Formele de relief create de catre apele curgatoare - Albia
minora
Actiunea apelor curgatoare este deosebit de insemnata
atat datorita faptului ca acestea sunt prezente pretutindeni pe suprafata
uscatului cat si puterii lor in transformarea reliefului. Doua din cele trei
procese prin care actioneaza (eroziunea si acumularea) creeaza forme de relief
negative si pozitive cu extensiuni variabile, cel de al treilea- transportul,
are un rol esential in evacuarea materialelor produse prin eroziune sau a celor
rezultate prin alte procese si ajunse in albia raurilor (ex. alunecari de
teren, prabusiri etc.). Desi formele de relief sunt legate strict de un anumit proces, totusi realizarea si mai ales fizionomia
lor in orice moment este rezultatul corelarii actiunii celor trei procese
specifice fluviatiei, dar si a altora care se manifesta in regiunile limitrofe
albiei raurilor (ex. prabusirea malurilor, alunecari, excavatii sau barari,
nivelari antropice etc.). Aceste legaturi se infaptuiesc in
sistem (impune unitate acestuia), iar complexitatea lor se reflecta in
caracteristicile formelor rezultate. Frecvent formele
de relief se separa in doua grupe in functie de procesul dominant care le-a
creat.
Formele de eroziune sunt numeroase, au dimensiuni variabile si se inscriu
intr-un sistem evolutiv care incepe cu albia in care se afla apa
raului (forma cea mai noua) si valea (forma cea mai veche si care le inglobeaza
pe toate).
Albia minora.
Reprezinta spatiul pe care se realizeaza
scurgerea apei raului la nivele medii. Dimensiunile ei sunt dependente
indeosebi de debitul raului, de rocile in care este
taiata, de unitatea de relief majora in care se dezvolta, de panta generala.
Albia este incadrata de maluri; unele sunt abrupte au inaltime de pana la 1,5 m
si sunt afectate de procese de eroziune laterala ale curentului de apa
principal; opus lor sunt malurile domoale cu panta lina unde frecvent se petrec
acumulari de nisip, pietris, intrucat viteza apei este redusa (fig. 21).
Patul albiei incadrat de maluri nu este uniform; sectorul cel mai jos care se
afla in vecinatatea malului abrupt, poarta numele de talveg si este rezultatul
producerii eroziunii lineare si regresive; hidrologic coincide pe de o parte,
cu spatiul ocupat de apa la nivelele cele mai coborate, iar pe de alta parte
este corespondentul in adanc al ''firului apei'' la nivele medii adica a
curentului de apa principal din albie. in planul
albiei talvegul se va situa alternativ cand langa malul drept, cand langa cel
stang, dar in vecinatatea concavitatii buclelor de meandru. in
lungul albiei, talvegul se constituie dintr-o suita de excavatii longitudinale cu adancimi
variabile rezultate prin eroziunea diferitelor turbioane pe care le creeaza
miscarea curentilor de apa.
in albie mai exista - praguri frecvent determinate de
prezenta unor strate de roci cu duritate mare, praguri acumulative in spatele
unor stanci prabusite, forme de acumulare (ostroave, plaji etc.) care au
dimensiuni variate, unele sunt emerse, iar altele submerse (bancuri de nisip,
pietris).
- Meandrele. Rar si numai pe distante mici, albia are o desfasurare lineara.
Frecvent ea prezinta un aspect ondulat cu bucle
dezvoltate spre stanga sau dreapta. Aceste bucle poarta numele de meandre si
sunt o consecinta a dinamicei cursului de apa.
Dezvoltarea cea mai mare o au in sectoarele de albie care se afla aproape sau
in profil de echilibru, cand eroziunea laterala trece pe prim plan in raport cu
cea lineara. Local, in formarea lor mai pot contribui - producerea unei
alunecari pe un versant a carui val frontal impinge cursul de apa spre malul
opus, dezvoltarea de catre un afluent a unui con aluvial enorm care modifica
pozitia albiei etc.
Indiferent de situatie, realizarea unei bucle conduce la modificarea in aval a
traseului albiei ca urmare a deplasarii sinuoase a curentului de apa principal.
in functie de panta generala a albiei, meandrele vor
fi simetrice (pante mici) si asimetrice cu dezvoltarea accentuata a jumatatii
din aval a buclei (la pante mari). Prin eroziune in malurile concave, meandrele
vor evolua deplasandu-se lateral si spre aval largind treptat spatiul pe care se
realizeaza si care poarta numele de pat de meandrare.
- Evolutia meandrelor. Dezvoltarea spre aval si lateral a meandrelor succesive
conduce la ingustarea spatiului dintre ele; in timp devine atat de mic, incat
la viituri poate fi rupt, apa raului trecand direct dintr-un meandru din amonte
in altul aflat mult mai in aval. Urmarea acestui proces numit autocaptare,
captare de meandru sau indreptarea cursului de apa
sunt - un curs nou sectionat in gatul meandrului, un curs parasit sau meandru
parasit in lungul caruia se pastreaza ochiuri de apa, sectoare cu exces de
umiditate, vegetatie hidrofila, o insula numita popina sau gradiste etc.
- Tipuri de meandre.
Albiile raurilor au o dezvoltare meandrata, dar situatiile sunt diferite de la un rau la altul. Prin generalizare se separa doua grupe de
meandre cu subtipuri care reflecta o anumita configuratie rezultat al unei
evolutii diferite (fig.21).
- Meandrele divagante sau libere apartin raurilor care strabat regiuni de
campie, depresiuni intinse unde panta generala a reliefului este
redusa. Ele au o desfasurare larga si cunosc frecvente
modificari prin autocaptare (ex. meandrele Siretului in campie). La
unele rauri, albiile descriu o dubla meadrare adica pe fondul unor bucle mai
mici se inscrie traseul unor bucle mari. Sunt meandre
libere compuse, cele doua randuri de ondulari corespund unor etape diferite sub
raport dinamic in care debitele raului au fost deosebite (mari
pentru buclele largi formate intr-o etapa cu precipitatii bogate si mici pentru
etapa actuala cu precipitatii ceva mai reduse; ex. la unele rauri mici din
Campia Transilvaniei).
- Meandrele incatusate sunt ondulari care cuprind atat albia, cat si portiuni
din vale, dezvoltandu-se nu numai in plan, ci si pe verticala (ca urmare a imbinarii eroziunii laterale cu cea lineara. Se intalnesc in regiunile muntoase (defileele Jiului, Oltului), de
podis (Lapus, Covurlui etc.) sau deluroase. Se disting doua subtipuri.
- Meandre de vale sau mostenite la care exista o coincidenta intre desfasurarea
buclata a albiei si cea a versantilor vaii. Realizarea
lor presupune o etapa in care raul ajuns la profil de echilibru isi dezvolta
meandre si o etapa in care regiunea sufera o ridicare lenta care in conditiile
unei alcatuiri petrografice relativ omogena si cu rezistenta mai mare, raul s-a
adancit urmarind tiparul curgerii anterioare (s-a supraimpus).
- Meandre de rau sau autogene reprezinta o evolutie ulterioara a meandrelor de
vale in regiunile unde rocile nu opun o rezistenta prea mare la eroziunea
laterala. Ca urmare, se pot distinge resturi din vechile meandre de vale, o
lunca larga in care albia si-a dezvoltat, corespunzator unui nou echilibru
morfodinamic, o noua suita de ondulari. Deci, intre cele doua
desfasurari de meandre nu exista coincidenta.
Concluzii. Studiul meandrelor este
insemnat deoarece - ele reprezinta reflectarea unui stadiu din evolutia
albiilor raurilor (echilibru dinamic); permit intelegerea formarii si
extinderii luncilor (dezvoltarea patului de meandre); prin evolutie pun in
evidenta, doua tipuri specifice de captari (autocaptarea si captari prin
alipire).
.com