PIERRE CURIE

Pierre Curie s-a nascut la 15 mai 1859 la Paris fiind fiul unui medic.

Fiind o fire visatoare si independenta nu a mers la scoala, de instructia sa ocupandu-se tatal sau si un profesor particular. Promoveaza bacalaureatul la 16 ani si este licentiat in stiinte la 18 ani. Devine preparator la Sorbona.

Prima sa lucrare este un studiu asupra radiatiilor infrarosii, in colaborare cu prof. Desains. Studiaza impreuna cu fratele sau, Paul Jaques, cristalele, descoperind piezoelectricitatea (fenomen care consta in polarizarea electrica a unui cristal in urma unei deformari mecanice). In anul 1882 este numit sef de lucrari la Scoala de fizica si chimie orasului Paris. Doctoratul il obtine in anul 1895 teza avand ca subiect proprietatile magnetice ale corpurilor. In acelasi an se casatoreste cu Maria Sklodowska.

In 1904 este numit profesor de fizica generala la Sorbona iar in 1905 este primit in Academia de stiinte.

Moare la 19 aprilie 1906 intr-un accident de circulatie fiind lovit de un atelaj tras de cai.

In afara de studiile sale teoretice de magnetism, cristalografie si radioactivitate, Pierre Curie, a fost si un foarte bun experimentator construind chiar si diferite instrumente: un electrometru cu condensator si o balanta ultrasensibila. Cu ajutorul electrometrului a descoperit in 1904 faptul ca radiatiile β transporta sarcina electrica negativa, egala cu sarcina elementara.

Ca o recunoastere a meritelor stiintifice ale familiei Curie, activitatea unui gram de radiu pur a fost aleasa ca unitate de masura fiind denumita curie (simbol Ci). Un element artificial a fost de asemenea numit curiu (Cu, Z = 96).

Bibliografie

Chiorcea, N; Fizicienii laureati ai premiului Nobel, Teora, Bucuresti, 1998.