Istoria romilor - originea romilor

ISTORIA ROMILOR

ORIGINEA ROMILOR

De la sfarsitul secolului al XIV-lea si pana in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, s-a crezut in mod eronat ca romii ar fi venit din Egipt sau din alte locuri, fapt pentru care in tarile europene li s-au spus egiptiacos, pharaons (Transilvania), gypsy (Anglia) sau gitani (Spania) cea ce insemna, de fapt, acelasi lucru: egipteni. In alte locuri acestia apar mentionati si sub denumirea de zingari (Italia), cigani, ciganos, tsiganes (Franta), zigeuner (Germania) sau atigani si tigani, in Tara Romaneasca si in Moldova.

Pentru a se deslusi misterul ce inconjura populatia roma prezenta in toate tarile europene, pentru a le cunoaste limba si originea lor, a fost nevoie de constatarea facuta de studentul ungur Wali István, constatare potrivit careia limba romani este de origine indiana. Wali István, fiind student la teologie in Olanda, remarca o asemanare intre limba vorbita de colegii lui indieni (de fapt, malabrezi) si cea vorbita de romii din Ungaria.

Dintre ipotezele care s-au emis in aceasta directie, mai apropiata de realitatea istorica consider ca este cea a lingvistului francez Marcel Courthiade care, construindu-si ipoteza pe un fragment al cronicarului arab Al-Utbi (961-1040 d.Hr.) din "Kitab al-Yamini" (Cartea Yaminilor) - secolul al XI-lea d.Hr. - plaseaza momentul de inceput al migrarii rome spre vest, la inceputul secolului al XI-lea, mai exact in 21 decembrie 1018.

Fragmentul de cronica, desi scurt, este mult mai explicit decat informatiile de aceeasi natura intalnite in unele cronici partiale, de unde se putea desprinde o apropiere intre expeditiile militare efectuate in India de Mahmoud Ghazni cel Cumplit si exodul romilor.

Pasajul din Cartea Yaminilor vorbeste de o navalire ce se afunda cu mult mai departe inspre est, in India, pana la Kannauj, la 82 km nord-vest de Kanpur. Kannaujul era cea mai bogata zona si avea populatia cea mai numeroasa dintre toate orasele Indiei de Nord, atingand 53 000 de locuitori.

Razboinicul afgan Mahmoud Ghazni cucerind orasul si luand intreaga populatie in sclavie, atat barbatii cat si femeile si copiii, ii vinde in Imperiul Persan, la curtea regelui, ca muzicanti, ori ca mestesugari in diferite alte locuri. Este prima etapa in periplul rom catre lumea vestica.

Donald Kenrick considera ca plecarea romilor din India s-a produs tot in contextul unei cuceriri a nordului Indiei, dar de catre persi. In secolul III d.Hr., sahul Ardashir (224-241 d.Hr.) cucereste si transforma nordul Indiei intr-o colonie a Persiei (Iranul de astazi). In aceste conditii, stramutarea vechilor romi nu s-a produs intr-un mod violent, caci mirajul bogatului Imperiu Persan a atras tot felul de lume acolo. Printre noii sositi se aflau si numerosi muzicanti, cunoscuti pentru talentul lor. Exista trei versiuni ale acestei fapte, fiecare pornind de la insuficienta muzicantilor din Imperiul Persan, de unde si necesitatea aducerii lor din India.

In prima varianta, sahul persan, Bahram Gur, dorind pentru supusii sai mai multa odihna, serbari, bautura si divertisment - pentru aceasta nefiind destui muzicanti - i-a scris regelui Indiei, care i-a trimis mii de muzicanti Zott iar Bahram Gur i-a raspandit in orasele imperiului sau.

O alta istorie persana relateaza o legenda similara. Acelasi Bahram Gur "Intr-o seara, intorcandu-se de la vanatoare, a trecut pe langa un grup de oameni care stateau pe iarba si beau, privind apusul de soare. Le-a reprosat ca nu au muzica - pentru ca muzica incanta spiritul. Ei i-au raspuns: O, rege, am cautat un muzicant pentru 100 de drahme, dar nu am gasit nici unul. Atunci Bahram a spus: vom gasi unul!; si a poruncit unui scrib sa-i scrie lui Shankalat Indianul si sa-i ceara sa-i trimita patru mii din cei mai buni muzicanti si cantareti la curtea sa. Dupa ce Shankalat a facut acest lucru, Bahram i-a raspandit pe muzicanti in tot regatul, poruncind oamenilor sa-i angajeze si sa se distreze, ascultandu-le muzica, si sa le plateasca ce li se cuvine. Si, din descendentii lor, au aparut intunecatii Luri, care sunt maestrii in cantul la flaut si lira".

O a treia istorisire despre muzicantii indieni o avem de la persanul Firdusi care la anul 1011, scria:

"Guvernatorii locali ai sahului i-au raportat ca saracii se plang ca cei bogati beau vin si asculta muzica si se uita de sus la saraci, care beau fara muzica.

Sahul a trimis o scrisoare lui Shengil, in care spunea: Alege zece mii de Luri, barbati si femei, maestri in cantul la lira. Cand muzicantii Luri au ajuns, sahul i-a primit, le-a dat la fiecare cate un bou si un magar, pentru ca vroia sa-i faca fermieri. Le-a dat o mie de sarcini de porumb, pentru ca sa-si cultive pamantul cu ajutorul boilor si magarilor, sa foloseasca porumbul ca samanta si sa aiba recolte bogate, si sa cante pentru saraci fara plata. Lurii au plecat, au mancat boii si porumbul. Apoi s-au intors la sfarsitul anului, cu obrajii supti. Sahul le-a zis: Nu ar fi trebuit sa irositi porumbul de samanta. Acum nu mai aveti decat magarii. Incarcati-va lucrurile in spatele lor, pregatiti-va instrumentele si puneti-le corzi de matase. Acesti Luri ratacesc si acum prin lume, cautand sa castige un ban, dormind alaturi de caini si lupi, mereu pe drum, furand zi si noapte".

Prezenta romilor in Orientul Apropiat, nordul Africii si Imperiul Bizantin

Ce s-a intamplat dupa plecarea stramosilor romilor din India nu se stie nimic. Cunoscand insa tipul de organizare a familiei si a grupurilor rome din spatiul romanesc in perioada medievala, putem formula unele ipoteze. Fara indoiala, erau mai multe grupuri de romi, unite prin legaturi de sange si/sau prin practicarea unor mestesuguri comune. Deplasarea lor catre Persia, si de aici mai departe, nu s-a produs neaparat in forma compacta, ca un singur grup numarand 50.000-100.000 de persoane. O cifra atat de insemnata de oameni nu ar fi putut trece neobservata in deplasarea lor prin teritoriile de azi ale Pakistanului, Afganistanului, Iranului, primele tari intalnite in drumul lor de romi, dupa cum afirma lingvistii si istoricii care s-au ocupat de aceasta problema, aproape in totalitatea lor. Desigur, trecerea nu a fost una rapida, care sa numere cativa ani, ci s-a petrecut intr-un interval mult mai mare, in decurs de cateva sute de ani. In primul rand, resursele grupurilor de romi erau limitate, iar deplasarea se producea in functie de locurile unde animalele puteau gasi hrana si unde produsele mestesugaresti confectionate de ei se puteau vinde. Este un fapt bine stiut ca in tarile romane cei mai iscusiti mestesugari erau romi. Aceasta iscusinta a lor, in prelucrarea fierului in special, dar si in toate celelalte mestesuguri medievale este foarte probabil s-o fi deprins in Imperiul Persan si in Imperiul Bizantin. Deplasarile nu erau in profunzime, ci pe o suprafata scurta de teren, insemnand distanta dintre cateva localitati, dar desfasurarea lor in latime era considerabila. Nu toti plecau in acelasi timp, ci intr-un an se putea declansa plecarea unui grup, dupa un anumit numar de ani il putea urma un al doilea si asa mai departe. Sosirea vechilor romi in tarile respective s-a realizat progresiv si nu a cauzat un dezechilibru demografic, in locurile unde au ajuns, fapt care ar fi fost imediat notat de istoricii arabi sau bizantini.