CELULA SI TESUTURILE

CELULA SI TESUTURILE

Celula

Celula reprezinta unitatea de baza a lumii vii, atat din punct de vedere structural, cat si din punct de vedere functional.

Structura celulei. Celula este constituita dintr-un invelis, membrana celulara, care inconjoara o substanta hialina, citoplasma, in interiorul careia se gasesc organitele si un nucleu.

Membrana celulara sau membrana plasmica. Constituie invelisul celulei. Are un rol esential in realizarea schimburilor dintre mediul intra- si cel extracelular, ceea ce permite mentinerea in viata a celulei.

• Citoplasma. Este formata din:

Hialoplasma. Aceasta este un mediu vascos si transparent, in care se gasesc organitele si incluziunile citoplasmatice.

Organitele citoplasmatice:

Mitocondriile sunt adevarate "centrale energetice", la nivelul acestora producandu-se, in principal, oxidarea glucozei, care furnizeaza energie celulei, sub forma de adenozin-trifosfat (ATP). Mitocondriile contin ADN.

Reticulul endoplasmatic Reprezinta o retea de canalicule si de vezicule, inconjurate de o membrana. Functie de prezenta sau absenta ribozomilor atasati, reticulul endoplasmatic prezinta doua varietati: reticulul endoplasmatic rugos (prezinta atasati ribozomi la suprafata) si reticulul endoplasmatic neted (nu prezinta atasati ribozomi la suprafata). Reticulul endoplasmatic rugos este implicat in sinteza proteica. Rolul reticulului endoplasmatic neted variaza in functie de tipul celular in care este prezent. De ex.: in celula musculara scheletica, el serveste ca situs pentru depozitarea calciului.

Aparatul Golgi. Reprezinta o retea, oarecum analoga cu reticulul endoplasmatic. Aparatul Golgi este dezvoltat mai ales in celulele care au functie secretoare.

Centrozomul sau centrul celular. Acesta se gaseste in centrul celulei, in apropierea nucleului. Este implicat in diviziunea celulara.

Alte organite: lizozomii (formatiuni enzimatice, cu rol in digestia celulara), structurile fibrilare (prezente, in principal, in celulele nervoase si musculare).

• Nucleul. Nucleul joaca un rol fundamental in fenomenele de diviziune celulara, in mecanismul ereditatii si in sinteza materiei vii.

Nucleul cuprinde:

Membrana nucleara.

Nucleoplasma

Nucleolul

Cromatina (nucleoproteine).

Compozitia chimica a celulei.

Substante organice:

• Glucidele (zaharidele) constituie o sursa de energie necesara celulei pentru functionarea ei.

Monozaharidele cele mai importante sunt glucoza, fructoza si galactoza.

Glicogenul, unul dintre cele mai importante polizaharide din organism, constituie forma de stocare a glucozei in ficat si in muschi.

• Grasimile sau lipidele. Ele au rolul de a asigura, in medie, trei tipuri de functii in cadrul organismului: stocarea de energie (ex: trigliceridele), rolul de structura (ex: fosfolipidele, prezente in membrana celulara), rol hormonal (ex: steroizii).

Proteinele. Cele doua functii esentiale ale proteinelor in organism sunt: un rol structural (plastic) si un rol enzimatic.

Substante anorganice. Substantele anorganice din celule sunt reprezentate prin apa si saruri minerale.

• Apa. In organism, apa se gaseste sub doua forme: libera si de constitutie.

Apa libera se afla in sange, limfa si lichidul intercelular, reprezentind 20% din greutatea corpului. In ea se gasesc dizolvate sarurile.

Apa de constitutie se gaseste in structura citoplasmei.

Sarurile minerale se gasesc in celula, fie sub forma libera de ioni, (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor, cupru, zinc etc.) fie combinate - asa-numitele saruri de constitutie (clorurile, carbonatul si fosfatul de calciu, sodiu sau potasiu).

Functiile celulei. Functiile de miscare sunt reprezentate la unele celule de miscarea prin pseudopode, membrane ondulante la periferia unor celule, cili si flageli.

Functiile de transport prin membrane sunt cele care realizeaza schimbul dintre celula si mediul extracelular.

Functia de inmultire a celulelor, de care este strans legata functia genetica a acestora, este si ea o functie comuna tuturor celulelor.

Tesuturile

Tesuturile sunt grupari de celule care au forma si structura asemanatoare si care s-au diferentiat in vederea unei anumite functii.

Principale tipuri de tesuturi sunt: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos si tesutul lichid al corpului reprezentat de sange.

Tesutul epitelial. Tesutul epitelial acopera suprafata externa a corpului si inveleste suprafata interna a organelor cavitare (tub digestiv, cai respiratorii, cai urinare etc). De asemenea, participa la formarea glandelor secretoare si a epiteliilor senzoriale, cum sunt retina, mucoasa olfativa etc.

Tesutul conjunctiv. Tesutul conjunctiv cuprinde mai multe tipuri de tesuturi, cum sunt: tesutul conjunctiv lax, tesutul fibros, adipos, cartilaginos, osos.

Din punct de vedere al structurii, tesutul conjunctiv este format din celule, substanta fundamentala si din sisteme de fibre colagene, elastice si reticulare, inglobate in substanta fundamentala.

A. Tesutul conjunctiv lax. Tesutul conjunctiv lax este un tip de tesut conjunctiv in care celulele, substanta fundamentala si fibrele se afla in proportii relativ egale. Are rol de sustinere si rol trofic, formeaza tesutul subcutan si se gaseste in muschi si insoteste vasele si nervii in traiectul lor spre organe.

B. Tesutul conjunctiv dens. Tesutul conjunctiv dens sau fibros cuprinde tesuturile in constitutia carora predomina fibrele conjunctive, colagene sau elastice, avand rol mecanic.

C. Tesutul adipos. Tesutul adipos este o varietate de tesut conjunctiv, specializat pentru functia de depozit al grasimilor. El formeaza asa-numitul panicul adipos.

D. Tesutul cartilaginos. Tesutul cartilaginos este un tip de tesut conjunctiv specializat, rezistent la presiune si frecare. Cartilajul se poate transforma in tesut osos. De exemplu, la batrani, cartilajele costale se osifica.

E. Tesutul osos. Tesutul osos este cel mai rezistent si dur tesut din grupa tesuturilor conjunctive. Substanta sa fundamentala, impregnata cu saruri minerale, ii asigura duritatea si rezistenta. El este un tesut conjunctiv calcifiat.

Este alcatuit din celule osoase si substanta fundamentala, denumita si substanta osoasa.

Celula osoasa se numeste osteoblast in stadiul tanar si osteocit in stadiul adult.

Osteoblastii participa intens la sinteza de proteine care intra in structura osului.

Osteoclastul este o celula care, in perioada de formare a osului, indeplineste functia de distrugere si limitare a formarii tesutului osos, in functie de necesitatile fiziologice.

Substanta fundamentala este formata din doua elemente: o matrice organica si saruri minerale.

Matricea organica se compune din colagen si dintr-o substanta fundamentala.

Sarurile minerale se depun pe matricea proteica si confera duritate osului.

Principalele elemente minerale din compozitia osului sunt reprezentate de fosfor si de calciu.

Tesutul muscular. Tesutul muscular este format din celule numite si fibre musculare, care s-au diferentiat pentru functia de contractie.

La baza contractiei fibrelor musculare stau elementele structurale din citoplasma acestora, care poarta numele de miofibrile.

Dupa particularitatile structurale si functionale, in organism exista trei tipuri de tesut muscular : striat, cardiac si neted.

Compozitia chimica. Din punct de vedere chimic, tesutul muscular contine 72-80% apa, iar 20-28% formeaza reziduul uscat (saruri minerale si substante organice.

Tesutul muscular striat. Tesutul muscular striat formeaza muschii scheletici ai corpului si intra, de asemenea, in constitutia musculaturii unor organe ca faringele, muschii laringelui, limbii, ai partii superioare a esofagului, sfincterului anal extern si sfincterului extern al uretrei.

Tesutul muscular cardiac. Tesutul muscular cardiac formeaza muschiul inimii, numit si miocard.

Tesutul muscular neted. Tesutul muscular neted formeaza musculatura viscerala. El alcatuieste tunica musculara a tubului digestiv, incepand din jumatatea inferioara a esofagului si pana la anus, formeaza tunica medie a vaselor sanguine, muschiul traheal, musculatura bronhiilor, musculatura cailor urinare si genitale.

Tesutul nervos. Tesutul nervos este format din celule care s-au diferentiat pentru functia de a genera si a conduce influxul nervos.

Neuronul. Unitatea morfologica si functionala a tesutului nervos o constituie neuronul. Prin neuron se intelege celula nervoasa, cu toate prelungirile ei. Neuronul este format din corpul celulei si prelungirile sale.

Corpul celulei este format din nucleu, citoplasma si membrana. In citoplasma neuronului se gasesc organite ca: mitocondrii, complexul Golgiprecum si organite specifice neuronului (corpusculii Nissl si neurofibrilele).

Prelungirile neuronului:

• Dendritele sunt prelungiri protoplasmatice, variabile ca numar, uneori multiple. Au forma conica si se ramifica. In ele se gasesc neurofibrile si corpusculi Nissl, inspre baza lor.
• Axonul este o prelungire unica, cea mai lunga a neuronului, ajungand uneori pana la 1m. La periferia axoplasmei se afla o membrana numita axolema, care este continuarea membranei plasmatice a neuronului. Axonul se termina prin ramificatii mici si multiple sub forma de butoni, purtand chiar denumirea de butoni terminali.

Teaca interna, numita teaca de mielina, vine in contact cu axonul si este de natura lipoproteica. Aceasta prezinta, din loc in loc, niste gatuituri - strangulatiile Ranvier - care o segmenteaza. Teaca de mielina confera o culoare alba tesutului nervos. In afara tecii de mielina se afla teaca Schwann.

La periferia tecii Schwann se afla o teaca continua ce insoteste axonul pana la ultimile sale ramificatii, denumita teaca Henle.

Axonul conduce influxul nervos de la corpul celulei spre extremitatea sa terminala. Influxul nervos circula prin neuroni astfel: dendrita - corp celular - axon, proces numit polarizare dinamica.

Legatura dintre neuroni se numeste sinapsa. Ea se face intre butonii terminali ai axonului si dendrita sau corpul celular al altui neuron. Exista deci sinapse axodendritice si axoneuronale.