DREGATORIILE lui CONSTANTIN Brancoveanu in SFATUL TARII ROMANESTI

DREGATORIILE lui CONSTANTIN Brancoveanu in SFATUL TARII ROMANESTI

La o varsta considerata de noi ca foarte frageda, la numai 18 ani (in 1672) il gasim in documentele istorice aparand in calitate de martor la un proces. Tot in acelasi an, la 25 iunie, devine paharnic. Peste inca doi ani in 1674, pe cand implinea frumoasa varsta de 20 de ani Constantin Brancoveanu este ridicat la rangul de vtori-logofat. In acelasi an are prilejul de a cunoaste pe Maria (Marica), fiica lui Neagoe Coconul, fiul lui Antonie Voda din Popesti, cu care se casatoreste. Avand calitati de mare diplomat domnitorul Tarii Romanesti Gheorghe Duca il trimite in fruntea unei solii pentru a convinge pe boierii refugiati la Brasov sa revina in tara. Alaturi de solie se mai gasea si Ilinca (bunica dupa tata), Parvu fiul lui Draghici Cantacuzino, fiind verisor cu el dupa mama sa Stanca Cantacuzino. Pentru meritele sale deosebite el este rasplatit de Gheorghe Duca la 25 iunie 1674, care-l face stapan asupra satelor si mosiile "mosului sau Jupan Danciu Vornic Brancoveanu"²⁶¹. Peste un an de zile adica in 1675 el este confirmat ca vtori logofat si ispravnic al hrisoavelor date de domnitorul Duca Voda. In 1678, domnitorul Gheorghe Duca la porunca sultaului ca sa atace Cehrinul il ia cu el sa-l insoteasca cu o mica oaste. Pe atunci el se ridicase la rangul de vtori logofat. In 1679 este numit aga si ispravnic al Bucurestiului si in anul urmator 1680, Serban Cantacuzino il proclama ca mare postelnic, apoi in acelasi an este numit vel-postelnic. In 1681 este numit biv-vel postelnic apoi vel-spatar. Peste un an de zile (1682) documentele istorice il amintesc ca mare spatar. In acelasi an el mai cumpara proprietati in Scarisoara-Romanati. Intre anii 1682-1684 il gasim ca spatar, daruind printre altele carti manastirilor Bistrita, Dintr-un Lemn si Surpatele.

In 1683, la 30 august este numit ca ispravnic al Bucurestiului, impreuna cu Barbu Milescu, mare ban, Badea Balaceanu, mare vornic, Grigore mare logofat, Statie mare vistier.

In anul urmator (1684) mai cumpara satul Horezu, de la jupaneasa Stanca si fiul ei Matei din Brancoveni. La 3 mai 1685 mai cumpara inca o mosie la Tatarani de la Neculaie Calugarul si la data de 17 iunie acelasi an cumpara "doua funii de mosie" in Coteana de la Stoica Calarasul. In 1687 la varsta de 33 de ani ajunge vel-logofat si ispravnic al Bucurestiului, apoi in cateva luni mai tarziu este numit ca mare logofat si ispravnic al Bucurestiului.

In 1688 zideste biserica de la Mogosoaia, Manastirea Brancoveni si primeste mosia de la Obarsia. Apoi tot in acest an el ca logofat zideste biserica de la Mogosoaia. In urma mortii domnitorului Tarii Romanesti, Serban Cantacuzino, la 29 octombrie, fratii defunctului si boierii cei mai mari ai tarii il aleg "ca Domn si voievod al Tarii Romanesti (29 octombrie 1688 - 15 august 1714) la varsta de 34 de ani²⁶².

Devenit domn in imprejurari in care arborele genealogic Basarabesc pare a fi cantarit nu putu²⁶³ fostul mare dregator punea pecetea unei intregi ideologii "istorisite" Basarabesti si asupra altor ctitorii majore iesite din initiativa sa, inaltate dupa incheierea bisericii mari de la Hurez. Originea ilustrilor Brancoveni scoboara pe linie paterna din Basarabi, iar pe linie materna din sursa bizantina, prin Cantacuzini. Majoritatea ctitoriilor lui Matei aga din Brancovenii Oltului si a nepotului sau Constantin Basarab Brancoveanu, tot de aceiasi bastina, prezinta pe pisaniile si lespezile funerare de piatra si marmura mentiuni destul de convingatoare pentru noi urmasii, urmasilor lor ca ei intr-adevar sunt: "adevaratii nepoti si urmasi ai marilor basarabi, care la randul lor si ei coborau din Craiovesti." Inrudirea lor cu marii boieri Craiovesti voise sa o sublinieze Serban Cantacuzino, mai ales prin restaurarea capitala, in 1682 a lacasului monastic de la Curtea de Arges al "noului Basarab" descind din Parvu Craiovescu, moment din care descindea propria-i ctitorie-necropola, abia terminata, a bisericii metropolitane din Bucuresti.

Purtarea numelui de Basarab de catre Constantin Voda Brancoveanu - ca altadata "Voievod" din secolele XV, XVI, si XVII, - , ca si arborarea stemei cantacuzine, cu rapeluri imperiale, a acvilei bicefale care strajuia, alaturi de corbul muntean, portalul de intrare in chiar pronaosul cu efigii brancovenesti, basarabesti si cantacuzinesti, intre care nu mai putin de sase imagini voievodale carora li se adauga, apoteotic, cea a lui Brancoveanu el insusi.

Comentarea acestor legaturi voite, premeditate, cu o traditie istorica veche de un secol si mai bine, privita ca o "istorie" de-acum departata, dar din plin justificatoare - in acest sens am vorbit deja de "eroismul" de esenta baroca al veacului al XVII lea romanesc si al epocii lui "Brancoveanu"²⁶⁴ - , ne conduce de fapt catre doua zone distincte, dar mereu interferente, ale mentalului aulic brancovenesc: mostenirea bizantina si aceea basarabeasca.

Iata ce ne marturisesc documentele istorice despre alegerea sa ca domn al Tarii Romanesti: "Atunci dar, dupa a raposatului Serban Voda petrecere, numaidecat boierimea tarii la Mitropolie adunandu-se, si sfat pentru alegere de domnie facand, asa cu totii, dela mic pana la mare, pe acest Constantin Brancoveanu vel logofat, de domnie au numit, carele nefiind si de fata, langa oasele lui Serban Voda, aflandu-se si de cele ale mortii ce trebuiau grijind, iar sfatul si toata adunarea ce se afla la Mitropolie au trimes pe Preda Brataseanu vel pitar i Radu Golescu, de au l'au poftit ca sa mearga acolo, a carei chemari macar ca pricina nu o stia, iar nici din obste a esi nu putea, fara cat a merge. Si asa mergand, toti numaidecat la un cuvant fiind, ca sa primeasca stapanirea tarii l-au poftit, pentru ca nu era altul obstii mai placut decat Maria sa, nu numai pentru vrednicia si intelepciunea ce avea, ci mai vartos pentru multele blandete si intelepciunea ce avea, ci mai vartos pentru multele blandete si faceri de bine, care spre toti inca din boierie avea si toti de aceste ale sale bune fapte incalziti era . iar Capughibasa, numaidecat pe acest Constantin Brancoveanu vel logofat cu caftan l-au imbracat, si asa boierii, impreuna cu arhiereii luandu-l in biserica au mers, si ducandu-l parintele Patriarh in altar, molitvele de domnie i-au cetit"²⁶⁵. Letopisetul Cantacuzinesc mai mentioneaza si reactia domnului muntean fata de alegatorii prezenti la inscaunarea sa cu urmatoarea replica: "Iata am ascultat si rugamintea dumneavoastra de mi-am lasat toata odihna si toate mosiile mele si mai mult fara voia mea m-ati radicat domn. Acum dara se cade si dumneavoastra sa va aratati credinta, cum ca va veti afla in toata vremia langa noi, Cu slujba dreapta si credincioasa si veti face toate poruncile domniei, fara nici o indoiala, precum si noi ne fagaduim sa aveti dumneavoastra si toata tara de la noi dreptate". De fapt acesta era un raspuns la ceea ce ii cerea lui poporul inainte de alegerea sa:

"Ne rugam nu lasa tara sa intre alti oameni, sau rai, sau nebuni, sa o strice, ci fii!

Si-l luara de maini si-l impingeau de la spate. il dusera la Mitropolie.de au cetit molitvele si au mers de i-au sarutat mana, zicandu-i multi ani!"²⁶⁶.

Cronica vremii mai consemneaza ca o data hotararea luata, marii boieri, avand in fruntea lor pe stolnic si pe marele spatar, au plecat cu totii din spataria mica de la Curte, la mitropolie, ca sa faca alegerea cum era obiceiul. Aici s-au adunat toata boierimea in urma mortii lui Serban Voda, hotarand ca sa fie ales un domn pamantean.

La propunerea boierilor si a patriarhului Dionisie seheroglanului si a Vladicii Theodosie mitropolitul tarii in spataria cea mica, noua "alesera pe Constantin logofatul Brancoveanu sa le fie domn, si ridicandu-se cu totii din curtea domneasca de la Bucuresti mersera la mitropolie si-l chemara acolo pe logofatul Brancoveanu zicandu-i: "Logofete noi cu totii pohtim sa ne fii domn". Atunci si el le spuse: "Dar ce as vrea eu cu domnia, de vreme ce ca un domn sant la casa mea: nu-mi trebuieste sa fiu". Iar ei atunci zbierara: "Ne rugam, nu lasa tara sa intre alti oameni sau rai, sau nebuni sa o strice, ci fii!"²⁶⁷

Intamplarea a facut sa fie in acele zile in Bucuresti si un capugiu, Ahmed aga, venit cu porunci imparatesti. A fost si el invitat la mitropolie, cu celelalte agale ce-l insoteau, iar in curtea mitropoliei au fost adunate osti. Dupa aceea, un boier a mers si a poftit pe Constantin Brancoveanu, care era la Curte, iar un comisel a adus un cal domnesc impodobit cu harnasamente scumpe, cum se cuvenea la o asemenea sarbatoare.

"- Logofete, noi cu totii pohtim sa ne fii domn" - i-au spus boierii.

"- Dar ce as vrea eu cu domnia, de vreme ce ca un domn sant la casa mea, nu-mi trebuieste sa fiu" - a replicat tanarul boier. El urmarea mereu ca sa fie rugat in continuare. Si intr-adevar boierii il rugara din nou:

"- Toti vo<i>m, toti pohtim!"

Atunci el le-a raspuns:

"- Deaca pohtiti toti, mi-e voia si mie sa-mi dati un juramant inaintea lui Hristos precum veti fi eu dreptate si de-ar fi veni vreo primejdie domnii mele, despre vreo parte, sa stati cu mine toti." Atunci se dadu citire unui juramant de catre cel de al doilea logofat al Curtii, scris pentru a fi legamant al boierilor fata de noul domn. Ei il aprobara intru totul. Apoi iesira din biserica si urcara in sala Divanului, in timp ce urmasii slobozira cele trei tunuri, din care numai din doua guri iesi focul, insemnand dupa spusele cronicarului un semn rau. Tanarul domn trimise solii la seraschierul de la Babadag si la hanul Selim, pentru sustinerea sa ca domn la Poarta. Iar la inceputul lunii noiembrie erau trimisi la Constantinopol Parvu Cantacuzino, ruda a voievodului, Preda Bratasanu²⁶⁸ si alti patru boieri la seraschier, Constantin Caramanlau, Socul si Vergu, secretarii lui intimi; iar la han, Ciorogarleanu si Mihalcea Satrarul care "aveau la ei 400 de pungi din care 200 le-au dat marelui vizir, 150 marelui hasmadar, iar 50 chehaiei si celor mai mici, si inca 300 de pungi fagaduite de Brancoveanu pentru viitoarea campanie!"²⁶⁹.

La 13 noiembrie 1688, Constantin Brancoveanu intr-o scrisoare adresata egumenului manastirii Brancoveni spune despre alegerea sa ca domn si voievod: "Ne-am ridicat domn, iar domnia mea aceasta nu as fi pohtit, ca stie sfintia ta ca de nici unele lipsa n-am fost ci ca un domn eram la casa mea . si pentru ca sa vina niste straini domni asupra tarii si a saracilor sa-i necajeasca fara mila si sa pustiiasca tara, pentru aceia am luat domnia mea jugul acesta asupra domniei mele". Titulatura domneasca nu cuprindea, ca mai tarziu, numele Brancovenesc si acela de Basarab, care se prescurteaza apoi intr-o singura litera (ci numai, ca in iscalitura obisnuita: Constantin (Constandin) Voevod)²⁷⁰. Dar domnitorul Constantin Voda avu mari neplaceri dupa numai un an de la domnie, cand la inceputul lunii novembre 1689, Cernetii gazduia trupele lui Ludvic, von Baden si Veterani, care de acolo ei inaintara pana la Craiova, apoi pana la "Cuibul si leaganul marilor Basarabi de la Brancoveni, al lui Matei, Preda, Papa si Constantin Voda unde s-au adapostit aici pana in primavara anului 1690 cand "mare stricaciune au facut". Cu urcarea pe scaunul domnesc a lui Constantin Brancoveanu, incepe o noua si stralucita epoca pentru curtea din Brancoveni, nu insa si fara neajunsuri in primii ani de domnie, cum am vazut si mai sus. Chiar in primul an de domnie 1689, Brancoveanu se gasea in satul sau de bastina, Brancoveni, in pragul iernii, cand Imperialii, cari luasera Belgradul, Vidinul si Nisul, cer domnului²⁷¹ cartiere de iernat la Brancoveni, incercand a-l determina, printr'acesta demonstratie, de a lua o atitudine mai putin sovaitoare fata de politica Imperiala. In timp ce Brancoveanu se retrage de la Brancoveni la Potlogi, trupele imperiale trec hotarul pe la Cerneti, inaintand spre Craiova, si de aci la Brancoveni, unde "dupa ce multa stricaciune si paguba Domnului nespusa au facut"²⁷².

Aici ei au lasat la iernat un regiment, restul coloanelor se indreapta spre Pitesti, unde trebuia sa vie si generalul Heissler, pe la Campulung. Tot in Brancoveni poposi si Aga Balaceanu, care aduse si pe fiul raposatului domn Serban Cantacuzino, pentru a-l ridica Domn in contra lui Brancoveanu. De aici inainte il mai gasim la Brancoveni, dar despre aceste evenimente vom vorbi in continuare²⁷³.

Note:

261. Pr. Ioan D. Ciuca, prof. univ. dr. Bianca Predescu si prof. Ion M. Ciuca, Un destin romanesc exemplar Brancovenii, Parohia Campu-Mare-Olt, 2004, p. 116.

262. Ibidem, p. 117.

263. Ne-o spune limpede "Cronica anonima" in legatura cu alegerea sa in scaunul tarii: "si facura socoteala ca Constantin logofat Brancoveanu, este neam de a lui Matei Voda (Istoria Tarii Romanesti la octombrie 1688 pana in martie 1717, ed. C. Grecescu, Bucuresti, 1959, p. 5.

264. Op. cit., Bucuresti, 1987, 160-163, II., p. 89-92.

265. Pr. Ioan D. Ciuca, prof. univ. dr. Bianca Predescu si Ion M. Ciuca, Un destin romanesc exemplar Brancovenii, Parohia Campu-Mare-Olt, 2004, p. 117.

266. Cf. Istoria Tarii Romanesti de la octombrie 1688, pana la martie 1717, Editie ingrijita de C. Grecescu, cu o prefata de Dan Simionescu, Bucuresti, 1959, p. 7-8.

267. Elvira Sorohan, Cartea cronicilor, texte antologice si comentate de Elvira Sorohan, capitolul "Multe si vrednice de auzit istorii", Istoria Tarii Romanesti de la oct. 1688 pana la martie 1717; Domnia lui Constantin VOIEVOD, leat 7197, oct. 30 dni, p. 553.

268. Pr. Ioan D. Ciuca, Prof. univ. dr. Bianca Predescu si prof. Ion M. Ciuca, Un destin romanesc exemplar Brancovenii, Parohia Campu-Mare-Olt, 2004, p. 118-119.

269. Ibidem, p. 119.

270. Exemplarul trimes "parintelui egumen de la Brancoveni", caruia Constantin Brancoveanu ii ceruse 300 de lei. Vezi Arh. St., Manastirea Brancoveni, pach. 25, doc. 4; publicat de N. Iorga, document privitoare la Constantin Voda Brancoveanu, Bucuresti, 1901, p. 174-175.

271. Virgil Draghiceanu, B.C.M.I., Anul IV, Fasc. 14, Aprilie-Iunie 1911, Bucuresti, 1911, p. 58-59.

272. Grecianu, ibid., 19.

273. Constantin Cojocaru sustine aceasta comunicare stiintifica in cadrul Simpozionului de la Sfanta Manastire de la Brancoveni, cu prilejul aniversarii a 290 de ani de la tragicul sfarsit al familiei Brancovenilor de la 15 august 1714 de la Istanbul.

La acest simpozion au participat cadre universitare, profesori doctoranzi si notabilitati ale judetelor Olt, Dolj si Valcea.