Responsabilitatea in reteaua Internet

Responsabilitatea in reteaua Internet

158. Context. De fiecare data cand o noua forma de comu­nicare apare si se dezvolta, exista ingrijorarea ca, odata cu aparitia utilizatorilor care folosesc aceasta comunicare, pot apa­rea si utilizatori care incearca sa abuzeze de acest serviciu. Asa cum calculatoarele dintr-o retea pot fi folosite, spre exem­plu, pentru o dezbatere politica, pot fi folosite, de asemenea, si pentru defaimare. Exista, de asemenea, posibilitatea transmi­terii de materiale cu caracter obscen sau indecent, sistemele informatice oferind posibilitatea de a transmite si de a distribui materiale de acest gen in toate formele: text, fotografii sau su­nete. Cum se vor trata astfel de probleme? Cine este vinovat? Este vinovat utilizatorul care a depus informatia sau operatorul sistemului, care controleaza si mentine discutia intr-un forum?

Pe de alta parte, cresterea rapida a comertului electronic insotit de numeroase actiuni parazitare a condus la nasterea cyber-criminalitatii comerciale, chiar a unei "cyber-mafia'. Daca criminalitatea organizata incepe sa se intereseze de o maniera intensiva despre noile tehnologii, este pentru ca obiectivele sale sunt variate; spalarea de bani prin intermediul vanzarilor fictive pe Internet; utilizarea unor numeroase resurse ale acestor tehnologii ca sursa autonoma de profit, prin intermediul santajelor, al donarii de materiale, al traficului de carti de credit.

Se dezvolta, de asemenea, fraudele la vama, publicitatea mincinoasa sau de concurenta neloiala, actiunile parazitare pe liniile telefonice, aceasta problema constituind una dintre princi­palele frane in calea dezvoltarii comertului electronic (utilizatorii, in absenta confidentialitatii comunicarii, refuza sa-si dea codul; intrusii pot sa se introduca direct in fisierul societatii pentru a descoperi numerele clientilor sai).

Daca acest comportament inspaimanta opinia publica, aproape din 1991, inceputul "democratizarii' Internetului, marea problema priveste mai ales virusii, site-urile pedofile, porno­grafia; o viziune degradata a fenomenului se dezvolta in Internet care devine un mijloc pentru neo-nazisti, pedofili, teroristi si per­soane dornice sa scape de rigorile legii.

Unul din mijloacele de folosire a calculatorului o reprezinta transferul de fisiere. Aspectele legale ale acestui tip de transfer se ridica atunci cand fisierele ce se transfera sunt protejate de legea copyright-ului. O problema destul de complicata se pune pentru cine va fi tras la raspundere pentru transferul nelegal de fisiere: operatorul care transmite, cel care permite trecerea da­telor prin calculatorul lui sau cel care primeste datele.

159. Virusii informatici. O amenintare permanenta o repre­zinta virusii informatici. Virusii pot fi distribuiti prin sistemele informatice, atat constient, cat si inconstient.

160. Confidentialitate. Confidentialitatea informatiei este o alta problema pentru operatorii sistemelor informatice. Intr-o so­cietate care devine din ce in ce mai computerizata, oamenii au nevoie sa fie facuti constienti in ce mod datele sau programele lor sunt sigure. Cum se aplica confidentialitatea spatiului vir­tual? Spatiul virtual este vag, eteric si nu prezinta granite masu­rabile, palpabile, unde rezultatul unei cautari nu este ceva tan­gibil.

Mai mult decat atat, cand o activitate violeaza legea, o inves­tigatie indreapta lucrurile? Cand o retea, precum Internetul, este accesibila tuturor, este foarte greu sa identifici originea mate­rialelor publicate pe Internet, iar problema jurisdictiei in ceea ce priveste publicarea acestor materiale devine una complexa.

In toate aceste cazuri, problemele care se ridica au un argu­ment solid. Daca operatorul nu este facut constient de aspec­tele legale ce pot exista prin folosirea unui sistem informatic, atunci el nu are de unde sa stie cum poate limita efectele nega­tive, chiar daca are puterea sa limiteze aceste efecte.

A. Forme de responsabilitate civila in reteaua Internet

161. Determinare. Intr-o retea, precum Internetul, care este accesibila tuturor, este foarte greu sa identifici originea materia­lelor publicate, iar problema jurisdictiei in ceea ce priveste publi­carea acestor materiale devine una complexa. Operatorii tre­buie sa fie constienti de aspectele legale ce pot exista prin folo­sirea unui sistem informatic, pentru a putea sti cum pot limita efectele negative.

162. Cine raspunde. Circulatia informatiilor in Internet este susceptibila de a angaja responsabilitatea:

v    in primul rand a celui care publica, introduce sau repro­duce informatii in retea, adica a editorului;

v    intreprinderii care gazduieste aceste informatii pe ser­verul sau, punand-o la dispozitia publicului, adica gazda informationala;

v    celui care permite accesul la aceste informatii in retea, adica furnizorul de acces.

163. Asumare impartita. Practic, se pot distinge urmatoarele entitati ce ar putea sa-si imparta responsabilitatea:

operatorii de telecomunicatii;

furnizorii de acces;

furnizorii de spatiu (gazde informationale);

furnizorii de continut informational;

utilizatori (internautii).

Operatorul de telecomunicatii Operatorul de telecomunicatii are rolul de a pune la dispozitie si de a administra resursele si facilitatile de transmisie. in cadrul retelei Internet el are o prestatie de transport de informatie; el este strain, in totalitate, de natura (ilicita, prejudiciabila) a informatiei transportate.

Transportatorul nu angajeaza nici o responsabi­litate legata de informatia pe care o transporta si careia ii ignora continutul. Acest fapt ii impune insa obligatia de a trata in mod egal toti utilizatorii, de a permite accesul nediscriminatoriu la resursele publice si de a pastra secretul telecomunicatiei.

Regula neutralitatii de transport exonereaza transportatorul de orice responsabilitate relativa la continutul vehiculat.

Furnizorul de acces Furnizorul de acces este un prestator tehnic ce ofera clientilor sai posibilitatea de a se conecta la reteaua Internet, in schimbul unui pret determinat.

Furnizorul de acces nu intretine raporturi contractuale cu furnizorii de informatie.

Situatia acestui profesional al retelei este apropiata de cea a transportatorului; ca urmare, el angajeaza responsabilitatea civila in cazul erorilor in executia prestatiei tehnice a conexiunii pe care este obligat sa o ofere utilizatorilor retelei. El nu va fi civilmente responsabil de continutul informational pe care-l face accesibil clientilor sai si asupra caruia nu poate exercita nici un control.

Obligatia principala a furnizorului de acces in indeplinirea intr-o maniera independenta a unei prestatii o reprezinta conec­tarea la o retea determinata in schimbul unei remuneratii platita de utilizator.

In practica, contractele incheiate intre furnizorii de acces si utilizatori prevad adesea o exonerare a furnizorului de acces in caz de pana, caderea liniilor, de proasta configurare a materia­lului sau echipamentului. Eventuala responsabilitate civila a fur­nizorilor de acces este atunci foarte limitata, clauzele limitative sau exoneratorii de responsabilitate fiind in principiu valabile, in afara cazului de dol sau greseala grava, intr-un contract de abo­nament (contract de antrepriza).

O clauza dintr-un contract de abonament ar putea fi totusi calificata drept abuziva de catre un tribunal din momentul in care ea ar procura un avantaj excesiv furnizorului de acces care datorita pozitiei sale economice s-ar afla in masura sa-l impuna clientelei sale.

Functiile asumate in practica de catre furnizorii de acces sunt multiple; in anumite cazuri acestia exercita un control direct asupra continutului informai la care permite accesul; ar parea logic atunci ca responsabilitatea lor civila sa poata fi angajata daca acest continut se dovedeste prejudiciabil intereselor terti­lor, in alte cazuri, furnizorii de acces nu exercita nici un control sau doar un control restrans asupra continutului, punerea in practica a responsabilitatii sale civile (sau penale) aparand ca fiind discutabila.

Furnizorii de spatiu (gazda informationala). Acesta inchiriaza spatiul (ma­surat in MBytes) aflat pe serverul propriu unei persoane fizice sau juridice pe care aceasta poate plasa informatii; ea asigura gestiunea serverelor unde sunt stocate informatiile ce pot fi editate.

Gazdele informationale primesc pe masinile lor opere si mesaje ale autorilor si le pun la dispozitia resursei. Prestatia poate fi realizata cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, in cel de-al doilea caz, pretul va fi determinat de numarul paginilor gazduite si de durata de gazduire. De asemenea, prestatia poate fi reali­zata independent sau in conjunctie cu alte prestatii, de exemplu de conceperea si realizarea tehnica si artistica a paginilor gaz­duite. Gazdele informationale vor angaja responsabilitatea ci­vila contractuala in caz de neexecutie a prestatiei de gazda.

Spre deosebire de furnizorul de acces al carui rol se limi­teaza la asigurarea transferului instantaneu al datelor, fara a avea posibilitatea de a controla continutul care tranziteaza spatiul sau, gazda are, teoretic vorbind, capacitatea de a acce­sa si de a verifica continutul. Gazda trebuie sa vegheze la buna moralitate a celui pe care il gazduieste, la respectul acestuia pentru pagubele deontologice care guverneaza web-ul si la respectarea regulilor si drepturilor tertilor.

Ca urmare, gazda informationala n-ar trebui considerata res­ponsabila pentru continutul informational elaborat sau produs de altii, continut pe care ea se limiteaza a-l gazdui, deoarece cantitatea de informatie care o gazduieste este foarte mare.

Unele conditii pot fi impuse totusi gazdelor informationale. De exemplu, se poate impune obligativitatea conservarii datelor de natura a identifica persoanele ce au contribuit la crearea continutului informational. De asemenea, in cazul in care gazda este avertizata asupra continutului prejudiciabil sau ilicit, este obligata a elimina cat mai repede posibil informatiile ilicite din sistemul sau informatic ori cel putin sa faca inaccesibile aceste informatii. Acest lucru scoate in evidenta obligatii pozitive in sarcina furnizorilor, obligatii care nu rezolva insa problemele delicate privind modul de eliminare a documentelor ilicite, ma­niera de actiune in cazul recidivei, etc.

Furnizorii de continut informational. Un furnizor de continut informational este acela care pune la dispozitia tertilor informatii ce pot fi constituite din texte, imagini, fisiere muzicale etc. Toate persoanele ce folosesc reteaua Internet sunt furnizori potentiali de informatie. Astfel, se pot distinge: autorii continutului informational transpus in retea (artisti, jurnalisti sau simpli internauti); producatorii de astfel de continut in executarea atributiilor financiare, tehnice, artistice si de alta natura; editorii care se limiteaza a difuza continutul informational produs si elaborat de terti sau care, daca e cazul, cumuleaza diferitele lor atributii.

Furnizorii de informatii n-ar trebui sa concluzioneze con­tracte de natura a aduce atingere ordinei publice si bunelor mo­ravuri, avand obligatia sa puna la dispozitia utilizatorilor retelei informatii licite.

168. Utilizatorii. Utilizatorii retelei Internet constituie o comunitate formata, la ora actuala, atat din persoane particulare, cat si de intreprinderi, fiind la randul lor

v    utilizator actor, atunci cand utilizatorul intervine activ in retea prin transmiterea unei informatii particulare, el tre­buie sa asigure caracterul licit al informatiei difuzate;

v    utilizator autor, cu titlu exceptional, un utilizator poate de­veni autor daca creeaza o opera pe care o difuzeaza in retea. El va beneficia in acest caz de protectia prin drept de autor si poate controla difuzarea operei sale;

v    utilizator consumator. Obiectivul retelei fiind, in principal, de a permite accesul la informatie, utilizatorul poate cauta informatia dorita si devine, in acest caz, un consumator al unui bun incorporai (informatia). Totodata, el poate fi consumator al unui bun material pus la dispozitie de catre furnizorul bunului prin intermediul retelei. in fiecare ipoteza, utilizatorul poate revendica aplicarea dispozitiilor legale protectoare;

v    utilizator victima: in cazul in care un tert decide sa difuze­ze o informatie ce aduce un prejudiciu unui utilizator, acesta devine victima. El poate obtine condamnarea au­torului in baza dreptului comun al responsabilitatii civile.

Ca urmare, utilizatorul este si el un potential responsabil. Atunci cand intervine in calitate de consumator de informatie, el trebuie sa respecte drepturile tertilor si sa se abtina de a aduce atingeri de orice natura. Astfel el poate sa incarce liber o opera virtuala la care are acces prin retea, dar nu are dreptul ex­ploatarii comerciale a acesteia fara acordul titularului dreptului de autor asupra acestei opere.

B. Raspunderea penala in reteaua Internet

169. Raspundere penala. Determinarea responsabilului nu prezinta vreun fel de particularitate atunci cand delincventul uti­lizeaza un ordinator izolat, ceea ce nu inseamna insa ca pune­rea in aplicare a responsabilitatii nu ridica probleme, in special de proba. In schimb, raspunderea penala capata unele aspecte specifice in reteaua Internet.

Atunci cand delincventul opereaza la distanta gratie retele­lor, comiterea delictului presupune interventia diversilor prota­gonisti fara de care infractiunea n-ar fi putut fi comisa: cei care furnizeaza accesul la retea, trateaza datele, le gazduiesc sau le transporta, permit sa se aduca atingere victimei sau obiectului infractiunii. Se pune atunci inevitabil problema consecintelor penale ale participarii lor la infractiune.

Autorul infractiunii este persoana care comite faptele incrimi­nate, aceea a carei actiune fizica da direct lumii materiale o inlantuire contrara textului incriminarii. Atunci cand mai multe persoane realizeaza impreuna situatia infractionala, ele sunt coautori. Atunci cand aceeasi situatie infractionala este incrimi­nata sub diferite aspecte, putem avea tot atatia autori diferiti care participa la aceeasi intreprindere criminala mai vasta.

Complicitatea prin ajutor sau asistenta sau furnizare de mij­loace poate, in special, sa fie imaginata pentru diversii furnizori de servicii telematice precum si pentru intermediarii tehnici ai Internetului, caci, fara interventia transportatorului, a furnizorului de acces, a gazduitorului, datele delictuoase n-ar fi fost trans­mise, autorul infractiunii n-ar fi putut sa se conecteze la retea, datele ilicite n-ar fi putut fi puse la dispozitia publicului.