Consideratii asupra organizarii spatiului urban al municipiului Resita

Consideratii asupra organizarii spatiului urban al municipiului Resita[i]

Cu circa 100.000 locuitori si cu un profil economic dominat de industrie, Resita face parte din categoria oraselor mijlocii-mari. Ea se impune in relatiile teritoriale ca un centru de convergenta a fluxurilor umane si materiale si ca un centru de difuziune a fluxurilor de informatie. Convergenta este rezultatul accentuarii deficitului urban in materii prime (minereuri feroase si de mangan, carbune cocsificabil, energie electrica), in forta de munca (5.500 persoane) si in produse agricole si alimentare. Dezvoltarea serviciilor, dotarile sociale si culturale, puterea politica si administrativa (orasul este resedinta judetului Caras-Severin) sunt elemente care cresc incarcatura informationala a Resitei si care creeaza un excedent, ce se regaseste uneori dincolo de limitele judetului pe care il administreaza.

Aceste proces de concentrare si de dispersie a fluxurilor geografice teritoriale definesc configuratia spatiului urban al Resitei, organizarea sa deosebita. Analiza intreprinsa a tinut seama de patru grupe de componente: componentele generale (cadru), componentele restrictive, componentele de favorabilitate si componentele de presiune (Fig.61.)

Componentele generale. Orasul Resita se studiaza intr-un context mult mai larg tinandu-se cont de conditiile sociale si politice generale ale tarii, precum particularitatile geografice si istorice ale regiunii. Politica de industrializare fortata promovata de stat in perioada totalitarismului a vizat accentuarea dezvoltarii centrelor industriale existente si de creare a altor intreprinderi conexe sau complementare. In consecinta, uzinele care constituie un fel de emblema a orasului (Combinatul siderurgic, Uzina de masini-unelte) s-au dezvoltat si s-au modernizat; s-au creat alte intreprinderi conexe, precum Uzina de reductoare, Fabrica de confectii si alte unitati mici apartinand industriei artizanale si mestesugaresti.

Politica urbana si politica de amenajare a teritoriului traseaza repere extrem de importante pentru evolutia si extinderea orasului. Resita a intrat incepand cu anul 1982 in categoria marilor orase si a cunoscut unele restrictii privind fluxurile de imigranti intra si extrajudetene.

La nivel regional era evidenta integrarea orasului intr-o retea de relatii de cooperare industriala cu alte orase (Otelu Rosu, Bocsa, Caransebes, Anina s.a.); aceasta retea furniza in mod egal materii prime, ca minereu de fier (Ocna de Fier, Dognecea, Ruschita), mangan (Delinesti), carbune cocsificabil (Anina). Intreaga regiune inregistra in a doua jumatate a anilor '80, un sold demografic negatif, care se repercuta asupra fortei de munca in crestere pentru satisfacerea necesarului solicitat de obiectivele sociale si economice ale spatiului urban.

Componentele restrictive. Organizarea spatiului si dezvoltarea de ansamblu a orasului Resita sunt limitate prin anumite componente care joaca un evident rol restrictiv. Aceste componente tin adesea de mediul fizic: resurse naturale, relief, hidrografie, climat s.a. Resursele naturale ale spatiului analizat sunt astazi foarte limitate; exista rezerve de carbune si sisturi bituminoase, exploatarea lemnului este nesemnificativa pentru economia orasului. Energia de relief si declivitatea sunt de asemenea variabile restrictive pentru extinderea suprafetelor construite. Resita este incastrata intr-o arie inconjurata de coline relativ inalte; morfologia sa actuala este o consecinta a limitelor impuse de aceasta situatie, a posibilitatilor reale de extindere. Inundatiile altadata frecvente au fost diminuate sau chiar inlaturate prin canalizarea raului Barzava si prin amenajarile construite in amonte de oras. Aceste amenajari (lacuri artificiale) sunt foarte importante pentru alimentarea cu apa a orasului si mai ales pentru industria sa. La toti acesti factori se adauga patrunderea unidirectionala in oras, care impune o anumita structura a spatiului urban.

O componenta importanta pentru organizarea spatiului resitean este frecventa calmului atmosferic (75%) si a inversiunilor termice, care chiar la un nivel coborat al poluarii, favorizeaza stagnarea substantelor nocive in atmosfera.

Componentele favorabile. Evolutia orasului de-a lungul timpului a aratat o translare a componentelor favorabile catre grupul de componente restrictive. Este semnificativ de remarcat ca resursele naturale, care au determinat la inceput dezvoltarea industriala a orasului, impun astazi limite in evolutia acestor activitati. In acelasi sens a evoluat rolul conditiilor de relief, care au devenit recent un factor restrictiv pentru dezvoltarea orasului.

Orasul se bucura de o pozitie geografica favorabila in raport cu alte centre de extractie a materiilor prime si cu reteaua de centre industriale cuz care coopereaza. Resita dispune, in acelasi timp, de o anumita traditie in metalurgie si prelucrarea metalelor, intrucat aceste activitati se desfasoara aici de mai mult de doua secole.

Componentele de presiune. O presiune deosebita exercita populatia si activitatile economice asupra spatiului urban al Resitei. Orasul a cunoscut o crestere demografica continua, dar aceasta s-a accentuat cu precadere in intervalul 1966-1985, cand numarul de locuitori s-a dublat. Daca in anul 1966 se inregistrau 56.633 locuitori, in anul 1984 populatia orasului numara 102.564 persoane. Aceasta crestere s-a datorat mai intai soldului migratoriu de circa 1000 persoane anual si in al doilea rand soldului natural de circa 600 persoane. Mutatiile demografice conjugate cu mutatiile economice au impus o structura convenabila a spatiului urban, o dotare si o dezvoltare adecvata a infrastructurii.

Activitatile economice si mai ales industriale au exercitat influente importante asupra spatiului urban. Productia industriala a orasului a crescut de peste 2,5 ori si indeosebi industria de masini-unelte care si-a triplat productia. Ca urmare a acestor evolutii au aparut noi zone industriale, precum cele dinspre Valiug si Calnic. Agricultura este practic nesemnificativa, in schimb activitatile comerciale au cunoscut o crestere globala intre anul 1965 si 1983 de peste trei ori.

Sistemul de variabile. In corelatie cu evidentele statistice care masoara aceste componente si mai ales prin selectia celor mai reprezentative variabile pentru orasul Resita s-a putut confirma relevanta urmatoarelor: X₁ (populatia - numar de locuitori); X₂ (densitatea populatiei); X₃ (suprafata construita); X₄ (dotarea cu cladiri publice); X₅ (productia industriala); X₆ (suprafata destinata industriei si transporturilor); X₇ (suprafata ocupata cu spatii verzi); X₈ (indicele poluarii); X₉ (vanzarile de marfuri); X₁₀ (resurse naturale minerale); X₁₁ (productia agricola); X₁₂ (conditii climatice); X₁₃ (conditii de relief); X₁₄ (resurse de apa). O analiza a relatiilor de detrminare intre aceste 14 variabile (Fig.62) a aratat ca particularitatile geografice, sociale si economice se reflecta in raportul dintre fiecare dintre aceste variabile si altele. Pentru a pune in evidenta relatiile dintre acestea s-a luat in consideratie influenta directa, notandu-se prezenta cu 1, iar absenta cu 0. Datele obtinute figureaza intr-o matrice (Fig.63), asociata unui graf.

In ansamblul acestor relatii, pozitiile dominante sunt ocupate de populatie, conditiile de relief si de productia industriala, care sunt variabile determinante, jucand un rol esential in configuratia grafului de relatii. Acest graf, obtinut pentru cazul concret al Resitei, are un caracter general, dar este suficient de precis pentru a marca trei elemente fundamentale ale organizarii spatiului.

Organizarea succesiv-alternanta a spatiului urban. Extinderea teritoriala a orasului rezulta din anumite limite impuse activitatii de constructii prin morfologia zonei montane. Intr-adevar aceasta a utilizat frecvent suprafetele plane si cu declivitate scazuta; ca urmare orasul Resita a ajuns la forma actuala, care pare a unui triunghi isoscel avand centrul de greutate in zona centrala si reunind prin baza sa cele doua extremitati ale orasului. De aici rezulta un avantaj in ce priveste costurile de transport (si timpul de deplasare) minime pentru a merge din oricare punct al orasului spre centrul sau.

In raport cu dezvoltarea sa istorica, se disting doua etape caracteristice ale extinderii constructiilor urbane in jurul nucleului initial: etapa presocialista, cand extinderea constructiilor s-a orientat in amonte, pe valea Barzavei si etapa socialista cand dezvoltarea s-a efectuat in aval de centru.

Prima etapa se caracterizeaza prin aparitia si dezvoltarea, la est de nucleul central (vechea Resita Romana), incepand cu a doua jumatate a sec. XVIII, uzinelor siderurgice si uzinelor de masini-unelte, urmate de aparitia unei noi localitati Resita Montana) ca urmare a colonizarilor de noi locuitori, indeosebi germani. Inainte de inceputul sec. XX si de fuziunea celor doua localitati, nodul economic, administrativ si de servicii era in Resita Montana. La extremitatea de est a orasului s-a definit la sfarsitul deceniului VIII, al sec. XX, o noua zona industriala (Valiug), orientata catre constructia de masini si unelte.

A doua etapa de dezvoltare a Resitei este marcata de adaugarea succesiva a zonei industriale Mociur (intreprinderi conexe siderurgiei) a zonei rezidentiale Lunca Barzavei si a zonei industriale Calnicel (industrii complementare). In timpul acestei etape, paralel, a avut loc un proces de structurare a zonei centrale, respectiv a sub-zonei comerciale, politice si administrative, cartierele rezidentiale Moroasa si Lunca Pomostului.

Examinarea schemei generalizate a structurilor functionale ale Resitei furnizeaza un model specific de organizare a spatiului urban (Fig.63). Se stie ca exista in literatura de specialitate mai multe modele clasice care au permis fundamentarea teoriilor de organizare a spatiului urban: teoria zonelor concentrice (E.W.Burgess), teoria sectoriala (H.Hoyt) si teoria nucleelor multiple (Ch. Harris, E.D. Ullman).

Dezvoltarea deosebita a orasului Resita, datorita conditiilor geografice specifice, nu respecta nici-unul din modelele preconizate de aceste teorii sau de altele. Avem de-a face in acest caz cu un model de organizare succesiv alternanta a spatiului urban, ca o consecinta a relatiilor dintre dezvoltarea industriala si cresterea demografica (componente de presiune) intr-un spatiu muntos cu directii limitate de extindere teritoriala.

Tinand seama de anumite dezavantaje rezultand din dispozitia actuala a zonelor rezidentiale si industriale, asociate cu pericolul poluarii pe care il prezinta anumite intreprinderi industriale, precum si transportul catre acestea de materii prime si de forta de munca, s-ar putea concepe un model vizand structurarea spatiului urban actual. Data fiind marimea si profilul industrial al orasului, s-ar impune in acest sens simplificarea structurii interne printr-o concentrare a zonelor industriale si rezidentiale. Astfel, zona rezidentiala corespunzand Resitei Montane ar putea fi destinata unei extinderi viitoare a uzinelor actuale sau constructiei de noi intreprinderi industriale, ceea ce ar conferi spatiului situat la est de zona centrala o functie in principal industriala.

Zona centrala ar ocupa deci o pozitie mediana intre Estul industrial si Vestul in principal rezidential. Aici s-ar putea concentra actiunea actuala de structurare, paralel cu amenajarea Dealului Crucii intr-o zona verde, cu functie de protectie, de agrement, datorita punctului de belvedere pe care il are varful acestei coline.

Zona industriala Mociur s-ar concentra cu precadere pe valea Terova, in timp ce prin diminuarea zonei afectate de transporturi care este faorte apropiata, s-ar obtine un spatiu liber susceptibil de a primi alte destinatii.

Zona industriala din vest ar cuprinde numai intreprinderi nepoluante si care ar folosi prin profilul lor mai ales forta de munca feminina, in timp ce zona industriala din est ar folosi forta de munca masculina.

O astfel de structurare a spatiului urban ar putea permite o dezvoltare adecvata a orasului, o mai buna calitate a vietii , o sistematizare convenabila a cailor de transport, precum si optimizarea fluxurilor de pasageri din zonele rezidentiale catre centru sau catre locurile de munca.

In concluzie, se remarca rolul deosebit al conditiilor de relief, al industriei si populatiei in structura actuala a spatiului urban al Resitei, precum si modelul particular de organizare succesiv-alternanta a acestuia.