Virusul piticirii mohorului lat

Virusul piticirii mohorului lat - Echinochloa cruss-galli stunt virus Ec-gSV, Oryzavirus, Reoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 147). A fost raportat prima data la Echinochloa cruss-gulli var. oryzicola (Chen s.a., 1980, Pl. Prot. Bull. (Taiwan) 22, 425), in Taiwan, unde este raspandit si in prezent, plantele de Echinochloa cruss-gulli var. oryzicola, Setaria italica si Triticum aestivum infectate natural sunt puternic infratite, pitice, mai verzi decat normal, avand frunzele deformate, cu marginile serate si prezentand umflaturi caracteristice pe nervuri, nu formeaza tulpini, sau impaierea este intarziata, spicele fiind lipsite de seminte. Susceptibile la acest virus s-au dovedit Alopecururus aequalis, Echinochloa crus-galli var. formosensis, Eleusine caracana, Imperata cylindrica, Lolium multiflorum, Oryza sativa, Setaria italica, Triticum aestivum si Zea mays, iar nesusceptibile Cynodon dactylon, Echinochloa colonum, Elensine indica, Hordeum vulgare, Leersia hexandra si Sorghum bicolor. Inoculat experimental, virusul produce infratire excesiva, piticire, colorare verde mai inchisa, deformarea si serararea frunzelor si aparitia de umflaturi nervuriene caracteristice la Alopecurus aequalis, Echinochloa crus-galii var. formosensis, E. caracana, Lolium multiflorum, Oryza sativa, Setaria italica si Tritucum aestivum, ingalbenirea frunzelor si mici umflaturi pe nervuri la Imperata cylindrica var. major si simptome slabe sau insanatosire aparenta la Zea mays. Virionii se gasesc in frunze, fiind localizati in floem, in celulele infectate gasindu-se si incluziuni in forma de viroplasme care contin virioni. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. În natura, este transmis, in mod persistent, prin insectele Sogatella vibix si S. longifurcifera Delphacidae , virusul fiind retinut la naparlire, multiplicandu-se in vector, dar netransmitandu-se congenital la urmasi. Sucul foliar contine putini virioni. Termoianctivarea are loc la 70-80ºC, longevitate in vitro este de 38 zile, iar dilutia limita 10^-6-10^-7. Virionii sunt izometrici, fara anvelopa, de 80 nm in diametru, avand profil unghiular si aranjamentul capsomerelor evident, recomandandu-se fixarea lor cu glutaraldehida. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma de doua componente, genomul este format din 10 parti (S₁-S₁₀) de ARN dublucatenar, linear, iar in virioni s-au idntificat sase proteine. Combaterea s ralizeaza prin distrugerea buruienilor gazda din orezarii si culturile de grau, evitarea atacului si combaterea insectelor vectoare.