IERARHIZARI IN BIOLOGIE

Ierarhizari in Biologie

1. Ierarhizarea taxonomica. Biologia clasifica organismele in regnuri, subdivizate la randul lor in filumuri, apoi in clase, ordine, familii, genuri si specii. Linné (Carolus Linnaeus - 1707-1778) creeaza prima taxonomie, cu doua regnuri, cel vegetal si cel animal. In 1969 Whittaker propune o taxonomie cu 5 regnuri: 1 Monera, 2 Protista, 3 Plantae, 4 Fungi, 5 Animalia, dintre care prima (Monera) apartine superregnului Procariotae, celelalte 4 superregnului Eucariotae.

Ulterior au aparut si alte propuneri de sisteme de clasificare, cum ar fi cel cu 8 regnuri, in care Monera sunt subdivizate in Bacteria si Archaea, iar Protista in alte trei regnuri, ca urmare a cunoasterii tot mai avansate a acestor vietuitoare si a decelarii unor deosebiri importante intre ele. Cea mai recenta clasificare propune impartirea a tot ce este viu in 3 superregnuri numite domenii: Bacteria, Arhaea si Eucarya (Eucariotes), protistele fiind inlocuite de asta data cu 5 regnuri.

In toate aceste taxonomii regnurile Plantae, Fungi si Animalia se pastreaza, ceea ce se explica prin dimensiunile macroscopice a marii majoritati a acestor vietuitoare, in timp ce dimensiunile mici ale primelor, nu au permis cercetarea lor, decat odata cu evolutia instrumentelor corespunzatoare acestor dimensiuni.

2. Ierarhizarea sistemica. Daca taxonomia se refera la insusirile individuale, pe baza carora se face asocierea indivizilor in anumiti taxoni, si ierarhizarea acestora, ierarhia sistemica se refera la relatiile si conditiile de coexistenta a diverselor familii apartinand diferitor taxoni, intr-un anumit mediu fizic, pe un anumit teritoriu - biotop -, si avand o evolutie proprie, ca un intreg: pentru componenta vie, biocenoza sau in engleza "community", biom si biosfera (functie de marimea teritoriului ocupat), iar pentru sistemul complet, incluzand si factorii fizici, ecosistem si ecosfera. Deseori biomul este tratat ca un ecosistem, incluzand si mediul neviu.

Toate organismele vii intervin asupra mediului in care traiesc, extragand din acesta substantele de care au nevoie si eliminand pe cele care nu le mai sunt de folos. Dar fara indoiala, cel mai mare impact asupra mediului neviu si mai ales viu l-a

avut si il are omul. Din nefericire acesta a reusit sa-l modifice atat de mult, incat daca continua fara sa ia masuri de redresare, isi pune in pericol propria existenta. Aceste modificari omul le-a adus intr-un timp ingrijorator de scurt, daca ne gandim ca viata a inceput cu circa 4000 de milioane de ani in urma¸ in timp ce omul a aparut de-abia in urma cu vre-o 0,1 milioane de ani, si impactul cel mai mare asupra mediului l-a avut in perioada sa istorica, adica de cateva mii de ani incoace, cand a reusit sa schimbe mediul local in unele zone ale terei, dar efecte la scara planetara au inceput sa apara de abia in ultimele decenii.

Figura 1. reda o schema propusa de Prof. Nicolae Botnariuc pentru relatiile ierarhice in lumea vie (si cea nevie), separand ierarhizarea taxonomica de cea sistemica.

Fig. 1. Relatii ierarhice in lumea nevie

(dupa Nicolae Botnariuc, Evolutia sistemelor biologice supraindividuale, Ed. Univ. Bucuresti, 1999, p 39, completata de Prof. Dr. Manuela Dordea, Cluj-N)