NEWTON (1624-1727) intemeietor al materialismului mecanicist si descoperitorul legii atractiei universale

NEWTON (1624-1727) intemeietor al materialismului mecanicist si descoperitorul legii atractiei universale

EPOCA COPILARIEI

La 25 Decembrie 1642, cava loin dupa ce Galilei a murit sub povara unei vieti de recluziune, sa nastea Isaac Newton, intr-un satuc Woolsthorpe din comitatul Lincoln al patriei lui Shakespeare. Newton avea sa intregeasca si sa codifice in forma definitiva, pentru multe secole opera inceputa genial de Galilei.

Tatal lui Newton, cu acelasi nume biblic ca si fiul, Isaac, era mic proprietar de pamant in Lincolnshire, cu oarecare stare materiala. El moare inainte de nasterea fiului. Micul Isaac ramane, la 2 ani, sigur, in grija unei familii, pentru ca mama lui s-a remaritat.

Era un copil plapand si foarte deosebit de ceilalti. La varsta de 12 ani este trimis la colegiul din orasul apropiat, Grantham, in agzda la un farmacist care a lasat oarecare amintiri despre copilul de atunci, elev mediocru, notat la inceput prost printre colegii din aceeasi clasa.Pasiunea lui pentru mecanisme, chiar foarte complicate, pe care le construia singur cu mare indemanare, pasiunea lui pentru citit, totala nepasare pentru gospodarie au aratat ca el trebuie sa continue scoala. In aceasta epoca, pe la 16-17 ani, biografii asaza unica dragoste, foarte aprinsa. Idila, oprita de imprejurimi in loc, a devenit mai tarziu o foarte stransa prietenie, unica marturie a vietii sale sentimentale.

STUDIILE  LA CAMBRIGE. PRIMELE LUCRARI

Dupa staruintele unchiului sau, in vara anului 1661 a fost inscris la acel renumit colegiu, unde a avut norocul sa intalneasca un profesor care in scurt timp i-a devenit prieten: Isaac Barrow,invatat tanar si generos- asa cum sta bine unui profesor.

El merge cu studiile de-a dreptul la marii maestri, sub imboldul lui Barrow, insa nu totdeauna culege satisfactie

Se ocupa in aceeasi vreme de fizica si de chimie.Diverse lucrari le-au adunat intr-un Memoriu cu titlul De analysis per aequationes numero terminorum infinitas, pe care l-a comunicat profesorului sau Barrow, ingaduind acestuia sa-l comunice la randu-i, in copie, matematicianului John Collins, prieten si corespondent al lui Barrow, om cu numeroase relatii in Anglia si pe continent. Ideile din Memoriu au capatat, pe calea aceasta, o mare raspandire si fara ca el sa fie tiparit.

INCEPUTUL CARIEREI

In anul acestei prime mari descoperiri, aceea a calculului integral(calculul fluxiunilor), Newton ia primul sau grad universitar, acela de Bachelor of Arts.Ciuma, care bantuia Londra inca din 1664, il alunga la tara, la casa parinteasca, unde isi petrece existenta in cercetari si meditatii.

O problema mare a vremii era aceea a gravitatii, care preocupa pe multi cercetatori dintre cei mai mari.Aceasta problema era, se pare, si in centrul preocuparilor tanarului invatat, care-si purta meditatia prin toate locurile in care a stat.In aceasta epoca se situeaza cunoscuta poveste cu marul.

Asezat la picioarele unui mar, gandea, poate chiar la problemele gravitatiei, cand un fruct desprins din pom cade, profilandu-se pe cer pana la el. A fost, se pare, prima sugestie a unitatii gravitatii universale, aceeasi care tine Luna in jurul Pamantului si planetele legate de Soare, aceeasi, cu forta de atractie a corpurilor catre pamant. Marul lui Newton a devenit istoric.

Intors la scoala, Newton ia cu succes si ultimul titlu, Master of Arts, clasificat al 23-lea din 148 de candidati. Newton compune Metode ale fluxiunilor si cuadraturii. In ea expune sistematic principiile, completate cu numere si exemple, ale calculului diferential si integral.

O expunere publica sistematica apare abia in 1687, ca pregatire pentru expunerea legilor mecanicii si a teoriei gravitatiei universale, care aveau nevoie de aceste calcule.

In scurta vreme, Newton devine profesor la Trinity College, la catedra pe care o ocupa Barrow insusi. Acesta din urma,dorind sa se consacre teologiei si intelegator al meritelor exceptionale ale scolarului sau, isi cere trecerea la o noua catedra, cu conditia ca in locul ramas liber sa fie numit Newton. In noiembrie 1669, Newton este numit rpofesor in cea mai renumita universitate engleza.

Constiincios in indeplinirea datoriilor sale, Newton nu este totusi un zelos al profesoratului. Isi smulge cu greu timp de la meditatiile si lucrarile proprii.

Intram acum in marea linistita a 20 de ani de activitate concentrata zi de zi, ora de ora, pana in adancul noptilor fara odihna, luand adesea si timpul orelor de masa.nici o distractie, si aproape nici o deplasare.

Toti acesti 20 de ani de aprofundare si de precizare a descoperirilor, ale caror principii fundamentale erau temeinic asezate, n-au lasat alte urme decat opera lui asa cum va fi publicata. Documente de viata din aceasta vreme sau marturii omenesti sunt foarte reduse si, ma ales, rare.

construieste in aceste vremuri (1669-1670) telescopul cu reflexie, care mai e si azi citat in unele carti de fizica.O descriere exacta a instrumentului apare in publicatia Societatii. Modelul este pastrat de societate si vizitatorii pot avea si astazi bucuria de a-l privi. Newton a avut satisfactia sa vada mai tarziu construit si folosit la studiul cerului telescopul in marime naturala, asa cum il descrisese.

ALTE LUCRARI

Am vazut ca in 1704 publica Optica, in care fondeaza geomatria proiectiva. In 1707 se tiparesc lectiile de Arithmetica universalis, care ajunsera in curand o carte curenta fundamentala chiar pentru scoala Newton, ca multi englezi de altfel, a aratat o atentie deosebita anumitor chestiuni teologice. E un mare cunoscator de texte, foarte cunoscator al imprejurarilor istorice, insa da explicatii arbitrare si, se pare, neadmisibile.

W.Whiston, succesorul lui Newton la Cambrige, in legatura cu aceasta lucrare a lui Newton si cu caracterul autorului, scrie: ' Daca as fi publicat, fiind in viata, critica mea, mi-ar fi fost frica sa nu ma omoare', exagerand mult ceea ce se gandea in cercurile care nu-i cunosteau nici bunatatea si generezitatea inimii, nici incordarea supraomeneasca cu care si-a creat opera.

MAREA  ODIHNA

Newton si-a pastrat, cu exceptia anilor de oboseala, o buna sanatate pana in preajma varstei de 80 de ani, cand semnele variate ale batranetii l-au lovit. In 1725 o pneumonie l-a facut sa paraseasca Londra.In curand insa, in ziua de 29 martie 1727, intreaga Anglie si lumea intreaga plangeau pierderea lui.

Newton spunea de cercetarile lui : 'Eu nu stiu cum ma va judeca lumea, dar eu imi fac mie insumi impresia unui copil care se joaca pe malul marii, culegand ici o piatra mai vargata, colo o scoica mai stralucitoare ca altele, pe cand oceanul adevarului i se intinde nemarginit in fata.'