CAVITATEA BUCALA (CAVUM ORIS)

Cavitatea bucala (Cavum oris)

Reprezinta portiunea initiala a tubului digestiv, fiind situata in partea cranio-ventrala a piramidei capului. Este delimitata de oasele incisive, maxilare, palatine si mandibula. Ea efectueaza prehensiunea, masticatia si insalivatia alimentelor.

Este formata dintr-un compartiment numit vestibul bucal (delimitat de buze, obraji si arcadele dentare) si cavitatea bucala propriu-zisa, asezata la interiorul celor doua arcade dentare. Intre cele doua compartimente exista comunicare, mai mare cand gura este deschisa si mai redusa (prin spatiile interdentare si retrodentare), cand gura este inchisa.

Cavitatea bucala prezinta: o deschidere orala sau orificiul bucal (Rima oris); doi pereti laterali - obrajii (Buccae); un plafon - bolta palatina (Palatum durum); un planseu - jgheabul lingual (Sulcus lingualis) si o deschidere aborala, bucofaringiana. In interiorul cavitatii se afla limba (Lingua) si dintii (Dentes), iar pe pereti se deschid canalele glandelor salivare.

Orificiul bucal (Rima oris)

Orificiul bucal apare ca o fanta transversala circumscrisa de doua buze (superioara si inferioara) unite pe laturi prin doua comisuri.

Buzele, sunt formatiuni musculo-cutanate cu o mobilitate mai mare la solipede si rumegatoarele mici. Baza superioara, are o fata externa (cutanata) si una interna (labiala); o margine libera, una aderenta si doua comisuri. Fata externa, este acoperita cu piele, care are pe suprafata sa peri fini si scurti. Structural, buzele sunt formate, la toate animalele, din: piele; stratul muscular; submucoasa si mucoasa. Pielea, dispusa extern, muschiul orbicularul buzelor pe care se insera muschii pielosi ai fetei (strat mijlociu), iar la interior este mucoasa labiala formata din epiteliu stratificat pavimentos mucos asezat pe un corion in care se afla glandele salivare labiale. Buzele, de asemenea, sunt bine inervate si vascularizate.

Diferente :

La carnivore, buzele sunt mobile si subtiri. La caine, buza superioara impreuna cu zona epidermica a varfului nasului formeaza botul, prevazuta in jur cu peri tactili. La pisica buza superioara prezinta un sant (silon) median vertical si pe partile laterale are peri tactili lungi ce alcatuiesc asa numitele "mustati". Caracteristic cainelui, este faptul ca uneori prezinta pigmentatia mucoasei buzelor.

La ecvine, buzele au cea mai mare mobilitate; cea superioara prezinta pe linia mediana un sant vertical putin adanc. Buza inferioara, prezinta o ingrosare submandibulara denumita motul barbiei. Comisurile sunt rotunjite si se termina in treimea mijlocie a spatiului interdentar.La rumegatoare, ea prezinta zona epidermica a botului lipsita de peri. Fata interna, este invelita de o mucoasa roz prevazuta cu numerosi tuberculi reprezentand deschiderile canalelor glandelor salivare labiale.

La rumegatoare, pe cele doua comisuri se afla papile odontoide cornificate ce ajuta la retinerea alimentelor. Pe marginea libera, se vede linia de demarcatie dintre piele si mucoasa. Marginea gingivala, este delimitata la interior de catre santul gingivo-labial, nivel la care mucoasa trece de pe buza pe gingie. Comisurile, sunt dispuse simetric lateral.

La ovine si caprine, buzele sunt subtiri si foarte mobile, zona epidermica este redusa. La capra, se observa la buza inferioara un smoc de peri lungi ce poarta denumirea de barbison. De asemenea, se observa pe fata interna papile odontoide.

La suine, buza superioara se confunda cu varful nasului fiind foarte dezvoltata si constituie ratul, care este de forma circulara acoperind buza inferioara care este mai slab dezvoltata si ascutita.

La iepure (leporide) buza maxilara este despicata de un sant median adanc, pe buza superioara se afla peri tactili lungi.

Obrajii (Buccae)

Obrajii formeaza peretii laterali ai cavitatii bucale fiind dispusi intre maxile si mandibula. Ei au o portiune buccinatorie (superficiala) si una profunda (maseterica). La interior, sunt acoperiti de o mucoasa, la mijloc este stratul muscular acoperit la exterior de piele. La trecerea mucoasei de pe obraji pe gingie se formeaza santul gingivo -jugal (superior si inferior).

In structura anatomica a obrajilor intra: pielea care adera la stratul muscular; stratul muscular format din muschii buccinatori, maseter si insertiile unor muschi pielosi ai fetei; submucoasa cu glande molare si mucoasa (care poate avea o culoare roz sau este pigmentata), care adera la straturile subadiacente si vase de sange si nervi.

La carnivore obrajii, sunt scurti, mucoasa fiind pigmentata, papila salivara se gaseste in dreptul molarului 3 sau 4 superior. La caine, crestele buco-salivare dorsale lipsesc, dar in dreptul ultimului molar se gaseste o papila salivara accesorie (Papilla zygomatica sau tuberculul lui Nück) ce lipseste la pisica. Pe suprafata mucoasei se deschid glandele salivare molare, iar la nivelul premolarului 3 superior se deschide canalul glandei parotide.

La ecvine obrajii sunt lungi, iar la nivelul primului molar se deschide canalul glandei parotide, canalul Stenon la nivelul tuberculului parotidian (sau papila salivara).

La rumegatoare, pe mucoasa obrajilor se afla papile odontoide cornificate dirijate caudal. Submucoasa, prezinta acini glandulari salivari. Papila parotidiana se gaseste la al doilea molar superior.

La suine, mucoasa obrajilor este neteda, iar papila parotidiana se deschide in dreptul primului sau al doilea molar superior.

La iepure, obrajii sunt foarte lungi si captusiti cu piele prevazuta cu peri pana in dreptul primului molar.

Plafonul cavitatii bucale (Palatum durum)

Plafonul cavitatii bucale, se mai numeste si palat dur sau bolta palatina care este completata aboral, de valul palatin (palatul moale).

Palatul dur (Palatum durum), este delimitat de arcada dentara superioara, iar prin fata sa dorsala reprezinta podeaua celor doua cavitati nazale (fig. 162 ). Caudal de clesti, se afla papila incisiva, de la care pleaca santul sau median. Pe laturile papilei incisive, se afla deschiderile canalelor buco-nazale (canalele Stenson), ce fac comunicarea intre cavitatea nazala si cavitatea bucala. De la santul bucal, se desprind crestele palatine (de natura mucoasa).

Structura anatomica este constituita din : scheletul osos al boltei palatine care este format din apofizele palatine ale osului incisiv, a oaselor maxilare, precum si portiunea orizontala a oaselor palatine; un strat fibro-conjunctiv ce contine vase si nervi, iar la suprafata este mucoasa albicioasa sau pigmentata, mai groasa la nivelul crestelor.

Diferente :

La caine bolta palatina este mai larga in partea aborala si prezinta un numar de 8 - 9 creste transversale ce se reunesc median formand un fel de acolada. Inaintea primei creste se afla un burelet semilunar pe care este situata, median, papila incisiva, care are aspect de mamelon. La partea sa orala se observa deschiderea conductelor vomero-nazale.

La feline, crestele transversale sunt in numar de 6 - 7 si cresc in inaltime oro-aboral si pe suprafata lor se observa crestaturi.

La ecvine, bolta palatina este foarte alungita, iar crestele paltine (rugae palati), sunt in numar de 16 -17, fiind mai evidente in treimea orala. Conductele vomeronazale nu se deschid in cavitatea bucala. Sub stratul mucos, se gaseste o bogata retea venoasa cu caracter erectil, ce se prelungeste inapoi prin doua vene palatine voluminoase.

La rumegatoare, bolta palatina este mai larga dar mai putin lunga decat la cal. In partea orala prezinta o gatuitura aflata intre bureletul incisivilor si primul molar. Arcurile transverse sunt putin curbate cu creste dentare si ocupa numai cele doua treimi orale ale boltii palatine, iar in treimea aborala mucoasa este neteda. In partea orala a palatului dur, in locul incisivilor se gaseste o formatiune fibroasa, groasa si rezistenta, avand forma unei semilune acoperita de mucoasa, numita- bureletul incisiv (Pulvinus dentalis). Papila incisiva, are forma triunghiulara, fiind flancata de doua fisuri mici in forma de "T" sau "Y", ele reprezentand deschiderea canalelor Stenon (vomeronazale), ce stabilesc comunicarea directa intre cavitatea bucala si cavitatile nazale.

La ovine si caprine, bolta paltina este mai ingusta si excavata, formand o gutiera. Crestele transversale, sunt in numar de 14 - 15 putin dantelate, ele intinzandu-se pana la cel de-al 3-lea premolar.

La suine, bolta palatina, este stramta si alungita avand extremitatea orala ogivala, latimea maxima este in dreptul caninilor. Papila incisiva este redusa, situata in apropierea incisivilor superiori fiind flancata de deschiderea canalelor vomero-nazale. Arcurile transversale, sunt in numar de 20 - 22, mai dezvoltate si rectilinii in treimea orala, mai putin dezvoltate si curbate in partea aborala. Rafeul median, este bine evidentiat.

La iepure, bolta paltina este lunga si ingusta, prezentand 23 - 24 creste transversale ce se intind pe toata suprafata sa, ce delimiteaza un sant median evident. Orificiile conductelor vomeronazale sunt situate pe un burelet mucos ce se gaseste inaintea primei creste transversale.

Valul palatin (Palatum molle), este de natura musculo-membranoasa mobila, ce separa cavitatea bucala de faringe, circumscriind, impreuna cu baza limbii, orificiul buco-faringian. Palatul moale este suspendat la arcada palatina intr-o directie oblica ventro-aboral avand forma si lungime diferita in functie de specie si prezinta: doua fete si doua margini.

Fata craniala (orala) (Facies buccalis veli palatini), este orientata spre cavitatea bucala. Pe ea se observa numeroase orificii de deschidere a glandelor mucoasei palatine si pliuri mucoase longitudinale. De pe ea pornesc doua cute laterale, numite stalpii orali ai valului palatin (Plicae pterygomandibulares) sau aborali ai limbii, ei delimitand un arc glosopaltin.

Fata caudala (aborala) (Facies phryngica), constituie de fapt peretele oral al faringelui.

Marginea dorsala sau baza (Basis veli palatini), se continua direct cu palatul dur.

Marginea ventrala sau libera (Margo uvularis), este usor concava si circumscrie cu baza limbii, deschiderea bucofaringiana.

Pe partile laterale, marginile libere se continua cu doua cute mucoase ce formeaza stalpii aborali ai valului palatin (Plicae pharyngopalatinae) ce ajung pana deasupra originii esofagului unde se unesc formand o arcada faringo-palatina.

De fiecare parte, intre stalpii aborali si cei orali se gaseste o fosa amigdaliana in interiorul caruia se gasesc foliculi limfatici (formatiuni limfo-epiteliale). Aceste formatiuni constituie amigdala palatina (tonsilla palatina) care are forme variabile in functie de specie.

Structura anatomica

Structural, valul palatin este format dintr-un schelet fibros pe care se afla o musculoasa formata din muschii ridicatori si tensori ai valului palatin, iar la suprafata se afla o mucoasa de tip bucal-cranial si de tip respirator-caudal. Corionul este bogat in glande mucoase palatine.

Musculatura valului palatin, este reprezentata de patru perechi de muschi simetrici.

Muschii intrinseci, se gasesc situati in grosimea valului palatin si anume :

muschii palatostafilini (M. Paltini), formati din doua fascicole musculare alungite, cilindrice, asezate paralel si foarte aproape unul de altul pe linia mediana. Insertia superioara se face pe aponevroza stafilina si uneori pe arcada palatina, iar inferior ajung pana la marginea libera a valului. Prin contractia lor trag marginea libera a valului palatin in sus si dilata comunicarea bucofaringiana.

muschii faringostafilini (M. Palatopharyngeus), sunt doi muschi simetrici ce se reunesc pe linia mediana si formeaza o banda carnoasa ce prelungeste inferior aponevroza stafilina. Fibrele lor se dirijeaza in jos si in afara, se indoaie inapoi si se angajeaza intre mucoasa faringiana si muschiul pterigofaringian, urmarindu-se pana la marginea superioara a cartilajului tiroid. Acesti muschi au rol de dilatatori ai comunicarii buco-faringiene si ridicatori ai faringelui si laringelui.

Muschii extrinseci, sunt reprezentati de doua perechi de muschi care au insertia orala pe valul palatin si cea arborala in comun pe apofiza subuliforma a osului temporal :

muschii peristafilini externi (M. Tensores veli palatini), sunt situati simetric pe partile laterale ale valului palatin si ale trompei faringo-timpanice. Se insera aboral pe apofiza subuliforma a temporalului; extremitatea orala a fiecarui muschi prezinta un tendon care aluneca peste carligul osului pterigoid pentru a se largi apoi si a se confunda cu aponevroza stafilina. Acesti muschi sunt tensori ai aponevrozei stafiline si dilatatori ai trompei faringotimpanice.

muschii peristafilini interni (M. Levatores veli palatini), sunt muschi simetrici, cu aspect de banda musculara, asezati intre peristafilinul extern si trompa faringo-timpanica. Insertia aborala este comuna cu a muschiului peristafilin extern, iar cea orala se face in masa valului palatin intre fata posterioara a faringo-stafilinului si mucoasa posterioara. Fibrele acestor doi muschi se intretes. Muschii peristafilini interni sunt ridicatori ai valului palatin si constrictori ai trompei faringo-timpanice.

Diferente :

La carnivore, valul palatin ajunge pana la baza epiglotei, fata sa orala este de regula pigmentata si putin cutata. Intre cuta gloso-palatina si cea faringo-palatina de fiecare parte se remarca existenta unor formatiuni eliptice de culoare rosiatica care prezinta pe suprafata lor numeroase orificii. Aceasta este o veritabila amigdala pe care o intalnim pentru prima data la animale. La pisica, valul palatin este mai scurt decat la caine, iar marginile ventrale prezinta o lueta redusa.

La cabaline, valul palatin este foarte lung acoperind complect deschiderea buco-faringiana, are o forma, aproximativ dreptunghiulara, sprijinindu-se cu marginea sa libera pe cuta gloso-epiglotica si pe baza epiglotei, facand imposibila respiratia pe cale bucala. Fata orala este acoperita cu o mucoasa de culoare albicioasa care prezinta cute longitudinale si riduri transversale, in timp de fata aborala este acoperita cu o mucoasa de culoare roz-galbuie ce prezinta cute longitudinale.

La rumegatoare, valul palatin este mai scurt si mai larg decat la ecvine, ceea ce permite ca la aceasta specie, respiratia sa se faca si pe cale bucala prin trecerea cu usurinta a valului in spatele epiglotei.

Inapoia cutelor gloso-palatine, de fiecare parte, mucoasa formeaza cate un fund de sac dublu in adancime in care se gasesc o serie de orificii ce conduc in criptele unei amigdale bilobate (amigdala palatina) de 3 -4 cm lungime si care se gaseste asezata in grosimea valului paltin. La ovine, fosele amigdaliene apar bifide.

La suine, valul palatin este lung ajungand pana la baza epiglotei. Pe fata orala de o parte si de alta a liniei mediane se remarca existenta unor formatiuni eliptice reliefate ce prezinta pe suprafata lor niste orificii mici care sunt amigdalele palatine, in jurul carora se afla papilele conice. Marginea ventrala, prezinta un rudiment de lueta (Uvula palatina).

La iepure, valul palatin este bine dezvoltat. Aboral cutelor gloso-palatine se gaseste o amigdala asemanatoare celei de la cranivore.

Planseul cavitatii bucale (Sulcus lingualis)

Este dispus intre arcadele dentare inferioare, fiind format dintr-o portiune craniala dura si una moale. Portiunea dura, are ca baza anatomica fata dorsala a mandibulei, iar portiunea moale este formata din muschii milohioidian si geniohioidian.

In cea mai mare parte, acest spatiu este ocupat de limba, care adera prin marginea ei ventrala la formatiunile planseului bucal. Spatiul ce ramane liber se sistematizeaza in doua portiuni : una orala, retroincisiva sau vestibulul sublingual apical, cuprinsa intre fraul limbii si arcada incisiva; una aborala - portiunea posterioara (pars lingualis) ce cuprinde la randul sau trei zone : mediana - ocupata de portiunea fixa a limbii si zonele laterale situate de o parte si de alta a zonei mediane intre corpul limbii si arcada inferioara, care poarta numele de vestibulele sublinguale laterale, ce comunica cu vestibulul sublingual apical. In vestibulul sublingual apical (Cavitas sublingualis apicalis) se gasesc urmatoarele formatiuni: "fraul" limbii (frenulum linguae), care este o cuta mucoasa plasata intre corpul limbii si portiunea sa libera; cutele carunculare (plica caruncularis), sunt reprezentate de doua pliurii simetrice ale mucoasei asezate pe podeaua vestibulului apical. La extremitatea anterioara a fiecarei cute se gaseste o formatiune cu aspect de papila latita numita carunculul sublingual (caruncula sublingualis), in jurul careia se observa o serie de deschideri ale canalelor glandelor salivare submandibulare (canalul Wharton) si organul epitelial sau al lui Ackerknecht, care este evident numai la animale tinere si care se afla asezat la 0,5 - 1 cm inapoia incisivilor "clestilor".

In vestibulele sublinguale laterale de o parte si de alta se observa cate o cuta mucoasa proemineta numita creasta linguala (plica lingualis lateralis), pe care se deschid canalele glandei sublinguale.

Diferente :

La carnivore se observa o slaba dezvoltare a carunculilor sublingiuali.

La cabaline, vestibulul sublingual apical este spatios si organul Ackerknecht evident. Carunculul sublingual are aspectul unei papile latite lipsite de tonicitate.

La rumegatoare, carunculii sunt mai latiti avand marginea libera dantelata, iar fraul limbii este orientat transversal. Podeaua cavitatii bucale este constituita din urmatoarele straturi anatomice: mucoasa, care la nivelul vestibulului sublingual apical este mai ingrosata si adera la straturile subiacente, in cavitatile sublinguale laterale mucoasa este mai subtire datorita dezvoltarii submucoasei la acest nivel. In submucoasa se afla vase, nervi si glande. Stratul musculo-osos este reprezentat prin muschii milohioidian, muschii geniohioidieni si corpul mandibulei.

La suine, vestibulul apical este ingust, fraul limbii este orientat transversal, iar carunculii sublinguali uneori lipsesc.

La iepure, se observa de fiecare parte a vestibulului sublingual cate o cuta evidenta care porneste de la primul molar spre inainte si se termina inapoia incisivilor printr-o formatiune rotunjita. Pe partea mediana a acestor cute se gasesc dispuse oblic o serie de 5 - 6 cute mai putin inalte. Tesutul conjunctiv subcutanat este redus; pielea este subtire si moale. Vascularizatia este reprezentata de o artera sublinguala si vena satelita, iar nervii provin din nervii linguali.