Instante jurisdictionale internationale

Instante jurisdictionale internationale

In sistemul juridic international actual, existenta unor instante judiciare constituie o exceptie, ele fiind create prin acordul statelor. Dar instantele cu caracter regional sunt mai numeroase. Au fost infiintate Curtea Europeana a Drepturilor Omului si o Curte Interamericana tot in domeniul drepturilor omului, dar, asa cum se poate observa, ele au un domeniu limitat de aplicatie, fiind competente a judeca incalcari ale drepturilor omului, si nu diferende internationale

Conventiile internationale nu prevad obligatia partilor de a se folosi de anumite cai pentru reglementarea pasnica a diferendelor politice sau juridice. Ele cuprind recomandari pentru anumite cazuri. Un exemplu in acest sens este la Conventia de Haga din 1907, care in art. 37 prevede ca pentru litigiile privind probleme cu caracter juridic ar fi de dorit ca , in caz de nevoie, partile sa recurga la arbitraje, pe cat le-ar permite imprejurarile.(conform unei definitii din doctrina, "arbitrajul este modul de reglementare a diferendelor internationale in care partile, printr-o conventie formala, se supun deciziei unei terte parti, care poate fi una singura sau mai multe, in urma unei proceduri contencioase din care rezulta o hotarare definitiva")

Prin conventia de la Haga a luat nastere o Curte Permanenta de Arbitraj, care nu a judecat insa decat 20 de litigii-desi nu a fost desfiintata, continua sa existe fara sa functioneze. Ea de fapt a reprezentat o lista din care se recomanda partilor sa-si aleaga arbitrii, si nu o jurisdictie internationala.

In cadrul organizatiilor cu vocatie universala din sistemul Natiunilor Unite exista jurisdictii administrative: Tribunalul Administrativ al Organizatiei Internationale a Muncii, infiintat in 1927, si Tribunalul Administrativ al Natiunilor Unite, din 1950.

Dar, singura jurisdictie internationala permanenta cu o competenta generala este Curtea Internationala de Justitie[2]

a. Curtea Internationala de Justitie

Prima Curte Internationala de Justitie a fost cea infiintata prin Pactul Societatilor Natiunilor (art. 14)-competenta ei era subordonata aprecierii statelor, acestea putand totusi declara ca accepta jurisdictia ei obligatorie (art. 36,alin.2 )

Carta Organizatiei Natiunilor Unite a prevazut, in art.95, faptul ca organul judiciar principal al Natiunilor Unite este Curtea Internationala de Justitie. Aceasta urma sa functioneze conform Statutului anexat la Carta, la care vor fi parti toate statele membre. Se arata totodata faptul ca un stat care nu este membru al ONU poate deveni parte la statut in conditiile determinate, in fiecare caz in parte, de catre Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate.[3]

Aceasta Curte este competenta a judeca diferendele dintre statele parti la statutul acesteia si care ii accepta jurisdictia. Conform art.36,pct. 2 din Statut, in competenta ei intra toate cauzele care ii vor fi supuse de parti, precum si toate cauzele speciale prevazute de Carta ONU sau de tratatele in vigoare.

In aceasta competenta facultativa, Curtea poate avea o competenta obligatorie, statele putand declara oricand ca o recunosc in diferendele de ordin juridic, avand ca obiect interpretarea unui tratat, orice problema de drept international, existenta oricarui fapt , daca ar fi stabilit, ar constitui incalcarea unei obligatii internationale, precum si natura si intinderea despagubirilor pentru incalcarea unei obligatii internationale (art.36 pct.2 din Statut)[4].

Hotararile sale sunt obligatorii doar pentru partile in litigiu, neindeplinirea lor echivaland cu ignorarea principiilor Cartei ONU si putand atrage sanctiuni politice.

b. Curtea Europeana a Drepturilor Omului[5]

Consiliul Europei a creat un sistem international unic de protectie a drepturilor omului- baza lui: Conventia pentru protectia drepturilor omului si a drepturilor fundamentale (intrata in vigoare in 1953 ). Statele membre ale acestui sistem se obliga sa protejeze in mod efectiv drepturile omului mentionate in Conventie si sa accepte controlul international in respectarea acestor drepturi. Institutiile insarcinate cu realizarea acestui control sunt Comisia si Curtea europeana a Drepturilor Omului.

In urma reformei la care au fost supuse Conventia si Curtea, s-a decis transformarea Curtii europene a Drepturilor Omului intr-o parte integranta a Conventiei, ea urmand sa inlocuiasca si institutiile de control existente.

In prezent, Curtea examineaza litigiile care i-au fost inaintate, dar competenta sa nu este obligatorie decat pentru statele -parti care i-o recunosc printr-o declaratie speciala.

Hotararile Curtii definesc standardele europene in materia libertatii de exprimare, in special a libertatii presei si formuleaza raporturile dintre guvernanti/ politicieni si presa, dintre autoritatile publice si libera exprimare a individului.

c. Curte Penala Internationala

Curtea Penala Internationala a fost creata ca institutie jurisdictionala permanenta, cu competenta obligatorie pentru statele parti la statutul acesteia. Jurisdictia ei este complementara jurisdictiilor penale nationale.

Statutul Curtii a fost adoptat printr-o Conventie intre state si a fost deschis semnarii la 17 iulie 1998, la sediul ONU din Roma, urmand a intra in vigoare dupa depunerea a 60 de instrumente de ratificare. Sediul Curtii se afla la Haga. Trebuie mentionat faptul ca se mentin totusi dreptul statelor de a judeca ele insele sau de a transmite spre anchetare persoane invinuite de savarsirea unor infractiuni internationale si principiul " opting out", conform caruia statele semnatare ale statului au dreptul de a se sustrage timp de 7 ani de la jurisdictia CPI.[6]

Prin Statutul sau, Curtea dispune de personalitate juridica internationala, fiind competenta sa-si exercite functiile pe teritoriul oricarui stat-parte la Statut.[7]

Insa, multiple dispozitii ale Statutului limiteaza campul de actiune al prevederilor sale; astfel, un comandant militar care ar fi ordonat distrugerea unor sate, deportarea populatiei civile, savarsirea de violuri, lichidarea unor persoane neinarmate sau alte asemenea fapte incriminate in tratat, nu ar putea fi urmarit de tribunalele internationale decat daca tara unde a comis faptele sau tara lui de origine sunt semnatare ale Statutului.

Curtea este competenta sa judece si sa pedepseasca persoanele fizice care au implinit varsta de 18 ani vinovate de comiterea unor infractiuni deosebit de grave- definite prin exemplificare in Statutul CPI- care aduc atingere intereselor ansamblului comunitatii internationale:

Crime de genocid

Crime impotriva umanitatii

Crime de razboi

Crime de agresiune

Un lucru deosebit de important este faptul ca toti indivizii sunt egali in fata Curtii, si indiferent de calitatea oficiala detinuta in momentul savarsirii faptei sau in momentul judecarii, ei sunt judecati si pedepsiti pentru faptele lor, fara concesii sau favoruri ( art. 27 alin 1 din Statut). Fiecare persoana raspunde pentru faptele sale, nefiind admisa raspunderea colectiva. Insa, comandantii militari, pe langa responsabilitatea pentru propriile fapte, raspund penal in fata Curtii si pentru crimele comise de fortele aflate sub comanda si controlul lor efectiv.

Se observa ca statutul CPI intra in conflict cu principiul " imunitatii suveranului", conform caruia seful de stat se bucura de imunitate penala pe durata exercitarii mandatului sau. Acesta constituie de fapt un impediment procedural valabil pe toata durata exercitarii functiei de sef de stat ( pe viata sau pe o anumita perioada de timp).

Trebuie mentionat faptul ca Tribunalul Penal pentru Iugoslavia reprezinta o creatie a Consiliului de Securitate al ONU