Etapele dezvoltarii embrionare si fetale la om

ETAPELE DEZVOLTARII EMBRIONARE SI FETALE LA OM

Fecundarea la om este interna, un spermatozoid se uneste cu un ovul si rezulta oul fecundat (fertilizat) sau zigotul. In dezvoltarea unui nou organism uman exista doua etape principale: embrionara (de la oul fertilizat si pana la fat) si fetala (de la fat si pana la nastere).

Etapa embrionara este etapizata folosind caracteristici morfologice si incadrata in tabele ale dezvoltarii, din care cele mai cunoscute sunt stadiile Carnegie (23 stadii) (fig. 6).

Fig. 6 Dezvoltarea embrionara la om, stadiile Carnegie

In a doua zi de la fecundare ovulul incepe sa se divida, proces numit segmentare. Din diviziuni rezulta celule numite blastomere. Segmentarea are loc sub membrana de fertilizare care devine membrana de segmentare. Pana la stadiul de opt celule, fiecare celula este capabila sa formeze un nou embrion, celulele sunt totipotente. De aceea cand celulele sunt despartite in mod accidental se formeaza gemeni care sunt genetic identici.

Oul fertilizat continua sa se divida, rezultand blastomere din ce in ce mai mici, dispuse sub forma unui fruct de mura, fara spatii intre ele (compactare), formatiunea se numeste morula (aproximativ 12 blastomere).

In acest timp, formatiunea parcurge drumul spre uter, ajutata de miscarea cililor epiteliului mucoasei trompelor uterine. Intre celulele ei apar spatii, care curind se vor uni intr-o cavitate centrala numita cavitatea blastulei. In jurul cavitatii formatiunea are un strat de celule numit trofoblast, care va diferentia placenta si un tesut cu rol de sustinere. La un pol al formatiunii se diferentiaza o masa de celule numita masa celulara interna. Celulele sale nu pot forma placenta sau tesutul de sustinere al viitorului embrion si de aceea sunt numai pluripotente.

In timpul celei de a doua saptamani, cavitatea blastocistului devine sac primar vitelin (sau cavitatea exocelomica), formatiunea se numeste blastocist.

Acesta intra in uter si se ataseaza de epiteliul endometrului, pregatindu-se de implantare. Sub controlul ovarului uterul a suferit modificari structurale, care fac ca epiteliul peretelui sau sa fie receptiv la blastocist.

Trofoblastul care inconjoara masa celulara interna diferentiaza doua straturi celulare: citotrofoblastul (celule mononucleate care inconjoara masa celulara interna) si sincitiotrofoblastul (un sincitiu care inconjoara citotrofoblastul). In timpul formarii placentei, sincitiotrofoblastul invadeaza endometrul. In ziua a noua apar lacune pline cu sange in sincitiotrofoblast, inceputul formarii circulatiei uteroplacentare.

La inceputul celei de a doua saptamani o a doua cavitate apare in masa celulara interna, se mareste si formeaza cavitatea amniotica. Masa celulara interna incepe sa diferentieze doua straturi celuare: epiblastul format din celule prismatice si hipoblastul.

Celule derivate din hipoblast formeaza membrana exocelomica (membrana Heusner). Intre hipoblast si membrana se diferentiaza celule care vor deveni mezodermul exocelomic.

In mezodermul extraembrionar se vor diferentia cavitati, acestea se unesc formand celomul extraembrionar (cavitatea corionica), care inconjoara amnionul si sacul vitelin. Mezodermul care inconjoara citorofoblastul se numeste mezoderm somatic extraembrionar, iar cel care inconjoara sacul vitelin, mezoderm splanhnic extraembrionar. In locul in care mezodermul extraembrionar traverseaza cavitatea corionica se diferentiaza cordonul ombilical.

La inceputul celei de a treia saptamani se produc miscari celulare care marcheaza inceputul gastrularii (formarea celor trei straturi celulare ectoderm, endoderm si mezoderm). Primul semn extern al gastrularii este formarea liniei primitive in epiblast.

Celulele epiblastului se dispun spre planul medial al embrionului si migreza in spatiul dintre epiblast si hipoblast. Unele din celulele migrate din epiblast inlocuiesc celule din hipoblast. In acest mod apare un disc trilaminar format din:  ectoderm, endoderm si mezoderm. Cele trei foite embrionare stau la baza diferentierii tuturor organelor corpului omenesc

Ectodermul diferentiaza sistemul nervos central (encefalul si maduva spinarii) si meningele, sistemul nervos periferic, epiteliile senzoriale ale ochiului, urechii si nasului, epidermul si firul de par, unghiile, glandele mamare si subcutanate, muschi, oase etc..

Mezodermul va diferentia tesutul conjunctiv, cartilajele, oase, muschi striati si netezi, inima, vasele de sange si limfatice, rinichii, ovarele si testiculele, conductele genitale, membranele seroase ale cavitatilor corpului, splina etc.

Endodermul diferentiaza epiteliul tracturilor gastrointestinal si respirator, parenchimul amigdalelor, tiroida si paratiroidele, timusul, ficatul, pancreasul, etc.

Celulele care invagineaza in santul primitiv si migreaza cefalic, diferentiaza procesul notocordal, din care se va forma notocordul. Acesta este primul ax al embrionului si joaca rolul unui schelet, indicand locul viitoarei coloane vertebrale.

Primele miscari celulare dupa gastrulare reprezinta inceputul proceselor de organogeneza.

In regiunea mediana a ectodermului embrionului apare o ingrosare numita placa neurala, a carui regiune centrala se scufunda si formeaza santul neural flancat de cutele neurale. Acestea fuzioneaza, diferentiaza tubul neural, din care se va forma sistemul nervos central. Procesul se numeste neurulare.

Dezvoltarea somitelor. Somitele sunt mase celulare de tesut mezenchimal care se diferentiaza o data cu diferentierea notocordului. In lungul notocordului apare cate o coloana de mezenchim paraxial, care se continua lateral cu mezenchimul intermediar si mezenchimul lateral. Mezenchimul lateral se continua cu mezenchimul extraembrionar. La sfarsitul saptamanii a treia mezenchimul paraxial se segmenteaza in formatiuni cuboidale numite somite. Acestea se observa la exteriorul embrionului, mai ales in regiunea capului si sunt un criteriu pentru stabilirea varstei embrionului.

Fiecare somit se diferentiaza in doua regiuni. Regiunea ventrala, sclerotomul va diferentia vertebrele si coastele. Restul somitului, dermomiotomul va forma miotoame cu mioblaste si dermul pielii. Din somite se va forma scheletul axial (oasele capului, gatului si trunchiului), musculatura asociata si dermul pielii.

Stadiul urmator neurularii este caracterizat prin dezvoltarea arcurilor branhiale, embrionul se numeste faringula. Unele etape ale organogenezei vor fi prezentate inaintea fiecarui capitol la principalele sisteme ale corpului.

Etapa fetala este etapa in care embrionul ia aspect uman, se realizeaza 30% din talia finala a individului. Temporal este situata la sfarsitul lunii a doua si inceputul celei de a treia pana la nastere.

Nasterea are loc dupa noua luni si inseamna aducerea pe lume a unui nou individ uman.