Mijloace de proba in Internet. Semnatura electronica

Mijloace de proba in Internet. Semnatura electronica

A. Aspecte juridice

118. Preliminarii. Asa cum s-a aratat, desi Internet-ul pre­sta avantaje certe in cazul contractelor deoarece prin acest mediu se poate contracta in orice moment, rapid, in orice domeniu, exista numeroase probleme. Una dintre ele este legata de diferitele mijloace de proba posibile si, mai ales, de absenta insemnelor scrise. Absenta suporturilor durabile care caracteri­zeaza contractul electronic pune probleme referitoare la proba relatiei contractuale. Partile ce comunica prin intermediul infor­matiilor afisate, in general, pe un ecran, precum si schimbul de consimtamant ce se realizeaza printr-un dialog intre emitent si receptor, obiectul transmisiei si transferul opereaza fara o fixare pe un suport durabil. In virtutea principiului consensualismului si in ciuda aspectului imaterial si precar al informatiilor, contractul este incheiat la efectuarea schimbului de consimtamant.

Semnatura. Cum vor putea partile sa-si procure probe, in conditiile in care, prin definitie, resursa Internet implica supri­marea hartiei si, deci, a semnaturii? Exista o incompatibilitate intre civilizatia cibernetica, dematerializata si virtuala si traditia juridica ce impune, in materia probelor, prezenta unui suport material scris? Desi semnatura nu este parte substantiala a tranzactiei, ea este o conditie de forma, avand, in general, urmatoarele scopuri:

autentifica un inscris, identificand semnatarul unui docu­ment semnat. Cand un semnatar face un semn intr-o maniera distinctiva, actul va fi atribuit semnatarului;

actul semnarii documentului atrage atentia semnatarului asupra semnificatiei legale a semnarii actului, si, prin aceasta, il ajuta sa previna angajamentele nechibzuite;

in unele contexte definite de lege, semnatura exprima in­tentia, aprobarea sau autorizarea scrierii, cu efectele le­gale aferente.

Inaintea recunoasterii juridice, "documentele informatice' erau considerate intr-o opinie ca inceput de proba scrisa sau ca prezumtie, iar intr-o alta opinie ca simple copii neoficiale lipsite de puteri doveditoare.

Majoritatea tarilor au impus recunoasterea juridica a semna­turii electronice in primul rand datorita faptului ca intreg contrac­tul se incheie intr-o retea electronica.

In ultimul deceniu, multe dintre aceste sisteme au redus cerintele formale sau cel putin au minimalizat consecintele omiterii sau insatisfacerii acestora deoarece dezvoltarea tehnologiei a impus transformari fundamentale metodelor traditionale. Documentele continua sa fie scrise pe hartie, dar uneori numai pentru a fi realizata forma legala. in multe cazuri, informatia schimbata cu ocazia unei tranzactii nu mai este scrisa. Informatia computerizata poate fi utilizata in locul hartiei. De exemplu, calculatorul poate "sa citeasca' informatii digitale si sa le transforme sau poate realiza actiuni automate pe baza acestor informatii.

Desi natura tranzactiei nu a fost schimbata, legislatiile au inceput sa se adapteze noilor tehnologii in special in urma adoptarii Directivei Uniunii Europene referitoare la cadrul comu­nitatii pentru semnaturi electronice /EC.

B. Aspecte tehnice

Probleme. Din punct de vedere tehnic, problemele ridi­cate in cazul folosirii semnaturilor electronice sunt direct legate de securitatea, confidentialitatea si integritatea datelor. Pentru evitarea unor astfel de probleme s-a recurs indeosebi la folo­sirea criptografiei si criptologiei.

Aplicatiile criptografiei in cadrul resurselor informatice sunt diverse, dar in cadrul comertului electronic criptografia permite securizarea tranzactiilor financiare si multitudinea de sisteme de plata electronice ce folosesc tehnica cifrelor, protectia vietii private, protectia tratamentului informatiilor nominative, transmiterea securizata a datelor sensibile ce traverseaza reteaua internationala, pre­cum si protectia impotriva divulgarii datelor catre tertii neautorizati.

121. Sisteme criptografice. Au fost dezvoltate doua tipuri de criptografii: criptografia conventionala cu cheie simetrica si criptografia cu cheie publica sau asimetrica. Exista, de aseme­nea, sisteme ce combina asimetria si simetria.

Criptografia simetrica utilizeaza aceeasi cheie (cod secret), atat pentru criptarea, cat si pentru decriptarea informatiei. Pro­blema acestei metode o reprezinta gasirea mijlocului de transmitere securizata a cheii de criptare catre corespondent. Ca standarde pentru acest tip de criptografie pot fi amintite: standardul DES (Data Encryption Standard) si standardul IDEA International Data Encryption Algorithm). Criptografia asimetrica foloseste chei diferite pentru criptarea, respectiv decriptarea informatiei. Utilizatorul poseda o cheie privata si una publica. El distribuie cheia publica si o pastreaza pe cea privata. Cu alte cuvinte, cheia de criptare, publica fiind, poate fi obtinuta de orice potential partener astfel ca toti care doresc sa transmita mesaje isi vor cripta mesajele cu cheia publica, iar cheia de decriptare, secreta fiind, ajuta la decriptarea mesajelor primite de la corespondenti. Acest tip de criptare reprezinta solutia gasita pentru transmisiile pe Internet.

Ca masuri suplimentare de verificare si securitate a transmisiilor electronice de date si documente, cheile publice sunt emise de organisme special abilitate in acest scop.

122. Semnatura si certificatele electronice. Semnatura electronica si certificatele electronice sunt doua aplicatii importante ale criptografiei. Semnatura electronica nu trebuie confundata cu simpla digitizare a semnaturii scrise care nu ofera o protectie particulara. Ea permite verificarea autenticitatii expeditorului unui document, originea si integritatea sa si dispune o functie de nerepudiere, adica de impiedicare a nerecunoasterii ei de catre expeditor.

Deoarece se utilizeaza criptografia cu chei publice, este necesar un sistem care sa permita generarea si autentificare cheilor si care sa asocieze, in mod unic, o cheie publica cu un utilizator. Acesta este rolul certificatelor electronice. Un certificat electronic contine 3 elemente:

o cheie publica;

informatii privind detinatorul certificatului;

semnatura electronica a certificatului.

Semnatura electronica dintr-un certificat nu autentifica certi­ficatul, dar permite garantarea faptului ca informatiile de identificare corespund cheii publice din certificat.

Concepte noi. Legea introduce doua concepte: semna­tura electronica si semnatura electronica extinsa. Primul con­cept inglobeaza orice procedeu utilizat de destinatarul unui mesaj pentru a indica faptul ca este de acord cu continutul me­sajului, cu alte cuvinte, ca mesajul ii apartine.

Astfel, semnatura electronica repre­zinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic aso­ciate cu alte date in forma electronica si care servesc ca me­tode de identificare.

Semnatura electronica extinsa repre­zinta acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii, menite sa asigure identificarea celui care semneaza si integritatea documentului: este legata unic de semnatar, asigura identificarea semnatarului, este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar si este legata de datele in forma electronica la care se raporteaza, in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila. Este ceea ce se recunoaste ca semnatura digitala, un proce­deu care foloseste criptarea asimetrica, sistemul cheie privata-cheie publica.

In lumina legii, inscrisul in forma electronica caruia i s-a asociat logic o semnatura electronica este asimilat, in privinta conditiilor si efectelor sale, cu inscrisul sub semnatura privata, iar inscrisul in forma electronica, recunoscut de cel caruia i se opune, are, intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile, aceleasi efecte ca actul autentic.

Directiva taxei pe valoare adaugata Directiva prevede ca orice furnizare de bunuri si servicii efectuata in schimbul unei compensatii in interiorul unui stat membru al Uniunii de catre o "persoana taxabila' este subiectul TVA.

O "persoana taxabila' este "orice persoana care desfasoara in orice loc, in mod   independent, orice activitate economica oricare ar fi scopul sau rezultatul activitatii si a carei valoare depaseste un anumit prag prescris de reglementare'.

125. Tranzactii electronice interne. In cazul in care bunu­rile sunt furnizate de un comerciant taxabil in acelasi stat mem­bru al Uniunii (astfel incat nu exista o miscare a bunurilor intre state membre diferite) ca rezultat al unei tranzactii indirecte, operatia va fi supusa regulilor TVA din acel stat.'

126. Tranzactii intre statele Uniunii Europene. Daca livra­rea de bunuri implica transferul bunurilor de la un stat membru al Uniunii la altul, natura livrarii va depinde, in general, de statu­tul cumparatorului.

Daca cumparatorul este un comerciant taxabil, tranzactia va fi privita ca fiind efectuata in statul membru in care se afla cumparatorul iar acestuia i se va cere sa dea socoteala pentru "achizitia' TVA-ului care apare pentru primirea bunurilor. Per a contrario, daca cumparatorul nu este un comerciant taxabil sau daca primeste bunurile altfel decat in cursul afacerii, livrarea va fi, in general, privita ca si cand s-ar desfasura in statul membru in care se afla vanzatorul. In aceste circumstante, vanzatorului i se va cere sa contribuie la TVA in conformitate cu legile interne ale tarii respective. Ca exceptie de la aceasta regula, acolo unde un vanzator face o livrare importanta de bunuri unui cum­parator netaxabil intr-un alt stat membru al Uniunii, s-ar putea sa fie nevoit sa se supuna regulilor TVA din statul in care se afla cumparatorul. Tranzactia este semnificativa daca valoarea totala a bunurilor furnizate din care se scade TVA-ul este mai mare decat echivalentul a 100.000 Euro in moneda locala. Odata ce vanzatorul este inregistrat local, furnizarile vor fi su­puse regulilor interne ale tarii respective.

127. Exportul de bunuri din Uniunea Europeana. Daca un vanzator din Uniune furnizeaza bunuri unui cumparator care nu este rezident intr-unui din statele membre TVA-ul nu va fi taxat indiferent daca cumparatorul este persoana fizica sau juridica.

128. Importul de bunuri in Uniunea Europeana. Daca un vanzator dintr-un stat exterior Uniunii furnizeaza bunuri unui cum­parator dintr-unul din statele membre atunci el va fi taxat prin TVA sau prin taxe vamale in statul in care bunurile sunt importate.

Daca cumparatorul este o persoana taxabila iar livrarea este efectuata in cursul unei afaceri, cumparatorul este obligat sa plateasca TVA. Daca cumparatorul este o persoana scutita de plata TVA sau daca primeste bunurile altfel decat in scopul afacerii, importul bunurilor va fi supus taxelor vamale ce sunt platite, de obicei, de persoana responsabila cu importul.