INTRODUCERE[sc1] 

Analizarea unei localitati din punct de vedere geografic, sub diferitele aspecte ale legaturii acestei stiinte cu agricultura, industria, evolutia populatiei, istoria comunitatii si cadrul natural, cere coordonarea si compilarea mai multor informatii de o diversitate si variatie deosebita, incepand cu datele topografice, geologice si geomorfologice pana la date referitoare la populatie, ocupatii, etnografie si folclor. Interconditionarea cadrului natural cu sistemul uman creeaza un habitat in care elementele definitorii ale acestuia sunt rezultante ale combinarii in timp si spatiu a mai multor fenomene si date initiale. Amplasamentele asezarilor umane sunt strans conditionate de relief, prezenta apei, posibilitatea crearii de cai de comunicatie cat mai usor accesibile. Stilul de viata si ocupatiile de baza ale oamenilor sunt dependente de rezervele naturale de suprafata si de adancime.

Morfologia terenului determina modul de amplasare si de constructie a gospodariilor si in acelasi timp gradul de mobilitate a populatiei. Asa cum scria ilustrul cercetator Simion Mehedinti (1868-19629), geografia este o "stinta a pamantului considerat in relatia sa reciproca a maselor celor patru invelisuri, atat din punctul de vedere static (al distributiei in spatiu) cat si din punct de vedere dinamic (al transformarilor in timp)" (1931, Terra - Introducere in geografie ca stiinta).

Asezarea umana este deci un sistem complex, rezultat al interactiunii dintre mediul natural compus din litosfera, atmosfera si hidrosfera si mediul uman ca un subsistem dinamic cu evolutie in timp si tendinte uneori contrastante cu tendintele generale ale cadrului natural.

Primele conceptii unitare asupra studiului acelei parti a geografiei care se refera cu preponderenta la actiunea omului, au fost demarate de Societatea geografica romana, care a sprijinit aparitia unor studii asupra resurselor naturale, economiei si populatiei, elaborate in ultimele decenii ale secolului trecut de specialistii din stintele invecinate. S-au conturat astfel trasaturile geografiei romanesti moderne, cu diverse ramuri ca geografia economica, antropogeografia, geografia sociala, istorica, hidrogeografia si s-au pus bazele elaborarii unei monografii geografice a Romaniei (1960).

Particularitatile unei zone bine individualizate sunt descrise de geografia regionala, ca niste cazuri particulare ale geografiei generale. În studiul "Elementul spatial in descrierea geografica'' (1931), ramas ca o lucrare de referinta in teoria regionarii geografice, G.Valsan a considerat unitatea de baza a geografiei regionale, peisajul geografic, ca o rezultanta a interactiunii factorilor fizici si social-economici.

Pornind de la conceptul de invelis terestru, sinonim cu cel de geosfera, ca domeniu de cercetare al geografiei, V. Mihailescu dezvolta teoria regiunii geografice sau a complexului teritorial geografic, ca parte componenta a acestui invelis si ca unitate de studiu a geografiei (1964). În acest sens cercetarea regionala este considerata o etapa de sinteza a elaborarii geografice, bazata pe analiza integrata a peisajului. Acesta a definit de asemenea conceptele de structura geografica regionala, care semnifica modul in care se imbina elementele unui complex teritorial precum si acela de functie geografica regionala, ca o rezultanta a structurii si pozitiei privite din prisma activitatii umane.

Odata cu introducerea teoriei sistemelor si in geografie, s-au putut defini concepte noi ca geosistem, biogenosfera, ecologia peisajului si de asemenea s-au trasat directii noi de cercetare privind functionalitatea peisajelor si capacitatea lor de utilizare.

Studiul localitatii Sarmas a urmarit cuprinderea unor date cat mai diverse si descoperirea legaturilor care au existat si se manifesta si in prezent, intre cadrul natural si elementul uman, cat si prezentarea unor date cu caracter social si politic ce au afectat actuala structura a complexului geografic local.

S-a considerat utila prezentarea pe scurt a cadrului natural si social regional, avand in vedere ca localitatea se afla situata intr-o regiune cu trasaturi specifice, legata atat de existenta unor structuri de relief particulare, preponderent de origine vulcanica dar si de evolutia in timp si spatiu a comunitatilor umane din Depresiunea Giurgeului. S-a considerat ca in acest fel se va putea face o prezentare mai comprehensiva a locului si pozitiei localitatii in regiune.

Deoarece studiul ar putea sta la baza unei ample documentatii privind evolutia in timp si spatiu a comunitatii si datorita faptului ca odata cu trecerea generatiilor unele informatii sunt din ce in ce mai greu de pastrat s-a introdus un capitol de etnografie si folclor, rezumat doar la aspectele esentiale.

De asemenea ca un astfel de studiu aduce un mic aport la prezentarea istoriei romanilor din aceasta zona, contestata inca de unele cercuri mai mult politice, dar deloc controversata in realitate, avand in vedere descoperirile arheologice care atesta continuitatea locuirii in depresiunea Giurgeului inca din neolitic.

Lucrarea de fata prezinta de asemenea in modul grafic aspecte legate de pozitionarea localitatii, hidrografia, relieful, grafice ale evolutiei populatiei si o serie de imagini fotografice realizate pe obiective de interes si cuprinzand ansamblari panoramice ale imaginilor comunei din trei puncte diferite, adaugandu-se la aceasta planuri generale .

POZITIA SI LOCALIZAREA GEOGRAFICA

2.1. LOCALIZAREA

Din punct de vedere administrativ localitatea Sarmas face parte din sectorul nordic al judetului Harghita.

Localitatea este asezata in partea nordica a depresiunii Giurgeului, fiind dezvoltata preponderent pe malul drept al raului Mures, asezarea intinzandu-se pe vaile afluentilor de dreapta ai Muresului, cu o zona locuita ce se intinde cca 11 km de la valea Muresului spre muntii Giurgeului. Limita administrativa se intinde spre vest pana pe creasta dealului Filpea, se continua apoi pe valea Cicicului si pe valea paraului Fagul Rusului (Orosbic); spre est pana dincolo de culmea muntilor Bania, Negara, Gruiet, Orosbic; spre nord pana la valea Secu, afluent de stanga al raului Toplita iar spre sud pana dincolo de culmea dealului Hodosa si se continua apoi pe valea paraului Jolotca.

Perimetrul localitatii are o forma aproximativ asemanatoare unui dreptunghi, pe o lungime de cca. 14 km si o latime mediana pe directia est - vest de 7 km (intre raul Mures si varful muntelui Negara). Alungirea perimetrului este conforma cu directia generala a cursurilor afluentilor de dreapta ai Muresului si cu dezvoltarea alungita pe directie est - vest a curgerilor si aglomeratelor vulcanice.

II.2. VECINII

În partea de nord, localitatea Sarmas se invecineaza cu localitatea Toplita, pe toata latura nordica a perimetrului; in partea de est cu localitatile Borsec si Ditrau, in partea de sud cu localitatea Ditrau si Subcetate iar la vest cu localitatile Subcetate si Galautas. 

II.3. OROGRAFIE

Comuna Sarmas cuprinde formatiuni de relief specifice unei zone muntoase cu o energie de relief variabila, de la lunca Muresului pana la inaltimile Muntilor Giurgeu.

Se pot individualiza:

a)   o zona relativ plana in lunca Muresului, de mica intindere, mai dezvoltata in aria catunului denumit Runc aflat pe dreapta raului Mures, cu altitudine de pana la 750 m, cu dese portiuni inundabile in perioada de primavara si o zona de mica latime (200 - 400m) aflata la extremitatea nord - vestica a perimetrului comunei, paralel cu raul Mures;

b)   zona dealurilor joase ce cuprinde si luncile paraielor afluente ale Muresului (Jolotca, Filpea, Sarmas, Cicicului) in care se dezvolta practic vatra localitatii Sarmas;

c)   zona dealurilor inalte ce cuprinde dealurile si pasunile aflate imediat deasupra vetrei localitatii, cu cote pana la 1000 m. Se intind pana la poalele formatiunilor muntoase impadurite si cuprind terenuri folosite ca pasuni, terenuri arabile in special in vecinatatea vetrei si pe alocuri palcuri de paduri izolate, ramase ca martori ai zonei impadurite ce se intindea pe vremuri pana la valea Muresului;

d)   zona muntoasa cu altitudini pana la 1398 m, ce cuprinde pe langa terenuri forestiere si poieni folosite ca pasuni sau fanete naturale. În aceasta zona se remarca o serie de formatiuni muntoase cum ar fi muntii Sarmas, Orosbic, Negara, Bania.

II.4. MORFOLOGIA

Localitatea Sarmas este asezata in intregime pe o zona de vulcanite neogene compuse in principal din andezite si aglomerate vulcanice respectiv sedimentarul vulcanic ce include lapili si bombe andezitice, fragmente de roci vulcanice prinse in cenusa vulcanica.

Avand in vedere varsta relativ recenta a rocilor dar si gradul de alterabilitate, relativ mare daca ne referim la aglomeratele vulcanice, morfologia terenului cuprinde si formatiuni cu pante mari taiate de mici vai de eroziune pe traseul unor paraie permanente sau temporare, denumite popular "hagau", cu versanti abrupti si profile litologice interesante din punct de vedere al evidentierii succesiunilor de eruptii vulcanice cu perioadele de acalmie cand s-au depus materiale mai fine ca cenusile vulcanice si chiar mici straturi centimetrice de argile compactate de rocile superioare, cat si zone, actualmente acoperite de depozite ale conurilor de dejectie ale paraielor si depozite de lunca ale raului Mures.

În zona depunerilor fluviatile ale Muresului se identifica si alte tipuri de roci in special metamorfice (calcare cristaline, sisturi, gnaise) antrenate in albia Muresului pe traseul de la sud de perimetrul cercetat unde apar rocile metamorfice ale seriei de Tulghes si dolomitele din zona Izvorul Olt - Voslobeni - Lazarea. Eroziunea pe traseul afluentilor raului Mures (paraiele Jolotca, Filpea, Sarmas, Cicicului) a creat vai inguste in zona dealurilor inalte, paraiele fiind strajuite pe ambele maluri la distante mici de o serie de formatiuni deluroase, alungite, ce se apropie de malul drept al Muresului (valea Paraului Sarmas coboara cu o panta de cca. 45 grade pana la o distanta de cca 150-200 m de raul Mures si Dealul Hodosa in care raul Mures a deschis un afloriment de cca. 10 - 12 m inaltime, in aval de capatul nordic al satului Hodosa. Pante inclinate la peste 45 grade se afla pe "Dealul Bania Mare", situat pe malul drept al paraului Jolotca, unde apar de sub o cuvertura foarte subtire de sol roci hornblenditice ce apartin de Masivul alcalin de la Ditrau.

În zonele de munte, majoritatea impadurite, relieful prezinta de asemenea variatii determinate de eroziunea cursurilor de apa si de asemenea se pot observa deseori versanti abrupti formati din blocuri mari andezitice foarte putin erodate (zona muntelui Negara, pe valea paraului Socariei.

În zona dealurilor inalte exista platouri relativ monotone, folosite pentru culturi agricole, unele avand un microclomat specific (Bania, Gruiet, Bobcani). Relieful acestor platouri este marcat de activitatea omului, parcelele de teren fiind marcate de "razoare" ce pot ajunge pana la cativa metri.

II.5.  RETELE DE TRANSPORT

Principala retea de transport este calea ferata Brasov - Razboieni ce delimiteaza hotarul vestic al comunei Sarmas cu comuna Subcetate. Exista si o halta CFR, Sarmas Runc, situata pe malul stang al Muresului, in dreptul satului Runc.poza Soseaua nationala DN16 trece pe teritoriul comunei prin partea vestica iar accesul de la satul Hodosa la aceasta este asigurat de drumul comunal Subcetate - Sarmas. De asemenea exista un drum de legatura cu satul Jolotca ce urmareste valea paraului Jolotca mai mult pe malul stang al acestuia, prin catunul numit "Cosarcanilor".

Majoritatea drumurilor comunale urmaresc vaile create de afluentii Muresului, existand de asemenea si drumuri de creasta pe majoritatea dealurilor. Exista de asemenea drumuri accesibile doar cu carute si tractoare pana in zona principalelor culmi muntoase cum ar fi Bania, Negara, Orosbic, varful Sarmas, drumuri folosite in special pentru transportul materialului lemnos dar si pentru accesul la stanile din zona.