Masurarea maselor

Masurarea maselor

Balanta este un aparat pentru masurea fortelor (greutatea) prin echilibrare cu forte cunoscute folosind in acest scop o parghie sau un sitem de parghii cu brate egale (balanta) sau neegale (bascula).

1. Clasificarea balantelor

Dupa precizia cantaririi, in laborator se folosesc curent urmatoarele tipuri de balante :

balanta tehnica (cu precizie de ordinul gramelor) ;

balanta frarmaceutica (cu precizie de 0.01 g) ;

balanta analitica : - obisnuita, cu precizie de 0,0001 g ;

- microbalanta, cu precizie de 0,000001 g ;

balante speciale (precizie 10^-6 - 10^-9 g) ;

Dupa modul de functionare, balantele se pot clasifica in :

balante cu functionare neautomata - la care nu este necesara interventia operatorului pentru a aseza sau indeparta sarcina, casi pentru determinarea rezultatului cantaririi ;

balante cu functionare automata - la care nu este necesara interventia operatorului, putandu-se efectua un proces automat specific aparatului, inclusiv determinarea rezultatului cantaririi ;

balante semiautomate la folosirea carora este necesara in terventia operatorului pentru a aseza sau indeparta sarcina, dar determinarea rezultatului cantaririi se face automat.

Dupa modul de obtinere al echilibrarii, balantele pot fii :

balante analitice cu oscilatii libere ;

balante analitice cu oscilatii amortizate.

Dupa modul de asezare a greutatilor, se disting :

balante analitice cu cutie cu greutati ;

balante analitice cu sisteme semiautomate sau automate care permit asezarea greutatilor fara a deschide cutia balantei

2. Caracteristicile balantelor

Toate tipurile de balante dar mai ales cele analitice, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : justete, fidelitate, sensibilitate, rapiditate.

Justetea unei balante analitice este data de diferenta dintre valorile cantaririlor masei unui obiect si valoarea masei lui adevarate. Justetea balantei este legata de erorile sistematice, datorate in special inegalitatii bratelor parghiei. Bratele parghiei balante nu sunt niciodata perfect egale.

Pentru a elimina eroarea de justete la o balanta de precizie, cantaririle trebuie sa fie executate printr-o metoda care sa inlature influenta inegalitatilor bratelor, adica printr-o metoda de dubla cantarire.

Fidelitatea unei balante analitice este redata prin gradul de reproductibilitate a rezultatului masurarii cand se fac mai multe cantariri succesive ale unuia si aceluiasi obiect. Fidelitatea cantaririlor este afectata de marimea erorilor intamplatoare, datorate jocurilor in partile mobile, variatiei intamplatoare si necontrolabile a caracteristicilor unor materiale din care sunt construite balantele etc.

Sensibilitatea. Pentru ca o balanta sa fie sensibila, trebuie cea la cu mai mica suprasarcina adaugta pe unul din platane, deplasarea acului indicator sa fie apreciabila.

Sensibilitatea unei balante este cu atat mai mare cu catparghia este mai usoara si mai lunga, iar centrul de greutate al parghiei este mai aproapede cutitul de sprijin.

Pragul de sensibilitate este definit ca cea mai mica valoare a sarciniii de cantarit, care determina o deplasare distinct sesizabila a acului indicator.

Rapiditatea cantaririi. O balanta lasata libera necesita un anumit timp ca sa revinala pozitia initiala ; ea oscileazaca si un pendul.

In cazul balantelor fara amortizoare, pentru a grabi cantarirea nui se mai asteapta oprirea completa a acului indicator, fiind suficienta citirea a trei pozitii succesive extreme pe cadran, ele avand valori algebrice socotite de la mijlocul scarii gradate, sau pozitive incepand de la una din extreme.

3. Reguli de cantarire

Balanta se mentine in perfecta curatenie. Inainte de cantarire, talerele balantei se curata de praf si alte impuritati cu ajutorul unei periute moi, degresata.

Cand se cantareste nu se lucreaza decat prin usile laterale ale cutiei balantei, pentru a nu introduce in interiolul cutiei vaporii respiratiei.

Cand nu se lucreaza cu balanta ea va sta "oprita" adica va fii ridicata de pe cutitile de sustinere pentru a nu se roade inutil prin frecare.

Nici o adaugare sau luare de obiect sau de greutate, cat de mica, nu se face fara ca mai intai balanta sa fie oprita.

Balanta nu se va incarca niciodata peste sarcina ei maxima indicata pe parghie.

Trebuie sa se evite oscilatia talerelor balantei, observand ca obiectele mai grele sa fie puse pe cat este posibil pe mijlocul talerelor.

Nu se introdu pe talere si nici in cutia balantei obiecte calde sau prea reci.

Greutatile se aseaza pe talerul din dreapta succesiv, in ordine descrescanda pana la centigram.Apoi se inchide cutia balantei si se deplaseaza calaretul pe acelasi brat al parghiei,deasupra talerului pe care s-au pus greutatile pana la echilibrare.

Cand se racantareste un corp,se folosesc aceleasi greutati care au fost utilizate la cantarirea anterioara.

Cantaririle succesive ale uneia si aceluiasi obiect se fac intotdeauna in aceleasi conditii exterioare, in special la aceeasi temperatura.Creuzetele de portelan, calcinate se lasa sa stea in exsicator 20-30 de minute, cele de platina mai putin.

Rezultatul cantaririi se noteaza imediat in caiteul de laborator.Dupa terminarea cantaririi, greutatile se pun iarasi in cutia lor.

Substanta nu se introduce in vasul in care se face cantarirea, fiola, sticla de ceas, pahar, cand acestea se afla pe talerul balantei.Pentru manipularea fiolei sau creuzetului se foloseste fie o banda de hartie indoita de 2-3 ori in lungul ei, fie o penseta cu varfurile imbracate in pluta.

Hartia obisnuita, hartia de filtru, pluta sau chiar vasele murdarite de amprentele digitale, nu prezinta o greutate constanta si ele nu pot fi cantarite cu balanta analitica.