Familia Carangidae

Familia Carangidae

Pesti marini pelagici, raspanditi in toate marile tropicale si subtropicale si partial in cele temperate, unele specii efectuand migratii patrunzand in apele temperate doar vara. In Marea Neagra, familia Carangidae este reprezentata de trei genuri: Lichia, Trachurus si Naucrates

In zona marina a litoralului romanesc al Marii Negre, familia este reprezentata doar de genul Trachurus

Genul Trachurus

Stavrid - Trachurus mediterraneus ponticus Aleev, 1956

Sinonime: Scomber trachurus Pallas, 1811;

Trachurus mediterraneus (Steindachuer, 1863);

Trachurus trachurus mediterraneus Banarescu, 1952;

Trachurus mediterraneus Nümann si altii, 1956;

Trachurus trachurus lacerta Slastenenko, 1956.

Denumiri F.A.O black sea horse mackerel (engl); chinchard de la Méditerranèe (fr)

Denumiri populare: stavrid (rom); savridi (grec); safrid (bulg); stavridka (rus); karag z istavrit (turc);.

Diagnoza D₁ (VII) VIII (IX); D₂ I (26-) 28-32 (-34); A II-I (23) 24-29 (30); P I (18) 19-22(23); V I 5; linia laterala (78-) 80-90 (-92); spini branhiali 45-61; vertebre 24.

Corpul fusiform, moderat alungit, slab comprimat lateral. Capul ascutit. Profilul dorsal si ventral aproape la fel de convexe. Gura mare, terminala, maxilarul inferior usor proeminent; deschiderea gurii ajunge sub nari, iar marginea posterioara a maxilarului sub capatul anterior al ochiului. Dinti marunti pe premaxilare, dentar, palatine si prevomer. Ochii mari, cu o pleoapa adipoasa bine dezvoltata, indeosebi la partea posterioara a ochiului. Preopercularul acoperit de solzi. Pe fata dorsala a capului, de la bot pana la prima dorsala, se intinde o creasta foarte joasa.

Doua inotatoare dorsale, prima mai inalta ca a doua si alcatuita din radii spinoase reunite printr-o membrana; in fata primei dorsale, un spin ascuns sub piele si inclinat spre inainte; la baza primei dorsale se afla un sant in care aceasta inotatoare se poate culca. Anala este precedata de doi tepi grosi si foarte ascutiti, reuniti printr-o membrana, separati de restul inotatoarei. Ventralele se insereaza putin in urma pectoralelor. Caudala este adanc scobita, lobii sunt egali.

Prima curbura a liniei laterale e situata sub radia a doua sau a treia a dorsalei a doua, iar a doua curbura sub radia a saptea sau a opta. Scuturile liniei laterale din partea posterioara sunt prevazute cu tepi lati, indreptati inapoi, ansamblul lor formeaza o carena orizontala zimtata, care ajunge pana la baza caudalei. Scuturile posterioare mai inalte decat cele anterioare.

Din capatul anterior al liniei laterale se desprinde o ramura secundara, lipsita de scuturi, care ocoleste operculul si se indreapta spre partea posterioara, sub baza dorsalelor, ea se termina sub prima radie a dorsalei a doua, mai rar sub ultima radie a primei dorsale.

Culoare: fata superioara e cenusie-verzuie sau albastrie, cu luciu metalic puternic si pete mai intunecate slab pronuntate, abdomenul argintiu lucios si cu irizatii, inotatoarele incolore. O pata neagra pe coltul superior al operculului.

Dimensiuni: maxima 60 cm; comun 10-50 cm. Exemplarele apartinand populatiilor sudice (anatoliene) de stavrid ating dimensiuni mult mai mari: 40-45 cm.

In fata gurilor Dunarii ajung si exemplare din cardul nordic, care ierneaza pe coastele sudice ale Crimeii. Intre aceste doua carduri aproape nu exista deosebiri morfologice. Diferit este insa cardul sudic, care ierneaza pe coastele Turciei; exemplarele din acest card ating dimensiuni mult mai mari, au un ritm de crestere mai rapid, o termofilie mai accentuata.

Biologie si ecologie: este o specie marina pelagica, de card, cu un grad accentuat de termofilie, ierneaza la adancimi de 80-100 m. Primavara parasesc in masa locurile de iernat si se indreapta spre nord, bancurile de stavrid pot apare pe tarmul bulgaresc in martie, pe tarmul romanesc in aprilie. Retragerea spre locurile de iernat incepe in octombrie.

In cursul verii, cardurile de stavrid executa migratii neregulate dinspre larg spre tarm si invers in functie de temperatura apei, vant, salinitate, abundenta hranei etc. Cardurile se mentin in orizonturile superioare ale apei, pana la adancimea de 25 m.

Reproducerea are loc in cursul verii, din mai pana in august, cu maximum de intensitate in iulie. Icrele sunt depuse in portii. Maturitatea sexuala este atinsa de masculi la 1 an, iar de femele in parte la 1 an sau la 2 ani. Prolificitatea absoluta este de 150.000-200.000 de boabe de icre. Stavridul mare (cardul sudic) depune pana la 1.000.000 de boabe de icre.

Icrele sunt pelagice; ele se intalnesc in straturile superficiale ale marii, in ape avand o temperatura de cel putin 15-26oC si o salinitate mai mare de 13,8‰ g. Locurile de reproducere sunt situate mai ales spre tarm (10-20 mile), dar si spre larg (pana la 80 mile de tarm).

Ritmul de crestere este mai rapid si longivitatea mai mare la exemplarele din cardul sud-vestic decat la cel nordic si indeosebi la cardul sudic fata de celelalte carduri din Marea Neagra.

In hrana stavridului, pestii sunt elementul dominant; dintre speciile de pesti identificate in continutul stomacal al stavridului, domina hamsia, urmata de aterina, guvizi, barbuni, sprot. Se mai hraneste cu miside, crustacee, etc.

Specia nu este inclusa in Lista Rosie

Poate fi pescuita in principal cu talianul de mare, in sectorul de mica adancime si traulul pelagic, in zona de larg.

Importanta comerciala: carnea gustoasa si foarte apreciata, se consuma in stare proaspata, refrigerata, congelata, sarata si conserve.