Crestinismul daco-roman in primul mileniu

Crestinismul daco-roman in primul mileniu

Potrivit traditiei, Sfantul Apostol Andrei a predicat in Scytia Minor (Dobrogea). Daca nu exista o confirmare din surse a acestei traditii, este de netagaduit ca in Dobrogea a pulsat de timpuriu o puternica viata crestina.

Crestinismul a patruns in Dacia si Dobrogea foarte timpuriu, probabil chiar inainte de retragerea legiunilor romane, adus de legionari originari din Orient, de negustori, calatori si misionari.

Marturia limbii e cea mai graitoare privind vechimea crestinismului la romani. Cuvintele de baza ale religiei crestine sunt toate de origine latina: Dumnezeu, cruce, crestin, credinta, biserica, rugaciune, a boteza, cuminecare, inger, pagan, Paste.

Din anul 395 d. Hr., Imperiul Roman s-a impartit in doua cu doi imparati, si doua capitale: Roma si Constantinopol, cu consecinte pe care le mai simtim si astazi.

Jumatatea apuseana a imperiului a pastrat ca limba oficiala latina, in timp ce cea rasariteana a adoptat in sec. VII, limba greaca. Rivalitatea dintre Papa de la Roma si Patriarhul de la Constantinopol a dat nastere l-a conflicte grave, care au dus in anul 1054 la schisma intre Biserica Catolica si cea Ortodoxa.

Crestinismul din Dacia trebuie sa se fi pastrat in forme destul de putin ortodoxe, cu preoti invatand gesturile si tainele religiei crestine din generatie in generatie, fara a avea adesea hirotonisirea ceruta de canoanele Bisericii.

De aceea mai toate cuvintele desemnand la noi functiile si ierarhia ecleziastica vor apartine unui al doilea val de origine bulgaro-slava: mitropolit, vladica, popa, diacon, staret, duhovnic; de asemenea termeni privitori la lacasul cult: schit, strana, clopot, hram, utrenie, vecernie, sfestanie, prohod, nedeie, prescura, spovedanie, post, Maica Precista, duh, rai, iad. Vechiul cuvant ,,sant" a fost contaminat de slavonul ,,sventu" incat a dat de acum ,,sfant" .

Asadar, de - abia dupa contactul cu ierarhia bisericeasca bulgareasca, de curand organizata de bizantini, incep sa se infiripeze si la noi o Biserica mai organizata, mai disciplinata, cu toate ca multe datini vechi, cu iz pagan, se mai pastreaza inca in credinta noastra populara.

Nu exista in Dacia si Dobrogea nici bazilici crestine pre - constantiniene; in general, obiectele paleocrestine sunt rare in sec. II-III, pretutindeni in lumea romana. Din teritorile extracarpatice nici un obiect crestin nu pare sa dateze din sec. III.

Lipsa unor dovezi arheologice din sec. II-III, in Dacia este explicabila prin numarul redus si precautiile prin care crestinii isi manifestau credinta.

Comunitatile crestine din Dobrogea au fost lovite in timpul persecutiilor lui Diocletian (283-305) si a asociatului sau, Galerius. O descoperire exceptionala a fost facuta la Niculitel: in cripta unui martyrium au fost gasite osemintele a patru barbati, pe un perete fiind scrise cuvintele martirii lui Christos.

Dupa edictul de la Milano(313), care a dat libertate de cult crestinilor in Imperiul roman, episcopii din Tomis, Bretanion si Teotim se fac cunoscuti prin zelul lor. Primul il infrunta pe imparatul Valens, partizan si propagator al ereziei ariene. Cel de-al doilea este enumerat intre "barbatii ilustri" de Sfantul Ieronim.

Un rol insemnat in difuzarea monahismului in apusul Europei l-a avut Sf. Ioan Cassian, originar tot din Scytia Minor( Dobrogea).Un calugar originar si el din Scytia Minor, ajuns mai tarziu la Roma, Dionisie cel Mic, este cel care a calculat era crestina dupa anul nasterii lui Christos; desi calculul este gresit cu patru ani, el a ramas pana astazi la temelia calendarului nostru.

Mult mai sarace sunt informatiile despre raspandirea crestinismului in stanga Dunarii. Dintr-un poem al Sf. Paulin de Nola se poate deduce ca Sf. Niceta de Remesiana( la 30 km de orasul Nis) ar fi predicat la nordul Dunarii.

Persecutii impotriva crestinilor nord-dunareni sunt determinate de regele vizigot Athanaric, in anii 348 si 370-372. In urma acestor persecutii, sunt semnalati mai multi martiri, intre care cei mai cunoscuti sunt Niceta Romanul si Sava Gotul.

Printre cei care s-au refugiat in  sudul Dunarii, in timpul persecutiilor regelui Athanaric, s-a aflat si episcopul Uifilas, care ajucat un rol important in raspandirea crestinismului( varianta ariana) printre goti, pentru care a tradus Biblia. Unul din discipolii sai, episcopul de Durostorum, Auxentius, precizeaza ca el predica in limbile greaca, latina si gota.

Exitenta crestinilor din spatiul carpato-dunarean este dezvaluita de descoperiri arheologice ..Intre ele cel mai cunoscut este donariul de la Biertan (jud. Sibiu), din secolul IV, cuprinzand pe langa monogramul lui Christos si inscriptia Ego Zenovius votum posui.