Afirmarea culturii romane moderne si semnificatia dezbaterilor ideologice privind modernizarea Romaniei

Afirmarea culturii romane moderne si semnificatia dezbaterilor ideologice privind modernizarea Romaniei

Perioada dintre acoperita in cea mai mare parte de domnia lui Carol I, a fost una cu importante realizari si in plan cultural. S-au resimtit si in acest domeniu efectele binefacatoare ale regimului monarhiei constitutionale si sistemului de organizare statala de tip european. Libertatile si drepturile cetatenesti inscrise in Constitutia din dreptul de libera exprimare, de asociere etc. -, si-au spus pe deplin cuvantul in aceasta epoca si si-au gasit expresia in avantul luat de o serie importanta de domenii ale vietii cultural-stiintifice. Ca si in alte importante aspecte ale evolutiei societatii romanesti, s-au resimtit din plin in aceste domenii cerintele modernizarii.

in domeniul invatamantului, plecand de la Legea instructiunii publice din adoptata in timpul lui Al. I. Cuza, progresele realizate sunt remarcabile. Desi au demarat greu, principiile gratuitatii si obligativitatii invatamantului primar si-au dat in cele din urma roadele asteptate, in aceasta privinta ele primind serioase impulsuri odata cu noile legi de organizare a invatamantului primar de la sfarsitul secolului al XIX-lea (Legea lui Take lonescu, din Legea lui Petru Poni, din Astfel, de la un procent infim cat era in se ajungea in la un procent al populatiei scolare de pana la din totalul copiilor de varsta scolara, procent majorat ulterior datorita politicii scolare a lui Spiru Haret, asa dupa cum, in ansamblul ei, evolutia populatiei stiutoare de carte a cunoscut un salt apreciabil pana la primul razboi mondial (pana la cea. din numarul populatiei).

De asemenea, progrese remarcabile sunt de constatat si in domeniile invatamantului secundar si superior, semnificativa, sub raportul modernizarii acestora, fiind cunoscuta lege din a lui Spini Haret, care a schimbat datele vechii legi din timpul domnitorului Al. I. Cuza. S-a hotarat acum prelungirea liceului de la la clase, cu ciclu inferior si superior, si, totodata, trifurcarea ciclului superior in trei sectii: moderna, reala si clasica, o asemenea reforma corespunzand nu numai inclinatiilor naturale ale elevilor, ci si cerintelor sociale ale timpului. Numarul liceelor de-a lungul mai multor decenii a crescut in mod apreciabil, si tot astfel numarul scolilor secundare de fete, al scolilor normale, al altor categorii de scoli superioare, precum si al scolilor profesionale (de arte si meserii, comerciale etc.), acestea din urma avand la baza organizarea data lor de legea speciala a lui Spini Haret din

in domeniul invatamantului superior, de asemenea, se vor resimti efectele organizarii data acestuia prin amintita lege a lui Spini Haret din {Legea invatamantului secundar si superior). Accentul reformei in acest domeniu a cazut asupra modernizarii in raport cu cerintele dezvoltarii sociale; totodata, crearea de noi catedre, de laboratoare, exigentele pregatirii corpului didactic, toate acestea vizau racordarea la progresele invatamantului pe plan european. Sunt explicabile astfel evolutiile celor doua Universitati infiintate in vremea domnitorului Al. I. Cuza (cea de la Iasi, in cea de la Bucuresti, in facultatilor initiale, din structura celor doua Universitati (de Drept, Stiinte, Litere si Filosofic), li s-au adaugat altele noi (de Medicina, in de Teologie, in dupa cum, pe linia cerintelor de dezvoltare social-economica a Romaniei, se impune aparitia unor noi institutii de invatamant superior (Scoala Superioara de Arhitectura, Academia de inalte Studii Comerciale din Bucuresti, sau reorganizarea radicala a altora mai vechi (Scoala nationala de poduri si sosele, Scoala de medicina veterinara, Scoala Centrala de Agricultura,

O situatie speciala cunoaste evolutia invatamantului in provinciile romanesti aflate sub stapaniri straine.

in Transilvania, afirmarea invatamantului in limba romana era serios afectata de politica de deznationalizare dusa de autoritatile maghiare, careia ii dadeau expresie legile ministrului Trefort, din si legea lui Apponyi, din acestea din urma avand ca obiectiv impunerea obligativitatii limbii maghiare in predarea tuturor disciplinelor de invatamant, precum si obligativitatea cunoasterii limbii maghiare de catre toti invatatorii si profesorii romani, in aceste conditii se explica o serioasa descrestere a scolilor romanesti pe parcursul catorva decenii pana la (dupa unele calcule, de la in la in in ciuda dificultatilor, au continuat sa functioneze o serie de scoli pedagogice, preparandii, si licee, binecunoscute, la Blaj, Arad, Brasov, Nasaud s.a. in ceea ce priveste invatamantul superior, acesta se limiteaza la invatamantul teologic (cu cele trei facultati ortodoxe de la Sibiu, Arad si Caransebes, cele patru unite de la Bias, Lugoj, Oradea si Gherla), in

schimb, din functioneaza, la Cluj, Universitatea in limba maghiara, cu patru facultati, cu o singura catedra de limba romana.

in Bucovina, limba germana este predominanta in licee si scolile pedagogice, in unele dintre ele functionand clase paralele in limba romana. Pe linia aceleiasi tendinte de germanizare, in se infiinteaza la Cernauti, Universitatea in limba germana, in cadrul acesteia luand fiinta curand si o catedra de limba romana (patronata de I. G. Sbiera). Dupa modelul societatii "Astra', infiintata la Sibiu, in in apararea invatamantului romanesc din provincie, a culturii nationale, in general, un rol important il joaca Societatea pentru literatura si cultura romana in Bucovina, infiintata in sub conducerea lui Gheorghe Hurmuzaki.

in ceea ce priveste presa, este vorba de o etapa radical deosebita fata de etapa anterioara a presei romane; o data libertatea presei, inscrisa in Constitutia de la devenita realitate, ea a dus la aparitia a numeroase publicatii, de tot felul, pana la primul razboi mondial numarul acestora depasind cifra de O serie importanta de publicatii se afla in slujba gruparilor sau formatiunilor politice, cum au fost: ziarul "Romanul', aparut inca din sub conducerea lui C. A. Rosetti, care va promova doctrina liberala, avand sa dureze de-a lungul deceniilor (pana in ziarul "Timpul', care promoveaza ideile gruparilor conservatoare, respectiv ale Partidului Conservator, dupa aparitia acestuia, publicatie aflata in etapa de inceput, in anii sub conducerea poetului M. Eminescu. Alte publicatii de partid, de asemenea, isi fac in epoca o redutabila reputatie, cum au fost, in slujba Partidului liberal "Vointa nationala' "Viitorul' (dupa sau, in slujba conservatorilor, de diferite nuante, "Epoca', "Constitutionalul' s.a. O pagina interesanta in presa din aceasta perioada a inscris ziarul "Lupta' aparut sub conducerea lui G. Panu, promovand ideile "partidei radicale'. Un mare interes starnesc in opinia publica ziarele independente care apar spre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX: "Adevarul', infiintat in de catre Al. Beldiman, "Dimineata' sub conducerea lui C. Miile; "Universul' intemeiat de italianul Luigi Cazzavillan. in sfarsit, in ceea ce priveste presa de orientare politica, ar fi de mentionat publicatiile care promoveaza ideile socialiste, respectiv, ale Partidului social-democrat, odata cu aparitia acestuia, incepand cu "Analele tipografice' si "Lucratorul roman' si, continuand cu "Contemporanul' reputata publicatie culturala, promovand, in general, ideile de stanga, "Munca', devenita "Lumea noua' "Revista romana' "Viitorul social' s.a.

in Transilvania, in conditiile de asuprire nationala, numarul publicatiilor de limba romana, este mult mai redus decat in Statul roman, dar cu atat mai mult interesul lor este deosebit, ele fiind puse in slujba miscarii nationale, pe langa vechile publicatii, aparute cu decenii in urma, care isi continua un timp existenta, "Gazeta Transilvaniei', de la Brasov, si "Telegraful roman', de la Sibiu, apar spre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, o serie de

publicatii noi, cum au fost: revista "Tribuna', aparuta la Sibiu, in sub conducerea lui I. Slavici, ziarele "Rumanul', la Arad, si "Luceafarul', la Budapesta, acestea din urma, dupa Si in Bucovina, cateva publicatii in limba romana isi afirma rolul important in miscarea nationala (mai ales, "Junimea literara', revista aparuta la Cernauti, in

Realizari remarcabile se produc in domeniile stiintei si tehnicii. Viata
stiintifica se concentreaza cu deosebire in jurul celor doua Universitati si al
Academiei Romane, aceasta din urma aflandu-si inceputul la sub numele
de Societatea literara apoi din sub numele de Societatea Academica
Romana, transformata in cele din urma, in in Academia Romana.

Au luat fiinta, totodata, o serie de alte societati pe diferite domenii de activitate stiintifica: "Societatea romana de geografie' "Societatea de stiinte fizice' (l s.a.

Ca rezultat al libertatii de creatie stiintifica, dar si al unei mai bune organizari la nivelul institutiilor de conducere, s-au afirmat in mod remarcabil diferitele domenii ale stiintei si odata cu ele ilustre figuri de savanti: in domeniul matematicii, mai ales in cadrul Universitatilor de la Iasi si Bucuresti, s-au remarcat Spiru Haret, David Emmanuel, D. Pompei, Gh. Titeica, Tr. Lalescu s.a.; in domeniul fizicii: Dragomir Hurmuzescu, Stefan Procopiu s.a.; in domeniul chimiei: P. Poni, C. I. Istrati s.a.; in domeniile geografiei si geologiei: Gr. Stefanescu, Gr. Cobalcescu, Ludovik Mrazek, Sabba Stefanescu s.a.; m biologie: Dim. Brandza, Gr. Antipa, Em. Racovita s.a.

Domeniul stiintelor tehnice a fost ilustrat de Anghel Saligny, constructorul podului de la Cernavoda Elie Radu, George Constantinescu, Traian Vuia si Aurel Vlaicu (ultimii doi, in domeniul aviatiei), s.a. Domeniul stiintelor agricole si economice a fost ilustrat de P. S. Aurelian, Ion lonescu de la Brad, Ion Ghica, A. D. Xenopol s. a. (in general, aici incadrand nume importante de oameni de cultura care au pledat prin ideile lor pentru dezvoltarea industriei nationale in Romania).

Un domeniu stiintific important, acela al medicinii, de asemenea, a fost reprezentat de figuri de anvergura europeana: Victor Babes, Gh. Marinescu, loan Cantacuzino s.a.

Domeniile stiintelor umaniste si literaturii cunosc, de asemenea, un
remarcabil avant, ca rezultat al aceluiasi climat de libertate a creatiei; in
domeniul filosofiei, remarcabila a fost inainte de toate activitatea de indrumator
cultural a lui Titu Maiorescu, dar si contributiile stiintifice ale lui Vasile Conta,
P.P. Negulescu, C. Radulescu-Motru s.a.; in domeniul pedagogiei s-au remarcat
C. Dimitrescu-Iasi, St. C. Mihailescu s.a.

Realizari deosebite sunt de remarcat in domeniul filologiei si lingvisticii, prin operele lui B. P. Hasdeu (autorul monumentalelor lucrari, Cuvente den batrani si Etimologicum Magnum Romaniae), Al. Philippide, Aron Densusianu, Sextil Puscariu, Lazar Saineanu, Moses Gaster s.a.

Istoriografia, ca domeniu important al stiintelor umaniste, a parcurs in epoca la care ne referim o etapa importanta in evolutia sa, avand drept caracteristica esentiala receptarea spiritului critic in analiza fenomenelor istorice. Prin operele lor, A. D. Xenopol, autorul primei sinteze de istorie a romanilor {Istoria romanilor din Dacia Traiana, volume, Dimitre Onciul, loan Bogdan, Vasile Parvan si, mai ales, Nicolae lorga, intr-o prima etapa a creatiei sale, au impus acestui domeniu rigoare stiintifica, ilustrarea adevarului pe baza de izvoare, fiind depasit spiritul derizoriu de cercetare propriu etapei anterioare, romantice si post-romantice, a istoriografiei nationale. Desigur, amploarea preocuparilor istoriografice din aceasta perioada incorporeaza si opere care nu corespund pe deplin exigentelor Scolii critice (precum, lucrarile lui B. P. Hasdeu sau V. A. Urechia), dar partea de baza a creatiei istoriografice din aceasta perioada sta sub semnul acestei Scoli si este ilustrata de numele si operele celor mai inainte mentionati.

in ceea ce priveste literatura, domeniu atat de importat sub raportul capacitatii unui popor de afirmare a aspiratiilor sale, in plan national si universal, ea parcurge in perioada la care ne referim o etapa decisiva in evolutia sa, in care se afirma marii scriitori clasici (M. Eminescu, I. Creanga, I. L. Caragiale, I. Slavici s.a.), in care, in acelasi timp, in stransa legatura cu creatia literara, pornind de la aceasta, se desfasoara in viata publica romaneasca mari dezbateri ideologice privind perspectivele modernizarii societatii romanesti.

Este vorba, deci, de marile curente socio-culturale, care intr-un fel, dau personalitate vietii culturale din aceasta epoca si, totodata, isi pun amprenta asupra evolutiei de ansamblu a societatii romanesti la sfarsit si inceput de veac. Ele urmau sa dea raspuns la intrebarea fundamentala: care era calea cea mai potrivita pentru dezvoltarea societatii romanesti, raspunzand nevoilor reale ale diferitelor categorii sociale, in primul rand ale taranimii, constituind imensa majoritate a poporului roman?

Cronologic, primul din seria acestor curente, Junimismul, si-a luat numele de la cunoscuta societate "Junimea', intemeiata la Iasi, in sub patronajul lui Titu Maiorescu si P. P. Carp. Din anul ideile acestui grup de oameni de cultura, si-au gasit un mijloc important de promovare in paginile cunoscutei reviste, "Convorbiri literare', aparuta la Iasi, in A fost acesta curentul care, inainte de a se deversa in plan politic, a avut o mare insemnatate in plan cultural, mai ales prin ideile si teoriile lui Titu Maiorescu. in lumina cunoscutei teorii "a formelor fara fond', criticismul maiorescian, pledand pentru specific national si evaluarea operelor literare in raport cu valoarea lor estetica dadea serioase impulsuri promovarii unei literaturi nationale de inalta calitate, incurajand adevaratele talente si, descurajand improvizatiile facile. Era semnificativ faptul ca marii scriitori clasici care s-au afirmat in epoca, in frunte cu M. Eminescu si I. Creanga, s-au format sub auspiciile "Junimii' si s-au bucurat de pretuirea si incurajarea lui Titu Maiorescu. Dar curentul s-a afirmat si in alte domenii ale vietii sociale si institutionale, mai ales, in domeniul

invatamantului, unde Titu Maiorescu cerea orientarea cu precadere in directia dezvoltarii scolilor in mediul satesc, totodata impunerea riguroasa a formarii unui corp didactic bine pregatit, pentru indeplinirea misiunii sale. in plan social-politic, criticand institutiile create in Romania ca forme inspirate de Occident, in contrast cu realitatile sociale si traditiile romanesti, junimismul a combatut ideea unei dezvoltari revolutionare a societatii, careia i-a opus ideea evolutiei pe o cale lenta, progresiva, menita sa evite socul schimbarilor radicale.

Important a fost si faptul ca acest curent a starnit contra-reactii, agitand intr-un sens benefic viata intelectuala; intre altele, deosebita a fost replica redactorilor de la revista "Contemporanul', in frunte cu C. D. Gherea, care au combatut supralicitarea afirmarii unei literaturi pusa sub semnul "artei de dragul artei', instrainata, prin urmare, de nevoile reale ale societatii, precum si teza dezvoltarii Romaniei pe o cale exclusiv evolutionista, ca una improprie reducerii decalajului fata de statele capitaliste din Occident.

in timp, curentul se va eroda, nu numai sub impactul sagetilor venite din partea criticilor sai, ci si ca expresie a evolutiei unei societati capabila sa-si descopere noi resurse de analiza a cauzelor relelor care o macinau si de cautari in directia remediilor. Pe primul plan, odata cu inceputul secolului al XX-lea, vor trece alte curente, incercarile lui Titu Maiorescu sau ale unor adepti ai sai, din generatia urmatoare (C. Radulescu-Motru, I. Dragomirescu, s.a.) de a reabilita curentul in plan cultural, avand sa esueze, el urmand sa se manifeste cu deosebire in plan politic, in stransa legatura cu activitatea gruparii conservatoare, patronata de P. P. Carp si Titu Maiorescu.

Cu deosebita vigoare se afirma la inceputul secolului, curentul care si-a luat numele de Samanatorism, dupa numele revistei "Semanatorul', intemeiata in de poetii G. Cosbuc si Al. Vlahuta, si in paginile careia se afirma, intr-o prima etapa, ideologia curentului. Din anul odata cu luarea conducerii publicatiei de catre N. lorga, curentul capata noi impulsuri, intrand intr-o noua etapa a afirmarii sale. De la inceput, samanatorismul s-a manifestat ca un curent de nuanta agrariana, atentia promotorilor sai indreptandu-se spre lumea satelor, pe care o voia emancipata, pe calea revigorarii traditiilor si a spiritului national. Avand ca element comun cu junimismul aceeasi repulsie fata de reforme social-politice radicale, samanatorismul, punand in centrul atentiei opiniei publice interesul pentru situatia grea a taranimii, in mod paradoxal, nu venea cu solutii concrete pentru schimbarea acesteia, ci se mentinea pe linia ridicarii culturale a taranimii, in cadrul unui efort general, cu importante valente morale, de intarire a spiritului national, in cele din urma, cu "solutiile' preconizate, curentul isi va dovedi limitele, isi va releva in buna masura caracterul utopic. Odata cu parasirea "Semanatorului' de catre N. lorga, aceasta publicatie isi pierde treptat interesul in epoca (inclusiv, dupa luarea conducerii de catre A. C. Popovici), pentru ca filonul nationalist al curentului sa fie dus mai departe de marele istoric odata cu infiintarea publicatiei "Neamul romanesc', in treptat pe acest filon urmand sa apara, peste cativa ani, in aprilie Partidul Nationalist-

Democrat, sub conducerea lui N. lorga, in colaborare cu profesorul de la Iasi, A.C. Cuza.

Cel mai pertinent in viata publica din Romania la inceputul secolului al XX-lea, in seria acestor curente ramane poporanismul. Si acesta a luat fiinta odata cu promovarea ideologiei sale in paginile unei cunoscute publicatii "Viata romaneasca', fondata de Constantin Stere, in si condusa de-a lungul multor ani de criticul literar, Garabet Ibraileanu. Ca si samanatorismul, cu care se afirma concomitent un timp, poporanismul pune in centrul preocuparilor sale situatia taranimii, relevand, la inceput de secol, acuitatea problemei agrare (cu deosebire in aceasta privinta scrierile incendiare ale lui C. Stere erau de natura sa-si faca resimtit efectul in lumea intelectuala a timpului, majoritatea scriitorilor si gazetarilor de seama fiind atrasa de acest curent). Spre deosebire insa de samanatorism, poporanistii nu cultiva idealizarea trecutului taranimii si, mai ales, pledand si ei pentru emanciparea taranimii, in acest sens vin cu solutii social-economice, promovand ideea unor noi reforme, agrara si electorala, a altor reforme, in interesul taranimii. Totodata, considerand si ei, precum junimistii si samanatoristii, ca agricultura si lumea satelor ramaneau pentru mult timp baza dezvoltarii societatii romanesti, iar nu dezvoltarea industriei, pozitia poporanistilor si in aceasta privinta era mai nuantata, acceptand necesitatea unor anumite ramuri industriale si, mai ales, respingand ruptura Romaniei in plan economic cu Occidentul european pornit pe calea dezvoltarii capitaliste. Cu toate nuantele care il deosebeau de samanatorism sau junimism, poporanismul definit in ansamblu, ramanea in matca unui curent traditionalist-agrarian, ca si in cazul celorlalte curente el starnind in epoca mari dispute, in care s-au angajat, adeptii dezvoltarii industriale a Romaniei, aflati sub patronajul Partidului liberal, dar si socialistii romani, in frunte cu C. D. Gherea, adepti si ei, din ratiuni diferite, ai dezvoltarii Romaniei pe cale industriala.

Si sub raportul literaturii nationale, poporanismul pledand, ca si junimismul sau samanatorismul pentru specific national, si aici nuantele il deosebesc de aceste curente, caci specificul national pentru care pleda nu trebuia sa duca la izolationism, ci, dimpotriva, la integrare in spiritul european, la evaluarea progresului literaturii nationale in raport cu marile valori ale literaturii si culturii europene.

Cert este ca datorita acestor trasaturi specifice, proprii poporanismului, in ciuda confruntarilor cu alte curente sau optiuni, s-au putut gasi si punti de legatura cu acestea, asa dupa cum in plan politic, pe filonul curentului poporanist, s-au putut stabili legaturi cu Partidul liberal, C. Stere, impreuna cu "generosii', fostii fruntasi socialisti, intrand chiar in randurile acestui partid politic, ca sustinatori ai lui LI. C. Bratianu, devenit din sef al acestuia; ulterior, cele doua mari reforme, agrara si electorala, care intrasera de la inceput in programul poporanistilor, din deveneau obiective programatice ale Partidului liberal. A fost si aceasta imprejurare una care a subliniat insemnatatea pe care curentul poporanismul, prin implicatiile sale, a avut-o in viata publica romaneasca la inceputul secolului XX.

in sfarsit, in stransa legatura cu celelalte compartimente ale culturii romane, precum si cu diferitele curente socio-culturale, in epoca la care ne referim, vorbim de o noua etapa pe calea dezvoltarii diferitelor domenii ale artei.

Teatrul s-a dezvoltat in directa legatura cu literatura dramatica a epocii, operele dramatice ale lui B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale, Barbu Stefanescu-Delavrancea s.a., oferind unor mari artisti posibilitati reale de afirmare (Aristizza Romanescu, Mihail Pascaly, Matei Millo, C. I. Nottara s.a.). in directia afirmarii teatrului ca institutie distincta in peisajul cultural al epocii si al edificarii statutului artistilor in viata publica importanta avea sa fie constituirea "Societatii dramatice'

Importante, de asemenea, au fost realizarile in domeniul artelor plastice si al muzicii.

in arhitectura, asistam la ridicarea unor monumentale edificii, multe dintre ele purtand amprenta interesului deosebit manifestat in aceasta privinta de Carol I. S-a afirmat in acest rastimp drept creator al scolii romanesti de arhitectura, Ion Mincu, din initiativa caruia, in se infiinteaza Scoala de arhitectura.

in domeniul sculpturii, se afirma primul mare sculptor roman in persoana lui Ion Georgescu (intre altele, autorul monumentului de la Bucuresti inchinat lui Gh. Lazar), apoi, Stefan lonescu-Valbudea, dupa Dimitrie Paciurea, Frederik Storck si, mai ales, Constantin Brancusi, intr-o prima etapa a creatiei sale.

in domeniul picturii, domeniu de varf al artelor plastice, isi continua activitatea Th. Aman, cu deosebire afirmandu-se creatia artistica a lui Nicolae Grigorescu, autor al unor opere artistice de inestimabila valoare, apoi, loan Andreescu, Sava Hentia, iar la inceputul secolului XX, intr-o prima etapa a creatiei lor, Stefan Luchian, Octav Bancila, Jean Al. Steriadi s.a.

in sfarsit, muzica, evolueaza si ea, atat sub raportul unor veritabile creatii muzicale, cat si sub raportul organizarii institutionale. S-au maturizat, in acest rastimp, Conservatoarele de muzica si declamatiune, infiintate din vremea domniei lui Al.I. Cuza si isi continua activitatea fondatorii lor, Eduard Caudella si George Stephanescu, acesta din urma creator al operei romane. Din anul lua fiinta Societatea filarmonica, afirmandu-se, sub patronajul acesteia, genul simfonic in domeniul artelor muzicale (cu contributia deosebita a lui E. Wachmann). Dupa notabila este etapa de inceput a activitatii marelui muzician si compozitor, George Enescu. Si in provinciile romanesti din afara granitelor Romaniei, se afirma, ca si in alte domenii ale culturii si artei, figuri remarcabile de muzicieni, precum in Transilvania, Gh. Dima, in Banat, Ion Vidu si Tiberiu Brediceanu, in Bucovina, Ciprian Porumbescu.

in general, in ansamblul ei, afirmarea culturii romane in aceasta indelungata perioada a tinut pasul cu procesul modernizarii pe care Romania il parcurge in plan politic, social-economic si institutional; mai mult decat atat,

daca este vorba de marile curente socio-culturale, la care ne-am referit, acestea au dat veritabile impulsuri dezvoltarii Romaniei in plan social-politic, au contribuit in mod apreciabil la modernizarea societatii romanesti. Pe de alta parte, aceasta etapa clasica in evolutia literaturii romane, dar si in evolutia altor domenii ale culturii si stiintei romanesti, a insemnat o puternica afirmare la nivel european, multe creatii romanesti fiind comparabile cu valorile europene ale timpului, constituind, in multe cazuri, veritabile contributii la imbogatirea patrimoniului culturii europene.

BIBLIOGRAFIE  SELECTIVA

Istoria Romanilor, voi. VII/2, Editura Enciclopedica, Bucuresti, cap. II,
VI-VIII.

Isar N., Istoria moderna a Romanilor. II. 1848-1878, editia a Il-a, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

Idem, Sinteze. An. II, Editura Fundatiei Romania de Maine, p.

Mamina L, Monarhia constitutionala in Romania. Enciclopedie politica,
Bucuresti,

Mamina L, Bulei L, Guverne si guvernanti. Bucuresti,

Scurtu L, Istoria Romanilor in timpul celor patru regi voi. I,
Carol I, Editura Enciclopedica, Bucuresti,