Etnogeneza romaneasca

Reprezinta un proces istoric ce s-a desfasurat in perioada mileniului I prin contopirea civilizatiei dacice cu cea romana.

Acum 4000-5000 de ani, pe teritoriul actual al Romaniei, are loc deplasarea unor populatii nomade indo-europene din nordul Marii Negre, care prin amestecul cu triburile bastinase au dus la formarea triburilor tracice.

Epoca bronzului(1800-800) a fost perioada in care se poate vorbi de structura definitiva a populatiei tracice pe teritoriul carpato-dunarean. In secolul VII apar pe tarmurile Dobrogei colonisti greci, care intemeiaza: Histria, Tomis, Calatis.

Invaziile scite au avut ca prima urmare dislocarea bastinasilor din regiunile de campie si impingerea lor spre zona sub-carpatica.

De la sfarsitul secolului VI, populatia autohtona poarta numele de daci in Transilvania sau geti in Muntenia si Moldova.

Primul rege get amintit a fost Dromichete. In 291 i. Cr., uniunea sa tribala reuseste sa invinga falangele lui Lysimach, regele Macedoniei.

In jurul anului 80 i. Cr., Burebista a intemeiat un puternic stat geto-dac, ce se intindea din Slovacia actuala pana la varsare Bugului in Marea Neagra si de la Carpatii Padurosi pana in Muntii Balcani.

Nucleul statului sau s-a aflat in zona Muntilor Orastie, la Sarmisegetuza, care era aparata de un sir de cetati.

Burebista a fost inainte de toate un mare cuceritor, armata sa ajungand la aproape 200.000 de oameni. Ajuns sa fie temut chiar si de romani, Burebista a intervenit in razboiul civil dintre Pompeius si Cesar.

Regele dac a fost asasinat in 44 i. Cr. de catre aristocratia nemultumita de politica sa centralizatoare.

Cucerirea Daciei de catre romani

Ostilitatile daco-romane vor incepe la sfarsitul sec. I i.Cr., motivul principal fiind incursiunile dacilor in sudul Dunarii dupa prada.

Legiunile romane sunt invinse la un moment dat sub un imparat slab, pe nume Dominitian.

Dar soarta se schimba cana ajunge imparat Traian, unul dintre cei mai gloriosi imparati romani.

In Dacia se afla iarasi un rege care reuneste pe geto-daci intr-un singur stat, pe un teritoriu mai mic insa, cuprins intre Tisa si Siret.

Decebal devine in anul 87 rege al dacilor, in scurt timp faurind un stat puternic.

Atacul roman din primavara anului 101 a fost determinat de temerile lui Traian, generate de cresterea puterii statului dac.

Imparatul roman a dus un prim razboi in anii 101-102, in urma caruia Decebal a fost invins.

Regelui dac i-a fost impus un tratat de pace, in care se angaja sa inapoieze masinile de razboi, sa nu mai construiasca cetati si sa nu mai primeasca dezertori romani.

Dar Decebal nu a respectat tratatul, motiv pentru care Traian a decis a doua campanie de cucerire a Daciei, care are loc in anii 105-106.

Traian a pus un arhitect grec, Apolodor din Damasc, sa construiasca un pod peste Dunare. Romanii cuceresc cu greu capitala dacilor Sarmisegetuza, prilej cu care Decebal s-a sinucis pentru a nu cadea prizonier.

Dupa cum arata diploma militara din 11 august 106, la acea data Dacia era deja proclamata provincie romana.

Provincia romana Dacia cuprindea: Oltenia, Banatul si Transilvania intra carpatica. Moldova, Crisana, Maramuresul au ramas sub stapanirea dacilor liberi.

Istoricii au dat cifre foarte diferite privind numarul populatiei Daciei, cifre variind intre 600.000 si 1.200.000. Probabil 500.000 este cifra cea mai rezonabila, din care 10 procente o reprezenta armata romana.

Imperiul Roman a realizat o politica oficiala de colonizare, acordand pamant cetatenilor romani si construind orase dupa model roman.

Se cunosc peste 12 orase romane, din care 8 cu gradul suprem de colonia, toate ridicate pe locul unor vechi asezari dacice: Ulpia Traiana, Napoca, Potaisa, Drobeta, Apulum.

Principalul motiv pentru care au venit in Dacia colonisti din toata lumea romana a fost acela ca era foarte bogata in aur.

Dacia romana a putut sa devina in cateva generatii atat de prospera, incat pe monede apare cu titlul de Dacia Felix(Dacia fericita).

In 274, datorita atacurilor populatiilor migratoare, imparatul Aurelian a retras armata si administratia din Dacia in sudul Dunarii. Podul de la Drobeta a fost daramat de romani pentru a nu mai putea fi folosit de barbari.

Insa au ramas pe loc, neavand unde se duce, lucratorii pamantului, marea majoritate a populatiei daco-romane.

Romanizarea Daciei, nasterea populatiei daco-romane, reprezinta prima etapa in lungul proces de etnogeneza.

Procesul de romanizare a continuat si dupa 275, pana in sec. VI, atat timp cat Imperiul Roman si-a exercitat influenta la nordul Dunarii.

Timp de aproape un mileniu, intre secolele III-XIII, informatiile despre autohtonii spatiului carpato-dunarean au fost sporadice. Putinatatea stirilor din sursele bizantine, slave si occidentale se explica prin doua cauze.

O data cu iesirea Daciei de sub autoritatea imperiala, teritoriul din nordul Dunarii a prezentat un interes mai scazut pentru observatorii politici ai timpului, care erau cronicari.

In al doilea rand, cand acest interes s-a manifestat, el s-a indreptat spre populatiile care exercitau dominatia asupra autohtonilor.

Autohtoni si migratori

Timp de un mileniu, de la retragerea aureliana pana la invazia tatara in 1241, spatiul carpato-dunarean a fost srabatut de populatiile migratoare: gotii, hunii, gepizii, avarii, slavii, pecenegii, uzii si cumanii.

Orasele atrageau pe migratori prin bunurile adapostite. Asadar era firesc ca ele sa fie distruse primele.

Dintre migratori au navalit mai intai gotii, care s-au impartit in doua ramuri: ostrogotii si vizigotii.

Pentru a pune capat invaziilor gotilor la sudul Dunarii, imparatul Constantin cel Mare a incheiat un tratat de alianta cu acestia.

Aparitia hunilor a determinat trecerea vizigotilor in sudul Dunarii, unde au intrat in conflict cu autoritatile romane. De numele hunilor sunt legate tot felul de maceluri si distrugeri, dar in trecerea lor spre Panonia nu i-au eliminat pe daco-romani.

In anul 558 are loc intrarea in scena a unei noi populatii migratoare, si anume avarii.Acestia pun bazele unei formatiuni statale cu centrul in Panonia.

O data cu avarii patrunde un neam foarte numeros, dar care nu era structurat precum germanii. Este vorba de slavi.

In spatiul carpato-dunarean, slavii ocupa de preferinta vaile raurilor, pe cand daco-romanii se retrag in locuri paduroase sau muntoase.

Prabusirea frontierei dunarene a imperiului in 602 constitue semnalul asezarii in masa a slavilor in provinciile bizantine.

Patrunderea slavilor a rupt in doua romanitatea orientala. Daca la nordul Dunarii romanii i-au asimilat pe slavi, la sudul fluviului romanii au fost cei asimilati.

Incepand cu secolul VI intram in a doua etapa a formarii poporului roman. Impactul civilizatoriu al imperiului inceteaza dupa aceasta data.

Din secolul IX romanii apar in documentele scrise cu numele de vlahi. Vlah nu este un termen cu conotatie negativa, cum cred istoricii maghiari si greci.

Valah e un nume foarte nobil, dat romanilor de catre germanici dupa numele unui trib celt romanizat(Volcae). Slavii au preluat cuvantul de la germani, facand inversiunea din valah in vlah.

In perioada Evului Mediu romanii au fost numiti de straini valahi, iar tara lor numita Valahia.

In secolul IX, cand maghiari au inceput cucerirea Transilvaniei, romanii erau deja formati ca popor si organizati politic.

Etnogeneza romanilor i-a sfarsit in secolul IX, ea avand in componenta sa trei elemente fundamentale: substratul geto-dac, stratul roman si adstratul slav.