Arta prelucrarii metalelor la daci

Arta prelucrarii metalelor la daci

Descoperiri succesive si numeroase au adus la lumina multe piese de podoaba lucrate in argint si destinate atat femeilor cit si barbatiilor. Numarul si diversitatea obiectelor de podoaba dacice sunt remarcabile: bratari din fir simplu sau torsionat, uneori cu extremitatile decorate cu capete de animal stilizat, bratari mari care se purtau pe brat peste imbracaminte, in spirala, decorate cu palmete si terminate in capete de sarpe, inele cu extremitatile infasurate pe bara, agrafe de imbracaminte, adesea perechi, decorate cu nodozitati, altele in forma de lingurita, de scut, alteori simple, colane din fir masiv aplatizat si decorat sau torsionat, lanturi ornamentale cu verigi simple sau maiestrit impletite, terminate in inele cu pandantive s.a.m.d.[1]

Armele si uneltele din bronz, de pe intregul teritoriu geto-dacic, impresioneaza prin finetea lor si se disting de cele similare din restul Europei. Agatarsii iubeau podoabele de aur; ele erau lucrate, desigur ,in tara lor, in Muntii Apuseni, unde se gasea si materia prima. Un exmplu de dexteritate la ajunsese lucrul acestui metal nobil este coiful de aur gasit la Poiana-Cotofenesti( jud. Prahova), coif a carui ornamentare vadeste o influenta scito-sarmata. Din argint se faceau nu numai imitatii de monede macedonene, grecesti si romane (dinari republicani), dar si obiecte de podoaba si vase, cum sunt cele ale tezaurelor descoperite la Sancraieni, la Agighiol si la Craiova.[2]

Unul dintre aspectele mai bine cunoscute al artei getilor este arta metalelor si indeosebi al prelucrarii argintului. Obiectele de podoaba faurite din acest metal, aflate izolat sau in tezaure, prin aria lor de raspandire, forma si ornamentarea lor, precum si prin identificarea returilor unor ateliere de argintarie dovedesc ca sunt lucrate local.[3]

Se poate afirma fara nici o teama de exagerare ca prelucrarea argintului in Dacia a ajuns la realizari remarcabile, incepand cu procedeele tehnice ─ ca de pilda folosirea ca miez al piesei, in unele cazuri, a unui argint mai putin pur si invelirea lui cu altul de puritate deosebita ─ si terminand cu motivele decorative, aproape toate stilizate, aranjate cu gust pe diferitele categorii de obiecte.[4]

Descoperirea multiplelor tezaure de obiecte impreuna cu monede au dus la concluzia ca, in vederea realizarii obiectelor de podoaba, geto-dacii foloseau atat argintul exploatat din regiunea muntiilor Apuseni cat si pe acela obtinut din topirea monedelor ─in circulatie─tezaurizate pentru valoarea metalului. Intr-o prima etapa, monedele topite erau transformate in bare─argint brut─si incele din urma se trecea la operatia modelarii barelor in obiecte de podoaba. Aceasta ipoteza poate fi subliniata prin descoperirea unor tipare din lut, aflate la Pecica si Poiana. Tiparele serveau pentru turnarea barelor obtinute poate din argint.[5]

Potrivit unor izvoare literare, primele monede au fost descoperite de niste pescari transilvani. Comoara a iesit la iveala in vara anului 1543. Cativa naieri mureseni, cautand un loc mai bogat in peste -'dupa cum se afirma in documente contemporane - si-au indreptat luntrea "pe firul Sargetiei'. Dupa o vreme, la o intorsatura a raului, au dat peste un arbore pravalit ce le atinea calea; apele muscasera adanc din mal si stejarul fusese dezradacinat; din vechile legaturi cu pamantul mai ramasese doar una. in preajma surpaturii, luntrasii au zarit sticlind ceva in apa Au cautat printre pietrele afundului si au aflat mai multi galbeni. Au inceput sa cerceteze imprejurimile, intre radacinile copacului abatut de ape au descoperit o ascunzatoare boltita cu piatra, inlauntrul lacasului-nemaivazute avutii. Daca ne bizuim pe relatarea lui Lazius, pe langa multe sloiuri de aur (vana desprinsa din filon ori metal nelucrat) se aflau acolo nu mai putin de 40.000 galbeni . S - au bucurat pescarii de asemenea noroc si si-au impartit nesperata agoniseala. Au pornit mai apoi spre cetate, spre Alba Iulia, chibzuind ca vor afla in oras vreun negutator in stare sa le schimbe aurul ce-1 aveau in desagi. Cum de au aflat oamenii, stapanirii de incercarea acelor nevoiasi de a dobandi bronzul craitarilor in schimbul galbenilor sunatori, nu-i greu de imaginat inca din prima zi dupa sosirea lor la Alba lulia, pescarii au fost arestati, pusi in fiare ca furii si cercetati cu cazne "din porunca eminentei sale cardinalul Manuzzi', unul din puternicii feudali din Transilvania acelui veac; monezile, toate, le-au fost confiscate, comoara fiind insusita fara sfiala de catre inaltul prelat. Aceasta intamplare poate avea legatura cu urmatoarea poveste: Decebal - istoriseste Dion Cassius - vazand ca sortii ii sunt potrivnici si ca e pe cale sa piarda razboiul, pentru a nu lasa prada in mainile romanilor atata aur si argint agonisit, hotari sa-1 ascunda in asa fel incat sa nu poata fi gasit de adversari. El alese pe cei mai puternici dintre sclavi si-i indruma sa abata apele raului Sargetia; cand matca raului fu secata, sclavii sapara o groapa adanca, intr-un anume loc, cu chibzuiala ales, unde au fost ingramadite avutiile purtate pana acolo. Apoi groapa s-a astupat cu pamant, iar deasupra a fost asternuta o patura grea de piatra. Dupa care inturnandu-se apele acelui rau in matca lor dintotdeauna, nu a mai ramas nici un semn al celor intamplate. O alta parte a pretioaselor sarcini scoase in taina din cetate au fost bine ascunse in pesteri, stiute doar de putini. Cand toate cate au fost poruncite de Decebal s-au savarsit cu bine, spre a feri comorile de primejdiile viitorului, slujitorii folositi pentru a duce pana la capat aceste tainice lucrari au fost sortiti mortii. si nu s-ar fi stiut niciodata nimic despre cele petrecute pe firul Sargetiei -va arata Dion Cassius - daca Bicilis, un tovaras de arme al lui Decebal, luat in captivitate de romani, n-ar fi dezvaluit taina pentru a i se cruta viata.[6]

Pentru a obtine si alte metale des folosite in faurirea podoabelor, dacii au exploatat zacamintele de cupru din Transilvania si au dezvoltat o avansata metalurgie a bronzului. Produsele atelierelor s-au raspandit, pe calea schimbului intertribal, pana departe spre vest si est. Cositorul era procurat din Boemia sau chiar din Insulele Britanice. Armele dacice de bronz erau renumite si rivalizau prin forma, eleganta si eficienta cu cele ale civilizatiei miceniene. Pe baza unei statistici facute de specialistii romani s-a putut dovedi ca in sec. XIII-XII I.e.n., metalurgia dacilor era mai prospera decat aceea a triburilor din Europa centrala[7]

. Aurul era extras din Muntii Apuseni. Acolo existau opt centre de exploatare, cele mai insemnate din toata Dacia. Un alt centru se afla la Rodna, unde se exploata si argintul; alte doua in Banat, la Sasca si la Moldova. Extragerea metalului pretios se facea prin zdrobirea cuartului aurifer si prin spalarea lui printr-un curent de apa. S-a gasit intr-o padure, la Buda, langa Cris si in apropiere de mine, o piua mare de fier care a servit tocmai la zdrobirea minereului. Aurul se extragea si din nisipul raurilor.[8]

Desigur, numarul celor ce se ocupau cu mineritul, exploatarea subsoluluisi cu spalarea aurului din nisipul raurilor era mare. Aurul tezaurizat servea la plata marilor lucrari si a diferitelor materiale aduse din afara granitelor. Ca atare, s-a presupus ca in a doua epoca a fierului minele de aur formau proprietatea regelui dac, ceea ce ar fi determinat, in realizarea podoabelor, inlocuirea aurului cu argintul. Chiar daca in Campia Munteniei nu au fost intalnite centre de orfevrerie, descoperirea insasi a tezaurelor si a multiplelor obiecte din argint arata ca si in aceasta regiune a Daciei, prelucrarea argintului alcatuia o ocupatie de seama in randul getilor.

Centre de prelucrare a argintului si-au dovedit existenta in sud-estul Transilvaniei, prin tezaure ca cele de la: Ghelita, Surcea si Peteni, unde, pe o raza de 6 km, au fost descoperite trei tezaure, ceea ce confirma in aceasta regiune functionarea unui atelier dacic de prelucrare a argintului, atelier dealtfel argumentat si prin descoperirea la Surcea  a sase nicocale din fier gasite impreuna cu diferite obiecte si o bucata de material brut. Un alt centru, de acelasi gen, ar putea fi stabilit in sudul Transilvaniei, prin identificarea tezaurelor de la Cerbal, Saracsau, Seica Mica, iar urmele unor ateliere de argintari de la Costesti, Poiana, si Ocnita demonstreaza faurirea si pe aceste meleaguri a podoabelor din argint.Tezaurele getice din Campia Munteniei de la Merii-Goala, Herastrau, Coada malului, Balanesti si Rociu compuse din diverse obiecte au continut in unele cazuri si monede. [9]

O parere despre admirabilele opere ale atelierelor dace ne putem forma privind rhytonul de argint aurit descoperit nu de mult in ogorul comunei mehedintene Poroina.

Specialistii numesc astfel cupele in forma de corn sau de cap de animal, folosite in antichitate cu prilejul ceremoniilor. Rhytonul de la Poroina este arcuit ca un corn a carui parte inferioara infatiseaza un cap de cerb. in partea superioara, cupa este impodobita cu doua splendide reprezentari antropomorfe. Gruparea celor patru personaje, plasate cu un excelent simt al compozitiei in spatiul plastic definit, ne sugereaza o scena ceremoniala. Doi barbati se afla asezati pe cate un scaun, tinand in mana o cupa, iar celelalte doua personaje stau in picioare cu dreapta inaltata motivele ornamentale apropie acest vas de argint aurit de alte stralucite opere traco-getice, ce fac parte din tezaurele descoperite la Valea Nucarilor-Tulcea, Cucuteni-Baiceni, Peretu-Teleorman, Craiova-Dolj. Tezaurul de la Pietroasa sau 'Closca cu puii de aur' a fost descoperit din intamplare de doi tarani, Ion Lemnar si Stan Avram, in primavara anului 1837, langa satul Pietroasele, judetul Buzau. Acest tezaur a fost atribuit gotilor, la inceput vizigotilor lui Athanaric, mai tarziu ostrogotilor datorita inscriptiei cu 'rune' care sunt litere gotice, dupa unii specialisti Descifrand inscriptia de pe inelul colan, scrisa prescurtat, Hlota fati ou, puii ei fiind ghe hris (aur), Gh.C. considera ca acest text reprezinta cea mai curata si mai corecta limba romaneasca. Dupa opinia d-lui prof.Gh.Carlan descifrarea inscriptiei de pe inelul colan arata ca acest tezaur a fost faurit de stramosii nostri, tracii antici, in urma cu cateva milenii, dovedindu-ne ca romanii erau romani inainte de romani, fiind scrisa in cea mai pura limba romaneasca. Tezaurul ne ofera raspunsuri - sustine autorul - la cateva din tainele lui Zalmoxis (Zamolxis), iar Cocosul care lipseste era 'mesagerul' catre acesta.[10]

Inscriind pe harta un numar de 111 localitati din tara unde s-au descoperit piese geto-dace

de argint ce fac parte din tezaure ori alcatuiescdescoperiri singulare, s-a stabilit existenta a doua mari zone teritoriale: prima sudica limitata intre Dunare, cursul Tarnavei Mari si al Muresului, din care desigur ca fac parte si cele aflate in Muntenia, iar a doua cuprinzand zona de la nord de Tarnave si Mures. In cadrul grupurilor de podoabe analizate, Kurt Horedt a constatat existenta a numeroase influente straine dupa cum urmeaza: in grupa de nord sunt mai pregnante influentele celtice in comparatie cu cele elenistice, pe cand in aceea sudica se resimt mai mult influentele elenistice, comparativ cu cele celtice. In ultima grupa sunt si influente ilire. Asupra originii podoabelor geto-dace, Kurt Horedt formuleaza ipoteza ca ele au fost lucrate in marea majoritate in ateliere locale, ceea ce se pare foarte plauzibil date fiind centrele de prelucrare a argintului aflate pe teritoriul tarii.

Totusi, o parte din bogatiile dacilor a fost luata de catre romani, in urma cuceririi Daciei. ' Ioannes Lydus, istoric din secolul al Vl-lea, relateaza ca Traian a luat ca prada din tara getilor 5.000.000 livre de aur si indoitul acestei cantitati in argint, fara a mai socoti vasele "de nepretuita valoare', turmele, armele si cei 500.000 de captivi. Specialisti de prestigiu european, ca istoricul francez Jerome Carcopino, apreciaza ca metalul nobil luat prada nu insuma mai mult de 165.000 kilograme de aur si 330.000 kilograme de argint. Desi reductia este mare, cantitatea de metal pretios ramane totusi considerabila, uriasa chiar in raport cu disponibilitatile de aur si argint ale Imperiului in acel timp. Faptul ca prada luata de catre legiunile biruitoare a fost imensa - si in acest sens toate izvoarele literare sunt de acord - o demonstreaza maretele edificii publice care au fost inaltate la Roma si in alte zari ale imperiului in anii imediat urmatori cuceririi Daciei. S-au construit temple si apeducte, forul ce poarta numele invingatorului Traian, au fost ridicate statui de bronz poleit cu aur Inscriptii in piatra mentioneaza cu staruinta ca toate acestea "din avutia dacilor invinsi au fost facute'. In acest timp se va dura la Dunarea de Jos templul inchinat lui Mars ultor - Marte razbunatorul - si monumentul Trophaeum Traiani. . Calculele facute de Ovidiu Maicru  releva ca pentru a fi extrase 165.000 kilograme de aur este necesar sa fie excavate 33.000.000 tone de roca, in conditiile in care minereul este bogat (zece grame de metal nobil la fiecare tona) si considerandu-se ca ar putea fi recuperat 50% din aurul continut - marja maxima tinand seama de tehnologia epocii respective. Dar pentru a extrage o asemenea masa de roca era necesar sa se sape in munte numeroase galerii care ar fi insumat nu mai putin de 11.000 kilometri Evident, cifra uriasa nu corespunde cu potentialul minelor dacice        Intr-una din cetatile din muntii Orastiei, unde se crede ca au gasit romanii "Comoara lui Decebal', in ultimele patru secole au fost aduse la lumina mai multe tezaure importante. Unul, alcatuit din cateva mii de monede de aur si o seama de obiecte de podoaba, a fost descoperit in 1543. Alte doua - in prima decada a secolului al XlX-lea. Acestea din urma, potrivit documentelor ce fac referire la descoperirea lor, cuprindeau 2.143 monede de aur. O parte din tezaur a fost preluata de monetaria imperiala din Alba lulia si - e greu de crezut, dar asa s-a intamplat! - anticele monede au fost transformate in lingouri. Printre ele se aflau piese de o deosebita valoare istorica si numismatica; purtand numele enigmaticului Koson. Daca insemnam pe harta locurile unde au fost descoperite tezaure cuprinzand fie monede Koson, fie "sloiuri' de aur si argint, constatam ca ele se inscriu intr-un cerc cu o raza de circa 25 kilometri, in perimetrul respectiv se includ o parte din muntii Orastiei, antica cetate a dacilor, Sarmizegetusa, si un lung segment din cursul Strdului. Monede cu aceeasi legenda au fost aduse la lumina, de asemenea, in hotarul comunelor tarnavene Cezma si Axente Sever, precum si in Oltenia si Banat[12]

Pentru faurirea obiectelor de arta precum si a celor ce impodobesc vesmintele, in afara de argint, getii intrebuintau frecvent bronzul sau in anumite situatii chiar si fierul.

Fibulele folosite inca din epoca bronzului, au fost piesele de podoaba cele mai caracteristice ale geto-dacilor. In cele ce urmeaza ele sunt grupate dupa criteriul tipologic

Primul tip, cuprinde fibula cu "nodozitati" ce deriva dintr-un grup celtic. Ea prezinta mai multe variante, astfel incat in unele cazuri are pe piciorul repliat, prins direct pe arc, un numar variat de "noduri" cum este un exemplar din bronz de la Popesti Novaci. In unele situatii, "nodurile" impodobesc direct arcul, categorie ceva mai noua, in comparatie cu varianta de mai sus.

Tipul al doilea include fibule lucrate din bronz sau fier, cu resortul bilateral in forma literei T si arcul simplu. Folosite in perioada tarzie a celei de-a doua epoca a fierului, ele au derivat─probabil─din tipul fibulei dacice cu nodozitati.

Categoria fibulei cu resortul bilateral cuprinde mai multe variante, datorate decorului, latimii arcului si port-agrafei.

a)      O varianta consideram ca o formeaza fibula al carui arc, lucrata dintr-o placa dreptunghiulara, se ingusteaza mult spre picior, terminandu-se printr-o port-agrafa santuita. Trei inele rasucite in partea superioara a piciorului decoreaza piesa.

b)      O alta varianta a fibulei bilaterale o alcatuieste aceea cu arcul convex─impartit in doua fatete─continuat cu port-agrafa larga, prevazuta cu nu buton terminal. Fibula "cu scut", numita astfel datorita faptului ca are arcul romboidal asemanator unui scut, a fost considerata drept o transpunere in argint a fibulei cu scut din bronz. Singurele piese de acest gsn descoperite in regiunea extra-carpatica au fost: un exemplar care face parte din tezaurul de la Merii-Goala (jud. Teleorman) si un fragment aflat la Rociu.O derivatie a fibulei "cu scut" poate fi categoria al carei arc romboidal se lateste spre cap luand forma unui disc, de care se ataseaza resortul. De cele mai multe ori discul este decorat prin lini incizate, iar exemplarele sunt lucrate din bronz.

c)Al treilea tip grupeaza fibula "lingurita" care are capul in forma de polonic in miniatura, protejand astfel resortul. Lucrata din argint, bronz sau fier, se pare ca originea ei ar fi celtica ajunsa la noi din tinuturile strabatute de apele Rinului. Fibula de tipul "lingurita" apare destul de frecvent in asezarile getice din Campia Munteniei si seamana cu exemplarele gasite laTinosu, Seica Mica, Poiana, Remetea, Costesti, Peteni si altele.

Al patrulea tip de fibule il alcatuiesc cele avand piciorul in forma de "S", prevazut cu un buton terminal; confectionate din fier, bronz sau uneori chiar argint; s-au aflat la Butimanu (jud. Ilfov), Tei-Bucuresti, Straulesti-Bucuresti si Catelu-Nou-Bucuresti. Aceste exemplare sunt asemanatoare cu cele apartinand tezaurului de la Husi, de asemenea sunt similare exemplarelor descoperite la Tinosu, Drobeta si Racari, precum si unei fibule ce face parte din colectiile fostului Muzeu national de antichitati. In Campia Munteniei, in cadrul tezaurului de la Herastrau s-au gasit doua fibule-falere. Modelate din argint aurit, in forma unui disc, prin folosirea tehnicii "au repousee" acestea redau pe suprafata lor o figura masculina, cu fata grasa, buzele groase si parul cazand pe umeri. Ochii sunt proeminenti. Tratarea fetei si a parului este similara celei dupa fibulele din tezaurul de la Merii-Goala iar felul in care este tratat personajul aminteste de monedele grecesti din Clazomene: tip Apollo.

Colierele. In afara celor gasite in tezaure, trebuiesc mentionate si exemplarele descoperite izolat, ca de exemplu colierul-masiv─din argint─descoperit la Dealul Piscului-Bucuresti.

Alta categorie de podoabe o alcatuiessc bratarile ; unele realizate dintr-o bara simpla cu capetele petrecute, iar altele plurispiralice.

Prima categorie de traditie locala tarzie hallstattiana este gasita si in tezaurele dacice de la Slimnic si Sancraieni. Bratara plurispiralica isi are originea in epoca tarzie a bronzului, de pe teritoriul, fiind frecvent descoperita si in Hallstatt, dovada ca poate fi identificata in complexele de la Balta Verde si Gogosu. Ele se intalnesc in tezaure la: Cerbal, Aiud, Balanesti.Se mai cunosc bratari cu noduri spirale pe corp,ove sau protuberante, ori cu extremitatiile neunite, decorate pe toata suprafata prin puncte incizate; de asemeni amintim si pe cele ornate cu palmete imprimate si capetele latite in forma unor protome de serpi, facand parte din categoria bratarilor cu capete petrecute.

Tot dintre obiectele de podoaba fac parte inelele digitale de mai multe categorii: simple, verigi decorate cu noduri sau protuberante, precum si in spirala, impodobite cu palmete aplicate si cu extremitatiile stilizate. Mia exista o categorie de inele ale caror capete sunt neunite, iar suprafata lor este acoperita de caneluri. A fost gasit un inel prevazut cu o boaba de sticla transparenta si un alt exemplar lucrat in intregime din sticla. Ambele sunt considerate piese de import.

La obiectele de podoaba se adauga si verigile din sarma de argint, avand capete suprapuse, prinse in noduri spirale. Aceste erau probabil agatate in par, langa urechi.

Lanturi. Pe actualul teritoriu al Campiei Munteniei, lanturi de argint─folosite in mod obisnuit drept coliere sau cingatori─ s-au gasit in tezaure. Totusi, fragmentul unui lant de bronz compus din inele de sarma alternate cu placi de tabla putea fi intrebuintat pentru impodobirea vestmintelor.

Din categoria obiectelor de gateala fac parte si perlele tubulare din bronz, precum si diverse pandantive din argint.

Cerceii se realizau dintr-o sarma subtire, din bronz sau argint, rasucita in spirale fine.

Printre putinele obiecte de aur aparute in sapaturi─la Popesti Novaci─ este demn de remarcat un pandantiv discoidal prevazut cu un lant, reproducand, in tehnica autohtona, chipul Meduzei elenistice. Din acelasi loc provine si o bijuterie sferoidala.

In afara metalelor, pentru executarea diferitelor podoabe, geto-dacii au intrebuintat sticla colorata, din care faceau margele albe, verzi,cafenii sau albastre, ornate cu ochi─galbeni sau albi─ sau linii ondulate. Forma lor este rotunda, bitronconica, triunghiulara, ovala, tubulara.

Accesoriile de imbracaminte constau din: catarame─de bronz sau fier─, ovale, dreptunghiulare sau rotunde, prevazute cu spin, nasturi din bronz si paftale, unele suflate cu aur.

Vestmintele puteau fi impodobite cu diferite aplici si garnituri de bronz. Astfel sunt cunoscute aplici ─lucrate din aur─de forma concava cu umbo in centru ─din argint si bronz. Din tezaurul de la Merii-Goala este interesanta aplica zoomorfa─forma de cap de cal stilizat─lucrata dintr-o placa de argint, in tehnica "au repousse".

Arta geto-dacica a fost o arta unitara, complexa si originala atat din punct de vedere al formelor si decorului cat si in privinta materialelor folosite: argint, bronz, aur.[13]

Arta prelucrarii metalelor la daci

Vidrascu Mihai

Cls. a-IX-a A