REDEFINIREA ROLULUI STATULUI DE LA PRIMUL RAZBOI MONDIAL PÂNA LA PLANUL SCHUMAN. SITUATIA ROMÂNIEI

REDEFINIREA ROLULUI STATULUI DE LA PRIMUL RAZBOI MONDIAL PÂNA LA PLANUL SCHUMAN. SITUATIA ROMÂNIEI

Rolul statului in redresarea economiei dupa 1918.

Primul razboi mondial a avut pentru Europa consecinte economice multiple:

distrugerea agriculturii

uzura utilajului din multe intreprinderi;

intreprinderi distruse sau demontate de ocupanti;

productia industriala in scadere;

deprecierea monedei si cresterea preturilor.

Incheierea razboiului in 1918 impunea trecerea la refacerea economiei si implicarea statului in aceasta actiune. Ca urmare, apare o noua conceptie cu privire la interventia statului pentru reconversia de la o economie ce sustinuse razboiul la una ce trebuia sa organizeze productia pentru o perioada de pace.  Rolul statului este major caci el intervine in refacerea productiei, incheierea unor contracte, fixeaza preturile si chiar salariile. Apare dirijismul economic care face trecerea de la rolul minimal al statului la interventia maximala. Aceasta modificare se face insa prin impletirea interventiei statului cu mentinerea economiei de piata, iar noua optiune se va realiza in cadrul curentului neoliberal. Astfel, in Marea Britanie statul a intervenit pentru a restabili etalonul aur pentru lira sterlina si aprecierea ei in fata dolarului (1 lira = 4,86 dolari fata de 3,52 in 1919). Redresarea economica in Franta a depins pe de o parte de cotele de reparatii platite anual de Germania dar si de masurile luate de guvern pentru intarirea intreprinderilor mici si mijlocii, numeroase in comert si agricultura (in 1925 s-a dat o lege in favoarea acestor intreprinderi). In U.R.S.S., datorita regimului politic totalitar apare o alta forma de dirijism economic si anume planificarea centralizata.

Fenomenul manifestat in plan european este prezent si in Romania care, in timpul razboiului, avusese de suferit ocupatia straina, distrugerea campurilor petroliere, pierderi umane si materiale mari.

Romania se gasea in fata unei situatii noi datorata realizarii statului national, care a adus un cadru teritorial ce a favorizat formarea pietei nationale unice.

Statul roman s-a implicat in redresarea economica cu atat mai mult cu cat productia industriala reprezenta 25% din cea inregistrata inainte de declansarea razboiului.

O prima interventie s-a facut in domeniul financiar, prin unificarea monetara in 1920 si retragerea din circulate a rublelor, coroanelor si altor monede straine ce se folosisera in timpul razboiului.

Reforma financiara a fost completata in 1921 prin stabilirea sistemului de impozitare.

Agricultura reprezenta ramura de baza a economiei, motiv pentru care guvernele s-au preocupat de rezolvarea regimului proprietatii si a unor forme de creditare pentru taranime.

In 1921 s-a dat legea definitiva de reforma agrara prin care statul expropria terenurile de peste 100 ha, ceea ce a deschis calea spre improprietarirea taranilor. Astfel 66% din suprafetele detinute de mosieri au trecut in proprietatea a 1,4 milioane de familii taranesti, realizandu-se cea mai completa si radicala masura din acest domeniu in spatiul Europei rasaritene. Industria avusese de suferit in timpul ocupatiei germane, motiv pentru care statul a sustinut dezvoltarea ei, prin elaborarea unor planuri si a unor masuri de valorificare a bogatiilor tarii.

Dezvoltarea cu precadere a industriei a fost sustinuta de reprezentantii neoliberalismului romanesc printre care se remarca Stefan Zeletin. El considera drept vitala pentru dezvoltarea economica formarea unei industrii puternice iar aceasta se putea face prin valorificarea potentialului material si uman din tara. Aceasta conceptie s-a numit 'prin noi insine' si a fost sustinuta de Partidul National Liberal.

In timpul guvernarii sale, in 1924, a fost data legea minelor, ca expresie a protejarii bogatiilor tarii in fata interventiei capitalului strain. Se urmarea, in fond, o limitare a capitalului strain si o protejare a celui autohton.

In 1925 statul roman si-a reluat participarea la capitalul B.N.R., ceea ce a facut ca cea mai importanta banca din Romania sa redevina mixta si sa sprijine infiintarea unor institutii de credit specializate.

O preocupare a statului a fost sa realizeze un cadru de dezvoltare unitar si norme identice pentru tot teritoriul tarii. În acest sens a fost data legea administrativa (1925) prin care tara era impartita in judete. Tot din categoria legilor de unificare au facut parte:

legile pentru dezvoltarea invatamantului (1924,1925,1928,1932);

organizareajudecatoreasca si bisericeasca(1925).

Un obiectiv al statului a fost scaderea procentului de analfabeti, cresterea gradului de instruire si educatie care sa apropie tara noastra de nivelul european. Se remarca in acest sens activitatea lui Constantin Angelescu, ministrul educatiei, care a realizat un program de uniformizare a sistemului de invatamant intre 1922 - 1926. Pe aceasta coordonata se remarca preocuparea statului roman de a asigura un cadru democratic, egalitatea politica si confesionala pentru minoritatile din Romania (invatamant in limba proprie).

Refacerea economiei romanesti s-a incheiat in 1924, fapt ce a creat conditii favorabile pentru trecerea la dezvoltarea atat a industriei cat si a agriculturii.

Intrucat tara noastra era pe locul intai in Europa la productia globala de porumb si pe locul patru la cea de grau, statul a cautat sa sprijine cresterea productivitatii. Astfel s-a intervenit in sprijinul accelerrii aplicarii reformei agrare iar din 1929, cand a izbucnit criza economica mondiala s-au luat masuri legislative pentru a incuraja exportul de cereale, a-i ajuta pe taranii care aveau datorii prin esalonarea unei parti a acestora. De asemenea statul a sprijinit gospodariile taranesti sa treaca la diversificarea culturilor de plante dar cu toate acestea problemele din agricultura nu s-au rezolvat.

In industrie statul a incurajat cresterea productivitatii si dezvoltarea unor ramuri importante: minerit, metalurgie, petroliera. Aceasta din urma ramura a cunoscut o dezvoltare care i-a adus cresteri de productie chiar si in perioada crizei. Ea a afectat insa celelalte ramuri, astfel ca productia industriala scade mai bine de jumatate (57%). Statul a cautat sa redreseze situatia si a intervenit prin contractarea unor imprumuturi externe iar gradul de colaborare cu capitalul strain a crescut. Guvernele Partidului National Taranesc formate in perioada crizei au aplicat politica 'portilor deschise', care a favorizat patrunderea capitalului strain.

Relansarea economica dupa marea criza

Criza economica mondiala (1929 - 1933) a scos in evidenta rolul statului care, prin masuri clare trebuia sa relanseze economia. Apare in statele afectate de criza ideea statului - providenta, a statului salvator care trebuie sa asigure prin finantari noi programe de combatere a somajului, de asigurari sociale.

(In S.U.A. statul intervine prin elaborarea unui plan numit 'Noul Curs'). In acest context se observa o reconsiderare a rolului statului: de la neinterventie la dirijism in timpul primului razboi mondial, mentinut prin neoliberalism, pentru ca apoi sa joace rol de salvator.

Statul s-a implicat in promovarea protectionismului, in acordarea sprijinului financiar unor banci, in lucrari de amenajari. Guvernele din Romania s-au preocupat, din 1934, de refacerea economica prin masuri cu caracter protectionist, prin finantarea unor ramuri noi (electrotehnica).

Industria alimentara a fost incurajata, ca si industria chimica.

La I.A.R. Brasov se fabricau avioane inca din 1928, iar productia de locomotive, vagoane era in crestere si era la standarde europene.

Statul a incurajat, prin comenzi, dezvoltarea transporturilor si a telecomunicatiilor, ce au fost modernizate. In stransa legatura cu dezvoltarea industriei si a transporturilor statul a sprijinit dezvoltarea invatamantului tehnic si professional menit sa formeze personalul care trebuia sa lucreze in aceste domenii. Dupa 1934 statul roman s-a implicat in controlul activitatii unor companii si trusturi, el preluand actiuni si devenind primul actionar. De asemenea statul si-a intarit rolul sau protectionist prin introducerea unor tarife vamale, prime de export, reducerea importurilor la produsele ce puteau fi fabricate in tara, finantarea unor obiective industriale precum si comenzi destinate domeniului apararii nationale. Ca urmare, cresteri semnificative s-au inregistrat in industria alimentara, a lemnului, pielariei si textila. S-au facut investitii in masini si utilaje, in tehnica de extractie a carbunelui, a petrolului precum si rafinarea acestuia si transportul lui prin conducte. Statul a introdus monopolul asupra instalarii posturilor de telefonie si radio.

In 1937 o lege speciala legaliza functionarea cartelurilor industriale punandu-le sub controlul Ministerului Industriei si Comertului. Prin aceste masuri luate de stat 5- 10 mari intreprinderi dominau mai multe ramuri si subramuri.

Consecinta acestei dezvoltari a fost ca, pentru prima oara, ponderea sectorului industrial a depasit-o pe cea din agricultura cu toate ca Romania ramanea un stat agrar.

În 1938 nivelul economiei atingea un punct maxim ilustrat de venitul mediu care era de 110 dolari. Tara noastra se plasa din acest punct de vedere inaintea unor state considerate cu o economie dezvoltata (Portugalia, Grecia, Polonia).

Rolul statului la jumatatea secolului al XX-lea.

Declansarea celui de-al doilea razboi mondial si implicarea Romaniei, din 1941 alaturi de Germania, in conflictul cu URSS, face ca intreaga economie sa fie pusa in slujba eforturilor de razboi. Prin decrete-legi statul a impus militarizarea intreprinderilor si institutiilor, mobilizarea agricola. Influenta Germaniei a crescut masiv, avand in vedere ca in 1939 Romania incheiase un tratat economic prin care economia romaneasca era subordonata intereselor germane. Firmele germane controlau exportul si importul, iar Valea Prahovei, cu resursele petroliere, a devenit un obiectiv pentru aceste firme.

Dupa incheierea razboiului, evenimentele politice au influentat interventia statului. Instalarea regimului comunist a dus la o noua gandire cu privire la dezvoltarea economiei: interventia totala si controlul statului prin centralizarea economica si desfiintarea economiei de piata si a proprietatii private.

Autoritatile comuniste au introdus modelul statului Stalinist prin doua masuri: nationalizarea mijloacelor de productie( 1948) si colectivizarea agriculturii( 1949-1962).

In acest fel, controlul statului s-a adancit (au fost introduse planurile anuale si apoi cele cincinale) si s-a extins asupra altor domenii: casele de sanatate, edificiile culturale, invatamant. Spre deosebire de societatile occidentale, unde interventia statului era limitata, Romania a evoluat pe linia amestecului total al statului in economie.