FARINGELE (PHARYNX)

Faringele  (Pharynx)

Configuratia faringelui

Este un organ musculo-membranos, deservind atat aparatul digestiv cat si respirator. Este asezat aboral de cavitatea bucala si cavitatile nazale si oral de laringe si esofag. Este suspendat la baza craniului, prin aparatul hioidian si prin musculatura sa, intr-o pozitie oblica ventro-aboral, avand portiunea dorsala mai ingusta decat cea ventrala.

Este constituit din doi pereti laterali, un perete dorso-aboral, unul oral si unul ventro-oral. Peretii laterali, vin in raport cu stilohioidul, cu muschii pterigoidieni mediali, stilohioidieni si formatiunile vasculo-nervoase regionale. Peretele dorso-aboral, este in raport cu formatiunile retro-faringiene, constituind plafonul organului fixat in jurul deschiderilor nazo-faringiene. Peretele oral, este dat de fata dorsala a valului palatin, iar cel ventro-oral reprezinta intrarea in laringe. El comunica cu organele invecinate prin intermediul a 7 orificii (fig. 30) dispuse astfel: doua deschideri nazo-faringiene (choanele) dispuse dorsal, de forma ovala si separate intre ele de creasta vomerului; doua deschideri faringo-timpanice (Ostia pharyngea tubae auditivae), in forma de fanta asezate intre peretele dorso-aboral si peretii laterali; un orificiu faringo-laringian dispus pe peretele ventro-aboral circumscris de doua santuri faringo-laringiene; orificiul buco-faringian dispus oral; orificiul faringo-esofagian dispus dorsal de cel laringian inconjurat de stalpii aborali ai valului palatin.

Structura faringelui

Structural, peretii faringelui sunt formati din: fibroasa, musculoasa si mucoasa.

Fibroasa (Fibrosa pharyngis), formeaza scheletul organului, fiind o continuare a periostului osului sfenoid.

Musculoasa, este formata din sase perechi de muschi dupa cum urmeaza:

muschii pterigo-faringieni, sunt ridicatori ai laringelui si constrictori ai faringelui, fiind dublati de o fascie elastica pterigo-faringiana ce suspenda laringele; muschii hio-faringieni, dispusi pe partile laterale a faringelui, a carui constrictori sunt: muschii tirofaringieni cu rol de constrictori ai acestui organ; muschii crico-faringieni, tot constrictori ai faringelui;

muschii stafilo-faringieni, ce scurteaza organul;

muschii faringo-stafilini, ce actioneaza asupra valului palatin.

Mucoasa organului este de tip respirator, in portiunea dorsala si fata dorso-craniala si de tip digestiv in rest; corionul sau fiind bogat in foliculi limfatici si glande.

Faringele in serie animala.

La carnivore, orificiile naso-faringiene sunt inguste si alungite; orificiile faringo-timpanice se deschid la baza si inapoia carligului osului pterigoid, fiind acoperite de cate o clapa fibro-cartilaginoasa redusa.

Cutele faringo-palatine sunt reduse si se pierd pe peretii organului fara a atinge intrarea esofagului; santurile faringolaringiene sunt putin adanci. Mucoasa faringelui, la carnivore prezinta limite vizibile intre mucoasa de tip digestiv si respirator.

La cabaline, faringele are aspectul unui tub cilindric alungit cu peretii musculo-membranosi. Peretele oral este format din valul palatin si acopera complet comunicarea bucofaringiana. Orificiile de deschidere ale conductelor faringotimpanice, au aspect de fanta verticala, fiind asezate inapoia coanelor intre plafon si peretii laterali. Fiecare orificiu este acoperit de o clapa cartilaginoasa. Recesul faringian este foarte redus. Orificiul esofagian, este foarte stramt si plasat in fundul unui infundibul. Deasupra orificiului esofagian se observa un arc format de reunirea cutelor faringo-palatine. Fibroasa faringelui, este bine dezvoltata prezentand pe linia de simetrie a peretelui superoposterior un rafeu -raphe- pharynigis - evident. In partea inferioara a aceluiasi perete se observa o zona triunghiulara, loc in care fibroasa nu este acoperita de muschi fiind dublata numai de mucoasa.

La bovine, faringele este alungit si mai ingust in partea superioara, aparand ca infundat intre lamele pterigo-palatine. Plafonul este separat de o cuta mucoasa, ce prelungeste inferior vomerul, in doua infundaturi adanci cu peretii ososi. Pe peretii laterali ai acestor infundaturi, inapoia coanelor, se gasesc deschiderile faringo timpanice sub forma de fanta semilunara, acoperita de o cuta mucoasa. Mucoasa acestor funduri de sac este groasa, cutata in diverse sensuri si prezinta orificii ce conduc in criptele unor amigdale faringiene. Orificiul esofagian este foarte larg. Muschii hio, tiro si crico-faringieni nu sunt distincti, fiind uniti pe linia mediana. Muschiul stilofaringian este dublu.

La ovine si caprine, faringele este asemanator celui de la bovine.

La suine, recesul faringian este divizat printr-o cuta mucoasa in doua funduri de sac, in care se gasesc numerosi foliculi limfatici constituind amigdalele faringiene. Cutele faringo-palatine sunt dezvoltate si se unesc deasupra orificiului esofagian intr-un pliu mucos. Deasupra acestui pliu se gaseste o infundare mucoasa adanca de 5 - 6 cm, dispusa median intre muschiul tiro si cricofaringian. Rolul acestui fund de sac este necunoscut. In corionul mucoasei se gaseste un numar mare de glande.

La iepure, faringele nu prezinta diferente importante fata de celelalte specii.