Viurusul mozaicului la solanum muricatum

Viurusul mozaicului la solanum muricatum - Pepino mosaic virus PepMV, Potexvirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 115). Virusul este foarte variabil, pana in prezent cunoscandu-se izolatele tipica din Peru si izolatele din Olanda, Germania, Marea Britanie, Canada si S.U.A., care difera intre ele prin simptomele produse la diferite plante susceptibile (French s.a., 2001, Pl. Dis. 85, 1121; Lesemann, 2003, Z. PflKrankh. u. PflSchutz 110, 71). Virusul a fost identificat prima data la plante de pepino (Solanum muricatm) din Peru (Jones s.a., 1980, Ann. appl. Biol. 94, 61) si apoi la tomate in Olanda (van der Vlugt s.a., 2000, Pl. Dis. 84, 103), Marea Britanie (Munford si Metcalfe, 2001, Arch. Virol. 146, 2455), Spania (Jorda s.a., 2001 a, Pl. Dis. 85, 1292), Canada si Arizona, Colorado si Texas din S.U.A. (French s.a, 2001, l.c.) si Polonia (Pospieszny s.a., 2003, Z. PflKrankh. u. PflSchutz 110, 97), aparand rar si la culturile de legume din Germania, fiind identificat, de asemenea, in Franta, Italia, Portugalia si Maroc. La tomate, boala, este, uneori, deosebit de grava, reducand cantitatea si calitatea productiei, in serele de plastic din Spania pierderile de recolta fiind apreciate la 15-80 %. Infectate natural cu PepMV sunt solanaceele Solanum muricatum, Lycopersicon esculentum si unele specii de plante crescute spontan in jurul serelor afectate.

La S. muricatum, boala se caracterizeaza prin simptome mozaicale si formarea de enatiuni verzi-inchis pe fata inferioara a frunzelor. Plantele de tomate (L. esculentum) infectate natural manifesta simptome variate, in functie de izolata virala, soi si conditiile climatice. Astfel, tomatele gasite infectate in serele din Olanda au prezentat pete foliare galbene si mozaic, cele din serele comerciale canadiene mozaic galben stralucitor, in serele de plastic din Spania, simptomele cele mai comune au fost distorsionarea, clorozarea si mozaicarea frunzelor, unele plante manifestand mozaic verde-inchis "basicarea" suprafatei frunzelor si striatiuni verzi pe sepale si tulpini, fructele majoritatii plantelor fiind mai mult sau mai putin clorozate, iar la tomatele din Polonia boala s-a manifestat prin mozaic galben si distorsiuni foliare. În Spania, la testarea serologica a plantelor din jurul serelor afectate, infectii naturale latente au fost identificate la Amaranthus spp., Malva parviflora, Nicotiana glauca, Solanum nigrum si (Jorda s.a., 2001 b, Pl. Dis. 85, 1292). Lesemann (2003) a stabilit reactia plantelor de L. esculentum, S. tuberosum, C. annuum si S. muricatum la inocularea artificiala cu izolatele din Peru (tipica), Germania (DE), Marea Britanie (GB) si Spania (ES). La tomate, 16 din 31 soiuri cercetate nu au prezentat simptome, 15 soiuri au manifestat simptome slabe de "basicarea" frunzelor, cloroze nedistincte sau, uneori, mozaic foarte slab, izolatele ES producand simptome la 15 soiuri, GB si DE reactii slabe la 8 si, respectiv, 4 soiuri, iar izolata tipica numai la 2 soiuri, simptome pe fructe, constand din mozaic galben sau rosietic, aparand numai la 0 % din tomatele recoltate. La cartof, din 30 germoplasme inoculate cu izolatele tipica GB si DE, 17 au fost infectate de toate izolatele, iar alte 7 linii numai de una sau doua din izolate, 6 soiuri nefiind infectat de nici una din izolate, simptome foliare severe fiind obtinute la unele soiuri mai ales cu izolata GB. La ardei, nu s-au obtinut infectii la 17 soiuri cecetate, iar plantele de S. muricatum au fost infectate de toate izolatele, reactionand prin simptome veriabile. În experimentarile de sera efectuate in Spania, virusul a infectat plantele de Datura stramonium, Nicandra physaloides, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, Solanum tuberosum, Vigna sinensis si Gomphrena globosa (normal neinfectate de PepMV), neinfectate fiind Capsicum annuum, Cucumis sativus, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana, Nicotiana glutinosa, N. rustica si N. tabacum. Inoculat aartificial, virusul produce simptome de mozaic la Nicotiana glutinosa, cloroze si pete, inele si linii necrotice la N. debneyi, cloroze la Solanum muricatum, Datura metel si D. stramonium, necroze severe la Solanum tuberosum, soiurile Marpata si Revolution si necroze neregulate la Nicandra physaloides. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor foliare infectate, unde apar si incluziuni continand particule virale.

Experimental virusul este usor transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin contactul plantelor sanatoase cu plantele bolnave sau cu obiectele contaminate pe care virusul rezista timp indelungat si prin samanta contaminata la exterior provenita de la plante infectate. Sucul foliar contine numerosi virioni, inactivarea termica are loc la 65-70 %, longevitatea in vitro este de peste 90 zile, iar dilutia limita 10^-5-10^-6. Virusul rezista timp indelungat in resturile vegetale si pe obiectele contaminate cu suc provenit de la plante infectate, pe suprafetele de sticla ramanand activ timp de 14 zile iar in resturile de radacini 31 zile. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand lungime modala clara de 508 nm si 11 nm in diametru, canalul axial fiind obscur si structura elicoidala neevidenta. Virusul are o singura proteina capsidala. Masurile de prevenire constau in respectarea regulilor de carantina la importul de fructe, seminte si material vegetativ de inmultire din tarile contaminate, utilizarea de samanta de tomate libera de virus, examinarea tomatelor cu privire la prezenta atacului, eliminarea atenta a plantelor suspecte si aplicarea unor masuri adecvate in cazul aparitiei bolii, inclusiv decontaminarea serelor, utilajelor, uneltelor si a semintelor cu dezinfectanti eficienti.