Virusurile asociate cu ofilirea coccidiana a ananasului

Virusurile asociate cu ofilirea coccidiana a ananasului - Pineapple mealybug wilt-associated viruses, PMWaV; PMWaV-1; PMWaV-2, Closterovirus, Closteroviridae, sinonime Pineapple mealybug wilt-associated virus 1, Pineapple mealybug wilt-associated virus 2, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 489). Ofilirea coccidiana a ananasului asociata cu paduchele testos Pseudococcus brevipes a fost descrisa prima data la Ananas comosus cv. Smoot Cayenne, in Hawaii (S.U.A.), de Carter (1933, Phytopathology 23, 207). În prezent, este considerata una dintre cele mai grave boli ale ananasului, mult raspandita in toate zonele de cultura ale acestei plante, printre care Hawaii, India, Australia si Cuba. Mai recent, s-a dovedit ca aceasta st produsa  de doua virusuri diferite, PMWaV-1 si PMWaV-2, plasate in familia Closteroviridae (Fauquet si Mayo, 1999, Arch. Virol 144, 1249). În ultimul timp, Sether si Hu (2002, Phytopathology 92, 928) demonstreaza ca boala pineapple mealybug wilt este produsa de efectul sinergic al paduchilor testosi si PMWaV-2, PMWaV-1 gasindu-se frecvent in plantele bolnave insa fara o implicare etiologica directa.

În plante de ananas cu si fara simptome de ofilire, din Australia si Hawaii s-au gasit, de asemenea, particule de Badnavirus insa fara nici un rol etiologic. Boala apare numai la plantele de Ananas comosum, caracterizandu-se prin simptome persistente, variabile cu sezonul, in evolutia ei avand si o faza de insanatosire aparenta caracteristica. În cazul infectiilor naturale, boala se manifesta prin necrozarea severa a varfului limbului, urmata de inrosirea si ofilirea frunzelor, care pot duce la colapsul total al plantelor mature. Dupa cateva luni de la aparitia primelor simptome, plantele bolnave intra intr-o faza de insanatosire aparenta, caracterizata prin absenta simptomelor specifice pe frunzele mai noi, acestea prezentand numai pete mici verzi inchis, produse de toxinele inoculate prin hranirea coccidelor. La inocularile experimentale cu coccidele Dysmicoccus brevipes si D. neobrevipes, efectuate cu plante cultivate in containere mentinute la exterior sau plantate direct in camp, simptomele caracteristice bolii au aparut numai in prezenta lui PMWaV-2 si a paduchilor testosi, PMWaV-1 neavand nici un rolk etiologic, prezenta acestuia fiind corelata numai cu reducerea cresterii si a productiei plantelor infectate. Primele simptome au aparut la 1-3 luni de la detectarea lui PMWaV-2 in plante, iar la 12-15 luni dupa popularea cu insecte s-au infectate si au manifestat simptome caracteristice majoritatea plantelor luate in studiu. Simptomele tipice constau in necrozarea severa a varfurilor limbului, evoluand, in forma de V, pe 5-30 cm, spre baza celor mai noi frunze mature, suprafetele proxime necrozelor devenind, adesea, de culoare alburie.

Marginile si varfurile frunzelor mature sunt curbate in jos, iar cele mai tinere frunze mature sunt de culoare rosie stralucitoare, pe suprafata lor aparand, frecvent, insule verzi proeminente, de 1-6 mm in diametru, formate ca efect direct al hranirii insectelor vectoare. Un numar de 6-12 frunze batrane de la baza sunt de culoare rosie, avand varfurile si marginile albe si curbate spre fata inferioara. Uneori, frunzele cu simptome se ofilesc, iar plantele pot fi total distruse. La 2-5 luni de la aparitia primelor simptome, majoritatea plantelor au intrat intr-o faza de insanatosire, caracterizata prin lipsa simptomelor foliare caracteristice, pe suprafata frunzelor subteninale aparand numai pete proeminente verzi caracteristice hranirii insectelor vectoare. PMWaV-1 este limitat la floem, fiind detectat in frunzele, radacinile, tulpinile, fructele si organele de multiplicare ("crowns") ale plantelor infectate. PMWaV-1 si PMWaV-2 pot fi achizitionate si transmise, probabil, in mod semi-persistent, de paduchii testosi Dysmicoccus brevipes si D. neobrevipes, detectarea lor in plante fiind posibila la 30-40 zile de la trasnferarea insectelor vectoare pe plantele sanatoase (Sether si Hu, 2002, l.c.). Diseminarea virusurilor in camp este favorizata de prezenta furnicilor, care, inhiband dezvoltarea pradatorilor, mentin constante populatiile vectorilor, prezenta continua a acestora, alaturi de PMWaV-2, fiind necesara pentru producerea simptomelor caracteristice bolii. Transmiterea nu are loc prin inoculare de suc iar Ananas comosus este singura planta susceptibila cunoscuta. Sucul foliar contine putini virioni. Virionii ambelor virusuri (PMWaV-1 si PMWaV-2) sunt filamentosi, de regula flexuosi, cu o lungimi modale clare de 1200-1500 nm, avand grosimea de 12 nm si canalul central obscur. În preparatele purificate apare o singura fractie, genoamele ambelor virusuri sunt formate din ARN monocatenar, linear, unipartit, iar in virioni se gaseste o singura proteina. Raspandirea bolii poate fi prevenita prin combaterea furnicilor ce insotesc populatiile vectorilor si producerea materialului de propagare liber de PMWaV-1, PMWaV-2 si badnavirusul ananasului, PMWaV-1 putand fi eliminat sin stocurile de multiplicare prin mentinerea materialului de inmultire, timp de 120 minute in apa incalzita la 50°C. Cercetari de ecologie si combatere au fost efectuate de Gunasinghe si German (1988, Phytopathology 78, 1584).