si creditor;

-prin confuziunea dintre patrimoniul fidejusorului si patrimoniul creditorului.

Pe cale directa, fidejusiunea se stinge prin:

-plata facuta de debitor;

-compensatia intre creantele reciproce ale debitorului si creditorului;

-confuziunea intre patrimoniul debitorului si creditorului;

-remiterea de datorie a debitorului;

-darea in plata.

Aceasta garantie isi gaseste aplicabilitate in cazul garantiilor cerute persoanelor care indeplinesc functia de gestionar pentru acoperirea prejudiciilor pe care aceste persoane le-ar cauza in gestionarea bunurilor incredintate, respectiv, obligatiile asumate de terti fata de o unitate de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o suma determinata.

Dreptul de retentie

Dreptul de retentie este acel drept in virtutea caruia cel ce detine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul respectiv, sa refuze deci restituirea, pana ce creditorul titular al bunului isi va plati sumele pe care le-ar cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatirea acelui bun. Conditia esentiala spre a putea fi invocat dreptul de retentie este aceea datorie pe care detinatorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii sa se afle in conexiune, sa aiba legatura cu lucrul, sa fie prilejuita de acesta. Bunul la care se invoca dreptul de retentie sa fie proprietatea exclusiva a celui ce este debitorul detinatorului cat priveste cheltuielile pretinse. Dreptul de retentie poate fi invocat pe cale de exceptie in litigiile privind restituirea lucrului. Se poate invoca si pe calea unei contestatii la executare a unei hotarari judecatoresti privind restituirea ori de cate ori dreptul de retentie s-a nascut ulterior hotararii.

Ipoteca

Ipoteca conventionala. Cel ce constituie o ipoteca conventionala trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu care sa-i permita sa instraineze imobilul, sa aiba calitatea de proprietar actual al bunului. Bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma obiectul unei ipoteci. Ipoteca conventionala trebuie incheiata prin inscris autentic sub sanctiunea nulitatii absoliute.

Ipoteca legala. Se impun cateva consideratii privind ipotecile ce se pot constitui in baza prevederilor Legii nr.22/69 si Codului de procedura penala.

Legea nr.22/69 statueaza ca se pot constitui garantii suplimentare si printr-o ipoteca, respectiv posibilitatea afectarii unor bunuri imobile proprietatea gestionarului sau a unor terti pentru garantarea fata de creditor.

Garantia se constituie printr-un act scris fara sa fie nevoie de forma autentica iar creditorul va cere inscriptia ipotecii pe baza unei cereri si a contractului de garantie.

Codul de procedura penala instituie o ipoteca legala cu caracter asigurator in privinta bunurilor imobile sechestrate, susceptibile de urmarire.

Ipoteca prezinta anumite caracteristici si anume:

- este un drept real accesoriu;

- este o garantie imobiliara;

- se poate constitui numai in cazurile si cu formele prevazute de lege;

- este supusa principiului specializarii si anume sa fie determinata atat sub aspectul imobilului afectat de garantie cat si asupra valorii creantei garantate;

- este indivizibila adica ea exista asupra intregului imobil chiar daca a fost platita o parte din datorie.

Ipoteca este supusa publicitatii pentru a deveni opozabila fata de terti. Publicitatea consta in inscrierea ipotecii in registrul special sau in cartea funciara.

Efectele ipotecii: debitorul pastreaza mai departe imobilul ipotecat, poate sa culeaga fructele in calitate de proprietar, creditorul poate urmari bunul in mainle oricarui s-ar gasi si ca atare se bucura de un drept de preferinta fata de ceilalti creditori pentru satisfacerea creantei sale.

Stingerea ipotecii are loc prin stingerea obligatiei principale, anularea actului constitutiv al ipotecii, rezolutiunea dreptului de proprietate al constituitorului, pierderea imobilului (se muta ipoteca pe indemnizatia de asigurare), prescriptia achizitiva prin care imobilul este dobandit prin uzucapiune de un tert.

Contractul de gaj

Contractul de gaj sau amanetul este un contract accesoriu prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei. Obiect al gajului poate fi un bun mobil corporal si incorporal (o creanta pe care debitorul o are impotriva unei alte persoane).

Formele gajului: cu deposedare si fara deposedare.

Dupa modul cum se stabileste obligatia de a constituire a  gajului acesta poate fi conventional, legal sau judecatoresc.

Gajul conventional reprezinta intelegerea intervenita intre parti asupra necesitatii constituirii gajului.

Gajul legal. Legea obliga pe anumite persoane sa constituie un gaj, de ex.: Legea nr.22/69 privind gestionarii.

Gajul judecatoresc este instituit de instanta care dispune in acest sens, de ex.: cautiunea prevazuta in caz de executie vremelnica.

Pentru constituirea gajului se cer intrunite anumite conditii: constituitorul sa fie proprietarul bunului gajat, sa aiba capacitate de exercitiu deplina. Obiectul gajului il constituie bunuri mobile aflate in circuitul civil. Din punct de vedere formal se intocmeste un inscris inregistrat care sa enunte suma datorata, felul si natura lucrurilor gajate sau descrierea calitatii, greutatii si masurarii lor. Pentru o creanta se impune si notificarea debitorului creantei gajate.

Efectele gajului. Creditorul are urmatoarele drepturi si obligatii: sa retina lucrul daca gajul este cu deposedare pana la achitarea datoriei, dreptul creditorului de a revendica bunul din mainile oricui s-ar afla, debitorul pastreaza calitatea de proprietar, creditorul raspunde de pierderea ori deteriorarea bunului gajat daca aceasta s-a produs din culpa sa, creditorul nu are dreptul sa se foloseasca de lucru iar daca creditorul se foloseste de acest bun, debitorul poate cere punerea bunului sub sechestru. Dupa achitarea datoriei, creditorul trebuie sa restituie lucrul primit in gaj fiind indreptatit sa primeasca chetuielile utile si necesare pe care le-a facut pentru conservarea lucrului. Daca debitorul nu-si achita datoria creditorul poate trece la realizarea gajului si anume: are dreptul sa ceara instantei aprobarea sa retina lucrul in contul creantei pe baza unei expertize judiciare de estimare a valorii lucrului, are dreptul sa ceara vanzarea la licitatie publica a lucrului gajat cu dreptul de a fi platit din suma obtinuta, cu preferinta inaintea altor creditori.

Singerea gajului se produce odata cu stingerea obligatiei principale (remiterea de datorie prin plata, nulitatea obligatiei principale), alte moduri precum renuntarea creditorului la garantie, pieirea fortuita a lucrului gajat (in cadrul asigurarii, dreptul de gaj trece asupra indemnizatiei de asigurare).

Gajul se aplica in materia creditelor acordate de banci, gestionarilor respectiv garantia in numerar, garantia suplimentara constand in afectarea unor bunuri mobile de folosinta indelungata apartinand gestionarului sau unui tert.

Privilegiile

Privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor care decurge din calitatea creantei sale, de a fi preferat celorlalti creditori, chiar daca acestia sunt ipotecari.

Felurile privilegiilor:

a) generale care se constituie asupra tuturor bunurilor mobile si imobile, pentru plata cheltuielilor de judecata si a impozitelor precum si asupra cheltuielilor de inmormantare a debitorului, ingrijire medicala, salariu, pretul obiectelor de subzistenta date debitorului si familiei sale in decurs de 6 luni;

b) speciale care se constituie asupra unui bun determinat din patrimoniul debitorului din pretul caruia creditorul are dreptul sa fie indestulat cu preferinta, in caz de executare silita.Intalnim acest fel de privilegiu in materia creditorului gajist, locatorului unui imobil, hoteliera, transportului, vanzatorului unui bun mobil al carui pret nu a fost platit, cheltuielilor de mentinere, conservare a unui bun;

c) speciale asupra unor bunuri imobile in situatia vanzatorului unui imobil pentru pretul neincasat al imobilului, celui care a imprumutat bani cumparatorului pentru plata imobilului catre vanzator, arhitectului, constructorilor, lucratorilor asupra imobilului construit pentru pretul lucrarii.

Garantia reala mobiliara reglementata de Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice este destinata sa asigure indeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre persoane fizice sau juridice. Potrivit acestei garantii, daca debitorul nu-si indeplineste obligatia, creditorul garantat are dreptul de a intra in posesia sau de a retine bunul afectat garantiei si dreptul de a-l vinde pentru a-si obtine plata obligatiei garantate. Garantia reala mobiliara se constituie numai pe baza unui contract de garantie incheiat in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata semnat de catre debitor.