Revolutia romana din Decembrie 1989

Revolutia romana din Decembrie 1989

Dupa cum ne arata istoria anul 1989 a fost anticipat inca din deceniile 6 si 7 cand mai multe popoare aflate sub sfera de influenta sovietica au inceput sa se manifeste impotriva impunerii regimului comunist de catre Uniunea Sovietica.

Ideea de reformare a sistemului a aparut in anul 1984 cand tocmai conducatorul Mihail Gorbaciov, omul numarul 1 de la Kremlin, a promovat activitatea de reforme, asa numita "Perestroika", care avea sa fie una globala si radicala, in sensul ca aceste masuri nu vor fi aplicate la un sistem care sa ramana neatins in ansamblul sau, ci mai degraba gasirea unei cai rezonabile intre planificare si piata pentru a putea fi depasit declinul economic. Conducatorul rus a inlesnit deci procesul de modernizare in domeniul economic cat si in sistemul institutional, in societate, in  sistemul politic si in relatiile internationale si reinnoirea sferelor vietii a mai multor popoare printre care primul loc il ocupa tarile din sud-estul Europei:Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Albania, Bulgaria,Romania.

Romania a traversat in istorie, timp de patru decenii, din 1947 de la proclamarea republicii si cucerirea puterii de catre comunisti, o perioada grea, de regim totalitar, aservit Moscovei. Conducerea tarii sub comunism a fost inceputa de catre Gheorghe Ghiorghidiu- Dej, iar din 1965, de la moartea sa, puterea a fost preluata de Nicolae Ceausescu, omul care a continuat procesul inceput in timpul lui Dej si anume acela de distrugere a intelectualitatii, a valorilor nationale, a operelor si a bunurilor nationale.

Aceste stari de fapt si de lucru au generat masive miscari populare chiar inainte de 1989, manifestatii indreptate impotriva regimului totalitar si represiv al lui Nicolae Ceausescu.

Viata destul de grea a populatiei, in special cea din mediul urban, ratiile de mancare tot mai mici, veniturile extreme de modeste, impuse de regim, imposibilitatea oamenilor de a duce un trai decent a facut sa ne apropiem de 1989.

Pana la decembrie 1989 a avut loc, in toate celelalte state est-europene, manifestatii anticomuniste care au avut ca rezultat caderea guvernelor comuniste si trecerea intr-un mod pasnic si fara varsari de sange, la democratie.

Spre deosebire de conducatorii Pactului de la Varsovia, Nicolae Ceausescu nu a sprijinit interesele Uniunii Sovietice, ci isi urmarea o politica proprie, marcata de megalomania si cultul personalitatii, la fel cum proceda dictatorul nord-corean Kim Ir-Sen, in timpul cand liderul sovietic Mihail Gorbaciov vorbea despre reforma.

La 11 noiembrie 1989 chiar inainte de Congresul Partidului Comunist Roman, au aparut primele semne de impotrivire fata de Guvernul Ceausescu. Pe strazile Brezoianu si Kogalniceanu din Bucuresti, studetii din Cluj- Napoca si Bucuresti au demonstrat cu pancarde gen "Vrem reforme!". Cativa dintre manifestanti au fost arestati si anchetati de lucratorii securitatii de la Penitenciarul Rahova pentru contrabanda impotriva societatii socialiste.

Scanteia Revolutiei Romane s-a aprins la Timisoara, cand datorita faptului ca pastorul reformat László Tőkés, a aparut pe postul TV Budapesta 1 cerand sprijin pentru a nu fi mutat din parohia pe care o conducea: ca raspuns la adresa regimului. Alaturi de enoriasii reformati s-au adunat si timisoreni ortodocsi in jurul casei pastorului pentru a-l proteja de hartuire si evacuare, acestora adaugandu-li-se pe parcurs si foarte multi simpli trecatori dar si enoriasi ai unei biserici baptiste din apropiere.

In ziua de 17 decembrie datorita faptului ca ordinele de evacuare si inlocuire ale pastorului ramasese valabile, protestatarii s-au manifestat fata de sistem intrand in comitetul judetean, devastandu-l, aruncand pe geam documentele partidului, brosurile de propaganda, scrierile lui Ceausescu si alte simboluri ale puterilor comuniste. Au incercat apoi chiar sa incendieze cladirea, dar de aceasta data au fost opriti de unitati militare.

Acestea erau primele semne de razvratire a populatiei impotriva regimului lui Ceausescu.

Putem spune ca pe data de 17 decembrie 1989 la Timisoara s-a declansat revolutia romana.

Ceausescu a incercat sa opreasca aceste manifestari trimitand armata sa restabileasca ordinea, aceasta esuand si transformand Timisoara intr-un infern.

In dimineata zilei de 18 decembrie Timisoara a devenit un oras interzis, un oras din care nu se putea iesi dar nici nu se putea intra, fiind instaurata legea martiala.

Toate aceste lucruri nu au putut impiedica un grup de tineri care s-au deplasat catre Catedrala Ortodoxa, dand dovada de mare curaj, asteptand parca sa fie impuscati, au inceput sa cante "Desteapta-te romane!" un vechi cantec patriotic ce fusese interzis inca din 1947, au fluturat steaguri tricolore cu stema comunista taiata. Astfel pe 22 decembrie, imnul s-a inaltat pe strazi, insotind uriasele mase de oameni, risipind frica de moarte si unind intregul popor in sentimentele nobile ale momentului; in asa fel incat instituirea sa ca imn national a venit de la sine, impunandu-se generalizat, sub formidabila presiune a manifestantilor. S-a tras asupra lor, unii murind, altii fiind grav raniti, dar consider ca fara astfel de acte eroice scanteia revolutiei nu s-ar fi aprins niciodata.

Prin faptul ca in aceasi seara, toate cadavrele a celor impuscati mortal la demonstratii, dar si a altor raniti care au fost executati in morga Spitalului Judetean de catre ofiteri ai securitatii, au fost sustrase de la morga spitalului si transferate in mare secret la Cimitirul Cenusa din Bucuresti spre incinerare; regimul dupa parerea mea a dat dovada inca o data de lasitate si de totalitarism.

Asadar revolutia incepuse si consider ca de acum inainte nimic nu o mai putea opri. Dovada ca pe data de 20 decembrie o multime de muncitori au intrat in oras ocupand Piata Operei, astazi Piata Victoriei, si strigand sloganuri anticomuniste. Pana spre seara situatia scapa de sub controlul autoritatilor militare. Militarii refuza ordinele superiorilor fraternizand cu demonstratii. La sfarsitul zilei, orasul Timisoara este declarat primul oras liber din Romania. Timisoara va fi un exemplu pentru toata tara dupa sloganul "Azi in Timisoara, maine in toata tara". Astfel, pe 21 decembrie incep manifestari anticeausiste la Arad, Buzias, Sibiu, Curgir, Targu Mures, Caransebes, Resita, Brasov, Chimbav, Fagaras, Cluj-Napoca, Cisnadie, Nadrag, Alba Iulia.

La intoarcerea din Iran, Nicolae Ceausescu descopera o tara intr-o situatie de criza determinata de incapacitatea celor care intervenisera in forta pentru a pune capat revoltei de la Timisoara. El a dat o declaratie televizata dintr-un studio TV situat in interiorul cladirii Comitetului Central, in care i-a etichetat pe cei care protestau la Timisoara ca dusmani ai Revolutiei Socialiste. Ceausescu convoaca Comitetul de urgenta si analizeaza situatia din tara impreuna cu liderii comunisti si cu mai marii armatei.

Pe 21 decembrie 1989 la Bucuresti este programata o mare adunare de catre liderii comunisti in speranta ca oamenii muncii din capitala vor condamna revolta timisorenilor. Multimea s-a adunat in fata Comitetului Central al PCR (Partidul Comunist Roman), perfect ordonata cu tablourile lui Nicolae si Elena Ceausescu, cu pancarde avand sloganuri comuniste. Strigatele de nemultumire la inceput timide si huiduielile au inceput sa se auda in momentul in care dictatorul ii anunta pe oameni ca din ianuarie vor creste ajutoarele sociale, alocatiile pentru copii si pensiile.

Strigatele de nemultumire au inceput sa se faca auzite din ce in ce mai puternic iar miscarile bruste de la periferia adunarii si sunetul unor petarde au avut rolul de a transorma manifestatia in haos.

Consider ca aceasta modalitate a oamenilor de asi manifesta nemutumirile fata de regimul comunist era inceputul revolutiei si in Bucuresti. Dupa cum am vazut incercarile ulterioare ale cuplului Ceausescu de a recastiga controlul multimii, vazand transformarile din piata folosind formule ca "Alo!Alo!" sau "Stati linistiti la locurile voastre!", au ramas fara efect.

Nicolae Ceausescu parea total debusolat, ramas fara cuvinte, inconjurat de politicieni comunisti care l-au luat de brat si l-au scos din balcon, in timp ce oamenii strigau sloganuri anticomuniste si anticeausiste.

Speriata la inceput si multimea a incercat sa se imprastie. O parte din participanti s-au regrupat langa hotel Intercontinental si au inceput o manifestatie de protest care apoi a devenit revolutie. Odata cu trecerea timpului, la Bucuresti tot mai multi oameni ieseau in strada. Protestatarii neinarmati si neorganizati au fost intampinati de soldati, tancuri, TAB-uri, ofiteri ai USLA si ofiteri de securitate imbracati in haine civile. Haosul se instalase in capitala unde se tragea asupra multimii, multi dintre acestea cazand victime prin impuscare, injunghiere, sau striviti de vehiculele armatei.

In acest rastimp cuplul Ceausescu fuge din capitala cu un elicopter impreuna cu alti colaboratori loiali. In Bucuresti luptele de strada dintre manifestanti si fortele loiale fostului regim au devenit din ce in ce mai violente. Au fost atacate puncte importante ale vietii socio-politice cum ar fi televiziunea, radioul, sediile companiei, aeroporturile Otopeni si Baneasa, spitalele si Ministerul Apararii, precum si Casa Scanteii si Oficiile postale din Cartierul Drumul Taberei, Piata Palatului, Universitatea si Piata Univesitatii care era una dintre principalele intersectii ale orasului.

Televiziunea se indentifica in proportii mari cu opinia publica, transmitand prima revolutie in direct. Astfel incepand cu 17 decembrie isi fac aparitia in buletinele de stiri reportaje de cinci minute despre Revolutie, cu un reporter intr-un loc simbolic. Pe ecran apare cateva imagini de la Timisoara, Ceausescu la balcon, vuietul care ii opreste discursul, elicopterul, imaginile de la televiziune, evenimentul din Targoviste si in final Cimitirul Eroilor. Totul in cinci minute cu tot cu legaturi.

La 22 decembrie demonstantii au ocupat cladirea TVR si au anuntat fuga sotilor Ceausescu. Atunci TVR si-a schimbat imediat numele in Televiziunea Romana Libera(TVRL).

La acea vreme incertitudinea era prezenta in fiecare dintre cei implicati in revolutie. La orice miscare suspecta, chiar daca era deschiderea unei ferestre sau miscarea perdelei se tragea haotic cu munitie de razboi argumentandu-se ca se trage in teroristi, fapt ce a dus la pierderea de vieti omenesti si mutilarea grava a sute de persoane.

Imagini dezolante cu tineri zacand morti pe caldaram au facut inconjurul lumii prin intermediul buletinelor de stiri. Observam ca in Romania, datorita nebuniei dictatorului dar si a sotiei sale, a avut loc singura revolutie soldata cu pierderi de vieti omenesti dintre toate tarile foste comuniste. In acele zile de tragica amintire au murit pentru libertate oameni nevinovati, impuscati din intamplare, fara sa aiba vreo vina.

Haosul din Bucuresti cuprinde intreaga tara. La vestea fugii dictatorilor in majoritatea localitatilor din Romania au avut loc manifestatii spontane de protest fatade regimul ceausist si de solidarizare cu revolutia.

La 24 decembrie, Bucurestiul era un oras in stare de razboi. Trupele ale armatei prezente in tancuri si TAB-uri continuau sa patruleze prin oras inconjurand punctele problematice pentru a le proteja.

Ziua de 25 decembrie, ziua de Craciun este, dupa parerea mea, alaturi de 17 decembrie o alta zi importanta ce tine de revolutia romana. Este ziua in care oamenii au doua motive de bucurie.

Primul ar fi procesul sotilor Ceausescu, desfasurat in conditii nu tocmai normale data fiind pe de o parte starea de nesiguranta ce domina tara dar si locatia unde are loc acest eveniment, adica o unitate militara din Targoviste. Dictatorul si sotia sa sunt judecati de catre o curte militara formata mai mult la intamplare, iar pentru o serie de acuzatii, printre care si genocid, acestia au fost condamnati la moarte prin impuscare fiind executati in incinta Garnizoanei. Au fost inmormantati in mare secret a doua zi in cimitirul Ghencea.

Iar al doilea motiv este faptul ca Televiziunea Romana transmite in direct, pentru prima data, slujba de Craciun de la Patriarhia Romana, iar oamenii pot sarbatorii aceasta zi importanta liberi.

Putem spune ca dupa aceasta romanii si Romania si-au dobandit libertatea si odata cu ea toate acele drepturi si bunuri ce le fusese anulate si confiscate incepand chiar din 1947. Totusi consider ca s-a platit un pret prea mare iar cei care au fost direct implicati nu vor putea sa uite acele zile niciodata si astfel revolutia romana isi stabileste locul binemeritat in istoria romanilor.