Pamantul si miscarile sale

Raportat la departarea sa fata de Soare, Pamantul este a treia planeta a sistemului solar, dupa Mercur si Venus. Pamantul nu este perfect rotund. El este o sfera usor umflata la ecuator si turtita la poli; raza sa masoara 6 378,136 km la ecuator, insa 6 365,751 km la poli. Pamantul este acoperit in proportie de 71% de apa si este inconjurat de un invelis gzos numit atmosfera. Aceasta este formata din aer, un amestec pe baz de azot i oxigen. In spatiu, atmosfera este cea care da pamantului nuanta sa albastra.

Miscarea de revolutie a Pamantului

Asemenea tuturor planetelor din sistemul solar , Pamaantul se invarteste in jurul Soarelui. O data cu efectuarea unui tur complet, o revolutie, se scurge un an, ceea ce reprezinta aproape 365,25 de zile. Distanta medie de la Pamant la Soare este de aproximativ 149,6 milioane de kilometri. Astronomii numesc aceasta distanta unitate astronomica (prescurtat u.a). Ei folosesc adeseori aeasta unitate de masura in locul kilometrilor pentru a exprima distantele dintre astrii in interiorul sistemului solar. In realitate, distanta de la Pamant la Soare variaza in cursul anului de le 147,1 milioane de kilometri minimum (periheliu, in jur de 3 ianuarie), pana la un maximum de 152,1 milioane de kilormetri (afeliu, in jur de 6 iulie). In ceea ce priveste viteza cu care se invarteste Pamantul in jurul Soarelui, acesta este in medie de 29,8 km/sec, adica in jur de 108 000 km/h. Ea creste cand cand planeta noastra se apropie de Soare si scade cand ea se departeaza.

Miscarea de rotatie a Pamantului

O data cu deplasarea in jurul Soarelui, Pamantul se roteste in jurul propiei sale axe, de la vest spre est. Axa sa de rotatie, numita si axa a polilor, este o axa imaginara care patrunde in suprafata terestra prin doua puncte care sunt chiar cei doi poli geografici: Polul Nord si Polul Sud. Acesta axa de rotatie are o inclinatie de 66⁰ 34' fata de planul orbitei Pamantului in jurul propriei sale axe determina alternatia zi/noapte, datorita faptului ca, prin aceasta rotatie, cele doua jumatati (emisfere) ale globului nu sunt expuse la Soare in acelasi timp. Acesta miscare de rotatie explica de ce vedem Soarele rasarind, urcand pe cer, apoi coborand spre orizont si apunand. Nu Soarele se deplaseaza, ci Pamantul este cel care se misca fata de Soare. In raport cu stelele, rotatia Pamantului in jurul propiei sale axe are loc in 23h 56 min 4 sec; aceasta ete durata unei zil siderale. Maurata in raport cu miscarea aparenta a Soarelui pe cer (ziua solara), durata rotatiei este mai mare cu aproape 4 min. Pentru necesitatile vietii curente, este folosita ziua civila, care are o durata de 24 h.

Anotimpuri, echinoctii si solstitii

Daca Pamantul s-ar invartii im jurul propriei sale axe in mod perpendicular fata de planul orbitei sale, ar fi luminat de Soare in acelasi fel pe tot parcursul anului si nu ar mai exista anotimpurile. Dar inclinarea axei sale face ca Pamantul sa fie mai mult sau mai putin razelor Soarelui, in functie de perioada anului. Astfel, in timpul miscarii sale in jurul Soarelui, Pamantul trece prin patru pozitii deosebite, opuse doua cate doua - echinoctiile si solstitiile - care in zonele temperate, inpart anul in patru anotimpuri. La echinoctii (pe 20 sa 21 martie si 22 sau 23 septembrie), linia care separa emisfera terestra luminata de Soare de emisfera cufundata cufundata in noapte trece la poli. La toate latitudinile (adica oricare ar fi distanta unui punct fata de ocuator), conditiile de a primi lumina Soarelui sunt aceleasi: ziua si noaptea au peste tot aceeasi durata. La solstitii (pe 21 sau 22 iunie si 22 sau 23 decembrie), linia care separa emisfera Pamantului luminata de Soare de emisfera aflata in intunericul noptii trece prin cercul polar (66⁰ 34' latitudine nordica sau sudica) si are o inclinatie mai mare fata de poli: atunci, diferenta de durata dintre zi si noapte este maxima. Unul dintre poli este luminat de Soare si emisfera terestra corespunzotoare inregistreaza zilele cele mai lungi; in cealalta, este noapte si misfera terestra inregistreaza noptile cele mai lungi. Echinoctiul din martie marcheaza inceputul primaverii in emisfera nordica si al toamnei in emisfera sudica; echinoctiul din septembrie marcheaza inceputul verii in emisfera nordica si al primaverii in emisfera sudica. Solstitiul din iunie marcheaza inceputul verii in emisfera nordica si al iernii in emisfera sudica; solstitiul din decembrie mrcheaza inceputul iernii in emisfera nordica si al verii in emisfera sudica.